Auxiliar Ix

Auxiliar – clasa aIX-a prof.
Hogea Geanina Laura
PROFESOR HOGEA GEANINA-LAURA
ELEV:
2017-2018
Auxiliar – clasa aIX-a prof. Hogea Geanina Laura
Bibliografie – clasa a IX –a
I. Lecturi obligatorii
1. M. Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram
2. Mircea Eliade – Romanul adolescentului miop
3. J. D. Salinger – De veghe în lanul de secară
4. Mircea Eliade – Maitreyi

5. William Shakespeare – Romeo şi Julieta
6. Vasile Voiculescu –Lostriţa

7. I.L. Caragiale – La hanul lui Mânjoală
8. Marin Preda - Moromeții

9. Ion Creangă – Amintiri din copilărie
II. Lecturi suplimentare
1. Simona Popescu - Exuvii

2. Octavio Paz, Dubla flacără
3. Honoré de Balzac, Moş Goriot
4. Jules Verne – O carte
Planificarea materiei pe semestre
Semestrul I
1. ADOLESCENŢA
M. Eminescu, - Fiind băiet păduri cutreieram
Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop
J. D. Salinger – De veghe în lanul de secară
2. IUBIREA
Mircea Eliade - Maitreyi
Biblia -Cântarea cântărilor
William Shakespeare - Romeo şi Julieta
Semestrul al II-lea
1. FAMILIA
Marin Preda - Moromeții
Ion Creangă - Amintiri din copilărie
2. LUMI FANTASTICE
I.L. Caragiale – La hanul lui Mânjoală
Vasile Voiculescu - Lostriţa
ADOLESCENŢA – etapă a vieţii care se situează între copilărie şi vârsta adultă (de la 12 la 18 / 20
de ani). Se detaşează preadolescenţa (12 – 15 ani) şi postadolescenţa (18 – 22 de ani). Se caracterizează
printr-o importantă creştere şi transformare corporală şi psihică, asociată cu pubertatea. Ca fenomen biopsihic
integral, adolescenţa este dependentă, în apariţia şi desfăşurarea ei, de factori genetici, geografici, sociali,
culturali şi educaţionali. De aceea, este contraindicată tratarea unilaterală a adolescenţei în sens numai
biologic sau numai psihosocial. Între structurarea sau maturizarea organică şi cea psihosocială este un raport
de interdependenţă. Totuşi ritmurile dezvoltării organice şi psihologice nefiind egale, între aceste două serii de
fenomene şi înlăuntrul fiecăreia din ele intervin unele disproporţii, decalaje, contradicţii. Stările conflictuale
sau critice nu fac parte din însăşi desfăşurarea normală a adolescentului. Fenomenele de criză şi sindroamele
psihopatologice pot fi însă prevenite şi evitate. De asemenea, fenomenele de criză generate de lipsă de
idealuri, frustraţia educaţională, dificultăţile de integrare socială pot fi eliminate în măsura în care se elimină
cauzele menţionate. Tranzitoriu, crizele pot interveni din cauza carenţelor afective şi educaţionale, a
însingurării adolescentului şi a slabei sau eronatei lui pregătiri pentru viaţă.
Sub raport psihologic, adolescentul se caracterizează prin hipersensibilitate, trecerea în stadiul
superior al dezvoltării intelectuale, cel al operaţiilor formale, care permite o combinatorică abstractă şi
lărgeşte posibilităţile gândirii teoretice şi reflexive, prin expansiunea fanteziei şi a sentimentelor odată cu
apariţia unor conflicte motivaţionale şi afective. Adolescentul redescoperă lumea, datorită posibilităţilor sale
de interpretare şi problematizare, şi este intens preocupat de propriul său destin. Este etapa în care intervin
îndelungate şi intense meditaţii asupra valorilor. Se elaborează un sens de viaţă şi dobândeşte contururi
concepţia despre lume şi viaţă. Conştiinţa de sine se adânceşte mult, sporesc eforturile de autocunoaştere şi
autoproiectare.
Făcându-şi apariţia ca persoane deplin responsabile în mediul social, adolescenţii sunt intens
preocupaţi de nota de originalitate pe care o prezintă individualitatea lor şi prin care pot spori valoarea
integrării lor sociale. Se vorbeşte chiar de o criză a originalităţii juvenile constând din insatisfacţia faţă de
statutul comun şi din dispoziţia către adoptarea unor pseudovalori ce generează comportamente numai formal
originale, uneori chiar negative, dar în orice caz frapante.
(Paul Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie)
Moto: În fiecare bloc de marmură se află o statuie (Michelangelo)

Cerinţe:
 Desenaţi un simbol care vă sugerează imaginea adolescenţei.
 Gândiţi-vă la două caracteristici ale acestei etape pe care să le corelaţi cu imaginea
desenată
 Se citeşte şi se discută fragmentul din Dicţionarul de psihologie
„Copilul nu datoreşte părintelui viaţa, ci creşterea” (N. Iorga)
„Zburând sus te faci nevăzut, dar vezi” (N. Iorga)
„Poţi învăţa în patru feluri: pentru şcoală, pentru viaţă, pentru tine şi
pentru orişicine” (N. Iorga)
 Concretizarea temei în operele literare

- adolescenţa este o temă prolifică în literatura lumii
- în literatura română: Ionel Teodoreanu – La Medeleni (Hotarul
nestataornic, Drumuri, Între vânturi), Mihail Sebastian – Oraşul cu salcâmi,
Mircea Eliade – Romanul adolescentului miop, Mircea cărtărescu – Travesti;
- în literatura universală: Hector Malot – Singur pe lume, Victor Hugo –
Mizerabilii, J. D. Salinger – De veghe în lanul de secară, Herman Hesse –
Jocul cu mărgele de sticlă, Robert Musil – Rătăcirile elevului Torless
ADOLESCENȚA
Adolescenţa, vârstă entuziastă, tumultoasă, caracterizată printr-o mare efuziune a simţurilor

şi a gândirii, copilărie eternă, modus vivendi de continuă încântare şi punere de întrebări, este o temă
prolifică într-o serie de opere literare ale unor remarcabili scriitori români şi străini. Ionel
Teodoreanu excelează prin câteva scrieri devenite piatră de temelie în construcţia acestui univers
miraculos al copilăriei şi al adolescenţei: Uliţa copilăriei (1929), În casa bunicilor (1938), La
Medeleni (1925 – 1927). La Medeleni, o trilogie (Hotarul nestatornic, Drumuri, Între vânturi), este
romanul copilăriei pline de candoare şi lipsite de griji.
În secolul al XIX-lea, literatura orfanului se opune viziunii imagiste din La Medeleni, după
cum vom observa în Singur pe lume, de Hector Malot; în Mizerabilii, de Victor Hugo. Romanul
Amintiri din copilărie al lui Ion Creangă este un adevărat monument al paradisului regăsit.
La început de secol XX, Mircea Eliade scrie un „document exemplar al adolescenţei”.
Copilăria rămasă în urmă ca o ţară pustie este evocată de J. D. Salinger în romanul De veghe în
lanul de secară. Acesta conţine istoria unui tânăr nonconformist, în contrast cu tendinţa de
uniformizare mentală a societăţii americane. Pe de altă parte William Golding prezintă, în Împăratul
muştelor (1954) degenerarea copilăriei prin imitarea vârstei adulte, pe o insulă îndepărtată, ce poate
fi o ţară simbol. Izolaţi de lume printr-un naufragiu, vrând să întemeieze un stat propriu, copiii încep
să se ucidă între ei, anulând reţinerile moralei moderne prin primitivism, prin vopsirea feţelor şi
ascunderea în spatele măştilor. Jack şi copiii vor uita sentimentele de camaraderie de la început şi,
întocmai ca adulţii, încep să caute o fiară imaginară, ucigând totul în cale.
Adolescenţa rămâne o temă deschisă, mereu incitantă pentru literatura de pretutindeni
(Herman Hesse – Jocul cu mărgele de sticlă, Robert Musil – Rătăcirile elevului Torless).
Cerinţe:
 Putem intui profilul moral al unui om în funcţie de cartea pe care o citeşte?
 Poate fi iubită cartea de literatură (opera literară)? În ce condiţii?
 Care ar fi duşmanul lecturii?
- comoditatea / lenea;
- neobişnuinţa de a citi;
- absenţa răbdării;
- superficialitatea şi neseriozitatea;
- hobbyurile;
- audiţiile muzicale, filmele, emisiunile TV, calculatorul;
- jocurile sportive;
- treburile gospodăreşti;
- atmosfera neprielnică de acasă / din clasă;
- faptul că nu găseşti o motivare a lecturii
 Subliniază pe cea care te reprezintă. Nu trişa! Cunoscându-ţi defectele ori slăbiciunile
fireşti, poţi să le domini, să te construieşti ca om.
 Schiţează profilul cititorului ideal (cultivat, sensibil, sentimental, comprehensibil,
analitic, intransigent, profund, răbdător, imaginativ, taciturn, curios, perspicace, harnic,
tenace)
 Crezi că există o artă a lecturii? Cum te simţi când citeşti? Eşti total absorbit? Eşti
atent la detalii? Revii asupra unor pasaje? Din ce motive?
 Tu ce atitudine ai adopta, la ce mijloace ori forme ai recurge dacă ai simţi nevoia să
scrii despre vârsta adolescenţei? Dacă ai acest imbold, scrie!
Romanul adolescentului miop – Mircea Eliade

Lecția nr 1
Primele impresii
o Romanul adolescentului miop mi-a trezit următoarele sentimente:
.....................................................................................................................................
o Ceea ce m-a surprins pe parcursul lecturii a fost:
................................................................................................................................
o Mi-a plăcut momentul:
................................................................................................................................
o Prin ce fapte / gesturi / comportament ale / a eroului te-ai identificat?:
……………………………………………………………………………............
PORTRET DE AUTOR
1. Identifică eventualele erori strecurate în biografia lui Mircea Eliade:
S-a născut în Timişoara la14 octombrie 1907 şi a fost fiul lui

Gheorghe Ieremia (al cărui nume original fusese Eliade) şi al Jeanei născută
Vasilescu.
Familia s-a mutat între Tecuci şi Bucureşti, în ultimă instanţă, stabilindu-se în capitală
în 1914, şi şi-a achiziţionat o casă pe strada Mântuleasa, în apropiere de Piaţa Rosetti, unde
Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescenţă.
După terminarea învăţământul primar la şcoala de pe strada Melodiei, Eliade devine
elev al Colegiului Gheorghe Lazăr, fiind coleg cu Arşavir Acterian, Haig Acterian, Petre
Viforeanu, Constantin Noica şi Barbu Brezianu.
Devine interesat de muzică şi de desen, ca şi de ocultism, şi a scris piese scurte pe
subiecte entomologice. În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-şi pune în pericol
vederea şi aşa slabă, Eliade cânta cu pasiune. Unul dintre autorii preferaţi este Honoré de
Balzac. Eliade face cunoştinţă cu nuvelele lui Giovanni Papini şi cu studiile social-
antropologice ale lui James George Frazer. Interesul faţă de cei doi scriitori l-a dus la
învăţarea limbilor germană şi franceză; în particular începe să studieze persana şi ebraica.
Este interesat de filologie şi studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius şi Epictet,
citeşte lucrări de istorie şi în special pe Nicolae Iorga şi B.P Hasdeu. Prima sa opera a fost
publicată în 1920 Inamicul viermelui de mătase urmată de Cum am găsit piatra fermecată.
Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic,
Romanul unui om sucit.
 TEMĂ:
Explică semnificația titlului romanului „Romanul adolescentului miop”.
Romanul adolescentului miop – Mircea Eliade

Lecția nr 2
Eseul de 5 min: Realizează un scurt eseu (10-15 rânduri) pornind de la cuvintele: jurnal,
liceu, transformare, a cunoaște, adolescent.
 Care sunt temele pe care le dezvoltă romanul?
 Care este structura romanului?
 Citește incipitul romanului:

Pentru că am rămas singur, m-am hotarât să încep chiar azi Romanul adolescentului
miop. Voi lucra în fiecare după-amiază. Nu am nevoie de inspirație; trebuie să scriu, doar, viața mea,
iar viața mi-o cunosc, și la roman mă gândesc de mult. Dinu știe; păstrez caiete din clasa a IV-a,
când aveam pistrui ca un ovrei și învățam chimie într-un laborator instalat în firida sobei. De câte ori
mi se parea că trebuie să fiu întristat, scriam în Jurnalul meu. Și acel Jurnal de acum doi ani avea un
„subiect”: trebuia să se vădească într-însul viața unui adolescent suferind de neînțelegerea celorlalți.
Dar adevărul era altul: Jurnalul mă măgulea și îmi alina dorul meu de răzbunare; răzbunare dreapta
împotriva celor care nu mă înțelegeau, credeam eu. Romanul îl voi scrie altfel. Eroul sunt eu, firește.
- Stabilește persoana la care se desfășoară narațiunea;
- Indică motivul pentru care Mircea a luat hotărârea de a scrie romanul;
- Menționează sursa de inspirație a acestuia;
- Precizează geneza (punctul de plecare) al romanului.
 Citește finalul romanului. Stabilește analogii cu incipitul:
TEMĂ: Citeşte cu atenţie textul următor pentru a răspunde cerinţelor formulate:

