Clopotnita

Ion Druta-unul dintre cei mai importanti scriitori moldoveni ce ne-a bucurat mintea cu
povestiri si dramaturgii pe intelesul celor maturi,dar si pentru cei mici. Un scriitor ce
ne-a dat un adevarat izvor de istorii legate de neamul ,limba si istoria acestui pamint ce
urmeaza cintul doinelor. Cu toate ca foloseste o descriere amanuntita in operele sale
,cititul lor face placere si intr-un fel anumit te farmeca.

“Clopotnita” sau “Horia”(cum i se mai spune in popor) este un roman pentru toate

virstele ce imbina istoria si dragostea fata  de neam si pamintul natal cu mintalitatea
poporului propriu zis. Scris in 1972 , in Moscova, Druta ne  relateaza o intimplare cu
adevarat tragica pentru poporul nostru,si anume arderea Clopotnitei lui Stefan cel Mare
dintr-un sat cu insemnatate istorica -Capriana.

Horia Holban-un simplu profesor de istorie cu studii superioare,din Bucovina,isi arata

atasamentul si dragostea fata de acea Clopotnita, ce inseamna pentru el o adevarata
comoara si o dovada vie a istoriei neamului moldovenesc.

Chiar de la inceputul romanului, personajul principal,Horia,este afundat in amintirile

lui legate de Capriana si totodata de Clopotnita. Astfel ne este relatat trecutul si
prezentul lui Horia.In amintiri descoperim prima si in ultima lui dragoste, decizia de a
deveni de la un student cu un viitor remarcabil la un simplu invatator de istorie intr-un
sat de la nordul Moldovei,lectiile pe care le ducea cu clasa…Toate sunt reamintite de
invatator in drum spre Verejeni (satul natal) sau spre Capriana. In drum spre una
dintre destinatii, isi aduce aminte si de ploaia din 11 aprilie ce a fost una
nemaipomenita, cu tunete si fulgere ce zguduiau cerul si pamintul. Se framinta intruna
din cauza acelei ploi,insa cu inima lui bolnava,numai ce externat din spital,nu trebuia sa
si-o forteze. 

Ajunge la gara de la Capriana ,trezit de un glas ce il striga si-i cerea parca ajutorul. si asa
parca zguduit de acea voce coboara la Capriana. Acolo isi intilneste elevii care ii
relateaza crunta poveste a mortii Clopotnitei. Un adevarat haos a stirnit in ochii copiilor
intrebarea invatatorului:”Unde ai fost in seara cind ardea clopotnita?”. Toti elevii
ramineau rusinati de lasitatea lor si nu doreau sa spuna ca in acea noapte nu au fost
linga Clopotnita care sute de ani a stat de veghe asupra Caprianei. Intr-un final bietul
invatator le-a permis sa plece. Stind si reflectind asupra celor intimplate a fost intrerupt
de Maria, care i-a povestit despre noaptea ceea fulgeratoare,despre motivul care nu le-a
permis sa fie alaturi de Clopotnita.Horia a inteles tot si s-a bucurat ca macar unul din
cei 24 de apostoli au avut curajul sa zica adevarul.

“Clopotnita” pare a fi ca o bataie de clopot ce trebuie sa ajunga la constiinta tuturor

cetatenilor acestui meleag. In aceasta proza vom intelege (cel putin eu personal am
inteles) ca nu exista nimic mai sfint ca credinta si ca istoria unui neam.