INFECTII 

RESPIRATORII
SIMONA CLAUDIA CAMBREA
O Infectia cu SARS-CoV-2

O Infecţii cu virusurile gripale şi paragripale

O Legioneloza

O Pneumonia cu Pneumocystis carinii

O Adenoviroze
Infectia cu SARS‐ CoV‐2
 DEFINIŢIE
O Infectia cu SARS-COV-2 este o infectie
caracterizata prin febra, astenie extrema,
tuse neproductiva, dificultati respiratorii
pana la detresa respiratorie.

O Pacientii prezinta semne vitale stabile la

internare, dar sunt cu leucopenie si
limfopenie.
 ETIOLOGIE
O Acest virus face parte din ordinul Nidovirales,
familia Coronaviridae, subfamilia
Ortocoronaviridae, genul betacoronavirus.

O Coronavirusurile formează o mare familie de

virusuri, iar bolile pe care le provoacă pot varia de
la simpla raceala, la mai multe boli grave, precum
O sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS)
O sindromul respirator acut sever (SARS).
O numai șase pot infecta oamenii
(229E, NL63, OC43, HKU1, MERS-CoV și SARS-
CoV) ….. 2019-nCoV a devenit al șaptelea!
 Etiologie
O Pe 22 ianuarie 2020, Journal of Medical Virology a
publicat un raport cu o analiză genomică care
reflectă faptul că șerpii în zona Wuhan sunt „cel
mai probabil rezervor de animale sălbatice” pentru
virus, dar cercetări suplimentare sunt necesare.

O O actualizare a unei publicații din 23 ianuarie 2020

pe bioRxiv sugerează că acest coronavirus este
posibil a avea liliecii la origine, deoarece analiza
efectuată de aceștia arată că nCoV-2019 este în
măsură de 96% identic cu un coronavirus de liliac
la nivelul întregului genom.
 EPIDEMIOLOGIE
O Sursa de infecţie este umană, in present (initial de la animale):
O persoanele bolnave;
O persoanele cu infecţii inaparente;

O Transmiterea este aerogenă:

O direct prin picături de secreţie nazo-faringiană;
O indirect prin obiecte proaspăt contaminate de bolnavii cu cu SARS-CoV-
2;

O Contagiozitatea este ridicată, indicele de contagiozitate fiind de

aproximativ 100%.
O durata contagiozităţii este de 14 zile.

O Receptivitatea
O este universală,
O toate grupele de vârstă putând fi afectate.
 EPIDEMIOLOGIE
O Date OMS - 7 Decembrie 2020:
O 66 243 918 – cazuri
O 1 528 984 – decese

O In Romania - 7 Decembrie 2020:

O 517 236 cazuri;
O 409 121 cazuri vindicate;
O 95 668 cazuri active;
O 12 477 decese;
Virusul a infectat 66 243 918 persoane si a determinat 1 528 984 decese
OMS – 7 decembrie 2020
PATOGENIE
 TABLOU CLINIC
O Incubatie:
O adulti: 7-14 zile;
O Copii: 2-10 zile;

O Debutul este insidious de cele mai multe ori

O toleranta
 TABLOU CLINIC
O Simptomele întalnite în infecția cu SARS‐CoV2  sunt 
următoarele:
• Febră
• Lipsa mirosului (anosmie) și a gustului (ageuzie)
• Disfagie
• Mialgii importante
• Tuse neproductivă
• Dificultăți de respirație
• Cefalee
• Astenie extremă
• Scaune diareice, in special la copii
 Infectia cu SARS - CoV-2 la
copil - tablou clinic
O Perioada de incubație la copii: 2 -10 zile - mai scurtă comparativ cu
adulții.
O Deși se apreciază că infecția cu COVID-19 la copil este
asimptomatică sau pauci-simptomatică, triada febră, tuse și
dificultăți ȋn respirație este ȋntâlnită și ȋn cazul copiilor (73% copii
vs 93% adulți).
O Diareea este mai frecventă la copii (15%) comparativ cu pacienții
adulți.
O Leziunile cutanate ȋn cazul copiilor au fost rare și au constat ȋn:
O erupții maculo-papuloase, urticariene,
O livedo reticularis tranzitoriu
O noduli eritematoși la nivelul degetelor.
Leziuni cutanate
Infectia cu SARS-CoV-2 la
copil – forme clinice

O In majoritatea cazurilor pediatrice de infecție cu

COVID-19 s-au ȋnregistrat forme ușoare sau moderate
cu evoluție rapidă spre recuperare ȋn aproximativ 7-14
zile.

O Cazurile severe sau fatale sunt foarte rare ȋn rândul

copiilor.
Sindromul Kawasaki - like
O La copiii infectați cu noul coronavirus ȋn țări din Europa și ȋn Statele
Unite a fost descris un sindrom inflamator acut multisistemic, cu
evoluție severă similar bolii Kawasaki.
O Acest sindrom pare să fie o complicație postinfecțioasă a virusului și
nu o infecție acută.
O Numărul cazurilor de sindrom inflamator Kawasaki -like a crescut de
aproximativ 30 de ori ȋn țările afectate de noul coronavirus: Franța,
Italia Spania, Marea Britanie și US.
O Vârsta medie a copiilor a fost de 9-11 ani, comparativ cu vârsta copiilor
cu boală Kawasaki - < 5 ani.
O Criteriul etnic: rasa neagră și hispanică sunt mai afectate comparativ cu
rasa caucaziană și asiatică.
 Infectia cu SARS-CoV-2 la copil –
afectare neurologică
O Copiii cu infecție cu coronavirus pot prezenta simptome neurologice care
implică atât sistemul nervos central, cât și periferic, fără simptome
respiratorii.
O Studiile de laborator au confirmat că enzima de conversie a angiotensinei
2 (ACE2) este principalul receptor al celulelor gazdă pentru noul
coronavirus.
O Având în vedere că enzima este exprimată atât în neuroni, cât și în celulele
gliale, invazia directă virală a SNC este un posibil mecanism pentru
manifestările neurologice ale COVID-19.
O Combinațiile ȋntre afectarea SNC și a SNP sunt rareori raportate la copii.

