Confesiuni despre Mihai Eminescu

Fragmente din Lucrarea în cuvânt ( vol. Rădăcina de

foc , Ed. Univers, Buc. , 1988 ):

,, - Ce înseamnă Eminescu în destinul D-voastră

poetic ?
- Răspundere, în primul rând. Eminescu este
izvorul. Este lacrima de foc a Universului.”( p. 334)
,, Eminescu a ajuns la mine târziu. Cred că aveam
vreo 19 ani când am văzut şi luat în mână cartea
Sa. Descoperindu-l pe El, mi-am descoperit
sufletul.’’ ( p. 350 )

,, Eminescu este ca o cetate cu o singură intrare şi

cu o sută de ieşiri. Intri în ea, iei aminte la toate,
înveţi, te învoiniceşti, apoi ieşi pe unde crezi tu
că-i mai bine, ducând mai departe făclia graiului
şi spiritului neamului tău. Important, la început,
este să găseşti intrarea, să cunoşti semnele ei, să
nu le încurci.’’ ( p 349 )
,, Eminescu este izvorul, ramul.’’ ( p. 350 )
,, Eminescu este un arbore-dor. Arbore ce vede cu
rădăcinile.’’ ( p. 351 )
 LEGĂMÂNT
( Lui Mihai Eminescu )

Ştiu: cândva, la miez de noapte,

Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.

Am s-ajung atunce, poate,

La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.

S-o lăsaţi aşa deschisă,

Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reuşit nici tata.

Iar de n-au s-auză dânşii

Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.