Astăzi nu exişti dacă nu comunici!

Întreaga existenţă se rezumă la capacitatea de a comunica. Încă de la începutul vieţii ni

se comunică regulile esenţiale după care trebuie să ne ghidăm, iar noi mai departe trebuie
să ne asigurăm integrarea într-o societate comunicând cine suntem şi ce anume ne
dorim. Comunicarea reprezintă fundamentul dezvoltării personalităţii fiecărui individ,
dezvoltării organizaţiilor, fundamentul realizării unor relaţii între indivizi, şi între indivizi şi
organizaţii. Comunicarea ajută la dezvoltarea societăţii.

În sens larg, comunicarea umană poate fi înţeleasă ca procesul de transmitere de idei,

informaţii, opinii, păreri, de la un individ la altul, sau de la un grup la altul . Comunicarea
include atât limbajul scris şi vorbit cât şi artele vizuale, teatrul, baletul, muzica, în fond
orice modalitate prin care se transmit mesaje poate fi considerată comunicare.
Comunicarea non-verbală nu este un tip distinct de comunicare, ea trebuie să completeze
comunicarea verbală pentru a crea un mesaj complet şi corect. Sunt momente în care
limbajul verbal este contrazis de către elemente non-verbale (diverse gesturi şi reacţii),
iar acest lucru reduce credibilitatea mesajului transmis. Pentru ca comunicarea să se
desfăşoare în mod corespunzător, trebuie să ne asigurăm că gesturile noastre, poziţia
corpului, tonalitatea, proximitatea completează informaţiile pe care le transmitem verbal.

Comunicarea are ca efect influenţarea interlocutorului după cum susţin J.J.Van

Cuilenburg, O.Scholten şi G.W.Noomen. Aceştia definesc comunicarea ca fiind un
proces prin care un emiţător transmite informaţii receptorului prin intermediul unui canal,
cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte . Efectele dorite de emiţător
sunt de cele mai multe ori de natură persuasivă. Când comunicăm dorim ca informaţia
să fie înţeleasă aşa cum o percem noi, şi dorim ca receptorul să creadă informaţia pe
care noi o transmitem. Pentru ca acest lucru să aibe loc, este important să luăm în
considerare elemente precum: paradigma culturală a receptorului, calitatea canalelor de
comunicare, elementele non-verbale.

Comunicarea este principalul canal de legătură între indivizi, prin intermediul comunicării
reuşim să ne exprimăm gândurile, ideile, sentimentele. Viaţa socială a fiecărui individ se
formează prin intermediul comunicării şi al mesajelor transmise. Procesul de comunicare
fundamentează constituirea grupurilor.

Abordând comunicarea din perspectiva organizaţiilor, putem spune că este esenţial ca

acestea să iniţieze procese de comunicare cu publicul său pentru a putea exista pe piaţă.
Organizaţiile, indiferent de domeniul lor de activitate trebuie să comunice cine sunt şi ce
activităţi întreprind ele. Aceste acţiuni de comunicare au scopul de a produce un efect:
acela de a influenţa publicul ţintă, creând o atitudine pozitivă faţă de organizaţie şi faţă
serviciile şi produsele sale.