O copiii cu limfohistiocitoză hemofagocitară - o afecțiune care poate fi genetică sau

dobândită ca urmare a unei furtuni de citokine cu disfuncție multiorganică
 COMPLICATII
O Pneumonie specifica: schimburile gazoase la nivel
alveolar se produc cu dificultate; radiologic cu aspect de
imagine in geam mat
O Insuficienta respiratorie acuta
O Suprainfectii bacteriene
O Soc septic
O Coagulopatie asociata COVID-19;. 1/3 din pacientii din
TI pentru COVID-19 prezentau hipercoagulabilitate:
tromboză venoasă profundă la membrele inf, embolie
pulmonară sau la nivel arterial; niciunul dintre pacienți
nu a avut CID.
O Afectare cardiaca: diferite aritmii
 COMPLICATII
O Sindrom inflamator multisistemic pentru copii: febră,
dureri abdominale, vărsături, diaree, erupții cutanate,
cefalee și confuzie;
O Leziuni renale acute: dializa renala pana la normalizarea
functiei renale, dar pot determina afectari renale cornice
ce necesita management pe termen lung;
O Sindrom de oboseală cronică: “brain fog”, oboseală
severă, dureri, probleme de gândire sau vertij;
O Rabdomioliza: creste cantitatea de mioglobina; dca nu
poate fi epurata de rinichi – deces;
 DIAGNOSTIC 
O Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe
O Date clinice: simptomatologie tip gripal
O Date epidemiologice: contact cu persoana
infectata cu SARS-CoV2 in ultimele 14 zile
O Date de laborator
O Leucopenie cu limfopenie;
O teste inflamatorii crescute;
O Test rapid cu detective de Ag;
O PCR – SARS-CoV 2
 TRATAMENT
O Medicatie antivirala
O Medicatie antiinflamatorie (dexametazona, medrol) si
imunomodulatoare (Tocilizumab, Anakinra)
O Plasma de convalescent
O Managementul coagulopatiei
O Antibiotice si antifungice
O Suportul functiilor vitale
O Simptomatice
 TRATAMENT ANTIVIRAL
O Nu există nici un tratament specific pentru acest
virus disponibil în prezent, dar
antiviralele existente ar putea fi utilizate:
O Umifenovir (Arbidol)
O Favipiravir (Avigan, Favira)
O Lopinavir/ritonavir (Kaletra)
O Darunavir/Cobicistat (Resolsta)
O Remdesivir (Veklury)
O Hidroxicloroquina (Plaquenil)
O Monulparivir – studii de faza II/III
 Medicație cu efect antiviral pentru tratamentul COVID-19

Medicament Doze Durată Reacții adverse frecvente

standard

Remdesivir 200mg/zi in ziua 1 apoi 100mg/zi 5 zile (10 zile Citoliză hepatică
Copii sub 40 kg 5mg/kgc/zi in ziua 1 la pacient IOT
apoi 2.5mg/kgc/zi sau cu Flebite
ECMO)
Constipație, greață

Umifenovir 3 x 200 mg/zi 10 zile

Favipiravir 1600 mg la 12 ore în prima zi, apoi 10-14 zile Teratogen#

600 mg la 12 ore
Hiperuricemie (5%)##

Diaree (4,8%)##
1800 mg la 12 ore în prima zi, apoi
800 mg la 12 ore*

Hidroxiclorochină** 2x400mg/zi in prima zi(2x2tb/zi) apoi 5-7 zile Tulburări de ritm/conducere

2x200mg/zi (2x1tb/zi)
Copii 5mg/kgc/zi in 2 prize
 
 Medicație imunomodulatoare pentru tratamentul COVID-19

Medicament Doze Durată standard Reacții adverse frecvente

Dexametazonă Antiinflamator:6-8 mg iv/zi 10 zile Iritație mucoasă digestivă

Imunosupresie: 16 mg/zi Dezechilibrare diabet
(alternativ – (24 mg/zi la persoane cu
metilprednisolon) obezitate)

Tocilizumab 8 mg/kg (maxim 800 mg
per administrare)
1-3 administrări la Reactivări ale unor infecții:
8-12 ore interval tuberculoză, hepatită cronică
între ele cu VHB, infecții herpetice
Afectare hepatică până la
insuficiență hepatică
Perforație intestinală
Hipercolesterolemie

Anakinra 200-400 mg/zi inițial, apoi 7-10 zile Afectare hepatică

100 mg/zi

Plasmă de 200-400 ml o singură Disfuncție respiratorie acută

convalescent administrare (TRALI)

Supraîncărcare
posttransfuzională

Reacții alergice

În curs de evaluare cu Siltuximab, Baricitinib

rezultate preliminare
favorabile

 
 Forma de boală Tratament recomandat Durata recomandată
(severitate)
Asimptomatic NU -

Ușoară - pacient Un antiviral disponibil Depinde de evoluția pacientului

internat
Profilaxie anticoagulantă recomandată
în cazul în care nu au tratament
anticoagulant deja în curs pentru alte
indicații
Medie Antivirale de administrat cât mai precoce Depinde de evoluția pacientului
Pneumonie fără criterii Anticoagulante – profilaxie sau terapie
de severitate (vezi text)
Dexametazonă (sau metilprednisolon)
10 zile
Severăa/criticăb Antivirale (rol clinic discutabil dincolo de Depinde de evoluția pacientului
12-14 zile de la debutul simptomelor; se
menține indicație epidemiologică)

+ anticoagulant – profilaxie sau terapie

(vezi text)

+ dexametazonă (corticoid), 10 zile sau

în funcție de evoluție
+ imunomodulare în cazuri selectate
(vezi text)

Îm indicații selective: plasmă de

convalescent, antibiotice (vezi text)
 
