alta-Albă

de Vasile

Alecsandri

-comentariu-

Vasile Alecsandri, scriitor şi om politic,

figura cea mai importantă a literaturii româneşti în

perioada paşoptistă. A ilustrat specii numeroase din toate

genurile literare. Proza sa dovedeşte că a fost un călător

pasionat cu „instinct de nomad” şi posedat de „demonul

turistic” ( G. Călinescu )

Tema acestei opere este contrastul dintre

aparenţă şi esenţă, dintre frumuseţea rară a locurilor şi

starea de înapoiere a oamenilor.

În această operă autorul ne prezintă călătoria

făcută de un francez pe teritoriul Valahiei, un ţinut

adâncit în întuneric şi populat de canibali. Motivul acestei

călătorii „primejdioase” este spiritul de aventură,

curiozitate şi dorinţă de cunoaştere.

Autorul foloseşte motivul călătorului străin

care vizitează locuri noi. Acesta permite o percepţie

critică şi satirică a propriei lumi atribuită unei priviri

exterioare sau prin comparaţie cu o lume edenică.

Ocupaţia călătorului este pictor, acesta

permiţând autorului să creeze o descriere mai exotică a

locurilor prin ochii călătorului.

Contrastul în operă este redat prin mai multe

elemente contradictorii: imaginea iniţială a sălbăticiei şi

imaginea unei societăţi civilizate, drumul în căruţă, satul,

cazarea, plimbarea pe lac cu vaporul şi balul, spiritul de

aventură iniţial şi liniştea sufletească de după bal,

frumuseţea edenică şi înapoierea oamenilor.

Călătorul francez tratează evenimentele ce se

întâmplă în jurul lui cu ironie, rezultată din contrastul

lucidităţii şi fanteziei, şi cu autoironie, luând în

derâdere propriile defecte, dar satirizându-le indirect şi

pe ale altora.

Imaginea bălţii seamănă cu cea a paradisului şi

prin frumuseţea naturală dar şi prin indiferenţa şi inocenţa

cu care oamenii stau în baltă: „amestec nevinovat de

sexuri”.

Din punct de vedere stilistic textul se remarcă

prin antitezele care creează contrastul dar şi prin

enumeraţiile şi comparaţiile cu care autorul descrie lumea

Valahiei şi sentimentele trăite de călător.

Textul „Baltă-Albă” este o povestire, fiind

operă epică limitată la un singur fapt epic, de întindere

mică, iar relatarea evenimentelor se face din perspectiva

călătorului care este şi protagonistul operei.

In finalul operei părerea pictorului francez

despre Valahia se

schimbă de la primitiv la europenesc.

BALTA ALBA

VASILE ALECSANDRI

Eminescu vorbind despre Alecsandri il caracteriza astfel ”Acel

rege-al poeziei vesnic tanar si ferice.Ce din frunze iti doineste ce

cu basmul povesteste”.

Intr-o seara erau multi prieteni adunati asa cum era obiceiul

oriental.Printre ei se afla si un tanar francez care facea un voiaj in

Orient.Tanarul a marturisit ca ii era rusine deoarece nu stia ca in

Europa exista o Moldavie si o Valahie.Plecat din Paris spre a

intreprinde un voiaj in Orient asa cum era la moda a ajuns sanatos la

Viena si de-a colo s-a imbarcat intr-un vapor cu gandul de a cobora

Dunarea pana-n Marea Neagra.Cu cat se apropia cu atat mai nerebdator

era si curios.Auzea numai cuvintele valah,Valahia.Pentru “zugrav”

Valahia era un pustiu de fiare salbatice si oameni pribegi ca in sanul

Africii. cp542e9463yppk

Oprindu-se vaporul la Braila tanarul zugrav s-a hotarat sa

coboare. Inainte de a cobora si-a incarcat pistoalele in caz ca va fi

atacat de hoti sau de oamenii din Valahia.Cand a coborat pe mal nici

un om nu-l baga in seama ci doar consulul francez care-l duse pe tanar

la el acasa cunoscandu-l drept compatriot.Acolo el auzi de balta

facatoare de minuni si atunci l-a rugat pe consul sa-l duca si pe

dansul intr-acolo.Consulul l-a dus pe tanar la caruta cu care trebuia

dus pana la Balta Alba.Era o caruta mica cu patru cai slabi si cu un

postas barbos,strenteros si inarmat cu un harapnic lung de-un stanjen.

