CAPITOLUL 6

Modele și factori asociați cu automedicația privind populația pediatrică din

România

În pediatrie, automedicația reprezintă administrarea de medicamente pentru diverse

afecțiuni de către aparținători copiilor fără un consult medical în prealabil;[1] este atestată
existența automedicației și la adolescenți. Factori precum: economic, cultural și politic
contribuie la prevalența și creșterea autoadministrării de medicamente. La acești factori
contribuie și disponibilitatea la nivel mondial a medicamentelor(ușurința cu care acestea pot fi
procurate), reclama excesivă și necorespunzătoare atat pe rețelele de socializare cât si la
televizor, statutul socio economic și accesul la servicii medicale.[2] Studiile atestă prevalența
crescută a administrării de medicamente fără prescripție medicală populației pedicatrice în
toată lumea: Germania 25.2%, China 62%, Italia 69,2%, Franța 96%.[4,5] Studii efectuate în
Pakistan arată că jumătate din părinți au auto administrat medicamente copiilor cu vârste
cuprinse între 1 și 5 ani, iar o treime copiiilor cu vârste între 5 și 12 ani.[6] În România se
estimează că 10% din antibiotice sunt vândute fără rețetă; încasările de medicamente
neprescrise de un specialist au ajuns la 488.8 milioane de euro în 2017(această sumă cuprinde
103.1 milioane de euro din analgezice si 145.3 milioane de euro din medicamente pentru
răceală și gripă).[7,8] Alte studii relevă că farmaciștii sunt influențați de condițiile socio
economice ale pacienților și sunt predispuși să vândă medicamente fără prescripție
persoanelor vulnerabile din punct de vedere social.
În ciuda acestor date, într-un studiu din județul Mureș, România, majoritatea
respondenților cunoșteau informații despre folosirea antibioticelor și riscul automedicației cu
acestea.[9] Un alt studiu dintr-o altă regiune a țării privind auto medicația cu analgezice arată
că 84.8% din 461 adulți cu vârste cuprinse între 20 și 90 de ani au folosit acest tip de
medicamente(în mediul urban si rural); predominând femeile(75.5%) și adulții tineri(70.1%).
[10]
Date din vestul României raportează o prevalență crescută a automedicației la copiii sub 12
ani(81%); mamele tinere(30-39 de ani) cu educație înaltă sunt mai predispuse în a administra
copiiilor medicamente din kit-ul familiei(83.6%) pentru febră, durere și tuse.[11] În țara noastra
puținele studii existente raporteaza date regionale, se adresează diferitelor grupe de
vârstă(preponderent adulți) și se concentrează pe anumite medicamente.
În continuare, voi descrie un studiu al cărui scop a fost de a identifica atitudinea și
comportamentul privind automedicația, în particular opiniile părinților și conștientizarea
riscurilor administrării anumitor tratamente copiilor fără a cere părerea specialistului. Studiul
a încercat să identifice comportamentele si tiparele legate de medicație și automedicație,
simptomele care duc cel mai frecvent la autoadministrare de medicamente, categoriile de
substanțe administrate și contextul situațiilor(de exemplu, atunci când nu sunt în oraș și nu pot
ajunge la medicul de familie).
Materiale și metode [12]
Colectarea datelor: studiul a fost efectuat online, între august și octombrie 2019,
folosind bazele de date a patru medici de familie din zona metropolitană a Bucureștiului.
Respondenții(părinții) au fost rectrutați și când s-au prezentat la medicul de familie pentru
probleme medicale personale.
Criterii de includere: adulți înscriși la unul din cei patru medici de familie; adulți cu cel puțin
un copil în categoria de vârstă 0-18 ani.
Criterii de excludere: adulți fără copii; adulți ai căror toți copii au vârste mai mari de 18 ani.
Eșantionul studiului a cuprins un total de 241 de adulți din mai multe regiuni ale țării; copiii s-
au născut în diferite maternități, iar la momentul studiului toți locuiau împreună cu părinții în
București.
Instrumentul chestionarului: chestionarul cuprindea 25 de întrebări care au adunat
opiniile părinților privind auto medicația asupra copiilor după cum urmează: frecvența
medicației fără opinia specialistului(măsurată pe o scară de 3 puncte, unde 3=frecvent,
2=uneori, 1=niciodată), simptome pentru care au administrat medicamentele(chestionar de tip
complement multiplu), tipuri de medicamente utilizate(chestionar complement multiplu),
sursa informației(online/offline; chestionar complement multiplu), conștientizarea riscurilor.
Percepțiile părinților au fost măsurate printr-un set de afirmații(măsurate pe o scară de 3
puncte, unde 3=dezacord, 2=acord, 1=nu știu/nu pot să răspund) care constau din opinii
despre automedicație din literatura de specialitate.
Au fost incluse în studiu și date socio demografice precum: vârstă, sex, nivel de
educație, angajare, numărul de copii.
Chestionarul a fost trimis pe e-mail sau pe WhatsApp folosindu-se datele de la medicii
de familie, fiind atașat și acordul de prelucrare a datelor și formularul de consimțământ. Unii
participanți au completat formularul când au venit pentru controalele de rutina la medicul de
familie.
Rezultate
Subiecții studiului au fost 241 adulți din aria urbana a Bucureștiului ai căror copii sunt
înscriși în datele de bază a patru medici de familie din oraș. Din cele 246 chestionare trimise,
241 de părinți și-au dat acordul pentru a participa. Doar 5 părinți au refuzat.
Prevalența și caracteristicile automedicației
Majoritatea părinților erau membrii unui grup cu discuții medicale(62%). Majoritatea
respondenților(70%) au recurs la automedicație frecvent(9%) sau uneori(61%).
Din totalul participanților, 73 de persoane(30%) au afirmat ca nu le-au administrat niciodata
medicamente copiilor fără un consult al specialistului.
Părinții au tendința de a trata copiii mai frecvent în timpul nopții(53%), când nu au acces la
servicii medicale(61%), când nu sunt în oraș(47%) și în weekend-uri(28%).
Rezultatele arată că în general respondenții sunt conștienți că automedicația este de nedorit,
un mare procent(82%) crezând că administrarea de medicamente fără prescripție copiilor este
permisă în cazul simptomelor minore.
 Numărul părinților care sunt sau nu de acord cu anumite afirmații privind automedicația:

