Catre un preieten

Ecquis in extremo positus iacet orbe tuorum,                     5

       me tamen excepto, qui precor esse tuus?
Di procul a cunctis qui te venerantur amantque
       huius notitiam gentis habere velint.

Regreta locurile dragi din Roma, gradina pe crae singur o ingrijise

Non meus amissos animus desiderat agros

       ruraque Paeligno conspicienda solo

conspicio cu sufixul nt= participiu prezent tradus ca gerunziu privind sau ca atributiva
care priveste……, cu sufixul nd= gerunziu ori ca in roamana prvind , ori spre a privi.

nec quos piniferis positos in collibus hortos

       spectat Flaminiae Clodia iuncta viae,
quos ego nescio cui colui, quibus ipse solebam                    45
       ad sata fontanas, nec pudet, addere aquas,
sunt ubi, si vivunt, nostra quoque consita quaedam,
       sed non et nostra poma legenda manu.

Intr-o scrisoare vorbeste despre importanta prieteniei si despre discutiile cu getii

pe aceasta tema ; relateaza cuvintele unui batran get care isi aminteste de o
legenda .

Regna Thoas habuit Maeotide clarus in ora,

       nec fuit Euxinis notior alter aquis.                    60
Sceptra tenente illo liquidas fecisse per auras
       nescio quam dicunt Iphigenian iter,
quam leuibus uentis sub nube per aequora uectam
       creditur his Phoebe deposuisse locis.
Infinitivul devine predicat in propozitii infinitivale (nu au conjunctie, dar au subiect in
acuzativ si verb la infinitive ), care in limba romana sun completive directe. Asadar
urmeaza dupa verbe care pot primi conjunctiva că / să

Stiu că Se spune că , A aflat că…. Etc

Infinitivul are in latina mai multe timpuri

1. Infinitiv prezent, forma din dictionar la diateza activă (sufixul re) sau la diateza
pasivă cu sufixul ri (un simplu I la conj a III-a)

Scimum Ovidium litteras ex Ponto scribere. Stim că Ovidius scrie scrisori din Pont.

Scimus Pontum de Ovidio laudari. Stim că Pontul este lăudat de Ovidius.

Scimus litteras scribi (si nu scriberi) Stim ca scrisorile sunt scrise.

2. Infinitiv perfect adica trecut perfect, imperfect (a treia forma a verbului +

sufixul ISSE) scribe, ere, scripsi, scriptum
Scimus Ovidium scripsisse. Stim ca Ovidius a scris, scria , scrisese- daca se
potriveste un astfel de timp

Littera pro uerbis tibi, Messaline, salutem

       quam legis a saeuis attulit usque Getis.
Indicat auctorem locus? An nisi nomine lecto
       haec me Nasonem scribere uerba latet?

Nos satis est inter glaciem Scythicasque sagittas

       uiuere, si uita est mortis habenda genus.                    10
Nos premat aut bello tellus aut frigore caelum
       truxque Getes armis, grandine pugnet hiems,
nos habeat regio nec pomo feta nec uuis
       et cuius nullum cesset ab hoste latus.