Sunteți pe pagina 1din 8

Regatul dac de la Burebista la Decebal

Prof.

Elev Gheorghe Adrian Catalin Liceul Doamna Chiajna Clasa a IX-a

Introducere
Studierea istoriei statului dac este un prim pas catre interesul aratat fata de istoria neamului nostru, originile poporului roman si evolutia sa de-alungul timpului. Importanta cunoasterii acestor evenimente este data de rolul pe care aceste popoare lau avut la faurirea poporului nostru, precum si capacitatea noastra de a invata din erorile trecutului pentru a nu le mai repeta in prezent. Totodata poporul dac este unul dintre cele mai reprezentative neamuri ale omenirii, cu o evolutie treptata dar sigura, marcata de perioade de inflorire, urmate de progres si uneori inevitabilul declin. Statul dac a cunoscut perioade de glorie atat in timpul lui Burebista cel care l-a si fondat fiind numit intemeietorul, cat si in timpul lui Decebal, cel care preia fraiele statului dupa moartea lui Burebista. Principalii dusmani ai dacilor au fost romanii, iar infruntarile cu acestea au fost numeroase. Desi Burebista cu armata sa puternica a reusit sa ii invinga de numeroase ori, in timpul lui Decebal, confruntarile au fost mult mai puternice si finalul a fost marcat de cucerirea Daciei si transformarea ei in provincie romana, condusa de un legatus Augustus pro praetore si avand capitala la Ulpia Traiana Augusta Sarmisegetusa. In timpul lui Decebal au avut loc doua razboaie importante ramase in istorie : primul razboi 101-102, incheiat cu o pace care insa a durat foarte putin fiind incalcata de daci pentru ca nu au considerat corecte conditiile pacii, cel de-al doilea razboi 105-106 incheiat cu victoria romanilor condusi de neinfricatul Traian. Putem spune ca istoria geto-dacilor a fost scrisa de aceste doua nume marcante : Burebista si Decebal.

Regatul dac de la Burebista la Decebal

Istoria geto-dacilor Geto-dacii reprezinta ramura nordica a tracilor, care traiau in spatiul carpatodanubiano-pontic. Originea lor este indo-europeana, iar civilizatia lor se incadreaza arheologic in epoca fierului. Ei sunt numiti geti in izvoarele grecesti iar in cele latine daci, primul care foloseste acest termen fiind Caesar. Prima atestare documentara a getilor ii apartine lui Herodot si dateaza dn anul 514 i.Hr. cu prilejul expeditiei lui Darius I. Ei erau organizati in triburi sau uniuni tribale conduse un rege (sef militar) care avea drept resedinta o cetate intarita numita dava. In societatea geto-daca au existat doua categorii sociale: comati erau principalii producatori de bunuri (agricultori, mestesugari, comercianti) si tarabostes ce reprezenta aristocratia tribala formata din conducatorii de triburi si preoti. Sclavii erau in numar mic si erau folositi pentru munci casnice. Pe plan religios, geto-dacii erau politeisti, religia lor fiind dominata de Zamolxis. Ei au contacte indelungate cu coloniile grecesti de la Marea Neagra (Histria, Tomis si Callatis). Purtatori ai unei cilvilizatii superioare, grecii influenteaza civilizatia geto-daca prin preluarea de catre geti a rotii olarului,a unor tehnici metalurgice superioare si a monezii. Statul dac in timpul lui Burebista In secolele 1 i.Hr. si 1 d.Hr., societatea geto-dacica a cunoscut o perioada de apogeu. Infloritoarea civilizatie a fierului -temei al unei economii prospere-, structurarea tot mai clara a societatii,dezvoltarea asemanatoare a triburilor s-au reflectat in plan politic prin aparitia statului dac. Statul dac a fost creat in anul 82 i.Hr. de catre Burebista, ajutat de Deceneu. Mijloacele folosite de Burebista au fost diplomatice (unirea unor triburi) si militare (au loc confruntari cu celtii, bastarnii si cetatile grecesti). Burebista duce o politica externa de anvergura, cucerind si integrand teritorii intinse. Astfel, el realizeaza un regat intins ce avea ca limite: in nord Carpatii Padurosi, in est Bugul, in sud Muntii Balcani si in vest confluenta Moravei cu Dunarea. Pe plan intern, el duce o politica autoritara, impunand noi norme morale si juridice. Statul dac in timpul lui Burebista este o monarhie militara. Centrul politic,