A fost verificat și dacă există o asociere statistică semnificativă între concepții privind
automedicația și comportamente, ca de exemplu dacă incidența celor care recurg la medicație
fără prescripție sunt părinții care se confruntă mai des cu probleme de sănătate ale copiilor. S-
a ajuns la concluzia că părinții care s-au confruntat cu mai mult de două probleme medicale
ale copiilor au tendința să le dea medicamente fără a consulta medicul comparativ cu cei care
au avut mai puțin de două probleme medicale(în ultimele 6 luni).
De asemenea, s-a ajuns la concluzia că părinții care consideră automedicația potrivită în
cazul afecțiunilor minore sunt cei care recurg la ea când copiii au probleme medicale.
Un alt lucru relevant ce a reieșit din studiul citat este reprezentat de faptul că părinții
care recurg mai des la automedicație sunt cei care consideră ca aceasta este o soluție când
serviciile medicale sunt greu de accesat sau când nu au timp.
A fost analizată și legătura dintre opiniile asupra automedicației și modalitățile de
procurare ale medicamentelor. Părinții care consideră automedicația o soluție pentru
afecțiunile minore cumpără medicamentele direct din farmacie, în timp ce părinții care nu au
fost de acord cu aceasta afirmație procură medicamentele folosind rețete vechi.
Majoritatea respondenților(74%) afirmă că administrează medicamentele când sunt
familiarizați cu simptomele, un sfert(25%) când apar primele simptome și 34 din părinți(14%)
când observă o înrăutățire a stării generale a copilului.
Simptome care determină părinții să recurgă la automedicație: febra(80%), tuse(50%), traume
minore(41%), indigestie(31%), vărsături(16%) și durere abdominală(1%).
Medicamentele la care recurg respondenții cel mai des sunt: analgezice(94%),
antitusive(36%), antidiareice(30%); doar 1% dintre respondenți au recunoscut că le
autoadministrează copiilor antibiotice.
Au fost identificate date privnd asocierea dintre automedicație și media versus sursele
interpersonale pentru informații medicale. Sursele medicale continuă să fie accesate:
doctori(98%) și farmaciști(37%); doar 5% au afirmat că apelează la prieteni sau la familie
pentru informații medicale. Resursele online au devenit din ce în ce mai accesibile și dețin
informații variate dar nu întotdeauna corecte. Respondenții afirmă că folosesc site-uri
medicale(19%), Google(9%) și grupuri online pentru părinți sau forumuri(4%).
67% dintre părinți consideră că informațiile legate de sănătate i-au ajutat într-o anumită
măsură în tratarea copilului lor, în timp ce alți 19% au considerat că au găsit o soluție pentru
problema medicală online.
Căutând surse online, 78% din respondenți au vizat simptomele cele mai întâlnite în
afecțiunile pediatrice. 47% au căutat soluții terapeutice pentru patologii variate. 60% și-au
exprimat interesul în tratamente homeopatice. 50% au fost interesați de descrierile online ale
altor părinți privind afecțiunile pediatrice.
S-a constatat că femeile căsătorite cu un nivel de educație înalt(absolvente de facultate) care
fac parte din grupuri online cu discuții medicale sunt mai predispuse în a le administra
copiilor medicamente fără avizul medicului. Acest studiu relevă uniformitate cu studii
anterioare efectuate în Italia și Pakistan, dar procentele sunt mai mari față de cele din Franța,
Germania și Spania. Diferențele pot fi explicate prin metodele de colectare a datelor, factori
culturali, disponibilitatea serviciilor medicale pediatrice, costurile serviciilor medicale, și
statutul socio-economic al respondenților.
Faptul că 88% dintre părinții care au participat la studiu sună medicul atunci cand copilul
prezintă o patologie reprezintă un succes al campaniilor de conștientizare privind efectele
negative ale automedicației, dar încă sunt necesare demersuri în acest sens.
Acest studiu relevă informații despre tiparele automediacției la populația pediatrică și deși
respondenții sunt omogeni privind caracteristicile socio-demografice este relevant pentru că a
fost efectuat într-o zonă a României despre care nu existau date în acest sens.
CONCLUZIE
În România incidența automedicației privind populația pediatrică este încă ridicată deși
riscurile pe termen lung(dar și pe termen scurt) reprezintă o reală problemă. Studiul citat pune
în lumină riscurile, dar și opiniile, tiparele și cunoștințele pe care populația le deține în acest
sens, reprezentând un punct de plecare pentru conștientizare. Este esențială implementarea
unor programe de educare pentru părinți sau aparținători(bunici, rude, asistenți maternali).
BIBLIOGRAFIE
1 Naaraayan A.S., Rathinabalan I., Seetha V. Self-medication pattern among children
attending a tertiary hospital in South India: A cross-sectional study. Int. J. Contemp.
Pediatr. 2016;3:1267–1271. doi: 10.18203/2349-3291.ijcp20163657.
https://www.ijpediatrics.com/index.php/ijcp/article/view/186
2 Gualano M.R., Bert F., Passi S., Stillo M., Galis V., Manzoli L., Siliquini R. Use of
self-medication among adolescents: A systematic review and meta-analysis. Eur. J.
Public Health. 2014;25:444–450. doi: 10.1093/eurpub/cku207.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25479758/
3 Bennadi D. Self-medication: A current challenge. J. Basic Clin. Pharm. 2013;5:19–23.
doi: 10.4103/0976-0105.128253. 
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24808684/

