Clopotnita(sau Horia) de Ion Druta

Posted on August 22, 2014 by chupachups1999

Ion Druta-unul dintre cei mai importanti scriitori moldoveni ce ne-a bucurat mintea cu povestiri
si dramaturgii pe intelesul celor maturi,dar si pentru cei mici. Un scriitor ce ne-a dat un adevarat
izvor de istorii legate de neamul ,limba si istoria acestui pamint ce urmeaza cintul doinelor. Cu
toate ca foloseste o descriere amanuntita in operele sale ,cititul lor face placere si intr-un fel
anumit te farmeca.
Clopotnita sau Horia(cum i se mai spune in popor) este un roman pentru toate virstele ce

imbina istoria si dragostea fata

de neam si pamintul natal

cu mintalitatea poporului propriu zis. Scris in 1972 , in Moscova, Druta ne relateaza o intimplare
cu adevarat tragica pentru poporul nostru,si anume arderea Clopotnitei lui Stefan cel Mare dintrun sat cu insemnatate istorica -Capriana.

Horia Holban-un simplu profesor de istorie cu studii superioare,din Bucovina,isi arata

atasamentul si dragostea fata de acea Clopotnita, ce inseamna pentru el o adevarata comoara si o
dovada vie a istoriei neamului moldovenesc.
Chiar de la inceputul romanului, personajul principal,Horia,este afundat in amintirile lui legate
de Capriana si totodata de Clopotnita. Astfel ne este relatat trecutul si prezentul
lui Horia.In amintiri descoperim prima si in ultima lui dragoste, decizia de a deveni de la un
student cu un viitor remarcabil la un simplu invatator de istorie intr-un sat de la nordul
Moldovei,lectiile pe care le ducea cu clasaToate sunt reamintite de invatator in drum spre
Verejeni (satul natal) sau spre Capriana. In drum spre una dintre destinatii, isi aduce aminte si de
ploaia din 11 aprilie ce a fost una nemaipomenita, cu tunete si fulgere ce zguduiau cerul si
pamintul. Se framinta intruna din cauza acelei ploi,insa cu inima lui bolnava,numai ce externat
din spital,nu trebuia sa si-o forteze.
Ajunge la gara de la Capriana ,trezit de un glas ce il striga si-i cerea parca ajutorul. si asa parca
zguduit de acea voce coboara la Capriana. Acolo isi intilneste elevii care ii relateaza crunta
poveste a mortii Clopotnitei. Un adevarat haos a stirnit in ochii copiilor intrebarea
invatatorului:Unde ai fost in seara cind ardea clopotnita?. Toti elevii ramineau rusinati de
lasitatea lor si nu doreau sa spuna ca in acea noapte nu au fost linga Clopotnita care sute de ani a
stat de veghe asupra Caprianei. Intr-un final bietul invatator le-a permis sa plece. Stind si
reflectind asupra celor intimplate a fost intrerupt de Maria, care i-a povestit despre noaptea ceea
fulgeratoare,despre motivul care nu le-a permis sa fie alaturi deClopotnita.Horia a inteles tot si sa bucurat ca macar unul din cei 24 de apostoli au avut curajul sa zica adevarul.
Clopotnita pare a fi ca o bataie de clopot ce trebuie sa ajunga la constiinta tuturor cetatenilor
acestui meleag. In aceasta proza vom intelege (cel putin eu personal am inteles) ca nu exista
nimic mai sfint ca credinta si ca istoria unui neam.