Suiti in caruta primitiva consulul il avertizase pe tanarul francez sa

se tina bine dar nu a ascultat si acesta s-a trezit pe jos.Mirat de

lucrul ce s-a intamplat si inca tulburat este luat inca o data in

caruta dupa 10 minute dupa ce a cazut.A doua oara urcat in caruta se

tine bine si se pregateste de plecare. Au plecat dar in timpul

mersului nu putea nici sa bage mana in buzunar la pistoale pentru ca

ar fi fost azvarlit din caruta.Caii alergau de parca ar fi intrat

dracul in ei,caruta mergea de nici nu mai aveau timp rotile sa

scartaie, iar postasul batea caii tot mai tare si acestia mergeau tot

mai repede fugeau.

Dupa zececasuri de mers au ajuns la Balta Alba.Francezul credea ca

Balta Alba era untarg ca Ems sau Boden.In clipa aceea el numai

spera:spera sa scape de salturile carutei,spera sa manance,spera sa se

odihneasca.Uitase ca cu cateva ceasuri inainte se gandea ca Valahia

era o tara cu salbatici si fiare rapitoare.Dupa inca o fuga buna de

cal au ajuns intr-un sat.Dimineata a auzit afara sunete

infernale,tropote de cai,de carute.Jumate speriat,jumate somnoros a

iesit cu pistoalele in mana sa vada ce se intampla.Cand iesi vazu

carute vreo 30 si toate se indreptau spre balta.Atunci realizase ca

aceea este balta facatoare de minuni.Totul in mintea tanarului zugrav

francez era confuz. Nu mai stia ce se petrece.Mai tarziu a mers si el

la balta.Pe marginea baltii zarii un targ care nu era targ, un balci

care nu era balci.Erau oameni pe care ii vazuse de dimineata.Unii

faceau baie,altii plaja.Nimeni nu statea degeaba.Tanarul se dezbracase

si intra in apa.Dupa ce a facut vreo doua sute de pasi se trezi cu

patru femei in fata,ele erau acoperite de apa.Acesta rusina spunand ca

in el ca este un neindamanatic.Aluat-o in stanga si dupa ce a iesit

din hotareleimparatiei femeiesti daduse iara de de vreo trei sirene

albe si vesele care se stropeau cu apa.Isi ceruse scuze si iesi afara

din balta.

Inspre seara s-a dus la balta sa faca o plimbare cu

vaporul.Ideea cu vaporul pe Balta Alba a starnit mirarea

tanarului.Vaporul se numea “Vaporul baltii Albe”.In el s-au urcat vreo

treizeci de cavaleri si doamne.Damele se temeau de furtuni dar

cavalerii gaseau cuvinte sa le linisteasca.La intoarcere toti erau

voiosi si gata sa mearga la balul din satul Balta Alba.Acel bal a avut

loc intr-un loc numit Cazino.La bal au luat parte peste doua sute de

persoane.Acest bal l-a impresionat foarte mult pe tanarul francez.Dupa

ce a facut mai multe cunostinte a intalnit cateva romance care vorbeu

franceza ca niste adevarate periziane.Tanarul in 24 de ore a vazut

lucruri nepotrivite,atatea contrasturi si nu mai stia daca Valahia era

o tara salbatica sau civilizata.

Balta Alba- rezumat

Intr-o seara, in Iasi sunt reuniti mai multi prieteni, printre care

se afla si un tanar calator strain care considera ca societatea

romaneasca este una foarte placuta. Prietenii sai insa il sfatuiesc sa

nu fie atat de sigur pe gandurile sale.

Francezul calatoreste de la Paris la Braila. Acesta crede ca in

tinuturile Valahiei traieste un neam otoman si este impins de

curiozitate in cercetarea acestei lumi necunoscute. Tanarul descopera

lucruri noi pe plaiurile Valahiei. De asemenea, aici se intalneste cu

consulul, fiind mai apoi invitat la ‘dansul acasa’. Ajungand, afla

lucruri fabuloase despre un loc numic Balta Alba, un lac aparent facator

de minuni si se decide sa porneasca intr-acolo pentru cercetari mai

amanuntite.

Calatoria zdruncinata a francezului cu caruta este asociata cu niste

cazaturi. Drumul lung si anevoios are un impact psihic asupra sa.

Tanarul calator este insa dezamagit cand nu gaseste un loc de popas,

Balta Alba fiind un loc salbatic. In cautarea unui loc unde sa stea,

acesta aude vorbindu-se, intr-o caleasca, franceza. Incantat peste

masura, poarta o conversatie cu cavalerul calestii pe care il roaga a-i

gasi un loc pentru popas. Acesta il trimite pe francez impreuna cu

strajerul la un bordei, pentru adapost.

Eroul incearca sa para curajos fata de salbaticul strajer, urmand ca

apoi sa petreaca o noapte care-i rezerva multe surprize.

In final, calatorul ramane cu impresii contradictorii despre tinutul

vizitat