4 Du Y., Knopf H.C. Self-medication among children and adolescents in Germany:

Results of the National Health Survey for Children and Adolescents (KiGGS) Br. J.
Clin. Pharmacol. 2009;68:599–608. doi: 10.1111/j.1365-2125.2009.03477.x. 
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2780285/
5 Garofalo L., Di Giuseppe G., Angelillo I.F. Self-Medication Practices among Parents
in Italy. BioMed Res. Int. 2015;2015:1–8. doi: 10.1155/2015/580650.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4320888/

6 Gohar U.F., Khubaib S., Mehmood A. Self-Medication Trends in Children by Their

Parents. J. Dev. Drugs. 2017;6 doi: 10.4172/2329-6631.1000173. 
https://www.longdom.org/open-access/selfmedication-trends-in-children-
by-their-parents-2329-6631-1000173.pdf
7 Safrany N., Monnet D.L. Antibiotics obtained without a prescription in
Europe. Lancet Infect. Dis. 2012;12:182–183. doi: 10.1016/S1473-3099(12)70017-8.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22361429/
8 Sales in the Self-Medication Market in Selected European Countries in 2017.
[(accessed on 1 April 2020)]; Available online:
https://www.statista.com/statistics/417589/self-medication-market-sales-in-europe/
9 Voidăzan S., Moldovan G., Voidăzan L., Zazgyva A., Moldovan H. Knowledge,
Attitudes and Practices Regarding The Use Of Antibiotics. Study on The General
Population of Mureş County, Romania. Infect. Drug Resist. 2019;12:3385–3396.
doi: 10.2147/IDR.S214574.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6827501/

10 Alexa D.I., Pancu A.G., Morosanu I.A., Ghiciuc C.M., Lupuşoru C., Prada G.I., Cepoi
V. The impact of self-medication with NSAID/analgesics in a north-eastern region of
Romania. Farmacia. 2014;62:1164–1170. 
https://scholar.google.com/scholar_lookup?
journal=Farmacia&title=The+impact+of+self-medication+with+NSAID/
analgesics+in+a+north-eastern+region+of+Romania&author=D.I.
+Alexa&author=A.G.+Pancu&author=I.A.+Morosanu&author=C.M.
+Ghiciuc&author=C.+Lupu
%C5%9Foru&volume=62&publication_year=2014&pages=1164-1170&
11 Cristescu C. Study Regarding the Parents’ Use of Self–Medication Among Children
Under 12 Years Old. Farmacia. 2018;66:811–819. doi: 10.31925/farmacia.2018.5.10.
https://farmaciajournal.com/issue-articles/study-regarding-the-
parentsuse-of-self-medication-among-children-under-12-years-old/

12 Petruța Tarciuc, Ana Maria Alexandra Stanescu, Camelia Cristina Diaconu, Luminita

Paduraru, Alina Duduciuc,Smaranda Diaconescu. Patterns and Factors Associated
with Self-Medication among the Pediatric Population in Romania. Medicina
(Kaunas). 2020 Jun; 56(6): 312.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7353868/#B15-medicina-56-00312