administrativ si religios al acestui stat este in muntii Orastiei unde construieste un sistem de fortificatii format din cetatile Blidaru, Capalna, Piatra Rosie, Costesti care aveau rolul de a apara capitala - Sarmisegetuza. Extinzandu-si dominatia pana la linia Dunarii, Imperiul roman devine o amenintare pentru statul dac. Burebista se implica in razboiul civil din Imperiul roman dintre Caesar si Pompei, ajutandu-l pe cel din urma. Pompei pierde acest razboi, iar Caesar pregateste o campanie impotriva dacilor. In anul 44 i.Hr. Burebista este asasinat si statul se destrama. Statul dac pana la Decebal Dupa moartea lui Burebista, se pastreaza continuitatea statala doar in Muntii Orastiei. Puterea este preluata de marele preot Deceneu. La conducerea statului din zona muntilor Orastiei s-au aflat: Comosicus, Coryllos si Duras. Treptat, caracterul statului devine teocratic. Profitand de faramitarea statala a dacilor, romanii integreaza in Imperiul roman Pannonia (cursul mijlociu al Dunarii) si in 46 includ Dobrogea in Moesia. Datorita numeroaselor incursiuni ale dacilor in Moesia, devin un pericol pentru romani. Agravandu-se pericolul roman, Duras ii cedeaza tronul lui Diurpaneus (care isi va lua supranumele de Decabal). Moartea lui Burebista a provocat o adanca tulburare in tinuturile peste care stapanise. Triburile de alt neam pe care le supuse in cursul campaniilor sale victorioase se grabesc sa-si redobandeasca neatarnarea; cetatile grecesti inceteaza sa mai recunoasca autoritatea statului dac. Stapanirea faurita cu sabia s-a destramat de indata ce sabia cazuse pentru totdeauna din mana viteazului rege. Framantarile nu aveau sa ocoleasca nici teritoriul Daciei propriu-zise. Nici chiar intre hotarele ei statul lui Burebista nu se putuse bizui pe o trainica unitate economica. In diferitele parti ale Daciei, nivelul de dezvoltare economica si sociala era diferit; spuneam doar mai sus ca marele complex de fortificatii si asezari civile din Muntii Orastiei nu-si are pereche in toata Dacia, iar unele regiuni (Moldova nordica, Maramuresul) erau de-a dreptul ramase in urma Transilvania propiru-zisa sau campia Dunarii. Dar chiar si intre regiunile mai mult si mai unifrom dezvoltate din punct de vedere social-economic (Transilvania, partea rasiriteana a Banatului, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova de miazazi) nu exista o veritabila si trainica unitate. Nu se formase inca o piatra unica pentru intreaga Dacie, iar legaturile de schimb dintre diferitele parti ale tarii nu aveau neaparta nevoie de un stat unic, puternic centralizat. Nu trebuie uitate apoi interesele inguste ale unei parti din aristrocatia tribala geto-daca, tendintele

ei centrifuge. Separatismul acestor tarabostes fuses invins pentru o vreme de puterea lui Burebista si de primejdia romana care impunea unirea. Dar acum Burebista fusese ucis, iar moartea lui Cezar, starni la Roma noi si grave tulburari launtrice, indepartate, cel putin pentru moment, pericolul unei expeditii impotriva geto-dacilor. In aceste conditii nu e de mirare ca insusi teritoriul Daciei se imparte in mai multe formatiuni politice: numarul lor, ne informeaza Strabo, era de patru indata dupa moarte lui Burebista, dar ajunsese in curand la cinci. Statul dac in timpul lui Decebal Statul centralizat dac s-a aflat la apogeul puterii sale sub regele Decebal. Dei mai restrns ca arie geografic dect teritoriul stpnit de regele Burebista (82-44 .Hr.) - cuprinznd Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul i sudul Moldovei, noul stat era mai puternic i mai bine organizat. Limitele statului dac in timpul lui Burebista (82-44 .Hr.) au fost: n nord, Carpaii Pduroi; n est, Pontul Euxin; n sud, munii Haemus (Munii Balcani); n vest, Dunrea Mijlocie. Progresele nregistrate n acest timp de societatea dacic erau multiple i importante: o populaie numeroas i grupat n jurul multor davae n care pulsa o vie activitate economic, legturi comerciale cu lumea greco-roman, o cultur nfloritoare cu puternice elemente originale. Regele Decebal a avut mai multe rzboaie cu romanii, care i vor recunoate abilitile militare i politice. La nceputul secolului III, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul roman Dio Cassius fcea regelui dac urmtorul portret elogios: Era foarte priceput n ale rzboiului i iscusit la fapt, tiind s aleag prilejul pentru a-l ataca pe duman i a se retrage la timp. Abil n a ntinde curse, era viteaz n lupt, tiind a se folosi cu dibcie de o victorie i a scpa cu bine dintr-o nfrngere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor. Pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa Regia se poate citi textul: DECEBALVS PER SCORILO. Unele interpretri l consider n limba dac, posibilul sens fiind de Decebal fiul lui Scorilo, altele n latin, traducerea fiind Decebal prin Scorilo. nc din primul an de domnie, din anul 87, Decebal este confruntat cu o situaie dificil. Roma organizeaz prima campanie n inima Daciei. mpratul Domiian, pentru a-l pedepsi pe

