Cateterizarea venoasă centrală și periferică

Puncţia venoasă periferică este o manoperă elementară pe care

orice medic, indiferent de specialitate şi orice asistent medical trebuie
să şi-o însuşească.
Abordul venos periferic poate să aibă două scopuri:
- recoltarea de sânge;
- administrarea de medicamente sau soluţii perfuzabile.

Când este necesar un abord venos de scurtă durată (recoltarea de

sânge), acesta se poate realiza cu ajutorul unui ac după care acul este
retras.
Dacă este necesar un abord venos mai îndelungat acesta se va
realiza prin montarea unui cateter venos periferic (CVP): canulă de
plastic cu mandren metalic care va fi retras după pătrunderea în venă,
rămânând pe loc doar canula de plastic, canulă care poate fi menţinută
chiar şi 2-3 zile în anumite condiţii (în funcţie de calitatea canulei:
PVC, teflon, poliuretan) (Fig.1). CVP pot fi de diferite dimensiuni
existând un cod de culoare în funcţie de grosimea cateterului.
Dimensiunea canulei care urmează a fi montată va fi corespunzătoare
calibrului venei.
Cel mai frecvent abord este la nivelul membrelor superioare. Abordul
la nivelul membrelor inferioare este utilizat în special la copil şi mai
rar la adult datorită riscului de tromboflebită.

La nou-născut abordul venos periferic se poate face uşor la nivelul

venelor epicraniene. De asemenea în urgenţă abordul intraosos la
nivelul tibiei poate fi folosit pentru resuscitare volemică până la
montarea unui CVP.

a.Materiale necesare pentru puncţia venoasă

periferică:
- tampoane sterile cu alcool sanitar;
- garou;
- ac de puncţie sau CVP, sterile;
- benzi adezive pentru fixarea canulei;
- ser heparinat pentru spălarea cateterului (10-20 ui heparină/ml ser
fiziologic).

b. Tehnica puncţiei venoase periferice

- pacientul va fi poziţionat în decubit dorsal;
- medicul va fi echipat cu mănuşi sterile;
- membrul ce urmează a fi puncţionat va fi poziţionat decliv (gravitaţia
va accentua staza venoasă);
- se aplică garoul aproape de locul puncţiei. Plasarea garoului la
distanţă face ca patul venos în care se adună sângele să fie mai mare şi
implicit venele care urmează a fi puncţionate vor fi mai puţin umplute.
Garoul va fi strâns în aşa fel încât va fi întreruptă doar circulaţia
venoasă nu şi cea arterială (oprirea circulaţiei arteriale va face dificilă
umplerea venoasă).
- după plasarea garoului pacientul este rugat să închidă şi să deschidă
pumnul de
mai multe ori ceea ce va duce la creşterea fluxului sanguin în membrul
respectiv
cu o mai bună vizualizare a venelor;
- se identifică vena ce urmează a fi puncţionată;
- se dezinfectează zona pe o suprafaţă largă cu alcool;
- se fixează pielea sub nivelul locului de puncţie cu policele mâinii
stângi;
- se ia acul sau CVP în mâna dreaptă fără a atinge cu mâna sau cu
obiectele din jur zona care urmează
a fi introdusă în venă. Se pătrunde prin piele la un unghi de 10o-15o
până în venă după care înaintăm cu acul sau CVP de-a lungul venei
- In cazul în care montăm un CVP pentru a evita străpungerea vasului
după ce vârful CVP a ajuns intravascular, fapt marcat de apariţia unei
picături de sânge la capătul transparent al mandrenului, acesta va fi
menţinut pe loc împingându-se în continuare în venă doar canula de
plastic prin culisare pe mandren.

- După ce canula de plastic a fost introdusă în totalitate intravenos se

desface garoul, mandrenul metalic va fi retras cu o mână, în timp ce
mâna cealaltă va comprima vena pe canulă pentru a evita extravazarea
de sânge. Se spală canula cu ser heparinat după care se ataşează
căpăcelul, trusa de perfuzie sau seringa cu medicaţia care trebuie
administrată.

-Cateterele periferice și centrale se îngrijesc cu sol Heparină după

fiecare soluție administrată pentru a evita flebitele , tromboflebitele ,
tromboembolia pulmonară ect.

Hepatita
 Una dintre cele mai frecvente infectii ale ficatului este hepatita. Fie
ca vorbim de tipul A, care face ravagii in comunitatile mari unde igiena
este deficitara, fie ca vorbim de tipurile B si C care distrug ficatul pe
ascuns. Conform statisticilor mondiale, una din 12 persoane sufera de
hepatita, fara sa stie de acest lucru. Tu cand ti-ai facut ultima data
analizele?

Hepatita reprezinta procesul de inflamare a ficatului insotit sau nu de

aparitia unor leziuni permanente ale tesutului hepatic. Boala poate fi
acuta cand dispare intr-un interval de pana la 6 luni sau cronica, atunci
cand necesita tratament si dupa aceasta perioada.