„Începusem Romanul adolescentului miop mai demult, dar de-abia în iarna 1923-1924 l-am
«văzut» întreg, de la un capăt la altul. De data aceasta, eram sigur că voi izbuti să-l termin, sigur mai
ales că va fi o carte excepţională, care va face mult zgomot şi prin care mă voi răzbuna împotriva
profesorilor şi a premianţilor, a fetelor frumoase şi superficiale care nu ştiuseră să mă descopere. Mă
socoteam pregătit să scriu un roman. Publicasem vreo cincizeci de articole şi schiţe literare în
diferite reviste, colaboram regulat la revista liceului, «Vlăstarul», şi devenisem chiar redactorul
responsabil: adunam materialul, îl duceam la tipografie, rămâneam ceasuri întregi lângă culegător ca
să mă conving că descifrează corect anumite manuscrise. Şi apoi, dispuneam de un jurnal
voluminos; mi se părea că, dacă voi şti cum să utilizez aceste materiale, romanul ar putea fi gata în
câteva luni.
Era mai mult decât un roman autobiografic. Voiam să fie, în acelaşi timp, un document exemplar
al adolescenţei. Îmi propusesem să nu inventez nimic, nici să nu înfrumuseţez-şi cred că m-am ţinut
de cuvânt. Chiar scrisorile de dragoste ale fetelor erau autentice; transcrisesem, pur şi simplu, câteva
din scrisorile primite de Dinu Sighireanu.Capitolele în care desenam societatea noastră «Muza»,
petrecerile la prieteni, dificultăţile cu Papadopol şi Banciu erau alcătuite urmând îndeaproape
jurnalul şi, uneori, transcriind pasaje întregi. Ţineam cu orice preţ ca dialogurile să fie «autentice»,
ca fiecare personaj să folosească exclusiv vocabularul lui specific. Valoarea pe care o acordam eu
Romanului adolescentului miop era, în primul rând, documentară. îmi spuneam că pentru întâia oară
un adolescent scria despre adolescenţă şi scria întemeiat pe «documente». Când, câţiva ani după
aceea, au început să apară în «Viaţa românească» fragmente din al doilea volum La Medeleni, am
simţit că nu mă înşelasem. Adolescenţii lui Ionel Teodoreanu nu erau cei pe care îi cunoscusem eu.
Aparţineau unei alte lumi, care mă fermeca şi mă înduioşa totodată, dar pe care o simţeam definitiv
depăşită. Adolescenţii mei erau, într-adevăr, de-atunci şi de-acolo, din Bucureştii primilor ani de
după război, anii jazzului şi ai lui La Garçonne. în afară de inevitabila autoflatare (căci scriam şi ca
să mă răzbun), romanul era cât se poate de «realist». Nu mă sfiam să închin un lung capitol
descoperirilor erotice, şi aproape tot ce credeam eu şi colegii mei despre sex, dragoste, Dumnezeu,
sensul existenţei şi toate celelalte probleme care ne frământau se afla notat acolo, fără fard, aproape
în stare brută.
Asta era, de altfel, marea mea ambiţie: să arăt că noi, adolescenţii de atunci, nu eram asemenea
fantoşelor pe care le întâlnisem sporadic în literatură; eram treji spiritualiceşte şi trupeşte, dar lumea
în care ne-arfi plăcut să intrăm nu mai era lumea părinţilor noştri. Voiam altceva, visam la altceva -
deşi singurul care părea a şti ceva precis despre acel «altceva» era autorul romanului."
(Mircea Eliade, Memorii 1907-1960)
Dialog cu textul
1. Precizează, aşa cum se
desprinde din text, scopul pentru care autorul scrie Romanul adolescentului miop. 9p.
2. Explică, pe baza
fragmentului dat, în ce constă autenticitatea Romanului adolescentului miop. 9p.
3. Explică de ce adolescentul
Mircea Eliade nu se regăseşte în eroii romanulu: La Medeleni de Ionel Teodoreanu. 9p.
4. Având în vedere faptul că
fragmentul de mai sus, a fost extras dintr-o carte de Memorii, argumentează apartenenţa lui la
unul dintre cele două tipuri ficţional/ nonficţional. 9p
5. După ce ai citit Romanul
adolescentului miop, consideri că autorului i-a reuşit planul de a scrie o carte în întregime
autentică? 9p.
6. Precizează ce valoare
acordă autorul, mai întâi de toate, Romanului adolescentului miop. 9p
7. Având în vedere ultima
frază a textului, precizează în ce măsură te identifici cu nemulţumirile adolescentului Mircea
Eliade. 9p
8.Identifică mărci ale subiectivităţii în text. 9p.
9.Precizează câteva trăsături ale adolescentului Mircea Eliade, care se pot desprinde din textul
dat. 9p.
10.Explică rolul expresiv al verbelor la imperfect, în fragmentul citat. 9p.
Dincolo de text
Argumentează-ţi opinia, într-un monolog oral, despre utilitatea lecturii, în paralel, a unui roman şi
a unei cărţi de memorii, pentru înţelegerea viziunii despre lumea scriitorului.
Lecția 3
„Iată că am vorbit, până acum, prea puţin de acest prieten, care va fi un personaj de seamă în roman.
Poate, nici nu-l cunosc. Robert citeşte ceea ce-l îndemn eu şi vorbeşte mult asupra cărţilor citite. Dar pe mine
– poate dintr-o invidie nemărturisită – mă supără oratoria lui fără miez. Mă supără Robert, pentru că e
sentimental, e mărginit şi încrezut. Pentru că acest caiet e Jurnalul meu, trebuie să mă întreb: eu nu sunt tot
atât de încrezut? Să nu mă tem de răspuns. Ştiu că mă socotesc deasupra tuturor celorlalţi. Dar aceasta o
ascund în mine, şi în roman nu se va trăda. Robert îmi spune că ceea ce îl păstrează vieţii e gloria. Eu mă
prefac că nu înţeleg. Şi prietenul meu îmi vorbeşte de D Annunzio. Îl invidiez pe acest italian cu cărţi
frumoase şi femei frumoase în amintiri. Dar eu nu mă grăbesc. Înainte de a pofti asemenea lucruri mari,
trebuie să muncesc mult şi să sufăr. De aceea îmi dispreţuiesc eu prietenul: prietenul pentru că aşteaptă gloria
fără să muncească. Robert nu e un geniu, aceasta o ştiu. E numai un băiat frumos ca o fată, care iubeşte teatrul
şi plănuieşte să scrie piese în trei acte… Aş vrea mult să ştiu ce crede Robert despre mine; nu ceea ce îmi
spune, ci ceea ce crede. Ştiu că mă dispreţuieşte mult, pentru că, spune el, nu cunosc viaţa. Eu stau între cărţi.
El îşi pierde timpul sau citeşte romane. El spune că „trăieşte”. El e complicat, pentru că a cunoscut mai multe
fete ca mine şi se plimbă duminica la şosea. Eu sunt simplu, pentru că socotesc toate acestea copilării inutile,
piedici în drumul aspru pe care trebuie să păşesc.
Când ne adunăm, prieteni mulţi, Robert ne vorbeşte despre gloria lui. Eu îl întreb, bănuitor, dacă
munceşte cu adevărat ca s-o ajungă. El ne spune că citeşte pe Balzac, pe Ibsen şi pe victor Eftimiu. Noi toţi îl
tulburăm cu glumele rele, pentru că tuturor Robert ne e simpatic şi antipatic în acelaşi timp.
Aceasta e deosebirea între mine şi el: că unul visează o fericire şi o aşteaptă, iar altul se chinuie s-o
ajungă, fără să se gândească asupra ei[…].
Meditând, Robert s-a convins, poate, că nu voi scrie niciodată un roman în care el să fie zugrăvit
ridicol. De atunci, încearcă să pară schimbat, superior, modificat de lecturi când vorbeşte cu mine. Păşeşte în
mansardă abătut, aşa cum spuneam eu odată că trebuie să fie orice adolescent neliniştit.
Ar fi interesant de notat toate măştile pe care Robert şi le-a pus faţă de mine, în câteva săptămâni, ca să-mi
schimb părerile şi să nu mai fac din el un erou ridicol de roman… Robert, dintr-o insinuarea mea, a ajuns să
se creadă altul.”
PARTEA I ( Cap. III – Jurnal de clasă)

„Aş vrea să-l cunosc pe Dinu bine, bine de tot, pentru romanul meu. Nu-mi ajunge să ştiu că e frumos, bun şi
inteligent. Bănuiesc că ceva din sufletul lui ne scapă amândurora. De ce arată Dinu tot mai puţină tragere de inimă
pentru chimie? … Nu mai munceşte. Citeşte literatură puţină, se plimbă şi doarme mult. Niciodată Dinu n-a fost prea
harnic, nici prea ordonat. Dar acum s-a schimbat mult. Poate să fie o simplă criză. Dar eu, câteodată, singur, mă întreb:
dacă acesta e adevăratul Dinu, şi toată pasiunea lui ştiinţifică de un an şi jumătate n-a fost decât iluzie? Dacă el însuşi s-a
înşelat atâta timp, şi acum se întoarce în sine?”
Completează harta personajelor :

a) cu ceea ce simte Mircea față de celelalte personaje (prima săgeată);
b) cu ceea ce simt celelate personaje față de eroul-narator / față de celelalte personaje (a doua
săgeată).
Robert Dinu
Mircea
Tema pentru acasă: Temă de studiu: Realizează un scurt eseu despre tipul de adolescent pe care îl
preferi: cel studios, care se supune unui regim de viaţă auster şi are ca religie vrednicia (munca
intelectuală) sau alte tipuri (distrat, care lipsește permanent, cu probleme disciplinare etc)
Romanul adolescentului miop, Mircea Eliade

Raportul dintre realitate și ficțiune
1. Arătați care verbe din lista următoare vi se par mai apropiate ca sens de verbul ”a inventa”: a
născoci, a crea, a imagina, a plăsmui, a închipui, a găsi, a minți, a produce.
2. Inventivitatea nu se manifestă doar în creația artistică. Dați exemple de alte activități în care ea
are o importanță deosebită.
3. În care dintre următoarele situații autorul are datoria să nu inventeze? Argumentați-vă
răspunsurile: atunci când scrie un reportaj; atunci când povestește o întâmplare trăită unui grup
de ascultători; atunci când transmite public niște știri; atunci când scrie un curriculum vitae;
atunci când scrie un roman; atunci când redactează biografia unei personalități; atunci când scrie
o scrisoare unui prieten; atunci când redactează textul unei reclame comerciale; atunci când scrie
un jurnal sau își scrie memoriile.
4. Completează spațiile punctate cu numele profesorilor așa cum apar în roman:
Banciu – prof de matematică devine ..........................., Frollo – profesorul de
franceză devine..............................Moisil – profesorul de istorie
devine.................................................; Toivinovici – profesorul de chimie
devine.............................................................
5. Încercuiește literele care reflectă faptele reale (autobiografice) care sunt prezentate în roman:
a) Elev al liceului „Spiru Haret”;
b) pasiunea pentru muzică și actorie (joaca piese de teatru);
c) locuința – mansardă – spațiu simbolic;
d) „confesiunile” pe care le face față de prietenii săi;
e) preocupările erudite: lecturile, științele naturii, chimia;
f) se îndrăgostește de o fată numită Sylvia.
g) publică articole;
h) scrie un roman pentru care obține admirația celor din jur.
6. Citește cu atenție textele de mai jos:
A. Dinu Sighireanu, Haig Acterian, Jean-Victor Vojen erau confidenţi mei literari (...)Vojen era
bălai şi deja în adolescenţă rivaliza în frumuseţe, eleganţă şi succese feminine cu Dinu
Sighireanu. Ne vorbea despre tatăl lui, pe care nu-l cunoscuse, care dispăruse în împrejurări
ciudate, şi pe care îi plăcea să si-l închipuie un mare aventurier, un Don Juan sau un nou
D'Annunzio. (D'Annunzio a rămas autorul favorit a lui Vojen pînă tîrziu). (M. Eliade –
Memorii)
B. Robert îmi spune că ceea ce îl păstrează vieţii e gloria. Eu mă prefac că nu înţeleg. Şi
prietenul meu îmi vorbeşte de D Annunzio. Îl invidiez pe acest italian cu cărţi frumoase şi
femei frumoase în amintiri. Dar eu nu mă grăbesc. Înainte de a pofti asemenea lucruri mari,
trebuie să muncesc mult şi să sufăr. De aceea îmi dispreţuiesc eu prietenul: prietenul pentru
că aşteaptă gloria fără să muncească. Robert nu e un geniu, aceasta o ştiu. E numai un băiat
frumos ca o fată, care iubeşte teatrul şi plănuieşte să scrie piese în trei acte… (M Eliade,
Romanul adolescentului miop)
a. Recunoaște personajul din roman prezentat în primul fragment.
b. Precizează asemănările și deosebirile dintre cele două prezentări.
c. Indică care sunt mijloacele stilistice folosite de Mircea Eliade în cel de-al doilea
fragment.
d. Identifică mărcile subiectivitățile în cele două texte și explică folosirea ei.
e. Precizează informațiile suplimentare pe care le-ai descoperit în primul fragment.
7. Evaluare: Tehnica 3-2-1: Menționează: 3 concepte / idei invățate; 2 idei despre care ai dori să
înveți în continuare; -o capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care consideră ei că au
dodândit-o în urma activităţilor de predare-învăţare.
8. Tema pentru acasă: Argumentează-ţi opinia despre utilitatea lecturii, în paralel, a unui roman şi a unei
cărţi de memorii, pentru înţelegerea viziunii despre lume a scriitorului.
Fișă de lucru – Mansarda – metaforă a adolescenței
Citește cu atenție textul de mai jos:

„Mansarda era de acum numai a mea, plină numai cu lucrurile mele între pat şi masa de lucru, o
măsuţă pe care păstram colecţiile de reviste — „Ziarul ştiinţelor populare", „Revista muzicală",
„Orizonturi" şi altele. Ca să nu le ia vîntul cînd ţineam ferestrele deschise, pusesem deasupra lor ca
mai frumoase piese din colecţia mea geologică: o bucată pirită, un granit, fragmente de stalactite.
Deasupra măsuţei, prinsesem în perete, cu pioneze, copii după fresce tomba egiptene executate cu
diferite cerneluri; urme ale entuziasmlui cu care citisem cărţile lui Maspero şi Alexandre Moret. Sub
măsuţă, o lădiţă cafenie în care îmi păstram corespodenţa cu prietenii, caietele deja scrise şi, la fund
de tot, camuflat, ca să nu-l descopere tata, Jurnalul.” (Memorii – Mircea Eliade)
1. Descrie mansarda așa cum e prezentată în fragmentul din Memorii.
2. Indică ce trăsături ale viitorul scriitor sunt sugerate prin enumerarea făcută.
OBS!: ”Mi-este greu să-mi imaginez ce-aş fi devenit, ceea ce sunt deja astăzi, fără aceste două cămăruţe cu pereţii
daţi cu var, cu ferestrele minuscule (una dintre ele era rotundă asemenea unui hublou), şi fără soba de faianţă
ciudată; când uşa se deschidea într-o cameră rămâneai în cealaltă. Este pentru mine o mare fericire să fi putut
petrece acolo doisprezece ani, cei mai fericiţi ai adolescenţei şi tinereţii mele şi, mai ales, să fi putut să stau singur în
timpul ultimilor cinci ani." (Memorii – Mircea Eliade)
Recitește cu atenție textul de mai jos:

„Aş vrea să cuprind acum sufletul mansardei, pe care îl simt, care mi se apropie în singurătate numai
mie… Şi ce fericit sunt că voi scrie despre sufletul mansardei mele. Cum să nu-l cunosc şi să nu-l
îndrăgesc, când am lăcrămat în atâtea amurguri aproape de el? Mi se descoperă numai mie. Îl
ghicesc în fiecare carte, în fiecare cadră, în fiecare amintire. E întipărit pe ziduri, pe rafturi…”
1. Motivează fericirea generată de ideea de a scrie despre sufletul mansardei.
2. Definește succint rolul mansardei în existența adolescentului Mircea.
3. Argumentează transformarea acestui spațiu într-o metaforă a vârstei.
4. Citește informațiile de mai jos extrase din Dicționarul de simboluri al Doinei Ruști și
precizează semnificația simbolică a mansardei:
CAMERA (SECRETĂ) = De obicei închisă, adăpostind un secret înfricoşător, la care nu are acces decât fiinţa iniţiată,
camera este un microcosmos care reeditează personalitatea fiecăruia. Camera tainică e casa mică în cea mare, un loc
de retragere, venit din intuiţia originilor, a liniştii de dinainte de Geneză. La Eliade camera are un sens special pentru
că se leagă de o experienţă personală, pe care el o numeşte descoperireamisterului, şi care se înscrie între primele sale
amintiri; este vorba despre camera musafirilor din casa copilăriei, de la Râmnicu-Sărat, în care el îşi aminteşte cum
intră pe furiş: "...storurile erau lăsate şi perdelele grele, de catifea verde, erau trase. În odaie plutea o lumină verde,
irizată, ireală, parcă m-aş fi aflat dintr-o dată închis într-un bob uriaş de strugure." (Memorii, I,9) Sentimentul intrării
într-un paradis interzis îl va urmări multă vreme, iar rememorarea capătă valoarea unui exerciţiu de recuperare a
momentuluiepifanic. Această proiecţie intuitivă a sfârşitului se reduce la imaginea neasemuitei lumini, imagine a morţii,
în toate operele sale. Experienţa aceasta trăită în copilărie, apare transfigurată în romanul NS, în care personajul
principal, Ştefan Viziru rămâne cu obsesia unei camere secrete, din cauza unei întâmplări din copilărie, când, aflat într-
un hotel, aude cuvântul Sambô şi crede că este vorba despre o taină ascunsă în spatele unei uşi închise; camera secretă,
numită Sambô, este descrisă astfel: "... altminteri, camera era plină de fel de fel de mobile şi lăzi şi coşuri cu hârtii şi
jurnale vechi. Dar mie mi se părea că e verde. Şi atunci, în clipa aceea, am înţeles ce este Sambô. Am înţeles că există
aici pe pământ, lângă noi la îndemâna noastră, şi totuşi invizibil celorlalţi, inaccesibil celor neiniţiaţi - există un spaţiu
privilegiat, un loc paradiziac, pe care, dacă ai avut norocul să-l cunoşti, nu-l mai poţi uita toată viaţa. Căci în Sambô
simţeam ca trăiesc aşa cum nu mai trăisem până atunci; trăiam altfel, într-o continuă, inexprimabilă fericire. Nu ştiu de
unde izvora beatitudinea fără nume. Mai târziu, amintindu-mi de Sambô, am fost sigur că acolo mă aştepta Dumnezeu şi
mă lua în braţe îndată ce-i călcam pragul. N-am mai simţit, apoi, nicăieri şi niciodată o asemenea fericire, în nici o
biserică, în nici un muzeu; nicăieri şi niciodată." (I,91)
Tema pentru acasă: Într-un eseu de o pagină descrie: A. locul în care tu te retragi de fiecare dată
când ai nevoie de mângâierea sufletului. / B. o Cameră Sambo în care de fiecare dată când intri
descoperi lucruri deosebite.
Fișă de lucru
A. Citește cu atenție fragmentul de mai jos:
„Chimia m-a cucerit ca nicio altă ştiinţă până atunci. Intr-asemenea chip, încât am crezut că mi-am
părăsit adevărata mea vocaţie şi în decursul anului şcolar 1919-1920 mi-am alcătuit primul laborator.
La început destul de modest: în pod, alături de mansardă noastră, pe o măsuţă de tablă, instalat o
retortă, o duzină de eprubete, o lampă cu alcool şi câteva borcane cu ,,substanțe”.Când veneau
colegii să mă vadă, le arătăm câteva experienţe clasice: fosforul arzând, sfiriind când îi dădeam
drumul în apă, transformările misterioase ale sulfului pe măsură ce se topea şi celelalte. În anul
următor, când ne venise rândul să studiem chimia, câţiva dintre colegii mei încercaseră să mă imite
şi şi-au improvizat şi ei laboratoare. Profesorul de chimie şi fizică Voitinovici a observat repede cât
eram de pasionat şi cât de mult ştiam pentru vârstă mea şi mi-a încredinţat cheia laboratorului
liceului.Veneam de câte ori puteam, după-amiezile, singur sau cu unul din colegii mei, şi încercam
tot felul de experienţe.”
B. Rețeaua personajului: : Se scrie numele personajului într-un cerc în mijlocul paginii. Apoi, în
cercuri satelit, în jurul cercului cu numele, se scriu cuvinte care caracterizează acel personaj. În
final, în cercuri satelit, în jurul celor care conţin caracteristicile, se scriu exemple de acţiuni sau
atitudini din operă care vin în sprijinul judecăţilor.
Mircea
Tema pentru acasă: Realizează un eseu de o pagină având ca titlu „ Adolescentul miop- arhetipul
adolescentului”.
Fișă de lucru – Romanul adolescentului miop, Mircea Eliade

1. DESCRIE: drumul pe care îl parcurge eroul-narator în formarea personalităţii sale. Cum se
transformă acesta?
- Care sunt ipostazele în care apare eroul-narator în roman?
- Care sunt experiențele ce își pun amprenta în formarea personalității eroului

narator?
- Care sunt spațiile cu valențe simbolice în care se desfășoară experiențele sale?
2. COMPARĂ: ce este asemănător şi ce este diferit în personalitatea lui Robert şi a eroului-narator.
Robert Asemănări Mircea
3. ASOCIAZĂ: cu alte opere pe tema adolescenţei.
4. ANALIZEAZĂ: raportul dintre eroul-narator și modelele sale culturale
- Care sunt modelele la care se raportează eroul-narator?
- Cum se raportează eroului-narator la modele?

