Romanul adolescentului miop

-citate despre personaje-

PARTEA I
Capitolul I: TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN
Pastrez caiete din clasa a patra, cand aveam pistrui ca un ovrei si invatam chimie
intr-un laborator instalat in firida sobei.
Profesorii se vor teme de mine, ma vor respecta si se vor impotrivi in cancelarie
cand Vanciu va hotari sa ma lase corigent la matematica.
Le-am raspuns ca putin imi pasa, pentru ca eu sunt eu, iar ei, simpli elevi dintr-a
saptea reala. De cate ori sunt umilit ma arat superior si nu ma feresc de a le dovedi celorlalti
intregul meu dispret.
Capitolul II: GLORIA LUI ROBERT
Robert se inflacareaza cand vorbeste despre femei. E un adolescent fara
sprancene, cu buze de taranca tanara,cu barbie lustruita, cu obrajii moi si frunte ingusta. Eu spun
tuturor ca Robert este un baiat frumos.
Prietenii mei ma cred timid printre fete. Eu sufar din pricina miopiei si a urateniei
mele. As suferi mai mult daca as fi respins. De aceea ma arat retras, dispretuitor.
Eu taceam,cu un smoc aspru de par pe frunte.
Robert nu e un geniu, aceasta o stiu. E numai un baiat frumos ca o fata, care iubeste
teatrul si planuieste sa scrie piese in trei acte.
Capitolul III: JURNAL DE CLASA
As vrea sa cunosc pe Dinu. ... Nu-mi ajunge sa stiu ca e frumos, bun si inteligent.
Banuiesc ca ceva din sufletul lui ne scapa amandurora. Nu mai munceste. Citeste putina
literatura, se plimba si doarme mult. Niciodata Dinu n-a fost prea harnic, nici prea ordonat.
Sunt sigur ca se inchipuie personaj din Ibsen, urmarit de chinuri sufletesti si
trupesti.(Robert)
Capitolul IV: INTRE DON JUANI
Eu stie ce se petrece cu mine: sunt un sentimental ca orice alt adolescent.
Parca eu nu stiu? Nu stiu ca sunt sentimental si slab, si lipsit de vointa.
Capitolul V: UN PRIETEN

Prietenul meu Marcu e nalt, uscat, cu ochii mari si bulbucati, parul cret, minile
lungi, picioarele lungi. Sta n banca din fund si citeste romane frantuzesti. Baietii l cred prost si
i spun, din pricina lungimii nasului, "Tandarica"; iar pentru ca e evreu, l mai striga si "Marcala".
Marcu nu se supara nici de o porecla, nici de cealalta. Vine n fiecare dimineata cu romanul n
ghiozdan si-l citeste linistit, n
fund. Daca e zgomot, se ncrunta si citeste. Daca baietii sar pe banci, si ndeasa degetele n
urechi si citeste. Daca luptele se dau chiar n banca lui, se muta n alta banca si citeste.
Iarta-ma, Ionel Teodoreanu, dar daca exista Sonia, spune-i ca un baiat urat, care nu
stie ce vrea, e trist din pricina ochilor ei.
Capitolul VI: LUNI 8-9, GERMANA
Faradopol, barbat trupes, maior in rezerva si profesor de germana.
Mars!....boule
Capitolul VII: CORIGENTA
Am ramas corigent, pentru ca am vrut eu; sau mai exact, nu am promovat pentru ca
nu am vrut. Nu mi-e rusine, stiam de mult ca sunt cu desavarsire lipsit de vointa. Numai inocentii
mei colegi ma pot socoti un baiat voluntar, pentru ca citesc pana noaptea tarziu carti de stiinta.
Capitolul VIII: PREMIANTII
Eu ma prefaceam trist, dar ma bucuram din tot sufletul ca tata nu-mi predica
nimic.
Sau poate chiar eram trist.
Capitolul X: JURNAL DE VARA
Parca eu nu stiu? Sunt cel mai desavarsit lenes, magar, neputincios, mincinos si las
din Roamania Mare!

PARTEA A II-A
Capitolul I: MANSARDA
Nimeni nu tie c eu m-a sufoca respirnd alt vzduh dect acela al odiei n care
am nvat slovele pe o tblie de carton.
Capitolul III: FANICA
Fanica e marunt si slabut. Fredonand atatea cuplete de tenor, rasufla greu si se sterge
cu batista pe frunte. E obosit.
Capitolul IV: DOMNUL REDACTOR
Ma inchipuiam tanar cu faima, cu volume tiparite si portretul reprodus in revistele de
seama.
Capitolul V: NOIEMBRIE
Sunt si eu ca toti ceilalti: adolescent sentimental si visator. Zadarnic incerc sa ma
ascund. Sunt sentimental. Sunt ridicol.
Capitolul VII: DRUMUL CATRE MINE INSUMI
Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase, si lasat iar n
suflet, si iarasi naltat. Si nu stiu nimic alt, si nimic nu nteleg.
As vrea sa stiu daca sufletul meu e sufletul unui adolescent melancolic sau al unui
mascul ntartat.
Trebuie sa ma cunosc. Trebuie sa stiu odata sigur cine sunt si ce vreau. Am amnat
mereu lucrul acesta, pentru ca mi-era teama. Mi-era teama ca nu voi izbuti sa-mi luminez sufletul
sau ca lumina ce va aluneca asupra-i sa nu ma ndurereze. Eu mi-am nchipuit anumite lucruri
despre mine nsumi. Ce se va ntmpla daca acestea nu exista aievea? Daca ele n-au fost dect o
parere?
As vrea sa stiu cine sunt, si nu stiu. Am scris caiete multe ca sa descopar. N-am
izbutit. Romanul meu va fi un roman cu eroi ciudati. Sufletele lor nu vor fi liniare, dintr-o
singura bucata. Eu n-am ntlnit pna acum un asemenea suflet printre adolescenti. Dar nu-mi
voi putea analiza personajele, pentru ca nu le cunosc. Nu le pot ntelege n adncurile sufletelor.
Ma privesc. Privesc n mine. Attea trasaturi streine, contradictorii...

PARTEA A III-A
Capitolul II: PAPINI, EU SI LUMEA
Adolescen chinuit de miopie i de obsesii cerebrale, roas de nebuneti ambiii,
biciuit de neputin, consumat n plns, pe care nu l-a auzit nimeni i nu l-a bnuit nimeni, i
nu l-a mngiat nimeni."
Capitolul VI : MA CLATINA VANTURILE
Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase, si lasat iar n
suflet, si iarasi naltat. Si nu stiu nimic alt, si nimic nu nteleg.