Purtătorul de cuvânt al tăcerii de Vasile Romanciuc

Purtătorul de cuvânt al tăcerii de Vasile Romanciuc, apărut în 2011 la Chișinău, editura

ARC, care conține 142 de pagini este o selecție din volume anterioare și un ciclu de versuri
noi, sonete, care luate împreună reprezintă în complexitate spiritualitatea și existența lui Vasile
Romanciuc. Lirica lui Vasile Romanciuc este una a marilor întrebări general-umane: om, viață,
moarte, iubire, patrie etc. Rostul existenței, poetului îl vede în comunicarea omului cu sinele,
cu lumea, cu tot de fapt ce ne înconjoară, astfel în comunicare rezidă existența ființei umane,
existență în care își caută rădăcinile și își vede proiecțiile în viitor.

Volumul Purtătorul de cuvânt al tăcerii are o denumire semnificativă, este scos în

evidență rolul cuvântului, cuvântul care ne reprezintă, care poate duce o informație, care
contribuie la formarea verticalității unui om, popor, care poate tăinui și descifra totul. Cu toate
că, ne-am putea gândi la faptul că cuvântul înseamnă o comunicare, în lirica lui Vasile
Romanciuc, cuvântul prezintă o altă încărcătură semnificativă, este vorba de tăcerea pe care o
poate purta cuvântul. Da, cuvântul care până acum a avut sensul de o multitudine de spuse și
interpretări care mai de care, acum ia voalul unei tăceri care ne marchează profund, prin faptul
că omul trebuie singur să-și realizeze comprehensiunea, omul pus în față căutării față de
propriul eu, după care și de înconjurul său. Dacă e să mă refer la locul pe care-l ocupă la lucrarea
dată în creația lui Romanciuc, atunci pot spune că, face parte din complexitatea creațiilor
poetului, deoarece sunt incluse opere pe care le-a scris de-a lungul existenței sale creatoare, dar
și opere care-l reprezentau la momentul publicării, cred că este volumul de poezii ce-i
creionează sufletul din existența ființei creatoare, anume aici este bine evidențiat rolul și rostul
creatorului și a creației. Vasile Romanciuc într-un interviu spune chiar: „Purtătorul de cuvânt
al tăcerii este cartea la care țin mai mult, am încercat un lucru deloc ușor – să mă citesc cu ochi
străin. În general, îmi construiesc cărțile cu migală, în tăcere, în liniște și singurătate. Este, cred,
o condiție esențială pentru a te auzi pe tine însuți. Tăcerea este vorbirea lăuntrului, ea pregătește
cuvântul pentru momentul potrivit al rostirii.”

Referindu-ne la operele din volum putem desprinde temele: omul și existența acestuia,
viața, moartea, adevărul în opoziție cu minciunea, înțelepciunea și spiritul unei conștiințe
naționale. Spre exemplu operă Cad în litere, care este, cred eu, nu întâmplător prima din
volumul dat, opera ne prezintă o comunicare dintre eul liric și creația sa cu divinul, este vorba
de stratul lexical care nu este întâmplător ales, ci unul generator de idei care la rândul lor ne
generează anumite emoții, deci aici avem scurgerea inevitabilă a timpului și existența noastră
în raport cu elementele universului infinit; în acest fel, voi veni cu exemple de text, pentru a
demonstra cele spuse: „ Suntem montați/ în Marele Timp precum/ cucii, cucii în orologii-/ rolul
nostru e neînsemnat:/ la vremea cuvenită,/ scoatem capul prin ușița/ demondatului masurător
de clipe,/ strigăm sau cîntăm cu-cu de cîte ori e nevoie/ și dispărem”.

Operele care au tema patriei și conștiinței naționale puse în discuție sunt Tema (teamă)
basarabeană, Echilibru, Formula autohtonă etc. Operele care ar fi reprezentative pentru starea
întregului volum, sunt: Tăcerea, Pentru a împiedica lacrima, Capul plecat, Busuioc. Din cadrul
operei Busuioc, sunt foarte frumoase și revelatoare versurile: Busuioc la naștere/ Busuioc la
moarte, adică viața și moartea sunt două extreme ale existenței pe care nu le poți preveni sau
schimba, este soartă predestinată a fiecărui om.

Din cele studiate, observ cu certitudine, faptul că, lirica lui Vasile Romanciuc este pentru
toți, adică pentru lectorii cei avizați și cei neavizați, pe cât de simplistă poate părea la prima
lectură, pe atât de profundă o poți regăsi. Abordarea temelor puse în discuție o face a fi actuală
prin expunerea realității și stărilor interioare redate de către eul liric, limbajul metaforic ales
este unul relevant și imaginabil, iar filosofia vieții sale te face să ai noi idei și emoții, lucru
îndeplinit de către creația și creatorul acesteia.