Curs online Dimensiunea de gen in educatie, ISE-UNICEF, 2007

Inv. Grigore Gheorghita – invatamant primar

 INTELIGENTA EMOTIONALA

Temă de reflecţie
“Mai bine sa-ti ramana copiii educati decat bogati,
caci mai mult pretuiesc perspectivele celor educati
decat mijloacele celor bogati”
Epictet (invatat grec)

„Copiii intră în ciclul primar cu un anumit bagaj comportamental, deprins

de la adulţii cu care interacţionează. Din acest bagaj nu lipsesc formele de
exprimare emoţională, care au un rol hotărâtor atunci când vine vorba despre
educaţia de gen.
Specialiştii în domeniu consideră că abordarea prin excelenţă cognitivă
a demersurilor curriculare nu este suficientă pentru a avea succes şi a fi fericit.
Armonia relaţiilor dintre cele două universuri, masculin şi feminin se bazează
pe o bună educaţie emoţională.
Lecţiile emoţionale pe care le învăţăm în copilărie, acasă şi la şcoală,
“modelează circuitele emoţionale, făcându-ne mai adaptabili sau mai puţin
adaptabili la fundamentele inteligenţei emoţionale. Copilăria şi adolescenţa
sunt ferestre de oportunitate pentru a forma obiceiurile emoţionale esenţiale
care ne vor domina întreaga existenţă.” (Inteligenţa emoţională, Daniel Goleman,
Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001)
Trebuie admis faptul că, în România, la nivelul învăţământului primar şi
nu numai, problematica emoţiilor este asemeni unui continent neexplorat.
Toată lumea consideră că acest lucru se realizează de la sine. Relaţiile
dintre copii sau dintre copii şi adulţi ne demonstrează totuşi că există un
surprinzător de mare analfabetism emoţional.
Copiii experimentează în permanenţă emoţii, în mediul lor social, fără
însă a le recunoaşte şi a le înţelege semnificaţia.
Mai mult: ei şi-au dezvoltat şi îşi dezvoltă exprimarea sau inhibarea emoţiilor,
în funcţie de felul în care adulţii reacţionează la exprimarea acestora.”

Daniela Stoicescu,
Unitatea de invatare 4, Curs online Dimensiunea de gen in educatie, ISE-UNICEF, 2007

La varsta scolara mica baietii se dovedesc mai impulsivi, dar incearca sa

se stapaneasca pentru a fi pe placul celor din jur. Sunt si ei emotivi, isi
manifesta insa mai greu emotiile, nu vor sa arate cand se simt neajutorati, din
dorinta de a nu dezamagi, de a nu se face de ras, de a nu face „ca fetele”.
Cand sufera, se inchid mai mult in ei, dar, desi au ochii inecati in lacrimi, nu
ar recunoaste asta. Au mai multă nevoie de a li se acorda încredere, de a li se
incredinta sarcini, să se simtă acceptaţi si de colegi si de invatatoare. Fac
totul sa iasa in evidenta, sa se simta apreciaţi, admiraţi, aprobaţi, încurajaţi.
Cei timizi manifesta anxietate în asumarea rolului de sex: se tem de reactia
celor din jur si cauta compania baietilor care par mai duri, cauta sa-i imite. Isi
aleg colegi de banca si de joaca dintre acestia. Sufera atunci cand li se face
Curs online Dimensiunea de gen in educatie, ISE-UNICEF, 2007
Inv. Grigore Gheorghita – invatamant primar

observatie, incearca sa se dezvinovateasca, chiar daca nu au dreptate, sa aiba

ultimul cuvant.

Baietilor nu le pasa prea mult de ceea ce simt ceilalti, de aceea nu se

feresc sa fie violenti, sa adreseze cuvinte dure colegilor , chiar fetelor, nu
inteleg cand acestia se supara, sufera si chiar ii iau in ras. Nu se intereseaza
de emotiile celorlalti, trec cu usurinta peste situatiile de manifestare a
emotiilor celorlalti.

Multi dintre noi gresim, fara sa tinem cont de „sufletul” copilului jignim
in public, le atragem atentia ca „doar nu esti fata”, iar ei incep sa-si puna
intrebari: „sunt destul de bun ca baiat?”, „ce inseamna sa fii baiat? doar eu
sunt baiat!” si cauta sa iasa in evidenta prin ceva care nu totdeauna e ceva
bun.