Decebal, trimite o armat comandat de prefectul Grzii Pretoriene, Cornelius Fuscus, s treac Dunrea. ntr-un defileu carpatic, Decebal atrage forele romane ntr-o curs. Comandantul roman cade n lupt, iar Decebal duce n Munii Ortiei prada de rzboi: prizonieri, trofee i stindardul legiunii a V-a. Marea btlie are loc la Tapae. La un an de la victorie, n 88, o armat roman condus de Tettius Iulianus atac din nou regatul lui Decebal, ptrunznd n Dacia prin Banat. Decebal ateapt n defilelul de la Tapae. Confruntarea se ncheie cu victoria roman. Dei nfrnt de romani, din cauza dificultilor ntmpinate de armatele imperiale n Pannonia n lupta cu quazii i marcomanii, care-l sprijiniser pe regele dac, Decebal ncheie o pace avantajoas cu mpratul Domiian n anul 89. Decebal era numit client al Romei, iar regatul su, regat clientelar, primea meteri constructori, instructori militari etc. n schimbul unor subvenii n bani i ingineri, Decebal se recunoate rege clientelar al Romei i continu, n urmtorii 12 ani de pace, s-i consolideze puterea i statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipat i instruit. Se iniiaz un vast program de construcii civile i militare, ndeosebi n regiunea Munilor Ortie. ncearc s stabileasc relaii cu popoare i state inamice Romei. Confruntrile dintre daci i romani au renceput n timpul mpratului Traian. La nceputul anului 101, armata roman, condus chiar de mprat, dup ambele pregtiri de aproape 3 ani, a atacat Dacia cu 13-14 legiuni i alte uniti auxiliare (n total c. 150.000 de soldai). La 25 martie 101 mpratul prsete Roma, traverseaz Dunrea pe poduri de vase la Lederata (Ramna) i Dierna (Orova) ptrunznd n Dacia prin Banat. Dio Cassius menioneaz episodul n care burii germanici cu aliaii lor i trimit lui Traian o ciuperc uria pe care era scris un mesaj prin care romanii sunt sftuii pentru binele lor s se ntoarc la Roma. Are loc btlia de la Tapae, n vara anului 101, iar Decebal ncearc s opreasc naintarea roman. Btlia se ncheie ns cu victoria roman. n iarna i primvara anului 102, Decebal este nfrnt la Nicopolis ad Istrum i n Dobrogea la Adamclissi. n toamna anului 102, Decebal este silit s ncheie o pace zdrobitoare pentru Dacia: regele dac trebuia s drme zidurile cetilor, s cedeze o serie de teritorii i s renune la orice independen n politica extern.

Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, nal, ntre Drobeta i Pontes, n anii 103-105, un pod peste Dunre, pe care legiunile romane l trec n vara anului 105, iniiind cel de-al doilea rzboi dacic. Abandonat de aliai, atacat prin Banat, Valea Oltului i Moldova, constrns continuu la defensiv, Decebal se retrage n citadela din Munii Ortiei. Dup cucerirea puternicelor ceti care pzeau accesul spre capital: Blidaru, Costeti, Piatra Roie, Bnia, Cplna, Tilica, legiunile romane ncep asediul Sarmizegetusei. n ciuda rezistenei, cetatea este cucerit i distrus din temelii. Decebal, mpreun cu cteva cpetenii, reuete s prseasc cetatea ncercnd s continue rezistena mpotriva romanilor n interiorul rii. Este urmrit de cavaleria roman i pentru a nu cdea viu n minile dumanului, Decebal s-a sinucis, ceea ce este atestat de stela funerar de la Grammeni a lui Tiberius Claudius Maximus, exploratorul care a adus mpratului Traian capul i mna dreapt a lui Decebal, la Ranisstorum. O mare parte a teritoriului statului dac (Transilvania, Banatul i Oltenia) a fost transformat n vara anului 106 n provincie roman numita Dacia Felix, cu capitala situat la 40 de km de vechea capital (incendiat n rzboiul dac din 105-106), purtnd numele de Ulpia Traiana Dacica Augusta Sarmisegetusa. Muntenia i Sudul Moldovei au fost ncorporate n provincia Moesia Inferior. Dup nfrngerea dacilor, Traian a organizat la Roma o festivitate mare i costisitoare, de 123 de zile. Zeci de mii de daci au fost dui n sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit din Dacia Roman pentru a evita sclavia. Detaliile celor dou conflicte, grele i sngeroase au fost relatate de istoricul roman Dio Cassius, dar cele mai bune comentarii sunt basoreliefurile de pe Columna lui Traian, construit n Roma de Apolodor din Damasc (n 113), precum i de pe monumentul triumfal de la Adamclissi, din Dobrogea. Cu ajutorul foarte bogatului tezaur al regatului dac i cu aurul extras din minele de aur de la Roia Montana, Imperiul Roman se va redresa financiar. Astfel, dei capitala provinciei romane (coloniei) era Ulpia Traiana Sarmisegetusa, cel mai important ora din teritoriu era Apullum (Alba Iulia), ora prin care trecea aproape ntreaga cantitate de aur ce lua drumul vestic. Tot Dacia va mai oferi Imperiului mai multe legiuni militare alctuite exclusiv din daci care vor lupta n multe coluri ale Europei.

Bibliografie

1.www.enciclopedia-dacica.ro 2.www.civilizatiadaca.dap.ro 3.www.wikipedia.ro