 PROFILAXIE
O Masurile standard

O Vaccinarea anti- COVID……

O BioNTech/Pfizer Inc.
GRIPA
DEFINIŢIE

O Gripa este o boală infecţioasă acută

determinată de virusul gripal, caracterizată:
O clinic prin manifestări respiratorii şi generale
severe;
O epidemiologic printr-o mare contagiozitate.
 ETIOLOGIE
O Virusul gripal (Myxovirus influenzae), este un virus ARN
care face parte din familia Orthomixoviridae.
O Virusul gripal se cultivă pe oul embrionat şi pe culturi
celulare.
O Se cunosc 4 tipuri de virus gripal antigenic distincte: A, B,
C, D.
O Tipul A de virus prezintă următoarele subtipuri: A0, A1, A2 –
acestea sunt cele mai patogene, ele fiind responsabile de
cele mai extinse epidemii.
O Tipul B de virus gripal, este mai slab patogen.
O Tipul C de virus gripal este cel mai puţin patogen.
O Tipul D de virus gripal nu determină îmbolnăviri la om.
EPIDEMIOLOGIE
O Gripa evoluează sporadic, epidemic şi pandemic pe întregul
glob. Epidemiile şi pandemiile sunt provocate de virusul
gripal A. Variaţiile antigenice ale virusului sunt frecvente şi
de două feluri:
O variaţii antigenice majore (antigenic shift)
O variaţii antigenice minore (antigenic drift)
O În structura virusurilor gripale se află două proteine cu
mare putere antigenică: hemaglutinina şi neuraminidaza, a
căror aşezare este variabilă de la o epidemie la alta.
O Orice modificare survenită în structura internă sau externă
face ca virusul gripal să apară ca nou, fiind necunoscut
pentru anticorpii umani; astfel se crează condiţiile unei noi
epidemii.
EPIDEMIOLOGIE
O Hemaglutinina reprezintă elementul de ataşare a virusului la
receptorii de pe membrana celulară a gazdei, iniţiind astfel
infecţia, sau de receptorii specifici din membrana eritrocitelor,
producând hemaglutinare.
O 18 subtipuri de hemaglutinină.
O conţine antigene comune de subtip şi specifice de tulpină.
O este glicoproteina cea mai frecvent implicată în variaţile antigenice.

O Neuroaminidaza reprezintă al doilea antigen major specific de

tulpină.
O 11 subtipuri de neuraminidază la virusurile umane.
O intervine şi în eliberarea virionilor maturi din celula infectată.
O previne agregarea virionilor la suprafaţa celulei gazdă prin
îndepărtarea resturilor de acid sialic, eliminând astfel receptorii de
suprafaţă ai hemaglutininei.
EPIDEMIOLOGIE
O Anticorpii anti-neuraminidază diminuă numărul de
virioni patogeni eliberaţi din celula infectată.
O Nomenclatura unui virus gripal cuprinde:
O tipul proteinei interne (A, B, C),
O gazda de origine,
O originea geografică,
O număr de ordine al tulpinii izolate,
O anul primei izolări,
O tipul hemaglutinieie şi neuraminidazei.
O Exemplu: virus gripal A/California/10/78/H1N2
EPIDEMIOLOGIE
O Sursa de infecţie este strict umană:
O persoanele bolnave;
O persoanele cu infecţii inaparente;
O persoanele purtătoare de virus;
O nu există purtători cronici de virus gripal.
O Transmiterea este aerogenă:
O direct prin picături de secreţie nazo-faringiană;
O indirect prin obiecte proaspăt contaminate de bolnavii cu gripă;
O Contagiozitatea este ridicată, indicele de contagiozitate fiind de
aproximativ 100%.
O durata contagiozităţii este de 3-5 zile.
O Receptivitatea
O este universală,
O toate grupele de vârstă putând fi afectate.
PATOGENIE
O Infecţia cu virusul gripal afectează mucoasa căilor
respiratorii prin multiplicarea virusului în celulelele
epiteliale.
O Neuraminidaza virală scade vâscozitatea stratului
mucos, lăsând descoperiţi receptorii de la suprafaţa
celulelor, pentru pătrunderea virusului.
O Se realizează leziuni distructive locale, infiltraţie locală
cu celule mononucleare şi edem submucos.
O Virusul gripal îşi exercită acţiunea predominant asupra
mucoasei respiratorii, având şi o acţiune toxică
generală asupra întregului organism.
 Repartiția geografică a 
detecțiilor de virusuri gripale, 
România, sezon 2016‐2017 
 Distribuția săptămânală a 
cazurilor ILI+ARI, România, 
2014‐2017 
 Distribuția săptămânală a 
cazurilor ILI, România, 
sezoanele 2015‐2016 și 2016‐2017 
TABLOU CLINIC
O Incubaţia este scurtă de 24-72h.

O Debutul este în general brusc, uneori brutal cu:

O frisoane,
O febră înaltă (39°C - 40°C),
O mialgii intense,
O cefalee,
O astenie marcată.

O În formele severe, debutul este cu hipotermie, colaps,

deces la persoanele cu boli cronice şi
imunodeprimate.
TABLOU CLINIC
O Perioada de stare domină simptomatologia toxică
generală;
O catarul respirator este mai discret, sindromul infecţios se
menţine şi poate dura 3-5 zile:
O curba termică prezintă deseori un aspect bifazic, denumit
„V”-gripal;
O faciesul bolnavului este vultuos, cu conjunctive injectate,
prezentând fotofobie;
O cefaleea este intensă, dominând în regiunea frontală şi
supraorbitală;
O mialgiile sunt puternice, generalizate, comparate uneori de
bolnavi cu senzaţia de “zdrobire musculară” şi se ȋnsoțesc
de astenie şi adinamie (aşa numita stare de curbatură);
TABLOU CLINIC
O se pot asocia, semne de afectare respiratorie:
O tuse iritativă,
O arsuri retrosternale,
O junghi toracic,
O dispnee,
O spute sangvinolente;
O frecvent bolnavii cu gripă prezintă modificari cardio-vasculare:
O bradicardie,
O scăderea tensiunii arteriale,
O uneori modificări EKG - alterarea undei T;
O La nivelul aparatului digestiv se remarcă:
O greţuri, vărsături,
O anorexie;
O limba este acoperită de depozite albicioase aderente, realizând
aspectul de „limbă de porţelan”.
TABLOU CLINIC
O Forme clinice
O După intensitatea simptomelor există forme:
O atipice uşoare,
O forme comune,
O forme severe hipertoxice; apar la persoanele cu risc
crescut:
O sugari, copii,
O vârstnici,
O bolnavi cronici pulmonari, cardiovasculari, diabetici;
O alte persoane imunodeprimate.
COMPLICATII
O Complicaţii respiratorii
O Laringita gripală cu catar sufocant produce obstruarea căilor
respiratorii cu secreţii dificil de eliminat.
O Bronşita capilară reprezintă o complicaţie extrem de gravă cu
letalitate ridicată la sugari, copii şi vârstnici.
O Pneumonia gripală este clinic severă, apare în primele ore de
la debutul bolii şi se manifestă prin: dispnee intensă, tuse cu
expectoraţie mucosangvinolentă, cianoză.
O Radiologic se constată aspect de infiltrate intestiţiale,
nodulare diseminate dar şi focare multiple de aspect vătos,
edematos.
O Pneumonia prin suprainfecţie bacteriană. Agenţii cei mai
frecvent incriminaţi sunt: Pneumococul, Streptococul,
Stafilococul, Haemophilus influenzae.
 COMPLICATII
O Complicaţii cardiovasculare
O Miocardita acută gripală poate avea grade variate în funcţie de terenul pe
care s-a grefat. Este evidenţiată prin modificări EKG (modificări la nivelul
undei T şi segmentului ST)

