Balta Alba - Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri, scriitor si om politic, figura cea mai importanta aliteraturii

românesti în perioada pasoptista. A ilustrat specii numeroase din toate genurileliterare. Proza
sa dovedeste ca a fost un calator pasionat cu "instinct de nomad" si posedatde "demonul
turistic" ( G. Calinescu ) . Vasile Alecsandri foloseste pretextulfrancezului care viziteaza baile
de la Balta Alba , sau motivul ³strainului´,surprinzandexoticul ,notand grotescul ,facand
observatii critice .
Este o povestire in rama , apeland la tehnica insertiei , fiind publicata in 1847
siilustrand talentul artistic a lui Alexandri. Nartiune subiectivizata constructia
subiectuluicazand pe situatia relatata si nu pe personaj.Intalnim o relatie stransa intre narator
sireceptor , realizata prin formulele adresarii Ädomnilor , va marturisesc cu rusine ca pana...´.
Relatarea la persoana I asigura autenticitatea naraiunii ,viziunea in conformitatecu realitatea
.Calatorul francez este personaj-narator ,prin el se face trecerea de lareflectare la reflectie
.Personajul contempla realitatea si reflecteaza la conditia oamenilor in cadrul acelei realitati
,sesizeaza opozitia intre ³natura´ si ³civilizatie´.Intre viziunea personajului si atitudinea critica
a naratorului este o stransa legatura .
In aceasta povestire, Alecsandri dezbate tema calatoriei romantice, prin evocarea
unuitaram indepartat de lumea civilizata , aproape pustiu , remarcabil prin salbaticie.In
acelasitimp, taramul evocat va purta si semnele cele mai innoitoare ale civilizatiei , ceea ce
neindreptateste sa afirmam ca scriitorul a reusit sa surprinda Ä sinteza intre Occident siOrient,
ce forma insasi structura intima a fiintei sale´G Calinescu I storia literaturii).
Motivul calatoriei, preferat de romantici deriva din plictiseala acumulata intr-un
spatiual banalitatii cotidiene , din aceasta cauza romanticii incearca sa evadeze dintr-o lume
cuo civilizatie impovaratoare descoperind taramuri paradisiace´ de-o splendoare unde
fiintasalbatica nu mai este supusa trecerii timpului. Din aceasta cauza , calatoria este
omodalitate a romanticului , de acrea noi spatii de fictiune , conturand imaginea unui paradis
salbatic , a unor tinuturi ce stau sub semnul arhaicului , in cazul povestirii´ Baltaalba´ acest
motiv al calatorului strain, identificat prin Ätanarul zugrav francez este un prilej pentru Vasile
Alecsandri de a surprinde arhaicul vietii rurale dar si formele timideinca ce anunta innoirea
civilizatiei.
Naratiunea cadru fixeaza timpul Äintr-o seara din luna trecuta¶¶, spatiul un salon
din Iasisi atmosfera´eram adunati mai multi prieteni, toti lungiti pe divan´ . Atmosfera dar
siinatura este propice dar si favorabila povestirii.
Expozitiunea ni-l prezinta pe tanarul zugrav francez, care venise de la Paris la
Viena ,unde se imbarcase pe un vapor si coborase la Braila , hotarat sa infrunte
pericoleleValahiei , pregatit sa se apare de fiarele salbatice sau de cetele de hoti care l-ar fi
atacat,incarcandu-si pistoalele, deoarece Pentru ³zugrav´ Valahia era un pustiu de
fiaresalbatice si oameni pribegi ca in sanul Africii. Cand a coborat pe mal spre mirarea sa ,nici
un om nu-l baga in seama ci doar consulul francez care-l duse pe tanar la el acasacunoscandu-
l drept compatriot.
Acolo tanrul afla ca prin imprejurime exista o balta facatoare de minuni, numita
ÄBaltaalba¶¶ care vindeca oamenii de boli ce pareau incurabile.Calatorul se urca intr-o
caruta primitiva plina cu fan si trasa de patru cai mici´ numai oasele si pielea´ .Acestia
pornescin tromba, zvarlindu-l pe francez in colbul drumului.Dupa vreo zece minute
esterecuperat , iar caruta isi continua salturile prin hopuri, azvarlindu-l in sus pe francez ca
peo minge , pana cand roata se izbeste intr-un damb de pamant, sfarmandu-se si azvarlindu-l
pe bietul om in mijlocul drumului, in timp ce caruta zbura ma departe cu :numai trei rotisi trei
cai´

Disperat pentru ca se afla abandonat Äin campiileacele pustii´ alaturi de unul dintre
caiicare-si sclantise piciorul, calatorul ramane uimit atunci cand il vede pe carutasul
intors,legand roata cu braul cu care era incins si ca-l pofteste prin gesturi nerabdatoare sa
urcedin nou in caruta.Dupa o calatorie parcursa tot in Äfuga mare´desi caruta avea numai
4roti si trei cai pe la zece seara , echipajul ajunge intr-un sat alcatuit din bordeie acoperitecu
stuf si caini care bateau asurzitor.Nici vorva de hotel, asa cum isi imaginase el catrebuie sa
existe intr-o statiune balneara.In schimb, intr-un intuneric de nepatruns siinconjurat de vreo
douazeci de caini Änestiind nici limba nici obiceiurile locului Ästrainulse simte din nou in
pragul disperarii.Dupa o ora si ceva de ratacire prin acele locuriintunecate Äo caleasca
eleganta cu sase cai era sa dea peste el cand aude glasuri vorbindfrantueste. O fericire nespusa
ia umplut inima , crezand ca este intr-adevar norocos sagaseasca aici niste compatrioti.Afla cu
stupoare ca cei din caleasca erau romani, unuldintre ei oferindu-se sa-i gaseasca o gazda la un
gospodar din sat .Cand sa intre in bordeiul taranului un Äuries ingrozitor¶¶, francezul se
ciocneste cu fruntea de pragul desus si cade gramada in ograda omului.
In zorii zilei un vuiet il trezeste brusc din somn si vede cu uimire ca treceau
vreotreizeci de trasuri de tot felu , care se indepartau Äin fuga mare¶¶ catre Äizvorul
minunilor´de care auzise tanarul vorbindu-se la Braila. Convins ca se afla ntr-o tara salbatica
,ramane uluit cand vede alergand pe ulite o multime de calasti europenesti.Contradictia pecare
o sesizeaza in jurul sau ii provoaca o uluiala naucitoare francezului care vede langaÄo cutie
de scanduri , unde bogatul tragea ciubuc, unde saracul saracul se parlea la soare,iar alaturi un
car mmare in care stateau claie peste gramada o femeie si trei copii,dedesubt sezand barbatul
cu cainele´
Francezul este repede primit intr-un grup de tineri, care-i inteleg mirarea si-i
explicafaptul ca aceasta lume salbatica are totusi un grad de civilizatie deosebita si ca Valahia
este europeneasca.
Cea mai durabila parte a operei lui Alecsandri sustine G.Calinescu si dupa el si
alticritici este proza sa.Ca si la ceilalti scriitori pasoptisti , se observa in proza lui Alecsandrio
confluenta de stiluri si cuvinte literare , evidentiind un spirit umoristic de gust superior ,cu
rafinamente comportamentale si lingvistice .Acesta este cand realist, cand romantic,cand de o
sobra observatie, cand de un subiectivism excesiv, dupa materia pe care o investigheaza.