Fetele sunt mai anxioase, mai nesigure, sunt mai predispuse la frică şi
teamă, isi manifesta pe fata emotiile, framantandu-si mainile, plangand,
transpirand. Arata ca simt nevoia de ajutor, de intarire, de recunoastere a
calitatilor personale. Stau deoparte, nu vor sa iasa in evidenta si isi arata
calitatile mei mult prin invatatura, scris frumos, desen, abilitati practice. Simt
nevoia sa fie ocrotite, mangaiate, sa li se zambeasca si sa fie incurajate
permanent. Sufera mai mult decat baietii cand li se face observatie si se tem
de greseala. Solicita drept coleg de banca tot fete, dar se simt la fel de bine si
in compania baietilor, daca acestia nu sunt violenti si invata bine. Ele nu se
tem sa-si arate parte „masculina” , sa fie „baietoi”, sunt destule fetite care isi
manifesta impulsivitatea, care se joaca cu baietii, dar mai putini baieti care se
simt bine in compania fetelor la aceasta varsta.

Fetelor le pasa mai mult de ceea ce simt ceilalti, de aceea nu se feresc sa

compatimeasca, sa mangaie si sa incurajeze pe cei cu probleme, sa adreseze
cuvinte blande colegilor , inteleg cand acestia se supara, sufera si chiar
comunica despre suferinta proprie si a celorlalti. Se intereseaza de emotiile
celorlalti, le pasa de situatiile de manifestare a emotiilor celorlalti.

La varsta scolara mica incepe cristalizarea caracaterului. Emotivitatea,

care este un fel de virulenta in reactia pe care individul o are la diferiti
excitanti, este foarte vie la copil si are tendinta de a se potoli mai mult sau
mai putin odata cu varsta, este o sursa de entuziasm si energie, dar si o sursa
de dificultati psihologice. “Spre a creste oameni, inainte de orice stiinta si
orice metoda, trebuie sa ai inima”, spunea Pestalozzi. De aceea , invatatorul
pasionat de munca sa are in vedere copilul, tinand cont si de trasaturile de
gen, pe care este bine sa le cunoastem si sa le acceptam ca reale. In scoala
primara, prin curriculum, se pune accent mai mult pe inarmarea elevului cu
instrumentele muncii intelectuale si se acorda mai putin timp pentru
Curs online Dimensiunea de gen in educatie, ISE-UNICEF, 2007
Inv. Grigore Gheorghita – invatamant primar

dezvoltarea abilitatilor emotionale. Exista multiple obiective de referinta

pentru formarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor intelectuale, dar
foarte putine pentru intelegerea, exprimarea si reglarea emotiilor. Acestea
sunt atinse sporadic, in cadrul lectiilor la diferite discipline de invatamant, in
functie de pregatirea, sufletul si abilitatile de consiliere ale dascalului. Putem
spune ca la ciclul gimnazial situatia este si mai grava, aceasta latura a
educatiei cazand in grija dirigintelui, care sta destul de putin in preajma
copiilor, la restul disciplinelor fiind aproape neglijate problemele emotionale
ale elvilor, sau chiar ignorate.

Astfel elevii nostri, chiar daca stiu sa-si identifice propriile emotii sau pe
ale altora, incearca sa si le reprime, sa considere o rusine a si le exprima, iar de
reglat nici nu se prea poate pune problema. Meritul multor dascali nu trebuie
neglijat, sunt destui cei care se implica in cunoasterea, intelegerea si consilierea
elevilor, rezultatele lor fiind vizibile peste ani, nu numai la invatatura, dar si pe
plan uman, profesional, familial.

In ultimii ani s-a pus problema orelor de consiliere si orientare, dar

aceasta ar rezolva numai partea teoretica, elevii ar dobandi cunostinte legate de
diferite situatii, ar invata sa se cunoasca pe sine si pe ceilalti, dar consilierea
adevarata trebuie sa se faca permanent , oriunde si oricat este nevoie, diferentiat.
La clasele mici am observat de multe ori folosirea de obiective operationale ce
privesc educatia inteligentei emotionale, evaluarea acestora pe parcursul sau la
sfarsitul activitatii, pentru reglarea acestora. Cunoasterea copilului, intelegerea,
respectul, prietenia, exigenta rezonabila, terapia diversificata si diferentiata,
altruismul si optimismul pedagogic au drept piatra de capatai dragostea pentru
copii a invatatorului. Animat de altruism, devotiune si optimism pedagogic,
invatatorul pasionat de profesia sa va vibra alaturi, cu si pentru elevii sai.
John Loche, in secolul al XVII-lea, conchidea ca “ noua zecimi dintre
oamenii pe care ii cunoastem sunt ceea ce sunt, buni sau rai, utili sau inutili,
datorita educatiei pe care au primit-o. Educatia este cea care determina
deosebirile dintre oameni.”