O Complicaţii neurologice
O Meningita, encefalita, mielita, paralizii de nervi cranieni,
poliradiculonevrita. Unele din aceste complicaţii apar precoce, cum ar fi
encefalita, meningita, altele tardiv, mielita, poliradiculonevrita având
probabil un mecanism alergic.
O Sindromul Reye (encefalopatie cu degenerescenţă grasă hepatică) poate
să apară uneori în convalescenţa gripei la pacienţii trataţi cu acid
acetilsalicilic (Aspirină). Din acest motiv este contraindicată
administrarea acestui preparat la persoanele cu gripa şi alte viroze
respiratorii.
DIAGNOSTIC
O Diagnosticul pozitiv se stabileşte pe date clinice,
epidemiologice şi de laborator.
O Diagnosticul epidemiologic constă în evidenţierea
unui contact recent cu un alt pacient care a
prezentat gripă.
O este uşor de stabilit în condiţii de epidemii.
O Diagnosticul bazat pe datele clinice este uşor de
stabilit, în proporţie de 90%.
O simptomele clinice sugestive sunt: febră, mialgii,
cefalee importantă, catar oculo-nazal şi traheo-
braonşic.
DIAGNOSTIC
O Diagnosticul de laborator este cel care stabileşte diagnosticul
de certitudine prin determinări paraclinice (virusologice şi
serologice). Virusul se poate izola din lichidul de spălătură
nazofaringiană prin inoculări pe oul embrionat sau pe culturi
de ţesuturi.
O Prin tehnica imunoflorescenţei, virusul gripal poate fi
evidenţiat în câteva ore.
O Examenele serologice:
O titrarea anticorpilor fixatori de complement (RFC)
O testul de neutralizare (RN)
O testul de hemaglutinoinhibare (HAI) sau testul HIRST.
O O creştere de 4 ori a titrului anticorpilor, în dinamică (la
interval de 10-14 zile) este semnificativă pentru diagnostic.
O Pe parcursul ultimilor ani se evidenţiază virusul gripal prin
PCR.
DIAGNOSTIC
O Diagnosticul diferenţial se efectuează cu:
O alte viroze respiratorii
O alte boli acute febrile:
O Leptospiroza la debut (“gripa de vara”)
O Pneumonii;
O Hepatite cu “debut de tip pseudogripal”
O Varicela la adulti- perioada preeruptiva
O Alte boli infectioase ale copilariei: Rujeola, Rubeola,
etc.
 TRATAMENT
O În absenţa terapiei etiologice se recomandă:
O izolare şi repaus la domiciliu, internarea se efectuează doar în
formele grave complicate;
O dietă hidro-lacto-zaharată sau în funcţie de toleranţa individuală;
O tratament simptomatic, antiinflamatoare nesteroidiene,
antipiretice, antialgice, antitusive;
O terapie suportivă, vitaminică;

O Formele severe se spitalizează beneficiind de:

O terapie antibacteriană pentru combaterea sau tratarea
suprainfecţiilor bacteriene;
O terapie antifungica;
O antiinflamatoare parenterale, chiar şi corticoterapie,
O la nevoie oxigen,
O susţinere cardiocirculatorie.
TRATAMENT
O Până în urmă cu câţiva ani nu a existat o terapie
etiologică; se folosea sporadic Amantadina.
O Actual au fost lansate mai multe antivirale din grupa
inhibitorilor specifici de neuraminidază cum ar fi:
Zanamivir (Relenza) şi Oseltamivir (Tamiflu), active
asupra virusului gripal tip A şi B, cu mare eficacitate
dacă se administrează chiar imediat după un contact cu
un bolnav cunoscut cu gripă.
O Dozele de Oseltamivir recomandate pentru tratamentul
adulţilor cu gripă sunt de 75 mg x2/zi, pentru 5-7 zile.
Dozele recomandate de Zanamivir şi Oseltamivir pentru tratamentul curativ al
gripei de tip A şi B la copiii cu vârsta ȋntre 1-18 ani

1-6 ani 7-18 ani

Zanamivir - 10 mg (2 inhalări) x2/zi pentru 5 zile
Până la 15 kg 15-23 kg 23-40 kg >40kg
30 mg x2/zi 45 mg x2/zi 60 mg x2/zi 75 mg x2/zi pentru
Oseltamivir
pentru 5 – 7 zile pentru 5 – 7 zile pentru 5 – 7 zile 5 – 7 zile
Nu în România
PROFILAXIE SI COMBATERE
O Măsuri faţă de sursa de infecţie
O depistare: epidemiologic, clinic, laborator;
O declarare: numerică, lunară;
O izolare: 5-7 zile, cu instituire de tratament
antiviral.
O Măsuri faţă de căile de transmitere
O aerisirea încăperilor;
O curăţenia.
PROFILAXIE SI COMBATERE
O Măsuri faţă de receptivi
O imunizare activă cu vaccin antigripal este singura metodă de
profilaxie efectivă. Există două tipuri de vaccinuri antigripale:
O vaccin cu virus viu atenuat care conţine un singur virus şi se
administrează local prin inhalare cu imunizare la nivelul mucoasei
respiratorii. Are eficienţă relativă, doar asupra tipului cuprins în
preparat. Nu se administrează gravidelor.
O vaccin cu virus omorât. Se recomandă persoanelor cu risc crescut
(extremele de vârstă, pacienţi imunodeprimaţi prin boli cronice,
neoplazii, infecţie HIV). În componenţa acestuia sunt incluse mai
multe virusuri, imunitatea se produce prin anticorpi circulanţi şi are o
durată mai mare. Se administrează intramuscular sau subcutanat şi
se poate administra şi la gravide.
O chimioprofilaxia este costisitoare, rar utilizată şi constă din
administrarea de: Oseltamivir şi Zanamivir. Dozele recomandate
la adult sunt echivalente cu cele administrate la copiii cu
greutatea > 40 kg.
Dozele recomandate de Oseltamivir pentru tratamentul profilactic şi curativ al
gripei de tip A şi B la copiii cu vârsta < 1an

Vârsta Doza terapeutică recomandată Doza profilactică recomandată

<3 luni 12 mg x2/zi pentru 5 zile Nu se recomandă
3-5 luni 20 mg x2/zi pentru 5 zile 20 mg odată pe zi pentru 10 zile
6-11 luni 25 mg x2/zi pentru 5 zile 25 mg odată pe zi pentru 10 zile
Dozele recomandate de Zanamivir şi Oseltamivir pentru tratamentul profilactic al
gripei de tip A şi B la copiii cu vârsta ȋntre 1-18 ani

1-4 ani 5-18 ani

10 mg (2 inhalări) odată pe zi pentru 10 zile după ultima
Zanamivir -
expunere cunoscută
Până la 15 kg 15-23 kg 23-40 kg >40 kg
30 mg odată pe zi 45 mg odată pe zi 60 mg odată pe zi 75 mg odată pe zi
pentru 10 zile pentru 10 zile pentru 10 zile pentru 10 zile
Oseltamivir după ultima după ultima după ultima după ultima
expunere expunere expunere expunere
cunoscută cunoscută cunoscută cunoscută
LEGIONELOZA
DEFINITIE
O Legioneloza este o maladie infectioasa acuta,
provocata de bacteriile Legionella pneumophilia.