5. APLICĂ: În ce trăsături ale adolescentului miop v-aţi regăsit? Pe care doriţi să le schimbaţi?
6. ARGUMENTEAZĂ: Romanul adolescentului miop este „un document exemplar al

adolescenţei”.
- Cine sunt adolescenții prezentati în acest roman?
- Cum sunt prezentați adolescenții în acest roman?
- Care sunt preocupările adolescenților din acest roman?
ANEXA
Care este cartea care ți-a plăcut cel mai Raportându-te la tine, prin ce se
mult și de ce? caracterizează adolescentul de astăzi?
Care crezi că sunt preocupările Putem intui profilul moral al unui om în

științifice ale funcţie de cartea pe care o citeşte?
adolescenților?
Tu ce atitudine ai adopta, la ce mijloace Ce reacție îți stârnește un titlu de carte

ori forme ai recurge dacă ai simţi nevoia precum „Romanul adolescentului
să scrii despre vârsta adolescenţei? miop”?
Personalitatea unui om se construieşte în Tu ai vreun model cultural? Care au fost

urma sugestiilor celor din jur sau e un act motivele care au dus la alegerea lui?
de voinţă?
Tu ai ambiții? Prezintă-i colegului tău Dacă ai face parte dintr-o trupă de teatru
care sunt acestea? școlară, în ce piesă ți-ar plăcea să joci?
Dacă ar fi să întâlnești pe cineva Care sunt obiectele școlare preferate și

faimos, cine ai vrea să fie și de ce? de ce?
Care este locul preferat unde ți-ar Ai avut experiențe negative la școală?
plăcea să mergi în vacanță sau care este Prezintă-i colegului tău care au fost
cel mai frumos loc unde ai fost până acestea.
acum?
Ai făcut până acum vreo farsă vreunui Ai fost vreodată „persecutat” de vreun
coleg? Prezintă-i colegului tău care au profesor? Prezintă-i colegului tău care
fost acestea. au fost motivele.
Cum ți-ai organizat programul pentru a Ce talent nou ți-ar plăcea să ai și de ce?
învăța pentru o teză sau un examen ce l-
ai susținut până acum?
Dacă ar fi să raportez şcoala mea la o operă Consider că un pedagog perfect este un

literară ea ar semăna cu ……… profesor care…….
Aspectele pozitive ale școlii unde învăț Aspectele negative ale școlii unde învăț
sunt......... sunt..............
Tu ai un loc preferat în care te întâlnești Ai încercat să scrii un jurnal? Ce ai

cu prietenii? Descrie-l. urmărit în el?
Care sunt trăirile/ emoțiile unui Care sunt „complexele” unui

adolescent? Răspunde la această adolescent? Răspunde la această
întrebare gânditu-te la tine. întrebare raportându-te la tine.
Adolescentul miop
Tema cărţii
Romanul adolescentului miop se dorea o reacţie la medelenizarea literaturii române, iar autorul ne
asigură, în Amintirile sale: ,,Era mai mult decât un roman autobiografic. Voiam să fie în acelaşi timp un
document exemplar al adolescenţei. Îmi propusesem să nu înfrumuseţez nimic şi cred că m-am ţinut de
cuvânt. Chiar scrisorile de dragoste ale fetelor erau autentice. Transcrisesem pur şi simplu câteva din
scrisorile primite de amicul Dinu Sighireanu. Capitolele în care descriam societatea noastră Muza,
petrecerile la prieteni, dificultăţile cu Papadopol şi Banciu erau alcătuite urmând îndeaproape Jurnalul, şi,
uneori, transcriind pasaje întregi. Ţineam cu orice preţ ca dialogurile să fie autentice, ca fiecare personaj să
folosească exclusiv vocabularul lui specific. Valoarea pe care o acordam eu Romanului adolescentului miop
era în primul rând documentară.”
Dacă eroul lui Gide din celebra Paludes trăia într-un turn înconjurat de mlaştini şi povestea tuturor
prietenilor subiectul nuvelei la care lucra, naratorul miop din romanul lui Mircea Eliade se ascunde de lumea
dezlănţuită în mansarda sa şi îşi începe primul capitol cu o hotărâre care avea să-i schimbe în mod esenţial
destinul: ,,Trebuie să scriu un roman”. Iar pentru că, vorba lui Camil Petrescu, singura modalitate de a scrie
onest despre tine însuţi este să scrii la persoana întâi, eroul se va apuca să-şi transcrie viaţa din Caietele în
care o consemnase cu destulă migală: ,,Voi lucra în fiecare după-amiază. Nu am nevoie de inspiraţie; trebuie
să scriu doar, viaţa mea, iar viaţa mi-o cunosc şi la roman mă gândesc de mult. (…) Romanul îl voi scrie
altfel. Eroul sunt eu, fireşte. Mă tem, însă, că viaţa mea – stinsă între copii şi cărţi – nu va interesa cititorii.”
Pentru că un roman fără o eroină este un non-sens, adolescentul miop scriitor introduce un personaj
feminin, făcând apel la experienţa în materie a prietenului său Dinu şi la unele observaţii proprii, care
avuseseră drept obiect pe fetele cizmarului vecin, ce nu puteau seduce un adolescent. Una din verişoarele sale
şi-ar fi dorit ca romanul să conţină scene melodramatice, cu eroine salvate într-un conac părăsit de cavalerul
alb, dar autorul intenţiona să scrie un roman cerebral, în care asemenea scene nu şi-ar fi găsit locul. Pentru a
se păstra în aceeaşi zonă autenticistă Autorul se gândeşte că ar putea insera în roman un apel la colegele din
cursul superior, ca acestea să-i furnizeze jurnale sau scrieri ce l-ar ajuta să se documenteze asupra misterului
eternului feminin. Dar, eroul nostru are unele probleme cu subiectul şi cu conflictul: ,,Conflict, între cine?
Iată ce mă împiedică să încep primul capitol. Nu mi-am hotărât intriga. Eroul sunt eu; aceasta este tot ce
ştiu. Romanul va cuprinde crizele şi sfârşitul adolescenţei mele, fireşte. Mă voi zugrăvi şi analiza alături de
atâţia prieteni şi tovarăşi de şcoală. Dar subiectul romanului trebuie să-l inventez”. În realitate, călcând pe
urmele lui André Gide, Mircea Eliade (alias naratorul miop) inventează romanul fără subiect, fără conflict. Ca
şi Edouard, naratorul miop ezită considerabil în momentul alegerii titlului sau subiectului. Încercarea de a
vorbi despre schema romanului pe care îl scrie se transformă pe nevăzute în chiar romanul propriu-zis. A scrie
un roman de dragoste era un fapt puţin probabil, având în vedere faptul că nu fusese niciodată îndrăgostit, dar
un simplu roman de moravuri şcolăreşti ar fi fost, de asemenea, insuficient. Nici romanul psihologic nu e
indicat, pentru că naratorul cuprins de setea autenticistă crede că analizele l-ar putea ajuta să se falsifice. Din
acest punct de vedere jurnalul oferea mai multe garanţii de confidenţialitate. Din această dilemă nici un
romancier adolescent serios nu poate ieşi!
Naratorul îşi descoperă treptat personajele, în scenă intră un al doilea prieten, Robert, un confident
căruia primul îi povesteşte aventura primului sărut. Într-o structură perfect circulară, naratorul din roman
apare ca personaj într-o piesă de teatru scrisă chiar de Robert: ,,Robert nu e un geniu, aceasta o ştiu. E numai
un băiat frumos ca o fată, care iubeşte teatrul şi plănuieşte să scrie piese în trei acte. Într-una din ele am şi
eu un rol principal. Mă va închipui în mansarda mea, în bluză aspră rusească, aşa cum port eu vara, cu
ochelari şi cu zâmbet încruntat. Voi fi un fel de ,,raissoneur”. Aş vrea să ştiu ce crede Robert despre mine; nu
ceea ce spune ci ceea ce crede. Ştiu că mă dispreţuieşte mult pentru că, spune el, nu cunosc viaţa. Eu stau
între cărţi. El îşi pierde timpul sau citeşte romane. El spune că ,,trăieşte”. El e complicat pentru că a
cunoscut mai multe fete ca mine şi se plimbă duminica la Şosea.” Cu un asemenea ascendent poate că ar fi
trebuit ca Robert să fie autorul Romanului adolescentului miop. Toate personajele cărţii sunt adolescenţi,
întrucâtva asemănători eroilor din Falsificatorii de bani. Naratorul e un mic Edouard[7], cel care perora sus
şi tare împotriva naturalismului şi a tranşelor de viaţă: ,,Romanul meu nu are subiect. Da, ştiu, pare stupid ce
spun. Să zicem însă, dacă vă convine mai mult, că nu va avea un subiect. ,,O felie de viaţă”, spunea şcoala
naturalistă. Dar această şcoală avea marele cusur de a tăia felia totdeauna în acelaşi sens: în sensul
timpului, în lungime. De ce nu în lăţime? Sau în adâncime? În ceea ce mă priveşte aş vrea să nu tai deloc. Vă
rog să mă înţelegeţi: aş vrea ca în acest roman să intre totul. Nici o tăietură de foarfecă pentru a-i întrerupe
substanţa aici mai degrabă decât dincolo. De mai bine de un an de când lucrez la roman, introduc în el tot ce
mi se întâmplă, şi nu vreau să las pe dinafară nimic din ceea ce văd, din ce simt, din ce mă învaţă viaţa mea
şi a altora.” O asemenea operă nu poate respecta un ,,plan”, orice planificare falsificând realitatea, planul
urmând să fie dictat de realitatea însăşi. Metoda expusă de Edouard este asemănătoare celei îmbrăţişate de
romancierul miop: ,,Am o metodă foarte ciudată de lucru, pe care nu v-o ascund: notez într-un carnet zi de zi
starea în care se află acest roman în mintea mea; da, ţin un fel de jurnal, cum ai scrie despre un copil. (…)
Dacă vreţi acest carnet conţine critica neîntreruptă a romanului meu; sau mai bine spus, a romanului în
general. Gândiţi-vă ce interes ar fi prezentat pentru noi un asemenea carnet ţinut de Dickens sau Balzac;
dacă am avea jurnalul Educaţiei sentimentale sau al Fraţilor Karamazov! Istoria operei, a gestaţiei ei! Dar
ar fi pasionant… mai interesant decât opera în sine…”. Eliade nu duce la bun sfârşit radicalismul estetic al
lui Gide, rezumându-se să consemneze doar experienţele adolescentului narator şi abandonând posibilul
jurnal al scrierii jurnalului.
Din nefericire romanul se concentrează în exclusivitate asupra răfuielilor cu cei câţiva profesori care îl
chinuie pe eroul narator, abundă formulele matematice sau chimice, şi textul insistă prea mult asupra sesiunii
de corigenţe, abătându-şi atenţia de la reprezentantele sexului slab dar frumos. Partea a doua a romanului e cu
mult mai romanescă. Elevii, ceva mai mari, par acum mai preocupaţi de ceremoniile de absolvire, de
societatea culturală Muza care îşi are sediul în aceeaşi mansardă şi de piesa de teatru în care s-au imortalizat
pe ei şi pe dascălii lor. Proiectele de cărţi sunt acum diferite. Într-un caiet gros, naratorul adună fragmentele
unui roman atipic: ,,Voiam să scriu la început un roman. Eu eram amantul, logodnicul, şi soţul. Biblioteca îmi
era amantă. După o sută de pagini, am înţeles că n-am să scriu niciodată ,,roman”. În loc să povestesc
întâlniri între îndrăgostiţi, eu scriam laude virginităţii cărţilor. Scriam comentarii asupra femeilor din Balzac
şi mă convingeam că e mai desfătătoare mângâierea unei elzeveriene decât cea a unei curtezane. Un capitol
îl închinasem cărţilor cu semnături şi dedicaţie. Un altul culorilor copertelor, altul insignelor editoriale.
Capitolele acestea aveau şase pagini fiecare. Scrisesem cincisprezece capitole. Într-o seară am descoperit
absenţa intrigei.” Proiectul, intitulat Călătorie în jurul bibliotecii mele, este foarte repede abandonat dar,
prin utilizarea aceluiaşi procedeu al ,,punerii în abis”, Romanul adolescentului miop va fi construit urmând
principii similare. În această a doua parte, romanul devine, după modelul pirandellian, o piesă de teatru în
care autorul îşi caută personajele, textul e întrerupt de scurte solilocvii în care se simte influenţa papiniano-
d’annunziană. Adolescentul este frământat de pofte carnale şi îşi însoţeşte prietenii în case de toleranţă, se
simte un om sfârşit deşi nici măcar nu-şi începuse încă traseul existenţial, dă bacalaureatul şi îl ia cu brio, în
tot acest timp lucrând cu sincope la romanul care pare că nu vrea să se mai încheie. Odată cu împlinirea celor
optsprezece ani naratorul se desparte de caietele sale de amintiri şi singura modalitate de a ucide adolescenţa,
cam searbădă ce-i drept, poate din pricina apropierii cărţilor, poate dintr-un talent insuficient încă de
romancier, este aceea de a o consemna în interiorul coperţilor unui roman. Acestea se închid perfect simetric,
într-un cerc existenţial al metaliteraturii, ce împachetează într-o buclă temporală experienţele
naratorului: ,,Mansarda mea a rămas aceeaşi: blândă, singură, tristă. Eu am să scriu Romanul
adolescentului miop. Dar am să-l scriu ca Jurnal al autorului. Cartea mea nu va fi un roman, ci comentarii,
note, schiţe pentru roman. E singurul mod de a surprinde realitatea, firesc şi dramatic.” Dialectica falsului şi
a autenticităţii, a substituirii permanente între jurnal şi roman, l-a cuprins pe naratorul adolescent în mrejele
ei. De altfel un roman oarecare nu este suficient de autentic pentru a surprinde caleidoscopul de situaţii din
realitate aşa că toţi cititorii vor primi numai instrucţiunile de folosire pentru un roman ,,instant”, un roman
care începe acolo unde ar fi trebuit să se termine. Dilema roman-jurnal este şi ea tranşată definitiv şi,
Jurnalul se încheie acolo de unde trebuie să înceapă romanul: ,,Vreau să închei Jurnalul în această zi de
toamnă. Îl închei pentru că mă arde dorul de a începe chiar acum romanul. Voi scrie: “Pentru că am rămas
singur, m-am hotărât să încep chiar acum Romanul adolescentului miop… Sunt fericit că în grădină
plouă…”
De veghe în lanul de secară, J.D Salinger
Primele impresii
o „De veghe în lanul de secară” mi-a trezit următoarele sentimente:
.....................................................................................................................................
o Ceea ce m-a surprins pe parcursul lecturii a fost:
................................................................................................................................
o Mi-a plăcut momentul:
................................................................................................................................
o Prin ce fapte / gesturi / comportament ale / a eroului te-ai identificat?:
……………………………………………………………………………............
 Creează un scurt eseu (10-15 rânduri) pornind de la cuvintele: liceu, transformare, a cunoaște, neînțeles,
exmatricualare.
 Pălăria reflexivă este o tehnică care prin care se analizează un text „pe baza a 6 întrebări
esențiale: Cum? Când? Care? Ce? De ce? Unde?” și se organizează grafic ca în figura de mai jos
sau sub forma unui hexagon.
Prin aceste întrebări se determină principalele

