Horia Holban-un simplu profesor de istorie cu studii superioare,din

Bucovina,isi arata atasamentul si dragostea fata de acea Clopotnita, ce

inseamna pentru el o adevarata comoara si o dovada vie a istoriei neamului
moldovenesc.
Chiar de la inceputul romanului, personajul principal,Horia,este afundat in
amintirile lui legate de Capriana si totodata de Clopotnita. Astfel ne este
relatat trecutul si prezentul lui Horia.In amintiri descoperim prima si in ultima
lui dragoste, decizia de a deveni de la un student cu un viitor remarcabil la un
simplu invatator de istorie intr-un sat de la nordul Moldovei,lectiile pe care le
ducea cu clasa…Toate sunt reamintite de invatator in drum spre Verejeni
(satul natal) sau spre Capriana. In drum spre una dintre destinatii, isi aduce
aminte si de ploaia din 11 aprilie ce a fost una nemaipomenita, cu tunete si
fulgere ce zguduiau cerul si pamintul. Se framinta intruna din cauza acelei
ploi,insa cu inima lui bolnava,numai ce externat din spital,nu trebuia sa si-o
forteze. 
Ajunge la gara de la Capriana ,trezit de un glas ce il striga si-i cerea parca
ajutorul. si asa parca zguduit de acea voce coboara la Capriana. Acolo isi
intilneste elevii care ii relateaza crunta poveste a mortii Clopotnitei. Un
adevarat haos a stirnit in ochii copiilor intrebarea invatatorului:”Unde ai fost in
seara cind ardea clopotnita?”. Toti elevii ramineau rusinati de lasitatea lor si
nu doreau sa spuna ca in acea noapte nu au fost linga Clopotnita care sute de
ani a stat de veghe asupra Caprianei. Intr-un final bietul invatator le-a permis
sa plece. Stind si reflectind asupra celor intimplate a fost intrerupt de Maria,
care i-a povestit despre noaptea ceea fulgeratoare,despre motivul care nu le-
a permis sa fie alaturi de Clopotnita.Horia a inteles tot si s-a bucurat ca macar
unul din cei 24 de apostoli au avut curajul sa zica adevarul.
“Clopotnita” pare a fi ca o bataie de clopot ce trebuie sa ajunga la constiinta
tuturor cetatenilor acestui meleag. In aceasta proza vom intelege (cel putin eu
personal am inteles) ca nu exista nimic mai sfint ca credinta si ca istoria unui
neam.