O Acestea supravietuiesc mai ales in sistemele de

climatizare din spatiile de cazare, de munca sau in
rezervoare de apa.

O Infectia apare cand omul respira aerul contaminat cu

Legionella sub forma de aerosoli.

O Este denumita si boala legionarului.

 ISTORIC
O Descoperirea etiologică şi descrierea tabloului
clinic sunt legate de congresul legionarilor
americani, care a avut loc în Philadelphia în
1976.

O Din 4400 participanţi la acest congres s-au

îmbolnăvit de o maladie respiratorie acută ce
evolua cu o pneumonie severă 182, dintre care
au decedat 29.
ETIOLOGIE
O Cele mai multe cazuri sunt cauzate de Legionella
pneumophilia.

O Este un bacil mobil, gramnegativ, care secretă

atât endotoxină cât şi exotoxină

O Legionellele au fost gasite in apa.

O Ele pot supravietui la caldura, in sistemele

umede, aer conditionat si in spitale.
EPIDEMIOLOGIE
O Epidemiologia legionelozei nu este bine studiată.
O Sursa de infecţie încă nu se cunoaşte.
O Mecanismul de transmitere se considera cel aerogen,
însă, probabil, el nu este unicul.
O Factorii principali de transmitere a acestei infecţii sunt
aerul, apa (mai frecvent sub formă de aerosol) şi solul
(iarăşi mai frecvent sub formă de firicele de praf de
aerosol).
O În unele cazuri nu se poate exclude infectarea prin
consumul apei infectate.
O în apa de râu se păstrează până la 3 săptămâni,
O în apa de apeduct - timp de un an,
O în apa distilată - până la 140 zile.
 PATOGENIE
O Patogenia legionelozei încă nu este bine cunoscută.
O Poarta de intrare se considera tractul respirator.
O De aici legionelele pătrund în sânge, unde prin intermediul
torentului sangvin afectează şi alte organe, provocând
modificări inflamatorii, hemoragice şi necrotice, totodată
eliminând prin distrugerea lor o endotoxină.
O Endotoxina provoacă o afectare sistemică, iar în cazuri grave -
dezvoltarea şocului toxiinfecţios cu o insuficienţă acută
poliorganică ce decurge cu prevalarea insuficienţei respiratorii
şi renale, de asemenea cu apariţia encefalopatiei şi a
sindromului de coagulare intravasculară diseminată a sângelui.
O De menţionat, că şocul toxiinfecţios, duce la deces, mai ales
dacă pacienţii, nu se adresează imediat retelei medicale.
 TABLOU CLINIC
O Maladia are o perioadă de incubaţie, care variază între
2 şi 10 zile, mai frecvent fiind de 4-7 zile.

O Actualmente se subdivizează următoarele forme

clinice de legioneloza:
1) boala legionarilor ce decurge cu o pneumonie
severă;
2) maladia respiratorie acută fără pneumonie (febra
Pontiac);
3) maladia febrilă acută cu exantem (febra Fort-Bragg).
 BOALA LEGIONARILOR
O Debutul este cu ascensiunea termică, frisoane, cefalee,
mialgii şi artralgii.
O În cazuri grave se observă dereglarea mersului, vorbirii, o
apatie, lipotimii şi halucinaţii.
O În ziua 2-4-a de boală se asociază tusea umedă cu eliminarea
sputei muco-purulente sau sangvinolente, dispneia şi durerile
toracice.
O La examenul medical se determină semne de pneumonie.
O Ea poate fi uni-sau bilaterală, mai frecvent segmentară şi
localizată în segmentul drept inferior al pulmonilor.
O În cazuri grave pneumonia, de regulă, abcedează sau decurge
cu o pleurezie exudativă.
O Uneori se dezvoltă o bronşiolită difuză sau o alveolită.
O De menţionat, că în faza incipientă a bolii la 1 /3 din
pacienţi apare diareea, ce necesită diferenţierea de infecţii
intestinale.

O În cazuri grave se dezvoltă şocul toxiinfecţios, care

evolueaza spre exitus.

O Dacă maladia are o evolutie benignă, semnele de intoxicaţie

dispar treptat, focarele inflamatorii din plamani se absorb
încet timp de 4-6 săptămâni şi mai mult.

O Letalitatea în această formă de legioneloza atinge 20%.

O Maladia poate evolua ca formă uşoară, medie şi gravă, care

nu se deosebeşte esenţial de alte pneumonii bacteriene.
 Febra Pontiac
O Denumirea Pontiac provine de la oraşul Pontiac din statul
Michigan, SUA sau maladia respiratorie acută fără
pneumonie,

O În tabloul clinic sunt prezente semne de bronşită şi rinită.

O În această formă se mai întâlnesc şi mialgii, artralgii,

simptome neurologice, digestive, inclusiv vărsături şi diaree.

O De regulă, această formă evolueză uşor, fără decese şi

necesită obligatoriu o confirmare de laborator.
 Febra Fort‐Bragg
O Sau maladia febrilă acută cu exantem se caracterizează prin
lipsa simptomelor specifice.

O Erupţiile pot fi diverse, mai frecvent sub forme de maculo-

papule majore, rujeoliforme sau peteşiale, cu o localizare
variată şi fără descuamaţie după dispariţia lor.

O În această formă se mai întâlnesc la o parte din bolnavi

semne de intoxicaţie şi bronşită acută.

O Această formă de legioneloză necesită obligatoriu o

confirmare de laborator deoarece ea poate fi confundată cu
alte boli infecţioase eruptive de o altă etiologie.
 DIAGNOSTIC
O La bolnavii cu legioneloză în sângele periferic se
determină o leucocitoză cu neutrofilie.