componente de structură și de compoziţie
specifice textului narativ:
1. Cum începe și se finalizează romanul De veghe
în lanul de secară de J. D. Salinger? (raportul
incipit-final)
2-3. Când / Unde are loc acțiunea din romanul De
veghe în lanul de secară de J. D. Salinger? (repere
temporale şi spaţiale)
4. Care este / sunt tema / temele romanului
studiat? / Care este semnificația titlului?
5. Ce tip de narator întâlnim în romanul analizat? /
Ce structură are romanul studiat?
6. De ce natură este conflictul în acest roman?
DE REȚINUT:
Criticii au văzut în Holden Cauldfield un adevărat picaro al lumii moderne, iar în aventurile lui, un
pretext de a prezenta viaţa Americii postbelice în viziunea unui tânăr confuz, dar foarte inteligent. Faptul că
eroul este un adolescent tentat uneori de teribilisme face ca tot angrenajul criticii sociale din roman să fie mai
uşor de acceptat. De fapt, romanul priveşte realitatea din perspectiva tinerilor de origine burgheză, care au
atins aşa-zisul „vis american” de prosperitate, dar care sunt dezamăgiţi de lumea de dincolo, de aparenţele
sociale.
Aşadar, romanul poate fi privit şi ca o încercare subtilă de a demonta acest mit al Americii fericite.
Călătoria eroului este una dublă: în spaţiu, dar şi în câmpul experienţelor, Holden părăsindu-şi
copilăria pentru maturitate, şi izolarea pentru implicare.
De veghe în lanul de secară este un roman dedicat relaţiilor umane, comunicării, prieteniei, afecţiunii,
identităţii, după ce lumea falsă şi alienată, cea a tabu-urilor, a prejudecăţilor şi a ipocriziei, lipsită de iubire,
dar otrăvită de mercantilism, de antipatii şi înstrăinare este respinsă.
Critica afirmă despre acest roman că ar fi o versiune reactualizată a altui roman; Hucklebery Finn, dar
fără a avea în lumea sa impactul pe care l-a avut în secolul trecut romanul lui Mark Twain.
TEMĂ:: Explică semnificația următoarelor simboluri prezente în roman: șapca roșie de

vânătoare, muzeul, rațele.
De veghe în lanul de secară
 Dă un titlu potrivit imaginii de mai jos:
Titlul tău este:
Sarcină: Sunteți un grup de experți

care îl vor ajuta pe Holden să-și
dorească să devină un adolescent
merituos. Pentru a ajunge la acest
rezultat veți analiza viața personajului, ca
mai apoi să recomandați consiliului de administrație al spitalului dacă este sau nu
Holden gata să se întoarcă la școală. Veți lucra în grupuri de câte patru și veți avea în
vedere următoarele aspecte:
1. Care sunt dificultățile pe care Holden le-a întâmpinat la școală?
2. Cum a interacționat Holden cu colegii săi?
3. Cum s-a comportat față de adulți?
4. De ce îi este greu lui Holden să se integreze în societate?
De asemenea veți avea de întocmit un raport care să conțină:
A. Informații privind starea actuală a lui Holden (lucru individual)
B. Un colaj despre experiențele lui Holden (lucru de grup).
Citate semnificative Trăsături

 Mă dăduseră afară. Îmi spuseseră să nu mă mai întorc
după vacanţă, fiindcă picasem la patru materii. Nu
voiam deloc să învăţ şi toate celelalte.
 Zău că da! Zău că-mi plac!
― Nu-i de mirare că ţi-au dat un picior în fund. Nu
faci nimic cum trebuie. Nimic. Niciodată. (Stradlater)
 eu sînt singurul imbecil din familie.
 Am cerut whisky şi sifon şi i-am spus să mi le
servească separat, l-am vorbit energic, fără să ezit,
căci, dacă te codeşti şi te bîlbîi, simte imediat că n-ai
douăzeci şi unu de ani şi refuză să-ţi servească
băuturi alcoolice. Dar, oricum, tot n-a folosit la
nimic.
 Începusem să mă simt deprimat, stînd aşa singur. N-
aveam nimic altceva de făcut decît să beau şi să
fumez.
 „În mintea mea am văzut o mulţime de copii mititei
jucând un joc în lanul întins de secară. Mii de copii
şi nimeni în jur – adică nici un om mare în afară de
mine. Şi eu stau la marginea unei prăpăstii
ameţitoare. Şi ştii ce fac? Prind copiii să nu cadă în
prăpastie. Vreau să spun, când aleargă şi nu se uită
unde merg, trebuie să le ies în cale şi să-i prind. Asta
aş face toată ziua. Aş sta de veghe în lanul de
secară”
AŞ PUTEA SĂ VĂ mai spun, de pildă, ce-am făcut
după ce m-am întors acasă, cum m-am îmbolnăvit şi aşa
mai departe ― sau la ce şcoală vor să mă dea la toamnă,
după ce ies de aici, dar n-am nici un chef. Zău că n-am.
Toate astea mi se par neinteresante.
Multă lume, mai ales psihanalistul pe care-l au aici,

mă tot întreabă dacă am de gînd să mă ţin de carte în
septembrie, cînd mă întorc la şcoală.
Tema de casă
Creați o continuare a romanului De veghe în lanul de secară de J. D. Salinger
prezentând o zi de școală după timpul petrecut de Holden în centrul de reabilitare.
Verificarea lecturii
De veghe în lanul de secară, J.D Salinger
1. Când se petrece acțiunea romanului?

2. Din ce cauză se întoarce mai devreme de la scrimă?
3. Ce articol de îmbrăcăminte cumpără în timpul călătoriei echipei la New York?
4. De ce spune Holden că școala e plină de escorci?
5. Despre ce scrie în eseul pentru colegul său Stradlater?
6. Din ce motiv părăsește Holden mai devreme școala?
7. Care este diferența între ce spune mama lui Ernest, d-na Morrow și ce crede Holden despre
el?
8. Din ce cauză crede Holden că arată foarte matur?
9. Unde merge mai întâi în New York?
10. Cu cine flirtează Holden în „Salonul albastru”?
11. Care este numele real al surorii lui Holden?
12. Ce-i propune Maurice, liftierul hotelului?
13. Ce este / Cine este „de veghe în lanul de secară”?
14. Ce ocupație are fratele său D. B?
15. Din ce cauză moare Allie?
16. Spre sfârșitul cărții cu cine zice Holden că se căsătorește?
17. Unde se află Holden atunci când își spune povestea?
18. Din ce cauză ratează înmormântarea fratelui său, Allie?
19. Cine este domnul Antolini?
20. Cum se termină romanul?
Evaluare sumativă – Adolescența
Citește cu atenție textele de mai jos, pentru a răspunde corect cerințelor:
A. Una din cele dintâi griji ale Societăţii noastre a fost de a tipări plicuri cu en-tete şi a
cumpăra, de toţi
banii strânşi de la cotizaţii, farduri şi bărbi. (...)
Încăperile de la subsol sunt numai bune pentru reprezentaţii. În fund, salonul, cu ferestrele
sus, la stradă. E spaţios, elegant şi are şi un pian. În faţa salonului, o odăiţă mai mult lungă decât
scurtă: scena. Uşa dintre salon şi scenă e cea mai discretă cortină. în timp ce se pregăteşte spec-
tacolul, actorii pot circula în orice vestmânt pe scenă, fără teama de a fi surprinşi. Sufleurul are,
totodată, şi grija cortinei. Trebuie, adică, să păzească uşa salonului şi să întrebe: „Cine e?" de câte
ori aude ciocănind.
La capătul scenei sunt două uşi. Una duce în curte. Cealaltă, într-o odăiţă întunecoasă, care
a folosit cândva drept bucătărie: cabinele artiştilor, în aceste „cabine" se transformă colegii noştri
în personaje şi apar pe scenă. Anul trecut nu s-a ajuns la reprezentaţii publice. S-au făcut numai
repetiţii. (Romanul adolescentului miop- Mircea Eliade)
B. ASTA-I TOT, MAI MULT NU VĂ POVESTESC. AŞ PUTEA SĂ VĂ mai spun, de pildă, ce-
am
făcut după ce m-am intors acasă, cum m-am imbolnăvit şi aşa mai departe ― sau la ce şcoală vor
să mă dea la toamnă, după ce ies de aici, dar n-am nici un chef. Zău că n-am. Toate astea mi se par
neinteresante. Multă lume, mai ales psihanalistul pe care-l au aici, mă tot intreabă dacă am de gând
să mă ţin de carte în septembrie, când mă întorc la şcoală. După părerea mea, asta-i o intrebare
stupidă. Vreau să spun, de unde poţi să ştii dac-ai să faci un lucru până nu-l faci! Nu se poate. Eu
cred c-am să mă ţin, dar de unde să ştiu? Pe cuvântul meu că-i o intrebare stupidă. (De veghe în
lanul de secară, J. D.Salinger)
Cerințe:
1. Argumentează în 5 rânduri apartenenţa celui de-al doilea fragment la unul dintre cele două
tipuri: ficţional/ nonficţional. (10 puncte)
2. Recunoaște personajul din primul fragment și numele societății din care face parte acesta. (5
puncte)
3. Identifică personajul din al doilea fragment și tonul pe care acesta îl folosește în prezentarea
întâmplărilor. (5 puncte)
4. Descrie în 4-6 rânduri activitățile care se desfășoară în cadrul societății culturale. (10 puncte)
5. Prezintă în 4-6 rânduri spațiile cu valențe simbolice din primul fragment. (10 puncte)
6. Precizează motivul pentru care personajul din al doilea fragment s-a îmbolnăvit. (10 puncte)
7. Recunoaște ce funcții ale comunicării pot fi identificate în primul fragment. (10 puncte)
8. Indică tipul de comunicare din al doilea fragment având în vedere criteriile de clasificare
învățate. (10 puncte)
9. Precizează instanțele comunicării extratextuale pentru unul din cele două texte. 5 puncte
10. Realizează în 10-15 rânduri un scurt portret unuia din cei doi adolescenți (din primul sau al
doilea fragment) (15 puncte)
Evaluare sumativă – Adolescența
Citește cu atenție textele de mai jos, pentru a răspunde corect cerințelor:
A. „Eu am vieţuit viaţa lui Papini. Şi am lăcrimat, şi mi-am lovit trupul, şi am strigat în
singurătate, şi m-am
bucurat de sălbatică bucurie citind Omul sfârşit. Acela eram eu. Dar nu eram sfârşit. Nu puteam
fi sfârşit… Am să-mi făuresc un suflet nou şi am să-mi poruncesc drumuri noi. Nu vreau să mai
fiu eu însumi. Nu vreau să fiu Giovanni Papini. Astăzi, înainte de apusul soarelui, am murit…
În curând, voi fi altul. Voi arăta celorlalţi că fluviul sufletului meu se poate revăsra şi în altă
matcă. Voi rodi pretutindeni roade noi. Voi lumina alte întunericuri şi voi urca, sângerat, alte
trepte. Ce-mi pasă de năzuinţele mele, de bucuriile mele, de durerile, de răzbunările mele?
Papini m-a învăţat să păşesc cu paşi grei în faţa Lumii şi să strig: iată, acesta sunt Eu. De
acum nu mai îmi e teamă de ceilalţi. Orice îndoială ce-mi mustea în suflet s-a risipit. Voi ţine
întotdeauna fruntea răsturnată şi îmi voi scuipa râsul şi veninul deasupra mulţimilor…”
B. ERA PREA TIRZIU CA SĂ TELEFONEZ DUPĂ UN TAXI AŞA C-A trebuit s-o intind pe jos
pină la
gară. Nu era prea departe, dar se lăsase frig al naibii şi se mergea greu prin zăpadă, iar valizele
mă tot pocneau peste picioare. Mă bucuram totuşi că sint afară la aer curat şi aşa mai departe.
Singura nenorocire era că, din cauza frigului, incepuseră să mă doară nasul şi locul acela de
sub buza de sus unde mă atinsese Stradlater. Imi strivise buza de dinţi şi mă cam durea. În
schimb, la urechi miera cald şi bine. Şapca pe care-o cumpărasem avea clape pentru urechi, aşa
că le-am dat drumul ― nu-mi mai păsa cum arătam. Oricum, tot nu mă vedea nimeni, că toţi
erau in cârpe. Când am ajuns la gară, am avut noroc că n-a trebuit să aştept trenul decit vreo
zece minute. În timp ce aşteptam, am luat puţină zăpadă cu mina şi m-am spălat cu ea pe faţă.
Eram incă plin de sînge.
Cerințe:
1. Argumentează în 5 rânduri apartenenţa celui de-al doilea fragment la unul dintre cele două
tipuri: ficţional/ nonficţional. (10 puncte)
2. Recunoaște personajul din primul fragment și modelul la care acesta se raportează. (5 puncte)
3. Identifică personajul din al doilea fragment și motivul pentru care s-a bătut cu colegul său de
cameră. (5 puncte)
4. Prezintă în 6-10 rânduri experiențele cu caracter inițiatic prin care trece personajul din primul
fragment. (10 puncte)
5. Precizează motivele pentru care personajul din al doilea fragment pleacă de la școală. (10
puncte)
6. Recunoaște și explică în cinci rânduri un simbol prezent în cel de-al doilea fragment. (10 puncte)
7. Recunoaște ce funcții ale comunicării pot fi identificate în primul fragment. (10 puncte)
8. Indică tipul de comunicare din al doilea fragment având în vedere criteriile de clasificare
învățate. (10 puncte)
9. Precizează instanțele comunicării extratextuale pentru unul din cele două texte. 5 puncte
10. Realizează în 10-15 rânduri un scurt portret unuia din cei doi adolescenți (din primul sau al
doilea fragment) (15 puncte)
Limbă și comunicare – Factorii comunicării
Completează spațiile punctate cu elemente ale comunicării
Emiţător → ……………. → ………………..→ …………………… → ………………………..
 Citește cu atenție textele de mai jos:
A) O cloşcă vede în ogradă o râmă. Cloşca începe să cotcodăcească. Puii vin şi îşi împart râma.
B) Vlad îi spune lui Andrei, care tocmai intra în clasă, după ce chiulise de la ora de geografie:
- Vezi că pentru orele de evaluare avem şi clima!
- Uff, exclamă Andrei, iar avem materie cu tona!
1. Care credeţi că e trăsătura comună esenţială a acestor situaţii?

a) faptul că apar mereu doi protagonişti;
b) faptul că cineva face, de fiecare dată, ceva;
c) faptul că, de fiecare dată, se transmite o informaţie.
2. Cum ajunge Andrei (enunţul B) în posesia informaţiei?
3. Ce rol are Andrei în această situaţie de comunicare?
4. Îşi păstrează fiecare dintre ei rolul până la capăt?
5. Dacă Vlad i se adresează colegului în limba germană pe care acesta nu o cunoaşte, credeţi că mai
putem vorbi de o situaţie de comunicare?
6. Putea Vlad să-i transmită informaţia lui Andrei înainte ca acesta să fi venit în clasă? 7. Prin care
canal se propagă mesajul vehiculat de un film, o simfonie şi, respectiv, un roman? Cărui simţ credeţi
că se adresează mesajele propagate prin alfabetul Braille (un alfabet special conceput pentru
nevăzători)?
DE REȚINUT !
Factorii comunicării:
 Emiţătorul – cel care transmite un mesaj
 Receptorul – destinatarul mesajului respectiv. Participanţii la un act de comunicare pot fi în
acelaşi timp şi emiţători şi receptori.
 Mesajul – secvenţa de mesaje verbale sau nonverbale pe care emiţătorul o transmite către
receptor.
 Codul – sistemul de semne cu ajutorul căruia se construiesc mesajele. Codul trebuie să fie
comun emiţătorului şi receptorului (coduri verbale: alfabetul, coduri paraverbale: codul
Morse, limbajul surdo-muţilor; coduri nonverbale: semnele de circulaţie, simbolurile
matematice)
 Canalul – calea pe care se difuzează mesajul (aerul pentru comunicarea orală, hârtia,
impulsurile electrice, impulsurile electronice, cablul);
 Context – circumstanţele în care are loc comunicarea
TEMĂ :
Imaginează-ţi o situaţie de comunicare în care emiţătorul şi receptorul să fie doi colegi, iar referentul să fie
o carte pe care au citit-o cei doi. Identifică şi celelalte elemente ale comunicării.
FUNCȚIILE COMUNICĂRII
 Identificaţi funcţiile comunicării pentru fiecare enunţ în parte:

1. Frunzele aurii m-au emoţionat întotdeauna.
2. Nu cred că am înţeles bine ce aţi spus.
3. La timpuri noi … tot noi!
4. Hei, ascultă-mă şi nu mai vorbi cu vecinul de bancă!
5. În liceul nostru se instalează o centrală termică.
6. Înţelegi miezul problemei?
7. Am auzit tot ce ai spus.
8. Ah, atunci ţi se pare / Că pe cap îţi cade cerul.
9. Bine faci ce faci!

