Scene din viata de ieri

Ciocoii vechi si noi rezumat capitolul XV rezumat :

Autorul-narator descrie cateva obiceiuri pe care le faceau bucurestenii vara. Bucurestenii

se adunau in gradinile Breslea, Barbalata, Cismigiu si Giafer. Acolo, fiecare cap de familie isi
intindea masa, si, impreuna cu amicii beau si mancau, dupa care invarteau o hora stramoseasca si
dansuri vesele. Batranii stateau rasturnati pe iarba verde sub umbra deasa a copacilor si fumau.
Tinerii se aruncau “cu exaltatie in arena dantului”. Cand trecea furia dantului, toata “compania se
punea pe bere si pe mancare”, “razand si gesticuland ca niste nebuni”. In tot acest timp, lautarii
cantau cantece de amor sau melodii de dant, vesele si saltarete.

Postelnicul Andronache Tuzluc da o petrecere la el acasa cu “mese stralucite, serate

atragatoare si jocuri de carti”, asa cum dadea de obicei, deoarece “ii placea sa cheltuie ca un
nebun”. Ajunsi la petrecere, boierii au inceput sa se infrupte din bunataturi, din fripturi din vin,
acompaniati de lautarii care cantau “cele mai frumoase cantece” la masa. Boierii au inceput sa
joace apoi un joc propus se baronul Calicevski. Postelnicul este cel mai suparat pentru ca a
pierdut 10.000 lei, iar boierul Pingelescu cam 3000 de lei, si arhonul caminare 500 lei.

"Repausul dominical", de I.L. Caragiale – rezumat :

Joi seara, pe 21 mai, de Sf. Constantin şi Elena, nenea Iancu se plimbă fără nicio treabă
pe Calea Victoriei privind forfoteala unei zile de sărbătoare. Se întâlneşte cu amicul Costică
Parigoridi, care-i mărturiseşte că este singur şi plictisit de ziua liberă, în care oraşul este lipsit de
activitate comercială. Cei doi hotărăsc să cineze împreună. În drum spre local mai racolează încă
patru amici, toţi plictisiţi la culme. Fiind ziua lui onomastică, amicul Costică face cinste şi cheful
se încinge, durând cinci ore, până la miezul nopţii. Cei şase prieteni, cu limbile împleticite de
băutură se suie apoi în trei birje şi ajung la un alt local, la Lăptărie, în afara Bucureştiului, unde,
dintr-un pahar într-altul, îi apucă dimineaţa. Nenea Iancu şi Costică se reîntorc în centru, în
căutarea unei cafele tari, care să-i trezească. O găsesc, dar întâmplarea face ca, după asta, să dea
peste un alt cunoscut, beat criţă, care le propune să meargă să mănânce o ciorbă de burtă.
Neavând altă treabă şi neîndurându-se să se despartă, nenea Iancu şi amicul său se reîntorc la
Lăptărie unde îşi petrec şi ziua abia începută.
De la Poiana Satului la Skate Parck- de Laura Visan comentariul temei :
Articolul Laurei Visan este prezentat sub forma unei compozitii narative in care se
demonstreaza in mod argumentativ modalitatile de a petrece timpul liber ale contemporanilor sai.
Tema articolului este viata de ieri si azi a itinerei generatii in timpul liber.
Firul narativ prezinta oopinia autorului fata de petrecerea tip\mpului liber a mai multor
categorii sociale, astfel Liviu si Dinu sunt persoane simbol a generatiilor lor.
Liviu(24 ani) este reprezentantul generatiei tinere care isi petrece in mod inadecvat timpul
liber, distrugand mediul inconjurator, ca si alti petrecareti ai clasei demijlc ce nu respecta codul
bunelor maniere si pe semenii sai. Autoarea este ironica fata de acestia prin intermediul
limbajului :"acolo sus se vor perpelii multee si frumoasele fleci de porc"
Al doilea plan al firului epic reprezinta si pasiunile adolescentine ale lui Dinu care se
simte captiv intr-un mediu ostil, usor demodat, care seamana cu moda occidentala.
Personajele aunt indivizi reali care ilustreaza societatea contemporana
Cronotopul: Bucuresti si Valea Prahovei, in secolul XXI pe timp de vara.
Naratorul este jurnalista Laura Visan ce surprinde in mod subiectiv realitatea diversa a societatii
contemporane.