O În urină se constată albuminurie, cilindrurie,

eritrocituria şi leucocituria.

O Diagnosticul şi tratamentul legionelozei trebuie

efectuat în secţiile de boli infecţioase.

O Deoarece maladia se întâlneşte rar, iar uneori

decurge atipic, ea necesită obligatoriu o confirmare
bacteriologică sau, cel puţin, serologică.
 TRATAMENT
O Tratamentul de elective se realizeaza cu:
O Macrolide
O Rifampicina
O Fluorquinolone

O Durata tratamentului este de 10-14 zile

O La imunodeprimati se prelungeste pana la 3

saptamani
 PROFILAXIA GENERALA
O Profilaxia legionelozei constă în protecţia
sanitară a surselor acvatice şi în dezinfecţia apei
utilizate în duşuri, de asemenea în dezinfecţia
sistemelor de aer condiţionat, a locurilor pentru
duşuri şi a sistemelor acestora.

O Vaccinul specific în combaterea legionelozei se

află încă în stadiul de elaborare.
 PROFILAXIA 
INTRASPITALICEASCA
O Pentru profilaxia apariţiei cazurilor de
legioneloză intraspitaliceşti se recomandă
sterilizarea riguroasă a inventarului spitalicesc,
îndeosebi a aparaturii utilizate în terapia bolilor
tractului respiratoriu.

O Dacă apar focare de legioneloză între bolnavii

spitalizaţi, se recomandă de sistat temporar
operaţiile planificate, hemodializa şi transplantul
de organe.
 Scor de severitate Pneumonii
Curb_65
O alterarea Conştienţei
O Uree sanguină  19 mg/dl sau >7 mmol / L
O Frecvenţa Respiratorie  30 / min
O tensiunea arterială (Blood pressure):
O sistolică  90 mmHg
O diastolică  60 mmHg
O varsta  65 ani
O NU = 0/ DA = 1
Scor CURB- Mortalitate Locul de
65 îngrijire
0-1 1,5% Ambulator

2 9% Spitalizare
scurtă
3-5 22% Spitalizare
 Pneumonia cu 
Pneumocystis jiroveci
 ISTORIC
O Este una dintre cele mai frecvente şi mai severe infecţii oportuniste
apărute la persoanele imunodeprimate..

O Apărută iniţial la copiii prematuri sau cu malnutriţie severă din Europa

Centrală sau Estică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
pneumonia cu Pneumocystis jiroveci era o boală destul de rară.

O Asociată până în anii 1980 cu pacienţii imunodeprimaţi, precum bolnavii

oncologici care primeau chimioterapie sau persoanele care primeau
imunosupresoare după transplant de organ solid.

O În anul 1981, infecţia este observată în SUA la un grup de utilizatori de

droguri intravenoase şi MSM fără o cauză cunoscută de imunosupresie,
apare noţiunea de SIDA (care va fi corelată la scurt timp cu infecţia cu
virusul HIV), iar numărul de cazuri creşte considerabil.
 ISTORIC
O O dată cu introducerea terapiei HAART pentru tratarea
infecţiei HIV şi a profilaxiei la persoanele imunodeprimate la
risc, incidenţa pneumoniei cu Pneumocystis jiroveci a intrat
în declin.

O În SUA, incidenţa pneumoniei cu Pneumocystis jiroveci este

astăzi de aproximativ 9% la pacienţii HIV/SIDA spitalizaţi şi
de 1% la pacienţii care au suferit un transplant de organ
solid.
O
În prezent, pneumonia cu Pneumocystis jiroveci este una
dintre afecţiunile care defineşte trecerea de la infecţie HIV la
SIDA
O este frecvent prima infecţie severă cu care se confruntă
pacientul cu infecţie HIV.
 ETIOLOGIE
O Agentul etiologic al acestei afecţiuni este reprezentat
de Pneumocytis jiroveci (anterior Pneumocytis carinii).

O Un fung unicelular ubicuitar, cu un ciclu de viaţă complex.

O Se găseşte la nivelul tractului respirator al multor mamifere

şi al oamenilor şi se consideră că 60% din populaţie este
infectată până la vârsta de patru ani.

O Pneumocytis jiroveci provoacă boala doar la indivizii

susceptibili, cu imunodepresii, la fel ca orice alt
microorganism oportunist.
 EPIDEMIOLOGIE
O Calea de transmitere a microorganismului nu
este încă foarte clar stabilită, însă se
consideră că ar fi vorba de o transmitere
aerogenă.
 PATOGENIE
O După inhalare, microorganismul aderă la pneumocitele de
tip I de la nivel alveolar.

O În cazul unui sistem imunitar competent, macrofagele

alveolare, împreună cu LTCD4+, reuşesc să împiedice
replicarea sa.

O În cazul unui deficit al sistemului imun, mai ales la nivelul

celulelor CD4+, Pneumocytis jiroveci se poate replica
necondiţionat, ducând la apariţia unui exsudat eozinofil
spumos care umple spaţiile alveolare şi compromite
funcţia respiratorie.
 PERSOANE LA RISC
O persoanele cu infecţie HIV care au LTCD4+ < 200/mmc
şi nu primesc profilaxie pentru PCP
O prezenţa unei alte infecţii oportuniste la un bolnav cu HIV
creşte riscul de PCP, indiferent de nivelul LT CD4+;
O persoanele cu imunodeficienţe primare;
O persoanele care primesc corticosteroizi sau alt tratament
imunosupresor pe termen lung pentru boli de ţesut
conjunctiv, vasculite sau transplant de organe solide;
O persoanele cu tumori maligne hematologice sau non-
hematologice, inclusiv tumorile solide şi limfoamele;
O persoanele cu malnutriţie severă.
 TABLOU CLINIC
O În cazul persoanelor cu infecţie HIV, pneumonia
cu Pneumocystis jiroveci evoluează subacut, de-a
lungul câtorva săptămâni şi se caracterizeză prin
acuze precum:
O dispnee progresivă la efort,
O febră şi frisoane
O tuse neproductivă,
O se pot adăuga uneori dureri toracice,
O scădere ponderală,
O hemoptizie (rar).
 TABLOU CLINIC
O În rare cazuri, infecţia poate să se extindă şi la alte
organe sau să afecteze alte organe.
O Aceste afectări extrapulmonare se întâlnesc frecvent
la pacienţii care:
O au făcut profilaxie cu pentamidină în aerosoli sau
O cei cu infecţie HIV severă care nu au făcut profilaxie.
O Cele mai frecvente afectări extrapulmonare pot
determina o simptomatologie variată, apărand la:
O sistemului nervos central,
O măduvei osoase, ganglionilor limfatici,
O globilor oculari, tiroidei
O tractului digestiv,.
 TABLOU CLINIC
O În cazul pacienţilor fără infecţie HIV, ca urmare a faptului că
imunosupresia nu este atât de pronunţată şi răspunsul
inflamator pulmonar este mult mai amplu, tabloul clinic este
mai zgomotos.