10. Nu te juca la aragaz!
Construieşte un mesaj. Construieşte apoi diferite mesaje ca răspuns la acesta care să aibă caracteristicile unui feed-
back:
a) Pozitiv
b) Negativ
c) De complicitate
d) De indignare
e) De supunere
f) De bucurie
g) De respingere
h) De resemnare.
DE REȚINUT!
Funcţia emotivă, prin care se exprimă stările de emoţie ale emiţătorului, se manifestă la
nivelul trăsăturilor suprasegmentate (accent, intonaţie, durată) sau prin interjecţii. Prin ea se
accentuează o atitudine, o stare sufletească, o dorinţă nemărturisită a vorbitorului.
Funcţia conativă / persuasivă, care se referă la efectul de convingere pe care mesajul
trebuie să-l aibă asupra receptorului, urmăreşte obţinerea unei reacţii imediate din partea acestuia.
Mărcile specifice sunt vocativul şi interjecţiile.
Funcţia poetică, prin care mesajul se pune în valoare pe el însuşi, atrăgând atenţia asupra
propriei forme. Această funcţie este prezentă în poezie, dar şi în proză, şi ea presupune utilizarea
unor elemente prozodice, gramaticale şi semantice specifice.
Funcţia metalingvistică, prin care mesajul conţine referiri la codul utilizat, include şi
gestica, mimica, tonul etc. Prin ea se urmăreşte explicarea anumitor elemente componente ale
discursului, în intenţia de a-l face inteligibil şi uşor de performat.
Funcţia referenţială, legată de realitatea / contextul pe care o exprimă mesajul şi de situaţia
în care se face comunicarea, este centrată pe evidenţierea aspectelor concrete ce se doreşte a fi
transmise
Funcţia fatică, prin care sunt vizate canalul de comunicare şi controlul funcţionării lui,
constă fie în stabilirea comunicării, fie în prelungirea sau întreruperea ei în vederea verificării
traseului şi a calităţii receptării.
TEMĂ:
1. Ilustrează funcţia poetică a limbajului (două exemplificări) şi, la alegere, alte două funcţii ale comunicării artistice
în poezia „Replici” de Mihai Eminescu.
2. Ilustrează, la alegere, una dintre funcţiile comunicării artistice (poetică /emotivă /fatică) prin scrierea unui text de
10-15 rânduri.
Limbă și comunicare - Tipuri de comunicare- Fișă de lucru
Citește cu atenție textele de mai jos pentru a răspunde corect cerințelor:

A) Profesorul: Mă prostovane, tu ala ghe colo... Spune-ne tu doară: ce iaşte, fiinţă şi ce iaşte lucru, mă?
Elevul: Lucrul, dom'le, este care nu mişcă, şi fiinţă pentru că mişcă.
Profesorul: No! Dar ornicul meu... prostule! Fiinţă-i ori lucru?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: Că-z doar mişcă, mă! auzi-l. (Bagă orologiul în urechea elevului)
Elevul (ferindu-se): Da', dacă nu-l întoarcem, nu mişcă. (I.L. Caragiale)
B) „Amica mea,
Îţi mulţumesc pentru trimiterea fotografiei. Nu ţi-am răspuns la cea din urmă scrisoare şi n-am dat mai ales urmare
cererii pentru batistă şi scrisori, pentru că îmi era atât de greu de-a, ă despărţi de aceste dulci rămăşiţe ale fericirii şi
nefericirii mele, de rămăşiţele singurului sentiment adevărat pe care l-am avut în viaţă şi pe care desigur nu-l voi mai
avea nicicând. (…)
(Corespondenţa dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle)

C) Nu e nevoie un baraj rupt pentru o catastrofa ecologica precum cea din Ungaria. Capitala si judetul Ilfov au stat
cateva luni pe o adevarata bomba cu ceas. Saizeci de kilograme de mercur si 2.200 tone de deseuri periculoase
precum arsenicul au fost depozitate direct in strada sau pe camp. E vorba de patronii unei firme care castigau bani
grei din neutralizarea substantelor periculoase. Incasau banii, ridicau deseurile dupa care le abandonau. Pentru ei,
profitul era maxim. Pentru noi, pericolul, la fel de ridicat. (stiri.ro)
D) SPIRIDON (singur, intră din dreapta făcându-şi o ţigară): Măă! al dracului rumân şi jupânul nostru! Bine l-a
botezat cine l-a botezat „Titircă Inimă-Rea“. Ce are el cu mine? Zău! Biata cocoană şi cu nea Chiriac! cu ei mai
am noroc, ei mai mă scapă de afurisitul, că despre partea lui JUPÂN Titircă Inimă-Rea, halal să fie de oasele mele!
m-ar cotonogi. Ieri săptămâna, când s-a întors de la grădină cu cocoanele, m-a găsit deştept: „Bravos, musiu
Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pân-acuma; mâine dimineaţă“ jupânul săracul să deschiză prăvălia; ai stat pân-
acuma să bei la tutun, 'ai? – Nu jupâne, zic, da' dacă nu mi-e somn. – Nu ţi-e somn, 'ai? stai că-ţi fac eu ţie poftă de
culcat!“... Bietul nea Chiriac m-a scăpat, că luase pe sfântul Niculae din cui... (I.L. Caragiale)
Cerințe:
1. Cine este emițătorul? Cine poate fi receptorul mesajului transmis de emițător? Care este rolul fiecăruia? Indică
numărul participanţilor la comunicare şi tipurile de relaţie dintre ei.
2. Precizează codul utilizat în fiecare text.
3. Recunoașteți canalul folosit în fiecare text.
Evaluare: 1. Construiţi enunţuri în care următoarele semne de punctuaţie să exprime:
[!]: mirare, indignare, enervare
[…]: pauză, uimire, confuzie
[?]: curiozitate, enervare, mirare.
2. Notaţi mijloacele nonverbale şi paraverbale prin care pot fi exprimate în comunicarea orală aceste
stări şi atitudini.
Tema pentru acasă:Citiţi

următorul fragment de text:
(În faţa unui magazin, după ce Elena îl prezintă pe Paul colegei ei, Maria, cei trei tineri discută.)
Maria: Tu eşti Paul? Sunt Maria! Şi eu mă bucur să te cunosc. Elena mi-a spus multe lucruri
interesante despre tine.
Paul (îmbujorat la faţă, strânge mâna Mariei): Sunt curios ce-a găsit Elena atât de interesant la mine.
Elena (surprinsă): Ei! Ce-am găsit atât de interesant la tine?! Păi… eşti un băiat drăguţ, politicos şi…
dansezi minunat!
Maria (curioasă): Mergi la cursuri de dans?!
Paul (timid): Oh! Am fost, dar nu mai merg…
Elena (atotştiutoare): Ah, nici nu mai era nevoie! Ai deprins foarte repede tainele dansului.
Paul (mai sigur pe el): Exersez singur. Improvizez mişcări pe orice melodie.
Maria (resemnată): Of! Eu nu prea ştiu a dansa…
Elena (întrebătoare): Şi nu vrei să înveţi? Paul poate fi un profesor foarte bun!
Maria (interesată): O! Ce mi-ar plăcea să pot dansa mai bine!
Paul (politicos): Sigur, te învăţ cu plăcere. Nu-i chiar aşa greu.
Elena (hotărâtă): Gata! Sâmbătă seara mergem la discotecă!
Maria (bucuroasă): Vai! Ce mă bucur!
2. Discutaţi elementele nonverbale care ar putea însoţi indicaţiile puse între paranteze şi ar fi
necesare pentru o punere în scenă a textului dat. Identificaţi elementele paraverbale reproduse prin
semne de punctuaţie şi discutaţi modul de realizare orală a acestora.
Comunicarea verbală
 Există oare ceva specific comunicării umane? Altfel spus, o putem noi distinge de celelalte forme
de comunicare existente?
Comunicarea verbală (bazată pe limbile naturale) poate fi: orală sau scrisă şi presupune
îndeplinirea anumitor reguli.
să comunice în aşa fel încât să se facă înţeles;
să fie atent la ceea ce îi comunică emiţătorul;
să ştie el însuşi
REGULILE ce vrea să comunice;
COMUNICĂRII VERBALE receptorul şi emiţătoprul trbuie să înţeleagă
să apliceA.regulile
Reguli de exprimare
privind corectă
emiţătorul B. Reguli
aceleaşi lucruri prinprivind receptorul
cuvintele pe care le
folosesc;
I. Comunicarea orală
Trăsături:
Canalul: aerul, transmisia televizată
Rolul factorilor comunicării: presupune concomitenţa emiterii şi receptării ceea ce determină
caracterul reversibil al rolurilor de emiţător şi de receptor
Mijloace: prezenţa mijloacelor nonverbale (mimica, gestica, poziţia corpului) şi / sau
paraverbale (accentul, intonaţia, pauzele intenţionate);
Formele: dialogul şi monologul
1. Greşeli fonetice
- Deformarea cuvintelor: „- Ce ieş tu să-n săruz mâna? Zâc, dă un să te cunosc ieu, zâg, n-am vorbi, nu te-am
văzut…”;
- Reducerea hiatului: coperare, ştinţă, alcol,ştinţă, aspectuos;
- Eu / ieu, ea / ia; ei / iei;
- Proprietar / proprietar; propriu / propriu;
- Sunete adăugate: ieră / eră; epocă / iepocă, ierou / erou; erotic / ierotic; indentic / identic, itinerar / intinerar,
- Cacofonii: acesta e mai bun ca carnea; iată o lucrarea care reprezintă succes; După partida de fotbal mergem la bere;
- Accentuări incorecte: antic; bolnav; caracter, conductor, duminică, duşman, matur, regizor, sever, simbol.
2. Greşeli de morfologie
Lui Dan, lui Vlad, lui Carmen, lui Ioana, lui directorul;
Franceji, poloneji, engleji;
Regulii / regulei; rădăcinei / rădăcinii; mamei / mamii; apei / apii; sorii / sorei / surorii; Ouălor / ouălor;
Dragele mele / dragile mele; ultimele / ultimile; Copii nou-născuţi / nou-născuţi;
Ei însăşi; ele însăşi; chiar voi înşivă;
A plăcea / a place; făceţi / faceţi; eu copii / copiu; Serviţi şi puţin cozonac!
3. Greşeli de sintaxă
Absenţa din echipă a unor extreme au scăzut puterea atacului;
În ce privesc banii, nu mă plîng;
Ce-s cu ifosele astea?
Majoritatea celor prezenţi au / a fost de acord cu propunerea;
De sărbători ne-a / ne-au vizitat o mulţime de prieteni;
Băieţii care i-am văzut; Oamenii care m-am întâlnit cu ei
4. Greşeli de vocabular
Protagonist principal; a conlucra împreună; perioadă de timp; genunchiul piciorului drept, topografia locului;
Minierii vor salarii mai mari; Temporal va ploua; Complimentul lui m-a încântat.
Fișă de lucru 1
3. Comentează elementele situaţiei de comunicare şi factorii care perturbă receptarea mesajului în
fragmentul de mai jos:
Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius... Sub arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada
Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz'. Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit s-
apropie de uşa marchizei, unde pune degeteul pe butonul soneriei. Sună o dată... nimic; de două, de trei... iar
nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică... În sfârşit, un fecior vine să deschidă.
În tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.
Domnul: Domnu-i acasă?
Feciorul: Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.
Domnul: Dumneata spune-i c-am venit eu.
Feciorul: Nu pot, domnule,
Domnul: De ce?
Feciorul: E încuiată odaia.
Domnul: Bate-i, să deschidă.
Feciorul: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
Domnul: Care va să zică, a plecat?
Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat.
Domnul: Amice, eşti... idiot!
Feciorul: Ba nu, domnule!
Domnul: Zici că nu-i acasă.
Feciorul: Ba-i acasă, domnule.
Domnul: Apoi, nu ziseşi c-a plecat?
Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat.
Domnul: Atunci e acasă.
Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la ţară, a ieşit aşa.
Domnul: Unde?
Feciorul: în oraş.
Domnul: Unde!?
Feciorul: în Bucureşti. (Căldură mare, I.L.Caragiale)
Fişă de lucru 2
„- Am dat o petiţiune… Vreau să ştiu ce s-a făcut. Să-mi daţi un număr. - Nu ţi s-a dat un număr când ai dat
petiţia? - Nu. - De ce n-ai cerut? - N-am dat-o eu. - Da cine? - A trimis-o prin cineva? - Când? În ce zi? - Acu
vreo două luni… - Cum te cheamă pe d-ta? - Nae Ionescu. - Ce cereai în petiţie? - Eu nu ceream nimic. -
Cum? - Nu era petiţia mea. - Da a cui? - A unui prieten. - Care prieten? - Unul, Ghiţă Vasilescu. - Ce cerea în
ea? - El nu cerea nimic? - Cum, nu cerea nimic? - Nu cerea nimic; nu era petiţia lui. - Da a cui? - A unei
mătuşe a lui… Ştia că vin la Bucureşti şi mi-a dat-o s-o aduc eu.” (I. L. Caragiale – Petiţiune)
1. Precizaţi dacă această situaţie are toate elementele constitutive unei situaţii de comunicare.
2. Precizaţi dacă este o situaţie de comunicare verbală sau nonverbală.
3. Precizaţi dacă fiecare din partenerii de comunicare ştie ce vrea să spună atunci când preia cuvântul. Indicaţi
replica şi motivaţi-vă răspunsul.
4. Precizaţi dacă fiecare partener de comunicare devine atent în momentul în care celălalt preia cuvântul.
5. Indicaţi un exemplu de informaţie contradictorie oferită de unul dintre interlocutori.
6. Alegeţi răspunsul care vi se pare potrivit. În acest fragment, cei doi nu se înţeleg pentru că:
a) nu au cod comun;
b) nici unul nu e atent la ce spune celălalt;
c) unul dintre interlocutori are momente când nu ştie ce vrea să spună;
d) folosesc atât de rău limba română, încât mesajele nu se pot pricepe.
Fişă de lucru nr. 3
„Sună la numărul afişat pe ecran, numărul la care oricine poate câştiga o casă! Numărul care îţi aduce
casa ta”
Răspunde la întrebarea: „Ce culoarea are părul tinerei din imagine?” şi poţi câştiga casa visurilor tale!
Sună acum! Aceasta este casa ta!… Mica ta mare casă!… Oricine poate câştiga o casă… Sună acum!”
Cerinţe:
1. Stabiliţi factorii implicaţi în situaţia de comunicare.
2. Ce funcţie este relevantă în cazul acestei situaţii de comunicare?
3. Ce tip de text este acesta? Stabiliţi două argumente.
4. Identificaţi persoana gramaticală a verbelor şi a pronumelor (deixisul personal) şi arătaţi rolul

