CELE 7 MINUNI ALE LUMII ANTICE

FRYGANIOTIS AMALIA ANDREEA

 MAREA PIRAMIDĂ DE LA GISEH
Marea Piramidă din Gizeh (numit și piramida lui
Kheops) este localizată pe Platoul Gizeh - orașul
Gizeh, necropola anticului Memphis,
actualmente parte a capitalei Cairo.
Aceasta este singura minune a lumii ce nu
necesită descrieri ale istoricilor din antichitate
sau ale poeților. Este singura minune a lumii
asupra căreia nu se fac speculații referitoare la
formă, mărime și prezentare. Este cea mai
veche și totuși singura care a supraviețuit
timpului. Contrar părerii generale, numai Marea
Piramidă a lui Kheops, nu toate cele trei Mari
Piramide, se află pe lista celor șapte minuni ale
lumii antice.
 STATUIA LUI ZEUS DIN OLIMPIA
Statuia lui Zeus este una dintre cele șapte minuni ale
lumii antice, sculptată după tehnica criselefantină, în
fildeș ornată cu aur și având o structură internă din
lemn. Statuia, cu o înălțime estimată la aproximativ
12 m, a fost realizată de către sculptorul Phidias în
preajma anului 435 î.Hr. în orașul Olympia din Grecia.
Pentru adăpostirea statuii a fost construit un templu.
Se crede că în anul 394 d.Hr. statuia a fost
transportată la Constantinopol, unde avea să fie
distrusă de un incendiu în anul 475.
În 1958 a fost descoperit la Olympia și atelierul lui
Phidias unde s-a lucrat la realizarea statuii și au putut
fi identificate câteva din tehnicile de lucru (ulterior
atelierul a fost transformat într-o bazilică creștină, în
prezent ruinată).
MAUSOLEUL DIN HALICARNAS
Mausoleul din Halicarnas (azi Bodrum, Turcia) a fost opera arhitecților
Pytheos și Satyros și a sculptorilor Scopas și Timotheos. Mausoleul
poartă numele guvernatorului local Mausol, care a fost guvernatorul
(satrapul sau regele) provinciei elenistice Caria (377-353 î.Ch.) pentru
care fusese destinat, ca mormânt-templu. [1]. Acest monument
arhitectural a fost considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii
antice.
Regiunea, importantă din punct de vedere strategic pentru navigația
din Mediterana orientală, era adeseori teatrul unor conflicte militare.
În anul 556 î.Ch., regele Persiei Cyrus al II-lea a cucerit această zonă,
care îi oferea acces direct la mare. Imperiul său se întindea la est
până la fluviul Indus, la nord până la țărmurile Mării Negre și la sud
până la Oceanul Indian. Imperiul nu putea sa aibă un guvern
centralizat, din cauza situației mijloacelor de transport și de
comunicare din acea vreme. Regii perși puneau în locul lor un
guvernator regional, numit satrap. Începând din anul 377 î.Ch.,
satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coastă, din sud-vestul
Asiei Mici. Tatăl sau, satrapul Hekatominos, contribuise la înflorirea
economică a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea
acestei capitale de provincie. De asemenea, s-a îngrijit să lase
moștenire orașului un monument nepieritor, în amintirea tatălui său și
a sa, pe locurile unde ei au funcționat ca guvernatori. Prieten al
culturii elene, el i-a chemat pe arhitecții Satyros și Phytheos și pe
sculptorii Scopas și Timotheos, toți din Grecia.
 GRĂDINILE SUSPENDATE DIN
BABILON
Grădinile suspendate ale Semiramidei sau, mai corect,
Grădinile suspendate din Babilon au fost construite de
regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) pentru
una din soțiile sale, Amytis sau Amuhea. Ele figurau în
antichitate printre cele Șapte minuni ale lumii antice.
După o veche legendă, răspândită în special de scriitorii
greci, ar avea o origine mult anterioară: ele ar fi fost
construite de regele Ninus întemeietorul orașelor Ninive și
Babilon, pentru soția sa Semiramida (sau Semiramis).
După informațiile istoricului Diodor din Sicilia, uriașele
grădini ocupau o suprafață de 15000 m² și se ridicau în
patru terase până la 77 metri înălțime. Pe terase erau
plantați arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind
înalți de 24 metri. Erau udați de pompe cilindrice, al
căror secret nu se cunoaște încă. Sub terase, sprijinite
pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase
pentru familia regală. După unele relatări, se pare că
vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în timpul
ocupării Babilonului, tot atunci fiind dărâmat și Turnul
COLOSUL DIN RODOS
Colosul din Rhodos a fost o statuie imensă construită în
antichitate pe insula Rhodos din Grecia, una din cele
șapte minuni ale lumii. Statuia îl înfățișa pe zeul grec al
Soarelui, Helios, și măsura între 32 și 36 de m. Construcția
s-ar fi realizat în 12 ani și ar fi fost finalizată în anul 282
î.Hr. După unii, străjuia intrarea în portul din insulă.
Conform cercetărilor mai noi, s-ar fi aflat aproximativ pe
locul unde în prezent este intrarea în Castelul
Templierilor.
Rhodos devine în anul 408 î.Hr. capitala mai multor
teritorii unite și un important port comercial. Se bazează
pe un aliat (Ptolemeu I al Egiptului). Macedonenii
încearcă să rupă acestă alianță, însă locuitorii din
Rhodos sunt uniți și rezistă asediului. Colosul din Rhodos
a fost construit în cinstea zeului soarelui, Helios, ca
mulțumire pentru protecția locuitorilor în timpul
asediului.
 FARUL DIN ALEXANDRIA
Farul din Alexandria a fost construit în secolul al III-lea
î.Hr. în Egipt pe insula Pharos de lângă orașul antic
Alexandria (de la această insulă provine și cuvântul
românesc „far”). La început farul a fost doar un simbol
al portului, apoi a devenit indicator pentru marinari.

Farul avea o înălțime între 115 și 135 de metri. Antipater

din Sidon l-a numit între cele șapte minuni ale lumii.
TEMPLUL ZEIȚEI ARTEMIS DIN
EFES
Templul zeiței Artemis din Efes (în greacă:
Artemision, lat. Artemisium), cunoscut și ca
„Templul Dianei”, a fost un edificiu antic grec
construit pentru zeița Artemis. Templul a fost ridicat
în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul
imperiului babilonian. Templul zeiței Artemis din
Efes se află la 50 km la sud de orașul Izmir, Turcia.
Din templul original, considerat una din cele șapte
minuni ale lumii nu au rămas decât puține relicve.