O Infecţia cu Pneumocytis jiroveci este acută, cu debut brusc,

însoţit de febră înaltă şi dispnee severă, care poate progresa
până la insuficienţă respiratorie acută, comparabilă cu cea
din sindromul de detresă respiratorie acută, necesitând
ventilaţie mecanică.

O În 2-6% din cazuri, PCP se poate prezenta sub forma unui

pneumotorax spontan.
 DIAGNOSTIC
O Anamneza
O context de imunodepresie

O Clinic – tetrada: febra, dispnee, tahipnee,

tuse neproductiva

O Paraclinic: specific si nespecific

 Diagnostic clinic
O În ceea ce priveşte diagnosticul clinic, este de reţinut că triada clasică de
simptome reprezentată de febră, dispnee progresivă la efort şi tuse
neproductivă apare doar în aproximativ 50% din cazuri.

O Examenul fizic este destul de nespecific şi include:

O tahipnee, febră, tahicardie,
O modificări la auscultaţia pulmonară: raluri crepitante sau ronflante - în 50% din
cazuri
O scăderea saturaţiei O2 în sângele periferic.

O Modificările sunt mai grave la pneumonia cu Pneumocystis jiroveci apărută la

pacienţii fără infecţie HIV.

O La copii, examenul clinic poate decela:

O cianoză, bătăi ale aripioarelor nazale
O tiraj intercostal.
 Diagnostic de laborator
O Citopenia relevată ca urmare a efectuării hemogramei;

O LDH-ul seric crescut (ca expresie a injuriei pulmonare);

O Gazometria arterială modificată cu o PaO2 scăzută;

O Gradient oxygen alveolo-arteriolar peste 30 mmHg;

O Serologia HIV pozitivă la o persoană care nu se ştia infectată;

O Titrul scăzut al LTCD4+ la un infectat HIV sunt sugestive pentru

PCP, însă nu foarte specifice.
 Diagnostic de laborator
O Izolarea microorganismului în proba de spută
indusă, lichidul de lavaj bronho-alveolar sau biopsia
pulmonară (foarte rar efectuată în prezent).

O Metode mai noi de identificare a acestui fung sunt:

O PCR-ul din lichidele biologice recoltate
O dozarea serică a ß-1, 3 glucanului (o componentă a
peretelui Pneumocystis).
 Diagnostic Imagistic
O Modificările tipice induse de Pneumocystis
jiroveci pe radiografie sunt reprezentate de:
O infiltrate perihilare sau interstiţiale difuze,
O modificări nespecifice
O aspectul pulmonar este normal (în aproximativ 1/3
din cazuri).
O În aceste cazuri echivoce, este utilă efectuarea:
unei tomografii computerizate de înaltă rezoluţie
(HRCT).
O modificările tipice sunt zonele neregulate cu aspect
de sticlă mată şi îngroşarea septurilor interlobulare.
 Diagnostic diferential
O Toate aceste semne şi simptome pot apărea într-
o mulţime de alte afecţiuni:
O sindromul de detresă respiratorie acută,
O pneumonia cu citomeglovirus,
O pneumonia interstiţială limfocitară,
O pneumonia virală,
O embolismul pulmonar,
O legioneloza,
O tuberculoza sau
O infecţia cu Mycobacterium avium complex.
 TRATAMENT
O Managementul pneumoniei cu Pneumocystis
jiroveci cuprinde:
O antibioticoterapie – antibioticul de elecţie
este cotrimoxazolul (trimetoprim-sulfametoxazol),
administrat oral sau intravenous; 3 săptămâni la pacienţii
cu infecţie HIV şi 2 săptămâni la restul populaţiei;
O în cazul reacţiilor sale adverse sau infecţie rezistentă la
acest antibiotic (9-20% din cazuri), se administreaza
medicamente de linia a doua: pentamidină, dapsonă cu
trimetoprim, atovaquonă sau clindamicină cu primaquină;
O corticoterapie – în cazurile severe de pneumonie, pentru
reducerea răspunsului inflamator pulmonar;
O suport ventilator la nevoie.
 PROFILAXIE
O Tratamentul profilactic al pneumoniei cu Pneumocystis jiroveci este
cu Cotrimoxazol indicat următoarelor categorii de pacienţi:
O pacienţi cu infecţie HIV cu LTCD4+ < 200/mm3, candidoză
orofaringiană, temperatură mai mare de 37, 7°C de cauză
necunoscută de mai mult de 2 săptămâni sau un episod anterior
de PCP, indiferent de CD4+;
O copii născuţi din mame HIV+ la care infecţia HIV nu a fost exclusă;
O pacienţi cu o deficienţă imună primară;
O pacienţi fără infecţie HIV cu LT CD4+ care persistă < 200/mm3;
O pacienţii cu transplant de organ solid;
O pacienţii cu transplant de celule stem hematopoietice;
O pacienţii care iau zilnic corticosteroizi sistemici (cel puţin 20 mg/zi
pentru cel puţin o lună);
O pacienţii cu cancer, vasculite, boli ale ţesutului conjunctiv sau alţii
care primesc tratament citotoxic sau imunosupresor;
ADENOVIROZA
O Adenovirozele reprezintă un grup de boli
infecțioase acute, generate de adenovirusuri, care
se caracterizează prin afectarea țesutului limfoid
și a mucoaselor căilor respiratorii, ochilor,
intestinului.
O Se manifestă prin:
O rinită, faringită, conjunctivită,
O bronșiolită, pneumonie interstițială,
O gastroenterită și limfadenită mezenterică.
 ETIOLOGIE
O Adenovirusurile sunt virusuri ADN complexe, cu o
nucleocapsida icosaedrica.

O Adenovirusurile se împart în 6 subgrupe (de la A la F), pe

baza omologiei genomului de ADN și a altor proprietăți.

O Genomul adenovirusului este alcătuit din ADN liniar,

dublu-catenar, ce codifică polipeptide structurale și
nestructurale.