acesteia.
Fișă de lucru – Dialogul
1. Pornind de la exemplele de mai jos, recunoaște modalitățile de realizare a strategiilor folosite de către E în cadrul
unui dialog. Dă și alte exemple, decât cele date:
a) Câştigarea ....................................... receptorului:
Exemplu: - Şi, după cum îţi spuneam, m-am întâlnit cu Dan...
Alt
exemplu:...............................................................................................................................................................................
b) Controlul .................................... receptorului
Exemplu: -Şi tocmai mă întorsese de la gară şi m-am dus în curte, să văd ce fac găinile, da?... Cinci îmi lipseau,
înţelegi?
Alt
exemplu:...............................................................................................................................................................................
Obs. Folosite prea des, aceste formule devin automatisme şi riscă să îşi piardă rostul.
c) Reliefarea .................................................. de mesaj
Exemplu: - Uite ce este, în acest roman este vorba despre un adolescent care trece printr-o perioadă dificilă....
Alt
exemplu:...............................................................................................................................................................................
1. Indică trei reguli de care trebuie să țină cont un E în construirea dialogului:
Aplicaţie
Chiriţa: Da ian să-i fac eu un examen… Guliţă, spune nineacăi, cum să cheamă franţuzăşte furculiţa?
Guliţă: Furculision.
Chiriţa: Frumos… Dar friptura?
Guliţă: Fripturision.
Chiriţa: Prea frumos… Dar învârtita?
Guliţă: Învârtision.
Chiriţa: Bravo… Guliţă!... Bravo, Guliţă!... (Îl sărută) (Vasile Alecsandri – Chiriţa în provincie, actul I, scena III)
a) Comentează, în cel puţin 15 rânduri, textul de mai sus, având în vedere următoarele repere:
- elementele constitutive ale comunicării (emiţător, receptor, mesaj etc);
- caracteristicile comunicării (scopul comunicării, particularităţile situaţiei de comunicare dialogată:
atitudinea interlocutorilor, adecvarea la situaţia de comunicare etc);
- efecte expresive / comice produse de limbajul interlocutorilor din fragmentul citat.
b) Realizează un text dialogat, de 6-8 replici, care să aibă efect comic. Textul alcătuit va avea titlul La lecţie şi două
personaje, profesorul şi elevul, al doilea fiind ascultat la lecţie.
TEMĂ:
4.  Scrie câte o formulă de inițiere și de închidere a unei conversații având
urmărtoarele contexte:
a) un tânăr necunoscut de aceeași vârstă cu tine, căruia îi ceri o informație;
b) o profesoară de la liceul unde înveți, pe care o rogi să-l /o cheme din cancelarie pe dirigintele/ diriginta tău/ ta;
c) fratele tău mai mare / sora ta mai mare pe care îl rogi/ o rogi să te ajute să rezolvi o temă dificilă pentru școală;
d) bunicul/ bunica pe care îi anunți la telefon că le vei face o vizită a doua zi.
Iubirea – fișă de lucru

Votează un citat!
a. Iubirea este o formă de comuniune şi de intimitate. (Emil Cioran – Pe culmile disperării)
b. Iubirea înseamnă să ne descoperim în alţii şi să fim încântaţi de această descoperire. (Alexander
Smith)
c. Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El.( definiţie de
Michelangelo)
d. Iubirea este singura forţă capabilă să transforme un inamic într-un prieten. (definiţie de Martin
Luther King)
e. Iubirea este de fapt mila de tine proiectată asupra altuia sau uitarea de sine care se înalţă pe o
prealabilă conştiinţă a eului propriu. (definiţie de Gabriel Liiceanu în Uşa interzisă)
f. Pentru a putea fi iubit din toata inima trebuie sa suferi. Mila este ultimul mir al iubirii, poate
chiar iubirea insasi. (definiţie de H. Heine)
 Găsește cupluri celebre:

Paris Veronica Micle
Tristan Cleopatra
Romeo Eva
Tipătescu Elena
Cezar Zoe
Adam Isolda
Eminescu Julieta
Prezintă povestea unui cuplu celebru.
TEMĂ:
Caută informații despre următoarele mituri / zeități: androginului; zburătorului; Zeul Eros, Zeul
Thanatos
Bibliografie: Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică,
1989; Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București,
1992; Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri;
DE REȚINUT!
Dicționar: Dragostea sub aspect științific
În biologie sau psihologie termenul „iubire” nu este clar definit, tocmai datorită complexității acestui
sentiment emoțional. Până în prezent din punct de vedere științific s-a ajuns la rezultatele următoare:
Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenților din anumite zone cerebrale devin mai active
fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu
modificări biochimice care determină reacțiile biologice care devin tot mai intense, influențând
comportamentul, gândirea lucidă.Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea
diencefalului, luând naștere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din
cadrul substanțelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” și „substanțele
endorfine” care declanșează mai departe o producție de hormoni sexuali ca testosteron crescând
apetitul sexual, care este stimulat și pe calea olfactivă prin „feromoni”, scăzând nivelul serotoninei
(împreună cu adrenalina și noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacții
asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiții nu mai pot
gândi normal (stare de drogare).
IUBIREA
 Citește cu atenție textele de mai jos. Ce tipuri de iubire identifici?
1. 1.Cât de frumoasă ești tu, draga mea, cât de frumoasă ești! Ochi de porumbiță ai, umbriți de
negrele-ți sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munți, din Galaad coboară. 2.Dinții tăi par turme
de oi tunse, ce ies din scăldătoare făcând două șiruri strânse și neavând nici o știrbitură. 3.Cordeluțe
purpurii sunt ale tale buze și gura ta-i încântătoare. Două jumătăți de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel
straveziu. 4.Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casa de arme: mii de scuturi atârnă acolo și tot scuturi
de viteji. 5.Cei doi sâni ai tai par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini. 6.Până nu se răcorește
ziua, până nu se-ntinde umbra serii voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie. 7.Cât de
frumoasă ești tu, draga mea, și fără nici o pată" (Cântarea cântărilor- Vechiul Testament)
2.
„Si iatã potirul la gurã te duce, Adapã-mã, sânge de sfânt Dumnezeu.
Iisuse Cristoase, Tu jertfã pe Cruce, Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine, Priveste-Te'n vie si vezi-Te'n grâne
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu. Si sângerã'n struguri si frânge-Te'n pâne.
Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
Podgorii bogate si lanuri mãnoase, Esti totul în toate si toate prin Tine,
Iisuse Cristoase, Tu, viata de-apururi a neamului meu.”
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
(Cântecul potirului – Nichifor Crainic)
3. “Porumbiţa mea, ii spuneam, turturica mea, gazela mea cu picioare lungi…”, căci in cuvintele pe care le inventam
incercam s-o cuprind pe ea, de necuprins! Topindu-se aidoma zăpezii. Căci nu era nimic darul pe care-l aşteptam. Si
strigam:”Unde eşti?”. Căci nu o intâlneam nicăieri. (…) Iar eu, singur in cumplitul meu pustiu, o priveam,
dezbrăcată, dormind. “M-am inşelat asupra prăzii, m-am inşelat in goana mea. Fugea atât de repede si am oprit-o
pentru a o face a mea… Si, odată prinsă, nu mai există…” Mi-am inţeles greșeala. Fusesem nebun ca acela care si-a
umplut ulciorul si l-a inchis in dulap, fiindcă-i plăcea cântecul fântânii… (Antoine de Saint Exupery – Citadela)
Citește cu atenție textele de mai jos pentru a recunoaște miturile iubirii:

a. „Ce se întâmplase în inima iubitei mele, ce gol rămăsese acolo nestrăbătut de patima mea şi care o
înghiţea acum în întregime? Şi totuşi, în marea mea emoţie răzbătea un început de gelezie. Ileana nu era deci
fericită numai şi numai cu mine. Îi lipsea ceva, simţea nevoia unei împliniri care, deşi se făcea prin mine, era
dincolo de mine şi ne despărţea. Crezusem până atunci că la dragostea noastră nu se mai putea adăuga nimic.
Era perfectă, autonomă, impermeabilă faţă de oricare altă forţă. Amândoi alcătuiam o pereche desăvârşită,
creaţi unul pentru altul, meniţi să creştem şi să murim împreună. Unirea noastră aproape că nu avea rădăcini
pământeşti” (Nuntă în cer, Mircea Eliade)
b.
Dar ce lumină iute ca fulger trecătoare Şi-pietre nestemate lucea pe el ca foc.
Din miazănoapte scapă cu urme de scântei? Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curată;
Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare? Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!
Ori e--să nu mai fie! — vro pacoste de zmei?
Pândeşte, bată-l crucea! şi-n somn colea mi-ţi vine
Tot zmeu a fost, surato. Văzuşi, împeliţatu, Ca brad un flăcăiandru, şi tras ca prin inel,
Că ţintă l-alde Floarea în clipă străbătu! Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vine
Şi drept pe coş, leicuţă! ce n-ai gândi, spurcatu! N-au nici un pic de sânge, ş-un nas - ca vai de el
Închină-te, surato! — Văzutu-l-ai şi tu?
Balaur de lumină cu coada-nflăcărată,
1. 2. Thanatos, zeul morții este născut din
Noapte
2. și ............................................
3. 3. Mama zeului Eros, zeița frumuseții
4. 4. Zeu grec, simbol al iubirii de sine.
5. Zeul grec al iubirii și al dorinței.
5. 6. Autor al mai multor poezii de
6. dragoste: „Logodnă”, „Căsnicie” etc.
7. (Tudor ......)
7. Soțul Elenei, cea care provoacă
8. războiul troian.
8. Zburătorul își face
1. Sinonim cu dragoste. apariția.......................
Maitreyi, Mircea Eliade

Lecția 1
Primele impresii
Ce stare/sentimente ai după ce ai citit romanul Maitreyi de Mircea Eliade?
Ce te-a surprins pe parcursul lecturii?
Bifează variantele de răspuns care se potrivesc cu experienţa ta de lectură: Citind Maitreyi:

□ Am aflat cum poate naşte sentimentul de iubire.
□ Am observat relaţiile din interiorul unei familii de indieni.
□ Am aflat cum arăta o casă de indieni la începutul secolului XX.

□ Am trăit alături de personaje sentimentul de iubire.
□ Mi-a părut rău că Allan nu a rămas cu Maitreyi.
□ M-a intrigat personajul Narendra Sen.
□ Am urmărit destinul unui om care se autoanalizează permanent.
□ Altceva
I. GENEZA
 Prezintă asemănările şi deosebirile experienţei trăite, aşa cum sunt reflectate ele în cele două fragmente:
A. “… întocmai ca şi în roman, drama în care mă aflam antrenat fără să ştiu începuse tot într-o
bibliotecă. Văzând că, deşi munceam câteva ceasuri pe zi, “Indexul” înainta totuşi destul de încet, Dasgupta
rugase pe Maitreyi să mă ajute. Lucram amândoi în bibliotecă. În ultimele luni ne împrietenisem. Îi dădeam
lecţii de franceză, iar ea mă ajuta la bengaleză; traduceam împreună poeme de Tagore. Ştiam că venerează pe
Tagore, pe care îl numea gudurev, ştiam de asemenea cât de complexă şi suspectă poate fi admiraţia femeilor
indiene pentru un gurudev; dar, adâncit în sanscrită şi în roman, nu eram gelos. Nu-mi dădeam seama că,
împotriva voinţei mele, eram deja îndrăgostiţi. Zic împotriva voinţei mele, pentru că mi se părea că întreaga
familie complotează să rămânem cât mai mult timp împreună, şi bănuiala asta mă făcea să rezist. Dar, deşi
crezusem că încep să cunosc sufletul indian, mă înşelasem. Nu era vorba de nici un complot. E probabil că
Dasgupta se gândise la cu totul altceva: să mă introducă în familia lui printr-un fel de adopţie.” ( “Memorii ”,
M. Eliade, p. 201)
B. “Maitreyi mă întrebă într-o zi dacă vreau să învăţ bengaleza, mi-ar da ea lecţii. Eu îmi
cumpărasem deja, din cea dintâi săptămână, un manual simplu pentru conversaţia bengaleză, din care citeam
pe ascuns, trudindu-mă să prind înţelesul acelor cuvinte pe care le striga Maitreyi când era chemată sau când
se supăra. (…) Chiar în acea zi, imediat după masă, ne-am aşezat la lucru în odaia mea. Mă sfiisem întâi să
luăm lecţiile în odaia mea şi propusesem biblioteca, dar inginerul m-a sfătuit să rămânem la mine, unde e mai
multă linişte. (Eforturile vizibile pe care le făcea Sen ca să mă împrietenească cu Maitreyi şi toleranţa
excesivă a d-nei Sen mă stinghereau tot mai mult mă făceau bănuitor, răutăcios. Câteodată mă întrebam chiar
dacă nu şi-au pus în gând să mă căsătorească cu fata lor, deşi, logic, lucrul acesta era o imposibilitate., şi ei
toţi şi-ar fi pierdut casta şi numele dacă ar fi îngăduit o asemenea nuntă.)” (“Maitreyi”, M. Eliade, pp. 46-47.)
Asemănări:....................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................
Deosebiri:.....................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
SEMNIFICAȚIA TITLULUI:
“Maitrî” înseamnă în sanscrită, limba scrierilor vechi
indiene......................................................................................................................................................................................
Care este în opinia ta tema cărţii? Poţi alege dintre variantele următoare:
□ iubirea;
□ despărţirea;
□ familia;
□ lumea asiaticilor;
□ moştenirea;
□ cuplul;
□ ruşinea;
□ altceva.
TEMA:
Citeşte cu atenţie textul de mai jos pentru a putea răspunde corect cerinţelor date:
Am şovăit atîta în faţa acestui caiet, pentru că n-am izbutit să aflu încă ziua precisă cînd am întîlnit-o pe
Maitreyi. În însemnările mele din acel an n-am găsit nimic. Numele ei apare acolo mult mai tîrziu, după ce
am ieşit din sanatoriu şi a trebuit să mă mut în casa inginerului Narendra Sen, în cartierul Bhowanipore. Dar
aceasta s-a întîmplat în 1929, iar eu întîlnisem pe Maitreyi cu cel puţin zece luni mai înainte. Şi dacă sufăr
oarecum începînd această povestire, e tocmai pentru că nu ştiu cum să evoc figura ei de-atunci şi nu pot
retrăi aievea mirarea mea, nesiguranţa şi turburarea celor dintîi lntîlniri.
Îmi amintesc foarte vag că, văzînd-o o dată în maşină, aşteptînd în faţa lui "Oxford Book Stationary" ―
în timp ce eu şi tatăl ei, inginerul, alegeam cărţi pentru vacanţele de Crăciun ― am avut o ciudată tresărire,
urmată de un foarte surprinzător dispreţ. Mi se părea urîtă ― cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele
cărnoase şi răsfrînte, cu sînii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt.
Cînd i-am fost prezentat şi şi-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată braţul întreg gol şi
m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit pînă atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară. Pe
atunci locuiam încă în Wellesle'y Street, la Ripon Mansion, şi vecinul meu de cameră era Harold Carr,
impiegat la "Army and Navy Stores", a cărui tovărăşie o cultivam, pentru că avea o sumă de familii prietene
în Calcutta, unde îmi petreceam şi eu serile şi cu ale căror fete ieşeam săptămînal la dancinguri. Acestui
Harold încercai să-i descriu ― mai mult pentru lămurirea mea decît a lui ― braţul gol al Maitreyiei şi
straniul acelui galben întunecat atît de turburător, atît de puţin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al unei
zeiţe sau al unei cadre decît al unei indiene.
Harold se bărbierea în oglinda cu picior de pe măsuţa lui. Văd şi acum scene: ceştile cu ceai, pijamaua
lui mauve mînjită cu cremă de ghete (a bătut sîngeros pe boy pentru întâmplarea aceasta, deşi o murdărise
chiar el, cînd se întorsese într-o noapte beat de la balul Y.M.C.A.), nişte gologani de nichel pe patul desfăcut
şi eu încercînd zadarnic să-mi desfund pipa cu un sul de hîrtie, pe care îl răsuceam pînă ce se subţia ca un
chibrit.
― Nu zău, Allan, cum de-ţi poate plăcea ţie o bengaleză? Sunt dezgustătoare. M-am născut aici, în
India, şi le cunosc mai bine decît tine. Sunt murdare, crede-mă. Şi apoi, nu e nimic de făcut, nici dragoste.
Fata aceea n-are să-ţi întindă niciodată mîna...
1. Transcrie, din primul paragraf, două cuvinte din aria semantică a incertitudinii.
2. Extrage din text doi indici temporali / spaţiali ai desfăşurării acţiunii.
3. Identifică modul de expunere prezent în text.
4. Precizează împrejurările în care naratorul o cunoaşte pe Maitreyi.
5. Extrage două fragmente din text în care este descrisă Maitreyi. Numeşte tipul de portret
realizat.
6. Rezumă opinia lui Harold cu privire la femeile bengaleze.
7. Exprimă-ţi opinia cu privire la conturarea unui conflict/ unor conflicte în fragmentul dat.
Precizează cauza /cauzele.
8. Oferă o explicaţie, în trei –cinci rânduri, pentru incertitudinile trăite de Allan cu privire la
Maitreyi.