D’ale carnavalului de I.L. Caragiale rezumat :

Actul II

Seara se porneşte un bal mascat în care se strânge toată mahalaua. Didina îşi face îi ea
apariţia, însă este nevoită să îţi schimbe costumul fiindcă a fost descoperită de cătreCandidat.
Apare şi Telemac care vrea să-l găsească pe cel care l-a bătut şi să-i dea o„lecţie”. Acesta îl
întâlneşte pe Pampon, între ei iscându-se o mica altercaţie care s-aoprit de la sine. Pampon îţi dă
seama ca Telemac nu este Bibicul si pleacă amândoi să-lgăsească pe Nae. Între timp Didina îţi
schimbă costumul cu cel al Miţei iar Iordache a fost silit să şi-lschimbe cu cel al lui Nae, iar Nae
cu cel al Candidatului.Schimbul de costume îi derutează pe Telemac şi Pampon care se iau la
harţă cuIordache. Aceştia îşi dau seama de greşeală, iar Iordache scapă anunţânu-i pe Didina
şiNae, astfel aceştia plecând de la bal. Miţa îi vede, iar Pampon împreună cu Telemac şicu mai
mulţi oameni îi urmăresc.

Actul III

Nae şi cu Didina ajung la frizerie, unde se ascund de mulţime. Mulţimea ajunge lafrizerie
iar Iordache îi ajută să fugă. Pampon şi Telemac sparg uşa, intră in frizerie,căutându-i pe ce-i
doi.Iordache cheamă politia, care recunoaşte vandalismul şi îi ia la rost pe Pampon şiceilalţi.
Pană la urmă, la intervenţia poliţiei şi a lui Nae aceştia fac pace recunoscând căs-au purtat ca
nişte copii.
Caracterizarea personajului-narator din "Repausul dominical", de I.L.
Caragiale:
Personajul-narator, totodată personaj principal, al schiţei „Repausul dominical”, de I.L.
Caragiale, este „nenea Iancu”. Caragiale însuşi era numit astfel de prieteni, aşa încât impresia de
veridicitate a textului sporeşte.

Acţiunea se petrece joi, 21 mai, zi de sărbătoare, ziua Sf. Împăraţi Constantin şi

Elena. „Nenea Iancu” se plimbă singur pe Calea Victoriei. Deodată îi iese în cale amicul Costică
Parigoridi, plictisit de singurătate şi de inactivitatea urbană, specifică unei zile de „repaus
dominical”. Cei doi decid să cineze împreună. Racolează pe traseu alţi patru amici şi fac un chef
monstru, de cinci ore, „la Iordache, în Covaci”. Trec apoi pe la „Lăptărie”, unde, de la un pahar
la altul, îi prinde dimineaţa. Se reîntorc în centru, în căutarea unui „jvarţ cu cognac fin”. Pe
urmă, în tovărăşia altui amic, descoperit pe o bordură de trotuar, cei doi - „nenea Iancu” şi
Costică – merg să se dreagă cu o ciorbă de burtă „lângă hală”. Se întorc pe urmă la Lăptărie unde
îşi petrec toată ziua.

Portretul personajului-narator se conturează în primul rând prin caracterizare indirectă,

din apelativul, din faptele şi vorbele lui.

Dat fiind faptul că amicul Costică i se adresează cu „nene Iancule” putem trage o primă
concluzie privind vârsta personajului: este o persoană respectabilă. Apoi, dintr-o scurtă
însemnare naratorială, aflăm că, la fel ca ceilalţi convivi, este un om „de condiţie frumoasă în
societate”.

Caracteristica unică a lui „nenea Iancu” este capacitatea de a chefui. El o ţine tot într-o
petrecere douăzeci şi patru de ore fără întrerupere, timp în care ingurgitează aperitive, vin,
şampanie, ţigări regale, marghilomane…, din nou şampanie, „jvarţ cu cognac fin”, ciorbă de
burtă ş.a.m.d. Textul se încheie fără ca noi, cititorii, să aflăm când „nenea Iancu” şi amicul său
au ajuns acasă.