O Se cunosc aproximativ 90 serotipuri de adenovirusuri,

dintre care 30 sunt izolate de la om.
 EPIDEMIOLOGIE
O Epidemiile adenovirale apar:
O în sezonul rece,
O frecvent și vara, sub formă de faringită sau conjunctivită (înotul în piscine sau
aflarea în taberele de vară).

O Acestea au un caracter trenant, dezvoltându-se timp de câteva săptămâni,

în colectivitățile de copii sau tineri.

O Adenovirusurile sunt responsabile de:

O 3% până la 5% din infecțiile acute la copii,
O mai puțin de 2% din afecțiunile respiratorii la adulți.

O Aproape 100% dintre adulți prezintă anticorpi împotriva mai multor

serotipuri = infecția apare foarte des în copilărie.

O Sursa de infecție este bolnavul cu diverse forme de infecție adenovirală

sau purtătorul de virus.
 Cai de transmitere
O Mecanismul de transmitere este aerogen, prin inhalarea aerosolilor
care conțin virusul, prin picături de secreție nazofaringiană și secreții
conjunctivale.

O Transmiterea infecției cu adenovirus se poate realiza și prin:

O inocularea conjunctivală a virusului,
O probabil, pe cale fecal-orală.

O Infecția conjunctivală se transmite:

O cale aerogenă, cât și prin contact direct (mâini contaminate)
O indirect (obiecte contaminate)

O Protecția împotriva infectării cu același serotip este conferită de

anticorpii care apar în general după infecție.
 PATOGENIE
O Adenovirusurile pătrund în organism pe cale respiratorie (cel
mai frecvent ), conjunctivală sau digestivă, provocând
procese inflamatorii ale organelor implicate.

O Adenovirusul se reproduce doar în celulele lezate,

preponderent în nucleu.

O El se acumulează în celulele epiteliale și în țesutul limfoid.

O Ulterior, adenovirusul pătrunde în circuitul sanguin,

provocând inflamația mucoaselor și apariția conjunctivitei, și
în alte organe, determinând procese inflamatorii la diferite
niveluri ale organismului.
 TABLOU CLINIC
O Adenovirusurile cauzează apariția unei varietăți de
sindroame clinice.

O Cel mai frecvent se manifestă ca o infecție acută a

căilor respiratorii superioare, cu o rinită
pronunțată.

O Uneori, pot apărea afecțiuni ale căilor respiratorii

inferioare, inclusiv bronșiolite și pneumonii.
 TABLOU CLINIC
O Incubația: 1-13 zile
O Debutul bolii: brusc, apar frisoane, cefalee, dureri osoase, ale
articulațiilor și mușchilor.
O La 2-3 zile de la debut, temperatura creste până la 38-39 °C.
O Apare congestia nazală, dureri în gât, tuse, față hiperemiată,
conjunctivită, însoțită de dureri oculare, secreții abundente,
hiperemia conjuctivei și fotofobie.
O În general, boala durează de la 1 până la 2 săptămâni și se remite
spontan.
O La unii bolnavi, din primele zile ale bolii apar dureri în epigastru,
grețuri, vomă, anorexie, hepatomegalie, slăbiciune și somnolență.
O Adenovirusuri au fost depistate și în cazuri de tuse convulsivă, cu sau
fără izolarea unei Bordetelle pertussis; semnificația adenovirusului
în această boală este necunoscută.
 MANIFESTRI 
EXTRARESPIRATORII
O Adenovirusurile pot provoca și apariția unor boli în afara
tractului respirator, precum:
O Boala diareică acută la copilul mic, generată de
adenovirusurile tip 40 și 41;
O Cistita hemoragică, cauzată de adenovirusurile 11 și 21;
O Keratoconjunctivita epidemică, determinată cel mai
frecvent de adenovirusurile 8, 19 și 37, (sursă de
contaminare soluțiile oftalmologice și prosoapele).
O Adenovirusurile sunt responsabile de apariția pneumoniei
la pacienții imunosupresați.
 COMPLICATII
O Cel mai frecvent, pot surveni:
O otite,
O sinuzite,
O amigdalite,
O bronșite,
O pneumonii.
 DIAGNSOSTIC
O Anamneza - in epidemii contact cu ale
persoane cu adenoviroza

O Clinic
O Afectiuni respiratorii
O Afectiuni digestive
O Conjunctivite

O Paraclinic – diagnostic serologic

 DIAGNOSTIC CLINIC
O Infecțiile adenovirale trebuie luate în considerare
în zonele epidemiologice specifice apariției:
O detresei respiratorii acute,
O sindroame clinice: febra faringoconjunctivală și
keratoconjunctivita epidemică.

O Deseori, adenovirozele sunt dificil de diferențiat

de alte infecții cauzate de diverși agenți virali sau
de Mycoplasma pneumoniae.
 DIAGNOSTIC‐ LABORATOR
O Virusul poate fi identificat în cultura tisulară prin modificările
citopatice și indeosebi prin imunofluorescență sau alte
tehnici imunologice.

O Tipurile 40 și 41 de adenovirus, responsabile de apariția

bolii diareice la copil; aceste serotipuri sunt cel mai frecvent
identificate prin examenul direct ELISA al fecalelor.

O Creșteri ale nivelului anticorpilor serici pot fi evidențiate prin

teste de fixare a complementului, neutralizare, ELISA sau
radioimunologice.

O Testul de inhibare a hemaglutinării poate fi efectuat pentru

identificarea adenovirusurilor ce determină hemaglutinarea
celulelor roșii.
 TRATAMENT
O Se recomandă administrarea preparatelor hiposensibilizante, vitaminelor, în
formele de gravitate medie și severă-imunoglobuline (gama-globulină).

O În scopul detoxifierii organismului, se recomandă perfuzii cu dextrani și

soluții de cristaloide.

O Intranazal se aplică unguent de Oxolină de 0,25% sau unguent de Tebrofen

de 0,25%.

O În conjunctivitele virale se recomandă picături oftalmice cu

Dezoxiribonuclează, soluție de 0,05%, sau Sulfacetamidă, soluție de 20-
30%, câte 1-2 picături.

O Antibioticele și sulfamidele se prescriu numai în complicații bacteriene.

 PROFILAXIE
O Nu se cunoaște dacă administrarea profilactică de
imunoglobuline poate preveni apariția bolii.

O Pacienților imunocompromiși li se pot administra

imunoglobuline intravenoase pentru a atenua evoluția
bolii.

O Se recomandă izolarea persoanelor infectate,

spălarea mâinilor și dezinfecția instrumentelor și
mediului, cele mai importante măsuri de profilaxie.