Lecția 2 Particularități de structură și compoziție
 Citește o pagină de jurnal pe care ai scris-o acum o lună. Încearcă să-l rescrii din perspectiva prezentului.
Ce observi?
Citește cu atenție fragmentele de mai jos pentru a stabili relația dintre incipit și final:
INCIPIT:
...Tomar ki mane acche, Maitreyi? Yadi thake, fanate ki kshama karte parol...
...Oare îţi mai aduci aminte de mine, Maitreyi ? Şi dacă îţi aminteşti, cum poţi samă ierţi ?... (Trad. beng.)
Am şovăit atâta în faţa acestui caiet, pentru că n-am izbutit să aflu încă ziua precisă când am întâlnit-o pe
Maitreyi. în însemnările mele din acel an n-am găsit nimic. Numele ei apare acolo mult mai târziu, după ce
am ieşit din sanatoriu şi a trebuit să mă mut în casa inginerului Narendra Sen, în cartierul Bhowanipore. Dar
aceasta s-a întâmplat în 1929, iar eu întâlnisem pe Maitreyi cu cel puţin zece luni mai înainte. Şi dacă sufăr
oarecum începând această povestire, e tocmai pentru că nu ştiu cum să evoc figura ei de-atunci şi nu pot retrăi
aievea mirarea mea, nesiguranţa şi turburarea celor dintâi întâlniri.
FINAL:
Sunt ceasuri de când mă gândesc. Şi nu pot face nimic. Să telegrafiez lui Sen? Să scriu Maitreyiei?
Simt că a făcut-o asta pentru mine. Dacă aş fi citit scrisorile aduse de Khokha... Poate plănuise ea ceva. Sunt
foarte turbure, acum, foarte turbure. Şi vreau totuşi să scriu aici tot, tot.
...Şi dacă n-ar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde ştiu? Aş vrea să privesc ochii
Maitreyiei...
Extrage fragmente din roman pentru a evidenția prezența celor două planuri narative:
Primul plan narativ:
................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................
Al doilea plan narativ:

................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................
Cine este naratorul în fiecare dintre aceste două planuri narative?

Autor1
Autor2
TEMĂ:
Comentează perspectiva diferită pe care o are Allan asupra evenimentelor în momentul scrierii romanului,
pornind de la următoarele întrebări:
- De ce adaugă Allan note pe marginea jurnalului?
- Cum se explică toate contradicțiile dintre sentimentele trăite în trecut și amintirea lor din prezent?
- Prin ce diferă Allan, naratorul romanului, de Allan, naratorul jurnalului?
MAITREYI, MIRCEA ELIADE

Lecția nr 3 – Lumea romanului
Identifică în secvența de mai jos un ritual indian:

M-am dus cu Maitreyi, cu Khokha şi cu Lilu sus pe terasă. Aşteptam seara întinşi pe covoare, vorbind rar şi
căutându-ne fiecare pe cea mai comodă poziţie, cu perna sub cap. Eu venisem în sandale şi-mi jucau picioarele în aer,
încercând să le rezem decent şi oarecum întâmplător de parapet. Învăţasem în aceste ultime luni un întreg ceremonial al
picioarelor; ştiam, de pildă, că de câte ori lovesc pe cineva, fără voie, trebuie să mă plec şi să-i ating cu mâna dreaptă
piciorul; că niciodată nu trebuie să schiţez, nici în glumă, gestul lovirii cu piciorul în cineva, şi alte multele. De aceea
ezitam înainte de a mă rezema comod de parapet. Auzii atunci pe Lilu vorbind ceva în şoaptă Maitreyiei.
- Spune că ai un picior foarte frumos, un picior alb, de alabastru, mă lămuri Maitreyi, fără să-şi poată ascunde o
privire de neînţeleasă invidie şi necaz. Roşii, şi de plăcere (căci, urât fiind, mă încântă peste fire orice laudă adusă fiinţei
mele fizice) şi de timiditate; nu ştiam cum să tâlcuiesc privirile Maitreyiei. Îmi fixa picioarele cu un zâmbet dispreţuitor,
rău, umilit. Eu începui a vorbi stupidităţi, ca să curm tăcerea, spunând că aceasta nu are o importanţă, căci niciodată nu
se văd picioarele, cel puţin la noi, albii.
- La noi e altfel, mă întrerupse Maitreyi, îmblânzită. La noi, prietenii îşi arată dragostea atingându-şi picioarele goale. De
câte 40 ori stau de vorbă cu prietenele mele, eu le strâng piciorul. Uite aşa... îşi desprinse, îmbujorându-se, piciorul din
sari şi-l apropie de Lilu. Se petrecu atunci ceva ciudat. Aveam impresia că asist la o scenă de dragoste dintre cele mai
intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyiei. tresărind şi zâmbind ca descătuşată dintr-un sărut. Erau
adevărate mângâieri alunecările acelea leneşe pe pulpă, cu degetele strânse, călcâiul aplecat, şi apoi strânsoarea, în care
carnea se strivea caldă, tremurând.
Descoperă în fragmentul de mai jos un concept primitiv:

Mă întreabă dacă pomul ei are suflet. Eu i-am spus că toţi pomii au suflet.
- Dar are ea un pom al ei?
- Nu e chiar pom. E arbustul din curte, acela cu ramurile pe balustrada verandei. Chabu îi dă în fiecare zi de
mâncare: turtă şi prăjituri, şi firimituri din tot ce mănâncă ea.
Eram fericit şi-mi repetam în gând: panteism, panteism. Mă gândeam ce documente rare am eu în faţă.
- Bine, Chabu, dar pomul nu mănâncă turte.
- Dar eu mănânc! răspunse ea foarte mirată de observaţia mea.
Completați tabelul de mai jos cu informații din roman având în vedere: Ce ne apropie? Ce ne desparte?
EUROPENI INDIENI
TEMĂ:
Comentează în minin 50 de cuvinte următoarea secvență:
Trebuie să mă asculţi, repetă ea. Trebuie să ştii tot. Tu ai mai iubit vreodată aşa ca acum? - Niciodată, răspunsei
repede, fără să ştiu dacă mint sau exagerez numai. (…) - Nici eu, mărturisi Maitreyi. Dar alte iubiri am mai avut. Să ţi
le spun? - Cum vrei. - Am iubit întâi un pom, din aceia pe care noi îi numim “şapte frunze”, se pregăti ea să
povestească. Începui să râd şi o mângâiai protector, ridicul. - Asta nu e dragoste, scumpa mea. - Ba da, e dragoste.

Lecția 4 – Etapele iubirii
Marcaţi cu X în dreptul cuvintelor care relevă tipul de comunicare dintre cei doi protagonişti ai poveştii de dragoste,
din următoarele fragmente. Precizaţi cel puţin trei simboluri care apar în citatele date, ilustrând semnificaţia lor.
Citate din roman cuvinte gesturi acţiuni simboluri

"I I-am strivit mâinile. Era fermecătoare
zbătându-se...Incerca să-şi scoată mâinile prinse
de încheieturi în pumnul meu."
" Mă leg de tine, pământule, că eu voi fi a lui

Allan, şi a nimănui alta. Voi creşte din el ca iarba
din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia, aşa îi voi
aştepta eu venirea, şi cum îţi sunt ţie razele, aşa
va fi trupul lui mie."
" Ii luai braţul şi-l privii o clipă fascinat. Il ţineam
în mâinile mele ca pe o ofrandă vie.Incepui să-l
strâng, să-l mângâi, să-l sărut, sigur fiind că
îmbrăţişez întreaga făptură a Maitreyi, că pe ea o
mângâi, de ea toată mă bucur."
"Ea îmi ceru să lepăd sandalele şi să-mi apropii
piciorul de piciorul ei. Emoţia celei dintâi
atingeri n-am s-o uit niciodată. M-a răzbunat
pentru toate geloziile p care le îndurasem până
atunci. Am ştiut că Maitreyi mi se dădea toată în
acea abandonare a gleznei şi pulpei, aşa cum nu
se mai dăduse vrodată."
"Mi-o închipuiam goală şi adolescentă,

încleştându-se de pom cu toată nebunia pasiunii
ei. Era o imagine care mă turbura, mă irita, căci
mi se părea că voluptăţile cunoscute de ea atunci
nu i le voi putea dărui niciodată eu, nici nu le voi
putea
şterge. Era altfel de dragoste unirea aceea cu

frunzele şi cu ramul."
"Totuşi, când bijutierul mi-a adus
inelul, l-am luat în mâini şi l-am învârtit în toate
felurile cu o copilărească bucurie. Era durat cu
atâta măiestrie, încât putea trece drept un inel
oarecare, mai original ca altele, e drept, dar
camuflându-şiperfect simbolul."
"Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă
minţi, maica mea. Dacă mă simţi aproape, cum te
simt eu acum, şi cu mâna şi cu inelul, întăreşte-
mă să-l iubesc totdeauna...Ploaie să fie sărutul
nostru. Şi cum tu niciodată nu oboseşti, maica
mea, tot astfel să nu obosească inima mea în
dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut

departe, şi tu, maică, mi l-ai adus aproape."
"- Nu zău, Allan, cum de-ţi poate
plăcea ţie o bengaleză? Sunt dezgustătoare. M-
am născut aici, în India, şi le cunosc mai bine
decât tine. Sunt murdare, crede-mă. Şi apoi nu e
nimic de făcut, nici dragoste. Fata aceea n-are
să-ţi întindă niciodată mâna.""
"- Au închis-o în odaie, aproape goală,

ca să nu se mai poată coborî în camera ta. Cât
era leşinată, o stropeau cu apă, ca să învie, apoi,
când se deştepta, o băteau ca să spună."
□ Descrie relația dintre Allan si Maitreyi

-incipitul relației
-evoluția acesteia
-bazele relației
-sfârșitul
Maitreyi, Mircea Eliade – Construcția personajului feminin
Blazonul personajului feminin Maitreyi:

defininește personajul printr-o plantă, animal,
obiect sau loc caracteristic.
Alege din lista de mai jos trăsăturile care o caracterizează pe Maitreyi și argumentează alegerea făcută:
MISTERIOASĂ STRANIE CIUDATĂ

ZÂMBET TIMID
FASCINANTĂ CULTIVATĂ
FIINŢĂ PRIMITIVĂ SENSIBILĂ MÂNDRĂ
DISPREŢUITOARE
INFANTILĂ MATURĂ
STRĂLUCIREA SIDEFIE A BRAŢULUI CULOAREA PIELII
IREALĂ
OCHII NEGRI BUZELE ROŞII
PURITATE PUDOARE
SENZUALĂ EXOTICĂ VISĂTOARE
DISTRATĂ INTELIGENTĂ
Maitreyi: Poate fi prezentată din două ipostaze:
Ipostaza reală Ipostaza sacră

MAITREYI
 Scrie un eseu de minim 400 de cuvinte în care să prezinți particularitățile de construcție ale personajului
Maitreyi.
Vei avea în vedere:
- prezentarea statutului psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/
conflictele basmului cult studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe
narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- Prezentarea a două elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului
ales:la alegere din următoarele: titlu, subiect, conflict, mijoace de caracterizare.
FIȘĂ DE PERSONAJ
Completați următorul tabel:

3. Cum este prezentat personajul?
Profilul personajului Informații prezente Citate
1. Cine este personajul?

a. Nume
Statutul personajului
b. Portret fizic
(caracterizare directă făcută
de narator)
Portret moral
c. ( caracterizare directă
făcută de narator, de
celelalte personaje,
autocaracterizare)
d. (caracterizare indirectă-
dialog, monolog interior)
2. Ce fapte săvârșește
personajul ?
e. Fapte (caracterizare
indirectă)
f. Relațiile cu alte
personaje(caracterizare
indirectă)
Itemi obiectivi
1. Itemi cu alegere duală
Citeşte fiecare dintre următoarele afirmaţii şi încercuieşte litera A, dacă o consideri corectă, sau litera F,
dacă o consideri greşită:
1. Punctul de plecare al romanului îl constituie un moment din viața scriitorului. A / F
2. Relaţia autor-realitate e reflectată în romanul „Maitreyi” prin intermediul stilului obiectiv . A / F
3. Autorul comunică cititorului mesajul său literar pe trei planuri. A / F
4. Allan o cunoaște pe Maitreyi de când lucra în Wellesley Street și prima dată fata i se pare
foarte atrăgătoare. A / F
5. Inginerul Narendra Sen îi oferă o slujbă avantajoasă lui Allan în Assam, pe care o acceptă. A / F
6. În junglă se îmbolnăvește grav, de aceea este nevoit să se mute în casă inginerului la invitația
acestuia. A / F
7. În casa lui Narendra Sen, Allan este înconjurat de afecțiune deoarece familia dorea să-l
căsătorească cu Maitreyi. A / F
8. Într-una din zile, Maitreyi îi dăruiește lui Allan o floare, pe care acesta o aruncă. A / F
9. Maitreyi ține o conferință despre esența tragicului. A / F
10. Maitreyi îi oferă lui Allan cutia în care păstra şuviţa lui Tagore, pe care acesta nu o primeşte. A /
F
11. Allan şi Maitreyi o duc la plimbare pe Khokha la Lacuri şi ea îi îndeamnă să se sărute. A / F
12. Locul preferat de întâlnire al celor doi, Allan și Maitreyi este terasa casei. A /F
13. Mantu este cel care dezvăluie relația celor doi îndrăgostiți. A / F
14. Pentru a rămâne cu Maitreyi, Allan vrea să se convertească la hinduism. A / F
15. În final, Allan se căsătorește cu Maitreyi. A / F
 Completează spațiile punctate cu răspunsul corect:

1. “Maitrî” înseamnă în sanscrită, limba scrierilor vechi indiene........................................................
2. După ce se îmbolnăvește de malarie, Allan este invitat să locuiască în casa ...............................
3. Maitreyi îi dă lui Allan lecții .................................. , iar acesta o învață........................................
4. Primul tip de iubire care apare între cei doi este............................................................................
5. Maitreyi crede că europenii sunt albi pentru că ..............................................................................
6. Cei doi tineri se cunosc mai bine în timp ce.................................................................................
7. Maitreyi vrea să-i dăruiască cutia în care păstra şuviţa lui Tagore ca semn al ...................................
8. Maitreyi îi arată lui Allan într-o seară pe verandă,
ritualul........................................................semn al prieteniei / afecțiunii.
9. De la guru ei primise.........................................................................................................................
10. Dedicația făcută de Maitreyi pe cartea primită de la Lucien este......................................................
11. Maitreyi îi dăruiește lui Allan o coroniță de iasomie simbol........................................................
12. Celelalte iubiri ale Maitreyiei sunt:...............................................................................................,
iar aceste iubiri sunt de
natură......................................................., ..................................................................
13. Cei doi se logodesc simbolic în locul lor preferat numit...............................................................
14. Iubirea lor este interzisă deoarece................................................................................................
15. În final, Allan și Maitreyi sunt despărțiți de către......................................,
care..............................................................................................................................................
Citeşte cu atenţie textul de mai jos pentru a putea răspunde corect cerinţelor date:
Lacurile erau tot ce iubeam eu mai mult în Calcutta; tocmai pentru că erau singurul lucru
artificial în acest oraş ridicat din junglă. Aveau o linişte de aquarium şi, în timpul nopţii, păreau
îngheţate sub boarea brăţării de globuri electrice. Parcul mi se părea nesfîrşit, deşi ştiam bine că e
îngrădit, pe de o parte de linia ferată, iar de cealaltă de şosea şi de mahalale. Îmi plăcea să rătăcesc
pe alei şi să cobor pe marginea apei, unde arbori mai tineri, răsădiţi după terminarea lucrărilor,
creşteau în voie, cu o perfectă individualitate, ghicind parcă jungla care fusese odinioară pe acolo şi
străduindu-se să recîştige acea libertate pierdută. Lîngă un asemenea buchet de pomi ne-am oprit noi
atunci. Ne ascundeau fără grijă, din toate părţile. Maitreyi mi-a scos inelul din deget şi l-a închis în
pumnii ei mici.
― Acum ne logodim, Allan, îmi spuse ea, privind înainte spre apă.
Începutul acesta solemn mă irită puţin. Nu puteam scăpa de luciditate. (Şi o iubeam,
Dumnezeule, cât o iubeam!) Mi se părea că va fi o scenă din romane, din baladele acelui ev mediu
indian, cu dragoste legendare şi demente. Purtam cu mine spaima şi superstiţiile unei întregi
literaturi, pe care, dacă nu o cetisem, o văzusem evoluînd lîngă mine, în adolescenţă şi în cei dintîi
ani ai tinereţii. Mă stingherea, ca pe orice civilizat (eu, care credeam că mă pot dispensa de
civilizaţie, o pot dezrădăcina din mine), fiece gest solemn, fiece cuvînt responsabil, fiecare
făgăduinţă.
Maitreyi continuă totuşi cu o simplitate care începu să mă cucerească. Vorbea apei, vorbea
cerului cu stele, pădurii, pămîntului. Îşi sprijini bine în iarbă pumnii purtînd inelul şi făgădui:
― Mă leg pe tine, pămîntule, că eu voi fi a lui Allan, şi a nimănui altuia. Voi creşte din el ca
iarba din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia, aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum îţi sunt ţie razele, aşa va
fi trupul lui mie. Mă leg în faţa ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul,
dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupră-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pămînt, tu nu mă
minţi, maica mea. Dacă mă simţi aproape, cum te simt eu acum, şi cu mîna şi cu inelul, întăreşte-mă
să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viaţă de rod şi de joc să-i dau. Să fie viaţa
noastră ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. Să fie îmbrăţişarea noastră ca cea dinţii zi a monsoon-
ului. Ploaie să fie sărutul nostru. Şi cum tu niciodată nu oboseşti, maica mea, tot astfel să nu
obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, şi tu, maică, mi l-ai
adus aproape.
1. Transcrie, din primul paragraf, două cuvinte din aria semantică a naturii. 5p
2. Identifică modul de expunere predominant prezent în text.5p
3. Precizează ce reprezintă lacurile pentru cele două personaje şi de ce. 10p
4. Precizează tehnica narativă folosită în roman. 5p
5. Precizează cum ajung Allan şi Maitreyi să ţină unul la celalalt. 10p
6. Comentează, în 5-6 rânduri, fragmentul în care este descris ritualul logodnei. 10p
7. Indică personajul care le dezvăluie celorlalte personaje legătura ascunsă. 10p
8. Exprimăţi opinia cu privire la comportamentul amabil a lui Narendra Sen şi a soţiei sale. 10p
9. Realizează, în 10-15 rânduri o caracterizare a Maitreyiei.15p
ROMEO ȘI JULIETA, W. Shakespeare
Primele impresii
Ce stare/sentimente ai după ce ai citit Romeo şi Julieta de W. Shakespeare?
Ce te-a surprins pe parcursul lecturii?
Bifează variantele de răspuns care se potrivesc cu experienţa ta de lectură: Citind Romeo şi

Julieta:
□ Am aflat despre viaţa veronezilor.
□ Am observat relaţiile din interiorul unei familii de nobili.
□ Am trăit alături de personaje sentimentul de iubire.
□ Mi-a părut rău că Romeo şi Julieta au murit.
□ M-a intrigat personajul Paris.
□ Altceva
PORTRET DE AUTOR:
Personalitatea scriitorului
 Shakespeare s-a născut la Stratford-upon-Avon, în Anglia, în aprilie 1564, fiu al lui John
Shakespeare, un mănuşar, şi al lui Mary Arden. Botezul lui "Shakespeare" este înregistrat în ziua
de 26 aprilie a anului, dar ziua naşterii sale este considerată 23. Tatăl său, prosper pe vremea
naşterii lui William, a fost judecat pentru afaceri pe piaţa neagră a lânii şi mai târziu a pierdut
poziţia de consilier local. Există dovezi că ambele ramuri ale familiei aveau simpatii romano
catolice. El s-a însurat cu Anne Hathaway, cu opt ani mai în vârstă decât el, în 28 noiembrie 1582,
la Stratford-upon-Avon, martorii ceremoniei fiind Fulk Sandalls şi John Richardson; căsătoria se
pare că a fost grăbită de faptul că mireasa era însărcinată.
 După căsătorie, se ştiu puţine lucruri despre William Shakespeare, până la apariţia sa la Londra, pe scena literară.
În 26 mai 1583, este botezată la Stratford Susannah, primul copil al lui Shakespeare. Acesta a fost urmat curând, la
2 februarie 1585, de botezul unui fiu, Hamnet, şi al unei fiice, Judith. În 1592, era deja suficient de cunoscut pentru
a atrage atenţia lui Robert Greene, care îl acuză de plagiat: “o cioară parvenită, împodobită cu penele noastre”. În
1596 moare Hamnet şi este înmormântat la 11 august 1596. Din cauza asemănării numelor, unii bănuiesc că moartea
sa a fost imboldul pentru crearea piesei lui Shakespeare Hamlet Tragica poveste a lui Hamlet, prinţul Danemarcei.
În 1598, Shakespeare se mutase în parohia Sf. Elena, în Bishopgate şi apare în capul unei liste a actorilor la o piesă
(Every Man in his Humor) de Ben Johnson.
 Shakespeare devine actor, scriitor şi apoi co-proprietar al unei trupe de teatru, cunoscută sub numele de Oamenii
lordului Chamberlain – compania şi-a luat numele, ca şi altele din acea perioadă, după numele sponsorului ei
aristocrat. A devenit destul de cunoscută pentru ca, după moartea reginei Elisabeta I şi încoronarea lui James I
(1603), noul monarh să adopte trupa, care a fost cunoscută sub numele Oamenii regelui. Diverse documente ale unor
chestiuni legale şi ale unor tranzacţii dovedesc că Shakespeare devenise o persoană importantă în anii petrecuţi la
Londra. Se descurcase destul de bine pentru a putea cumpăra o proprietate în cartierul londonez Blackfriars şi
deţinea cea de a doua casă, ca mărime, în Stratford.
 În 1609 îşi publică sonetele, poezii de dragoste majoritatea (126) cărora - piperate de insinuări homoerotice - sunt
închinate unui tânăr (“frumos stăpân”), şi restul (28) închinate amantei sale, o doamnă brună (the dark lady).
Aluziile pe tema amorului masculin sunt un ecou ale situaţiilor ambigue şi jocurilor de cuvinte din comediile sale, şi
vor cauza un anumit efort cenzorial din partea lui John Benson care, la douăzeci şi patru de ani după moartea lui
Shakespeare îi publica poemele în aşa fel încât să ascundă aspectul lor homoerotic. O admirabilă traducere în limba
română a sonetelor aparţine poetului Gheorghe Tomozei.
 Shakespeare s-a retras prin 1611 şi a murit în 1616, pe 23 aprilie, care este probabil motivul tradiţiei de a plasa data
naşterii în aceeaşi zi. A fost căsătorit cu Anne, până la moarte. Cele două fiice, Susannah şi Judith, i-au supravieţuit.
Susannah s-a căsătorit cu dr. John Hall şi, mai târziu a fost subiectul unui proces.
 Pe piatra lui de mormânt stă scris: "Binecuvântat fie cel ce lasă (în tihnă) aceste pietre şi blestemat fie cel ce-mi
mişcă oasele" ("Blest be the man who cast these stones, and cursed be he that moves my bones").
Teme în Romeo şi Julieta de W. Shakespeare
Completează cu citate pentru fiecare situaţie de mai jos:

Tema luminii
1. Când Romeo o vede pentru prima dată pe Julieta o compară cu lumina strălucitoare a torţelor care luminau
marele salon a Capuleţilor:........................................................................................................................................
2. Pentru Romeo, Julieta este lumina care îl eliberează din întunecimea tristeţii/melancoliei permanente.
...................................................................................................................................................................................
.
3. În scena balconului, Romeo o asociază pe Julieta cu:
 Lumina soarelui: „
 Lumina zilei: „
 Lumina îngerilor: „
4. În schimb, Julieta compară noua lor iubire cu fulgerul (II), accentuând mai întâi viteza cu care aventura lor
evoluează, dar sugerând totodată şi faptul că aşa cum fulgerul este o eliberare din întunecimile cerului, la fel şi
dragostea lor reprezintă o undă luminoasă într-o lume întunecată – o lume în care fiecare acţiune a Julietei este
controlată de cei din jur.
...................................................................................................................................................................................
.
5. Momentul despărţirii celor doi îndrăgostiţi se realizează în zori şi aduce întunericul drept motiv central al piesei;
întunericul →moartea celor doi.
...................................................................................................................................................................................
.
Tema timpului
La începutul piesei, Romeo îşi dă seama în mod dureros de trecerea timpului şi se plânge Rosalinei de aceasta:
„..................................................................................................................”.
Mercutio face şi el referire la noţiunea de timp vorbind de „...................................................”.
Capulet grăbeşte data măritişului insistând ca Julieta să se mărite cu Paris cu o zi mai devreme, şi astfel forţează sfârşitul
rapid, în final acţiunea fatală.
..................................................................................................................................................................................................
Tema destinului
Corul ne povesteşte că îndrăgostiţii sunt „marcaţi” (însemnaţi) şi astfel constrînşi de influenţa unor planete nefaste.
..................................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................................
Tema iubirii
Iubirea unește destinele a doi tineri proveniți din familii care se urăsc:
Iubirea – cauză a violenței:
TEMĂ:
De-a lungul piesei apar aluzii la povești tragice de iubire din miturile Antichității sau din literature:
Echo și Narcis, Laura și Petrarca, Didona și Enea, Elena și Paris, Hero și Leandru, Thisbe și
Pyramus.Căutați informații despre aceste personaje în dicționarul de mituri, de personaje sau pe
internet; realizați un portofoliu care să conțină rezumate ale unor asemenea istorii.
ROMEO şi JULIETA
Povestea de iubire dintre Romeo și Julieta este plasată în Verona în secolul al XVI-lea. Caută
informații despre Verona zilelor noastre.
 Conflict. Precizează cauzele conflictului dintre Capulet și Montague așa cum rezultă din text.
Cauzele:
 ...
 ...
 ....
Atât Romeo, cât și Julieta trăiesc un conflict interior. Comentează replica Julietei din această
perspectivă:
,,Romeo!
De ce şi pentru ce eşti tu Romeo?
Renegă-ţi tatăl! Leapăd-al tău nume!’’
Prezentarea subiectului: Ordonează cronologic următoarele episoade:

1. Romeo îl ucide pe Thybalt;
2. Julieta zărește trupul lui Romeo și înțelegând tragedia își curmă viața.
3. Lorenzo îl sfătuiește pe Romeo să părăsească Verona;
4. Julieta bea o licoare care pare să-i simuleze moartea pentru a nu se căsători cu Paris;
5. În cadrul unui bal organizat de familia Capulet, Romeo și Julieta cad pradă iubirii;
6. Romeo și Julieta decid să se căsătorească în secret;
7. Romeo află de moartea Julietei și se sinucide.
Temă:
Comentează în 200 de cuvinte scena balconului ținând cont de următoarele aspecte:
 Momentul în care are loc;
 Locul; semnificația acestuia;
 Percepția celor doi despre iubire;
 Portetul lui Romeo;
 Portretul Julietei.

Auxiliar Ix

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Auxiliar Ix

Încărcat de

Drepturi de autor:

Auxiliar – clasa aIX-a prof.

Hogea Geanina Laura

PROFESOR HOGEA GEANINA-LAURA

4. Mircea Eliade – Maitreyi

6. Vasile Voiculescu –Lostriţa

8. Marin Preda - Moromeții

II. Lecturi suplimentare

1. Simona Popescu - Exuvii

Planificarea materiei pe semestre

Moto: În fiecare bloc de marmură se află o statuie (Michelangelo)

 Concretizarea temei în operele literare

Adolescenţa, vârstă entuziastă, tumultoasă, caracterizată printr-o mare efuziune a simţurilor

Romanul adolescentului miop – Mircea Eliade

1. Identifică eventualele erori strecurate în biografia lui Mircea Eliade:

S-a născut în Timişoara la14 octombrie 1907 şi a fost fiul lui

Romanul adolescentului miop – Mircea Eliade

 Care sunt temele pe care le dezvoltă romanul?

 Care este structura romanului?

 Citește incipitul romanului:

TEMĂ: Citeşte cu atenţie textul următor pentru a răspunde cerinţelor formulate:

8.Identifică mărci ale subiectivităţii în text. 9p.

PARTEA I ( Cap. III – Jurnal de clasă)

Completează harta personajelor :

Romanul adolescentului miop, Mircea Eliade

Fișă de lucru – Mansarda – metaforă a adolescenței

Citește cu atenție textul de mai jos:

Recitește cu atenție textul de mai jos:

Fișă de lucru – Romanul adolescentului miop, Mircea Eliade

- Care sunt experiențele ce își pun amprenta în formarea personalității eroului

- Care sunt spațiile cu valențe simbolice în care se desfășoară experiențele sale?

2. COMPARĂ: ce este asemănător şi ce este diferit în personalitatea lui Robert şi a eroului-narator.

Robert Asemănări Mircea

3. ASOCIAZĂ: cu alte opere pe tema adolescenţei.

4. ANALIZEAZĂ: raportul dintre eroul-narator și modelele sale culturale

- Care sunt modelele la care se raportează eroul-narator?

- Cum se raportează eroului-narator la modele?

6. ARGUMENTEAZĂ: Romanul adolescentului miop este „un document exemplar al

Care crezi că sunt preocupările Putem intui profilul moral al unui om în

Tu ce atitudine ai adopta, la ce mijloace Ce reacție îți stârnește un titlu de carte

Personalitatea unui om se construieşte în Tu ai vreun model cultural? Care au fost

Dacă ar fi să întâlnești pe cineva Care sunt obiectele școlare preferate și

Dacă ar fi să raportez şcoala mea la o operă Consider că un pedagog perfect este un

Tu ai un loc preferat în care te întâlnești Ai încercat să scrii un jurnal? Ce ai

Care sunt trăirile/ emoțiile unui Care sunt „complexele” unui

De veghe în lanul de secară, J.D Salinger

Prin aceste întrebări se determină principalele

TEMĂ:: Explică semnificația următoarelor simboluri prezente în roman: șapca roșie de

De veghe în lanul de secară

 Dă un titlu potrivit imaginii de mai jos:

Titlul tău este:

Sarcină: Sunteți un grup de experți

Citate semnificative Trăsături

Multă lume, mai ales psihanalistul pe care-l au aici,

De veghe în lanul de secară, J.D Salinger

1. Când se petrece acțiunea romanului?

Evaluare sumativă – Adolescența

Citește cu atenție textele de mai jos, pentru a răspunde corect cerințelor:

Evaluare sumativă – Adolescența

Citește cu atenție textele de mai jos, pentru a răspunde corect cerințelor:

Limbă și comunicare – Factorii comunicării

Completează spațiile punctate cu elemente ale comunicării

Emiţător → ……………. → ………………..→ …………………… → ………………………..

 Citește cu atenție textele de mai jos:

1. Care credeţi că e trăsătura comună esenţială a acestor situaţii?

 Identificaţi funcţiile comunicării pentru fiecare enunţ în parte:

9. Bine faci ce faci!

Limbă și comunicare - Tipuri de comunicare- Fișă de lucru