Hepatitele virale B ,C ,D

Hepatita virala este o boala infectioasa caracterizata prin inflamația

ficatului urmare a prezentei unui virus hepatic in organism. Cel mai
frecvent este vorba despre hepatita datorata virusurilor A, B sau C si, mai
rar, infectie cu virus B si D.

Numită și "boala mainilor murdare", hepatita virala A este adesea

contractata in copilarie dar si mai tarziu in viata, astfel incat nu mai putin
de 80% din populatia in varsta de peste 30 de ani prezinta anticorpi
specifici. Hepatita A nu se cronicizeaza, nu necesita tratament specific si
in marea majoritate a cazurilor evolueaza cu vindecare completa.

Prin comparatie, hepatita B respectiv hepatita C constituie in prezent o

problema majora de sanatate publica. Spre deosebire de hepatita A,
hepatitele B si C se cronicizeaza frecvent, simptomele sunt mai severe, iar
eradicarea virusului din organism mult mai dificila. In lipsa tratamentului
adecvat, hepatitele cronice B sau C au consecinta distrugerea progresiva
a tesutului hepatic cu aparitia cirozei, alte complicatii majore fiind
insuficienta hepatica si cancerul hepatic.Perioada de incubațiea a HVB –
45 – 180 de zile , HVC – 7 – 180 de zile ,HVD – 30 – 60 zile

Care sunt simptomele hepatitei B sau C?

Atunci cand simptomele exista, acestea sunt în general nespecifice,

adesea putand fi confundate cu cele cauzate de afecțiuni mai usoare
precum banala raceala. Nu se poate preciza tipul hepatitei virale doar
prin cunoasterea simptomelor, ci trebuie efectuate teste de sange.

În faza acută (de inceput), hepatita virala poate prezenta simptome

pseudo-virale precum: senzatia puternica de oboseala, febra, dureri in
gat, dureri musculare sau articulare, lipsa poftei de mancare. În unele
cazuri apare icterul adica ingalbenirea tegumentelor si sclerelor (albul
ochilor) insotit de urina inchisa la culoare si scaune decolorate.

Pe masura ce hepatita virala cronica evolueaza, ficatul isi mareste

volumul (hepatomegalie), icterul apare mai des, pot aparea sangerari
spontane. Treptat apare o stare generala de rau a organismului care se
decompenseaza ca urmare a diminuarii functiei hepatice.

Cum se diagnosticheaza hepatita B sau C?

Medicul specialist poate suspecta prezenta infectiei cu virus hepatic B
sau C atunci cand:

 la palpare ficatul pacientului are volum marit (hepatomegalie) si

eventual consistenta dura;
 ecografia abdominala sau alta metoda imagistica releva
hepatomegalie;
 pacientul prezinta simptome nespecifice descrise mai sus;
 analizele de sange prezinta valori anormale, printre care
transaminaze crescute care releva distrugerea celulelor ficatului;
 in timpul endoscopiei digestive superioare sau colonoscopiei se
observa dilatari venoase la nivelul esofagului, stomacului sau
colonului.

Confirmarea diagnosticului de infectie cu virus B sau C se face pe baza

dozarii sangvine, respectiv testarea prezentei Ag HBs (pentru virus B) si
Ac anti VHC (pentru virus hepatic C).

Cum se transmite hepatita cu virus B sau C?

Hepatitele B si C se transmit atunci cand sangele unei persoane

sanatoase vine in contact cu cel al unui purtator de virus. Iata cateva
exemple:

 prin primirea unei perfuzii de sange netestat sau efectuarea unei

lucrari stomatologice sau interventii chirurgicale cu instrumentar
nesterilizat;
  prin folosirea in comun a obiectelor de igiena personala (lama de
ras, periuta de dinti, forfecuta);
 prin folosirea in comun a seringilor si acelor de catre utilizatorii de
droguri;
 prin contactul accidental al unei persoane cu sangele unui purtator
de virus (rana superficiala, sporturi de contact, etc);
 prin contactul cu instrumentar nesterilizat folosit la aplicarea de
tatuaje, piercinguri sau in sedintele de manichiura si pedichiura;
 prin contacte sexuale neprotejate cu persoane infectate;
 mai rar, de la mama la fat in timpul sarcinii.

În comparație cu virusul HIV, virusurile hepatice B si C sunt mult mai

rezistente în afara organismului si totodată mult mai contagioase. De
aceea trebuie evitata folosirea obiectelor (aparate de ras, forfecuțe, etc)
apartinand altor persoane, chiar daca acestea nu au mai fost utilizate de
mult timp.

Hepatitele B si C nu se transmit prin alimente, apa, aer, tuse/stranut,

imbratisari, prin folosirea tacamurilor sau a toaletelor publice. Hepatita
virala se poate transmite prin sarut, daca mucoasa bucala este lezata in
cazul ambelor parteneri.

Cum prevenim si tratam hepatita B sau C?

