Ulpia Traiana Sarmisegetuza

Ulpia Traiana Sarmizegetusa (nume complet: Colonia Ulpia Traiana Augusta

Dacica Sarmizegetusa) a fost capitala provinciei romane Dacia. Situată la o distanță
de 40 km de Sarmizegetusa Regia, capitala anterioară a regatului dac, colonia Ulpia
Traiana a fost întemeiată după cucerirea acestuia de către împăratul Traian, între anii
108–110.
Dacă vechea capitală a Daciei preromane se situa în Munții Orăștiei la o
altitudine de 1.200 m, Sarmizegetusa Romană era amplasată pe un teren aproape
șes, în bazinul Hațegului, la cota 531 m. Orașul se afla la aproximativ 8 km depărtare
de trecătoarea care face legătura între Banat și Transilvania și care purta în
antichitate numele de Tapae, astăzi "Porțile de Fier ale Transilvaniei". Alegerea
amplasamentului pentru întemeierea orașului s-a făcut în baza avantajelor strategice
și economice, cu Munții Retezat la sud și Munții Poiana Ruscă la nord, constituiau
bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori. Teritoriul metropolei se
întindea de la Tibiscum la Micia, până la intrarea Jiului în defileu, un teritoriu propice
în care capitala s-a putut dezvolta în liniște, fiind apărată de castrele Tibiscum,
Voislova, Micia și Bumbești. Cetatea, un patrulater format din blocuri de piatră
masive, a fost construită cu cinci terase, pe o suprafață de aproape 30.000 m². Prin
Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunăre și făcea legătura cu
extremul nord al provinciei, la Porolissum (Moigrad).
1. Amfiteatrul este cel mai impunător edificiu al complexului. A fost construit în
prima jumătate a secolului al II-lea. În incinta lui aveau loc lupte de gladiatori,
încăierări între animale sălbatice și oameni, reprezentații de teatru, declamații
și alte manifestații publice. La o capacitate de aproximativ 5000 de persoane,
băncile erau de două feluri: cele pietruite, din apropierea scenei, rezervate
persoanelor importante, și cele de sus, de lemn, rezervate spectatorilor de
rând. Conform inscripției unei bănci păstrate în muzeu, demnitarii aveau locuri
rezervate.[2] În mijlocul amfiteatrului era o cameră subterană, din care a fost
recuperată o tablă de marmură, dedicată zeiței Nemesis de către C. Valerius
Maximus pecurarius, furnizor de animale.[3]
2. Templul zeiței Nemesis. În apropierea amfiteatrului a fost construit și un
templu dedicat zeiței Nemesis, care era venerată în antichitate de către
gladiatori. În cadrul muzeului de arheologie s-au păstrat capiteluri de coloane
din templu, precum și câteva table reliefate. Pe una este reprezentată zeița, cu
atributele ei, balanța, grifonul și roata.[4]
3. Palatul Augustalilor (în latină Aedes Augustalium) se află în apropierea
forului (avea o intrare în for), în interiorul zidurilor orașului, și era sediul
ordinului augustalilor, o corporație influentă, care își recruta membrii din cadrul
stratului înstărit al locuitorilor orașului. Ordinul se ocupa cu organizarea de
serbări, printre care și cea de la 3 ianuarie, dedicată împăratului aflat la
putere.