Această disponibilitate de a benchetui a personajului-narator are rădăcini „conceptuale”,

de care luăm cunoştinţă chiar la începutul textului: „nici să stăm la îndoială când, pe negândite,
ni se iveşte prilej de petrecere”.

Prin personajul „nenea Iancu”, Caragiale a dat viaţă unui tip uman: orăşeanul cu o bună
condiţie socială de la sfârşitul secolului al XIX-lea, superficial şi chefliu. Pentru a fi credibil,
autorul îşi asumă acest tip uman, povestind la persoana I şi dându-i personajului propriul său
nume. Ironia devine auto-ironie şi valoarea ei etică sporeşte.

Sigur, este vorba de o ironie uşoară, întregul textului fiind învăluit într-un umor
cald, plin de înţelegere faţă de micile păcate ale firii umane.
Caracterizare Dinu Paturica:
Figura lui Dinu Paturica, personaj principal si realist, intruchipeaza ciocoimea de la
inceputul secolului al XlX-lea.

Semnificatia numelui caracterizeaza indirect protagonistul, "Paturica" exprimand, pe de o

parte, faptul ca el este reprezentant al unei paturi sociale ce urma sa se infiinteze in Tara
Romaneasca, iar pe de alta parte, poate sugera sensul cuvantului patura, cu trimitere catre
viclenia personajului.

In "Dedicatie", dar mai ales in "Prolog", Filimon realizeaza, in mod direct, un portret
impresionant ciocoiului, in care se inscrie perfect Dinu Paturica si din care reies principalele
caracteristici ale acestui tip de parvenit: "om venal, ipocrit, las, orgolios, lacom, brutal pana la
barbarie", "vulpi cu doua picioare".

Trasaturile portretistice ale lui Dinu Paturica sunt conturate inca de la inceputul
romanului; portretul fizic sugereaza, parvenitismul acestuia: “fata oachesa, ochi negri, plini de
viclenie".

Fizionomia personajului este semnificativa pentru trasaturile morale ale eroului, iar
vestimentatia asupra caruia naratorul insista ilustreaza conditia sociala umila a lui Paturica de la
inceputul romanului: "imbracat cu un anteriu ….. rupt in spate”.

Dinu Paturica este ambitios, brutal si grosolan in actiunile sale, obsedat de ascensiune
sociala si de imbogatire grabnica. Viclenia ii dicteaza lui Paturica atitudinea servila din scena
intalnirii cu viitorul lui stapan, vestimentatia modesta ca si vorbele mestesugite au darul sa-i
deschida calea spre „pamantul fagaduintei".

Ciubucciul simuleaza atat de bine devotamentul, incat, in scurta vreme, Tuzluc ii acorda
incredere deplina, dandu-i ca misiune supravegherea tutoarei sale, care devine amanta lui, apoi
complice in demersurile de saracire a lui Tuzluc.

In finalul romanului, Filimon construieste o scena de factura romantica, in care se

intalnesc intr-o rascruce.cadavrul lui Tuzluc purtat pe “ pat mortuar si insotit de preoti” si cel al
lui Paturica dintr-o “caruta mizerabila” , in fata pravaliei lui Chir Costea Chirul, “tintuit pe usa”
pentru crimele comise.

In ciuda numeroaselor elemente romantice, a retorismului scriitorului si a scopului

moralizator, “Ciocoii vechi si noi." marcheaza inceputurile realismului.
Caracterizare Nae Girimea:
Personajul ales, Nae Girimea, este un personaj principal in comedia „D’ale
carnavalului”, actiunile sale determinand intriga.
In opinia criticului Pompiliu Constantinescu, personajul Nae Girimea poate fi incadrat
in tipologia junelui-prim, incadrare care, in opinia mea, se potriveste, dupa cum releva
metodele de caracterizare indirecta.
De asemenea, Nae este un instrument de realizare a comicului de situatie (actiunile
sale au determinat intriga; incurcaturile de la bal sunt cauzate de costumele sale si de
schimbarea lor), si de moravuri (moralitatea dubioasa, inselaciunile, minciuna).
Girimea este un personaj principal in „D’ale carnavalului” datorita implicarii sale
majore in declansarea si desfasurarea actiunii.
Asadar, Nae Girimea este un personaj infidel, dar descurcaret si viclean. Este un bun
manipulator, si pare sa fie mai inteligent decat celelalte personaje din opera.