Evrei în perioada modernă

(sec. XVI-XIX)
statul juridic, economic și
cultural
 • Este marcat de:
- marile descoperiri geografice.
- axa comercială se mută din Mediterana în
Oceanul Atlantic, pe măsură ce creștini găsesc
Secolul al rute maritime alternative la ceea terestră,
XVI-lea – controlată de otomani după cucerirea
contextul Constantinopolului, din 1453.
- să-și întemeieze imperii coloniale
istoric
- unele state occidentale se îmbogățesc.
- să răspândească religia creștină
Martin Luther (1483-1546)
-preot catolic/pastor, teolog,
profesor universitar-
- apar în continuare poziții contradictorii la
adresa evreilor, spre exemplu:
Martin Luther, preot catolic și profesor
universitar la Wittenberg, ce se propunea
reformarea Bisericii Catolice, prin ”Cele 95
de teze”/”Disputa privind puterea și
eficacitatea indulgențelor”
Secolul al-XVI-lea
Martin Luther (1483-1546)
• Evoluția gândirii sale are o constantă de raportare, respectiv
ideea de convertire a evreilor la creștinism. De aceea el nu a
luat niciodată o poziție negativă sau contra la adresa evreilor
deja convertiți.
• În prima parte, până în 1536, a luat apărarea evreilor europeni
în diverse dispute/dezbateri. În eseul său din 1523 ”Că Isus
Hristos S-a născut evreu ”, Luther a condamnat tratamentul
inuman al evreilor și i-a îndemnat pe creștini să-i trateze cu
amabilitate.
• El pornește de la ideea că ura și prejudecata au împiedicat pe
evrei să se convertească pe evrei la creștinism
• Într-un final ajunge să-i urască pe aceștia, susținând
distrugerea lor, poziția sa transformându-se dintr-un anti-
iudaică într-una anti-semită (anti-iudaism + ură)
Secolul al XVI-lea • - apar în continuare poziții contradictorii la
adresa evreilor, spre exemplu:
• Martin Luther, preot catolic și profesor
universitar la Wittenberg, ce se propunea
reformarea Bisericii Catolice, prin ”Cele 95 de
teze”/”Disputa privind puterea și eficacitatea
indulgențelor”
• -Acesta publică în 1543, un tratat anti-iudaic
numit ”Despre evrei și minciunile lor”, în care
promovează persecutarea evreilor anterior scrise
un articol în care promovase drepturile evreilor.
• Susține incendierea sinagogilor, caselor și
școlilor evreiești, distrugerea cărților de
rugăciuni, proprietățile și banii confiscate,
interdicția de a predica a rabinilor.
 Secolul al XVII-lea
Totuși, în epoca modernă, o serie de evrei au contribuit la dezvoltarea
patrimoniului cultural universal. În acest sens amintim personalități precum

