Burebista.

Decebal; cucerirea Daciei de

către romani

Triburile geto-dace devin din ce în ce mai puternice și, la un moment

dat, sub conducerea unui lider de excepție, evoluează spre un regat .

Burebista

Triburile geto-dace se întindeau pe un spațiu larg, depășind cu mult

granițele actualei Românii, dar aveau un nucleu compact în jurul
Munților Orăștiei, unde în secolul I î.H. domneaBurebista.

Începând cu anul 82 î.H., acesta, ajutat de marele preot Deceneu,

începe unificarea triburilor geto-dacilor, în contextul unui dublu
pericol extern.

Pe de o parte, era vorba de celții care se deplasau dinspre Slovacia

spre spațiul geto-dac, iar pe de altă parte de romanii care amenințau
linia Dunării.

În anul 60/59 î.H. Burebista învinge triburile celtice, boii și tauriscii,

iar după anul 55 î.H. îndepărtează pericolul roman din Dobrogea și
cucerește coloniile grecești de pe malul vestic al Mării Negre, de la
Olbia la Apollonia. Formarea unui regat reprezenta în acel moment
soluția optimă pentru o apărare eficientă. Astfel, Burebista realizează
prima unificare a triburilor geto-dacilor, punând bazele unui stat care
se întindea pe direcția V-E de la Dunărea Mijlocie până la Bug și pe
direcția N-S din Carpații Păduroși până în Munții Balcani.

Regatul dac sub conducerea lui Burebista a constituit o primă

afirmare a geto-dacilor în lumea mediteraneeană, ceea ce a atras
atenția romanilor, aflați într-un moment de cotitură al statului lor.
Profitând de lupta pentru putere dintre Cezar și Pompeius și având

nevoie de recunoașterea stăpânirii sale, Burebista îl sprijină pe

Pompeius în acțiunea sa de preluare a puterii. Din păcate pentru
strategia adoptată, Pompeius este învins în 48 î.H., iar Cezar preia
puterea, plănuind o campanie de pedepsire a lui Burebista. Odată cu
asasinarea lui Cezar în 44 î.H., planurile acestuia sunt anulate, dar
Burebista însuși devine victima unui complot ce îi aduce moartea în
același an. Statul dac se destramă în patru, apoi în cinci părți, dar în
zona Munților Orăștiei, în jurul capitalei Sarmizegetusa, rămâne un
centru puternic, condus de urmașii lui Burebista, în special de marele
preot Deceneu.

Decebal

A doua personalitate cu un rol deosebit de important în evoluția

statală a dacilor este Decebal. El reface unitatea statului,
consolidându-l și transformându-l într-un inamic demn de luat în
seamă de către romani.

Deși are un teritoriu mult mai restrâns decât cel din timpul lui
Burebista, statul lui Decebal este mai puternic și mai stabil.

Sistemul defensiv era alcătuit dintr-o rețea de fortificații ce aveau în

centru capitala Sarmizegetusa.

Economia dacică este în plină dezvoltare: prelucarea fierului asigura

rezistența armelor și creșterea productivității uneltelor, iar
agricultura oferea resursele necesare vieții, dar și pe cele destinate
comerțului cu grecii sau cu romanii.
În paralel cu evoluția statului dac, crește și amenințarea romanilor.
Aceștia ajunseseră până la Dunăre, unde atacurile reciproce au dus la
instaurarea unei situații conflictuale.

În urma păcii încheiate după campania nereușită din 87, romanii

continuă să pună presiune pe hotarul dunărean, repurtând în 88
victoria de la Tapae. Decebal se recunoaște client al Romei și
primește meșteri și tehnologie romană, alături de anumite sume de
bani.

Echilibrul de la Dunăre este însă rupt odată cu preluarea conducerii

Imperiului Roman de către Traian, care se confruntă cu probleme
financiare, iar resursele Daciei îi sunt necesare.

În anul 101, Traian, conducând personal armata, reia conflictul cu

dacii, apropiindu-se periculos de mult de Sarmizegetusa. Situația
capitalei îl determină pe Decebal să caute soluții și încearcă să îl
atragă pe împăratul roman la sud de Dunăre. Strategia aplicată nu-i
aduce însă succesul, iar în anul 102 între cele două tabere se încheie
o pace dezavantajoasă de această dată pentru daci: aceștia trebuiau
să înapoieze tot ce primiseră de la romani, să dărâme cetățile,
distrugându-și sistemul defensiv. În plus, dacilor li se interzicea să
încheie alianțe cu inamicii romanilor.

Decizia lui Decebal de a nu respecta condițiile păcii determină o nouă

intervenție a lui Traian în Dacia, în anul 105. Campania duce la
cucerirea capitalei, iar Decebal, refuzând să devină prizonier, încearcă
să scape, însă fără succes. Astfel, cu capitala cucerită și fără conducă-
tor, din anul 106 Dacia devine provincie romană.