Hepatitele virale B si C se pot trata, insa eradicarea virusului din

organism este deseori dificila si nu intotdeauna garantata, tratamentul si
regimul asociat sunt de lunga durata, iar calitatea vietii pacientului este
frecvent afectata.
Iata de ce abordarea inteleapta a hepatitei B sau C este preventia activa
prin evitarea cailor de transmitere enumerate mai sus, iar in cazul
hepatitei B si prin vaccinare. In prezent nu exista vaccin impotriva
hepatitei C.

Diagnosticate in faza de inceput, hepatitele B si C raspund mult mai bine

la tratament. Din nefericire, foarte putini pacienti beneficiaza de
tratament in faza incipienta a hepatitei si asta deoarece in faza de
inceput simptomele lipsesc adesea, iar pacientul nu constientizeaza
prezenta bolii. Iata de ce este recomandata efectuarea anuala a
unei ecografii abdominale si a unui set complet de analize la medicul
specialist gastroenterolog sau internist.

Hepatitele B si C se trateaza prin administrarea de medicamente

antivirale si prin adoptarea unui stil de viata sanogen care sa includa:

 odihna;
 managementul stresului;
 evitarea alcoolului, grasimilor in exces si a altor toxice hepatice;
 regim alimentar corespunzator.

Tratamentul antiviral este gratuit si se obtine in baza unui dosar alcatuit

de medicul gastroenterolog sau internist.

Intrebari si raspunsuri despre hepatita B sau C

Î: Ce trebuie sa fac daca am venit in contact cu virusul hepatic B sau C?

R: Virusurile hepatice B si C sunt extrem de contagioase, iar complicatiile
hepatitei virale cronice sunt severe, de aceea daca suspectati ca ati venit
in contact cu virusul B sau C nu amanati vizita la medicul gastroenterolog
sau internist. Pentru a infirma sau confirma infectia cu virus B sau C, in
urma consultatiei de specialitate va vor fi recoltate probe de sange.
Medicul va poate recomanda si efectuarea unei ecografii abdominale
pentru a evalua starea ficatului.
Pentru stabilirea diagnosticului trebuie tinut cont de "fereastra
imunologica". Din momentul in care organismul vine in contact cu virusul
hepatic B sau C pot trece 3 - 9 luni pana cand analizele de sange
confirma prezenta in corp a virsusului. In tot acest timp, persoana in
cauza este purtator de virus, are analize negative, insa poate transmite
virusul catre o persoana sanatoasa.
Datorita acestei ferestre imunologice, medicul specialist va recomanda
repetarea analizelor de sange la anumite intervale de timp.

Î: Cum procedez daca s-a confirmat diagnosticul de hepatita virala B sau

C?

R: Desi hepatita virala este o afectiune cu complicatii severe,

probabilitatea unei evolutii favorabile creste foarte mult daca pacientul
urmeaza tratament antiviral, adopta un stil de viata sanogen si
beneficiaza de monitorizarea periodica a starii de sanatate de catre
medicul specialist.
De aceea, daca se confirma diagnosticul de hepatita B sau C, trebuie sa
intrati in evidenta unui medic specialist care va ajuta sa beneficiati gratuit
de tratament antiviral si va monitorizeza constant starea de sanatate.
Ficatul are o capacitate foarte mare de regenerare, atata vreme cat este
ferit de actiunea constanta a diversilor factori agresivi. De aceea, pentru a
spori sansele de vindecare in hepatita B sau C se recomanda renuntarea
completa la alcool, odihna, controlul stresului, evitarea muncii in mediu
toxic si o alimentatie corecta.

Î: Ce tratament naturist sau terapie complementara asigura vindecarea

de hepatita B sau C?

R: Hepatitele cronice B si C sunt boli care se pot trata. In prezent insa,

singurul tratament care are efecte terapeutice dovedite prin studii de
cercetare efectuate pe esantioane largi de populatie este terapia
antivirala bazata pe interferon sau derivati.
Tratamentele naturiste si terapiile complementare nu au formulari
standardizate, iar pretinsele rezultate benefice sunt foarte rar trecute prin
filtrul studiilor independente. In lipsa rigorii stiintifice, rezultatele acestor
terapii trebuie privite cu scepticism.
Problema principala care decurge din folosirea exclusiva a terapiilor
neomologate este ca se pierde timp util. Prin neadministrarea la timp a
tratamentului antiviral, hepatita cronica evolueaza spre forme avansate in
care pot surveni complicatii grave si ireversibile precum ciroza si cancerul
hepatic.
Acestea fiind spuse, exista plante si derivati naturali care protejeaza
ficatul si sprijina functia acestuia. Exista totodata tehnici complementare
care asigura controlul stresului si confera o atitudine optimista
practicantului. Toate aceste tratamente si metode complementare
trebuie folosite cu informarea medicului specialist si trebuie privite ca
adjuvante si nu înlocuitoare ale tratamentului antiviral.