• Baruch Spinoza (1632-1677) – fondatorul

gândirii filozofice moderne, de tip raționalist, din
Europa.
• Evreu olandez cu origini sefarde portugheze, avea să fie
exclus din comunitatea evreiască din Amsterdam, la 23
de ani, ca urmare a ideilor sale nonconfomiste.
• Promotor al PANTEISMULUI – curent de gândire care
identifica întreaga materie și universul, totul având la
bază o singură substanță universală (teoria monistă)
• Spinoza considera creștinismul și iudaismul ca fiind
trecătoare în raport cu substanța universală eternă
:
Secolul al XVIII-lea
Moses Mendelssohn (1729-1786)
• Născut într-o familie de evrei cu o poziție socială modestă – dezvoltă
curentul Haskala (varianta evreiască a iluminismului).
• La vârsta de 14 ani ajunge la Berlin - Moise, în vârstă de 14 ani, „a
intrat în Berlin pe Rosenthaler Tor, singura poartă din zidul orașului
prin care evreii (și vitele) aveau voie să treacă” – aici a învățat pe
lângă textele religioase, matematică, latină, filosofie, franceză și
engleză. Devine contabil și apoi partener de afaceri a lui Isaac
Bernhard.
• Lucrările sale de început sunt critice la adresa societății germane ori
a papalității, acestea dezvăluind o înclinație către filosofie a
autorului.
• Lucrările sale filosofice i-au adus statutul de evreu protejat, la curtea
regală a Prusiei, putând locui netulburat la Berlin.
• S-a preocupat de traducerea unor scrieri religioase evreiești în limba
germană
Secolul al XVIII-lea
Moses Mendelssohn (1729-1786) - HASKALA
• HASKALA – a fost o mișcare intelectuală, a evreilor din Europa centrală și de Est,
caracterizată prin deschiderea culturală a evreilor față de comunitățile locale,
naționale în care trăiau și care s-a manifestat prin însușirea limbii locale, cât și a
celor de circulație europeană, lucru ce a permis afirmarea unor evrei să se afirme
în plan local și universal în diverse domenii. A promovat emanciparea evreilor la
realitățile vremii, nu doar ancorarea în viața religioasă.
• Reprezentanții acestui curent au promovat productivitatea economică, însușirea
de meserii utile-moderne, raționalismul, liberalismul, libertatea de gândire și
curiozitatea științifică.
• ACULTURAȚIA – studiul popoarelor lângă sau printre care au trăit evreii, a fost un
mijlocul promovat de Haskala, de integrare a evreilor în comunitățile locale,
regionale sau naționale
• Cel mai cunoscut reprezentant a fost Moise Mendelsson
 Secolul al XIX-lea
• În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea începe procesul de emancipare a evreilor.
• Franța a fost prima țară europeană care a acordat drepturi civile evreilor în
timpul Revoluției Franceze(1791).
• Ulterior, războaiele purtate de Napoleon au dus la emanciparea evreilor și în alte
țări europene.
• O dată cu secolul al XIX - lea, apar noi episoade de persecuție împotriva evreilor,
parțial din cauza prejudecăților medievale și parțial din cauza ascensiunii
naționalismului, pe fondul apariției statelor naționale.
• Evreii s-au implicat activ în Revoluția de la 1848, însă multe din programele de
emancipare nu s-au realizat, parțial și din cauza faptului că valul revoluționar de la
1848 a fost înfrânt.
Secolul al XIX-lea
• La finalul secolului XIX se desfășoară unul dintre cele mai răsunătoare
episoade de scandal public în Franța, provocat de presupusa vină a lui
Alfred Dreyfus de fi transmis secrete de stat către Germania. Acesta,
fiind de origine semită (evreu) și alsaciană, a împărțit opinia publică
din Franța în două tabere; pro și contra. Prin extensie pro și contra
evreilor în general.
• Puși din nou în fața unor noi episoade de discriminare, mulți evrei au
emigrat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX în
S.U.A., aceasta devenind țara cu comunitatea evreiască cea mai
puternică și cea mai numeroasă.
• Astfel, la finalul secolului al XIX-lea se conturează
antisemitismul.Acesta presupune atitudinea medievală anti-iudaică de
tip religios + ură rasială.
 Secolul al XIX-lea

• Karl Marx (1818-1883) – filozof, sociolog, economist, istoric și jurnalist evreu german, fondatorul socialismului
științific, alături de Friederich Engels. A scris diverse lucrări.
• 1848-manifestul partidului comunist – în care afirmă că istoria unei societății este cea a unei lupte între clasele
sociale.
• 1867-Capitalul – societatea capitalistă produce tensiuni interne ce va ajunge la distrugere, urmând a fi înlocuită
de o societate comunistă, fără clase sociale, de tip egalitaristă. Între cele două ar urma să existe o perioadă de
tranziție, denumită socialism.
Secolul al XIX-
lea
• Benjamin Disraeli (1804-1881) –
provenit dintr-o familie de evrei sefarzi
și italieni, convertiți la anglicanism
• om politic conservator din Marea
Britanie, romancier, orator și prim-
ministru al UK între: februarie-
decembrie 1868 și februarie 1874 –
aprilie 1880
• A contribuit la dezvoltarea Imperiului
Britanic, prin aducerea Indiei și a
Canalului Suez sub controlul britanic.
• Secolul al XX-lea

• În timpul Primului Război Mondial evreii au luptat în cadrul

armatelor naționale din Europa, iar prin Tratatul
Minorităților din cadrul Păcii de la Paris, a fost recunoscut
statutul de minoritate națională pentru evrei în
țările succesorale imperiilor. Însă curând, în țările învinse,
nemulțumirile față de felul în care s-a încheiat Primul
Război Mondial au fost canalizate inclusiv împotriva
evreilor sub forma antisemitismului, lucru ce s-a întâmplat
și în țări învingătoare.

• Totuși, în epoca contemporană, o serie de evrei au

contribuit la dezvoltarea patrimoniului cultural universal. În
acest sens amintim personalități precum:

- Sigmund Freud ( 1856-1939) – creatorul psihanalizei,

Austria

- Marcel Proust (1871-1922)– romancier în Franța – ”În

căutarea timpului pierdut”/7 vol./14 ani
- Mihail Sebastian (1907-1945) – evreu român, romancier,
dramaturg, critic literar – ”De două mii de ani”, cu o
prefață antisemită scrisă de Nae Ionescu