Sarmizegetusa, Podul de la Drobeta, Columna lui

Traian, Monumentul de la Adamclisi

Cetatea Sarmizegetusa

Zona Munților Orăștiei a reprezentat centrul politic, spiritual și economic al

statului geto-dac

Nucleul acestei zone, Sarmizegetusa Regia, parte a ansamblului de cetăţi care

alcătuiau sistemul de fortificații dacic, a asigurat continuitatea statală, după
moartea lui Burebista (sec. I î.H). Apogeul Sarmizegetusei a fost atins în timpul
domniei lui Decebal (sec. I d.H). Cu un teritoriu care se întinde pe o suprafață
de 33 ha în interiorul zidurilor și 60 – 80 ha în afara incintei, Sarmizegetusa este
cea mai extinsă aşezare descoperită în spațiul dacic. Ea cuprinde două părți: o
zonă centrală, unde se aflau cetatea și partea religioasă (temple, sanctuare), și
o zonă civilă localizată pe pantele dealului, unde se aflau locuințele și atelierele
meșteșugărești. Din 1999, ansamblul cetăților din Munții Orăștiei a fost inclus
pe lista Patrimoniului UNESCO.

Podul de la Drobeta

Podul lui Traian a fost un pod construit de Apolodor din Damasc, arhitectul
Columnei, între primăvara anului 103 și primăvara anului 105 [1] pe Dunărea de
Jos, la est de Porțile de Fier, în orașul Drobeta-Turnu Severin. Scopul
construcției a fost de a facilita transportul trupelor romane conduse de Traian
și a proviziilor necesare celei de-a doua campanii militare de cucerire a Daciei
regelui Decebal.

Locul pentru a construi Podul lui Traian a fost ales de Apolodor din Damasc în
avalul Severinului de astăzi, deoarece apele Dunării se calmau după ieșirea din
defileul Cazanelor (Porțile de Fier) iar fundul albiei fluviului era suficient de
încărcat cu pietre și stânci purtate din trecătoarea dintre Carpați și Balcani, un
fundament extrem de stabil pentru susținerea construcției. Podul măsura 1135
de metri lungime, legând castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de
castrul Drobeta, pe malul nordic. Aceasta din urmă devenise posesiune romană
după primul război dacic (101-102 d.C). Conform scrierii lui Dio Cassius ,podul
avea aproximativ 18 metri în înălțime și 12 în lățime, cât să permită trecerea, ca
pe uscat, a unei legiuni cavaliere în marș. La cele două capete ale Podului, sudic
(Pontes) și nordic (Drobeta), au fost construite arcuri de triumf, porți
monumentale, expresie a măreției și puterii romane imperiale.

Dio Cassius consideră că Împăratul Hadrianus (117-138) este responsabil de

distrugerea parțială a podului pentru a proteja sudul Dunării de invazia
triburilor roxolane și iazyge. Abandonul și distrugerea totală a podului sunt însă
legate de abandonarea definitivă a Daciei (275 d.C). În timpul Renașterii, când
interesul pentru operele de geniu ale Antichității erau o pasiune în Occident,
regele Francisc I al Franței i-a cerut Sultanului Soliman Magnificul (care va
distruge Cetatea Severinului) să-i permită demolarea unui pilon al podului
pentru a afla secretul compoziției cimentului folosit.

Columna lui Traian

este o coloană triumfală romană din Roma , Italia , care comemorează victoria
împăratului roman Traian în războaiele dacice . Probabil a fost construită sub
supravegherea arhitectului Apollodor din Damasc la ordinul Senatului Roman

coloana independentă este cea mai renumită pentru basorelieful său în spirală ,
care reprezintă artistic războaiele dintre romani și daci (101-102 și 105-106).
Designul său a inspirat numeroase coloane de victorie , atât vechi, cât și
moderne.

Structura are aproximativ 30 de metri înălțime, 35 de metri, inclusiv piedestalul

său mare .

Monumentul de la Adamclisi

Monumentul de la Adamclisi este unul dintre cele mai importante vestigii

antice de pe teritoriul Romaniei. El dateaza inca de pe vremea dacilor si a
romanilor si a fost ridicat pentru a sarbatori victoria romanilor asupra dacilor
din anul 102.

Situat la numai 60 de kilometri de Constanta, la marginea localitatii Adamclisi,

monumentul care poarta numele de Tropaeum Traiani a fost ridicat in cinstea
lui Traian la finalul razboiului purtat cu dacii. Pe langa monumentul de la
Adamclisi, pentru a sarbatori victoria, Traian a mai inaltat o alta structura, in
Roma, care se numeste Columna lui Traian.

Pe ambele structuri sunt prezentate scene din razboiul care a avut loc intre anii
101 si 102. Constructia impunatoare a fost conceputa si ridicata sub
supravegherea celebrului arhitect si inginer grec Apollodor din Damasc care s-a
ocupat de numeroase constructii de pe vremea aceea.

Monumentul are o forma cilindrica, construit in trepte, baza avand diametrul

de aproximativ 40 de metri. Metopele, suprafetele impodobite cu basoreliefuri,
care redau luptele dintre romani si daci sunt in numar de 54 in zona mediana.
Metopele au forma dreptunghiulara si o inaltime de aproximativ 150 de
centimetri.

In varful monumentului se afla un trofeu cu doua fete, imbracat in armura

clasica, cu arme de lupta. La baza mini-statuetei se afla trei prizonieri, doua
femei si un barbat.