Anul II B Apendicita este un sindrom abdominal acut sau cronic determinat de inflamația septică sau aseptică a apendicelui ileocecal. Procesul inflamator apendicular acut debutează cu congestie și edem, și poate evolua până la gangrenă, cu perforație și peritonită localizată sau generalizată, sau poate evolua spre cronicizare, după remiterea sub tratament conservator a puseului acut, cu apariția de leziuni degenerative în grosimea peretelui apendicular.
Apendicita cronică poate să apară fie prin cronicizarea
unei apendicite acute, fie ca atare de la început.
Principalul simptom al apendicitei este durerea
abdominală. Această durere poate semăna cu o indigestie sau cu o mișcare a intestinelor ori o trecere de gaze.
Semnele și simptomele clasice de apendicită includ:
durere abdominală; inițial aceasta este vagă, difuză sau
surdă, intermitentă sau colicativă (fiind o durere viscerală), localizată periombilical (în jurul buricului) sau în hipogastru (sub buric), urmând ca într-un interval de 4-12 ore să devină mai intensă, continuă și să localizeze în fosa iliacă dreaptă (prin iritarea peritoneului din jurul apendicelui apare durerea somatică).
anorexia (inapetența) este prezentă la majoritatea
pacienților și precede apariția durerii.
grețuri însoțite de vărsături repetate; de asemenea poate fi
prezentă pierderea apetitului alimentar.
constipație, durere de spate, o febră ușoară sau o
meteorizare a abdomenului; la vârstnici, la copii și în anumite localizări atipice (retrocecală, pelvină) poate apărea diaree.
stare de oboseală și senzație de pierdere a energiei.
APENDICECTOMIA
Singurul tratament in cazul debutului apendicitei
este interventia chirugicala pentru indepartarea apendicelui, denumita apendicectomie. Procedura trebuie efectuata rapid de la debut, pentru a se evita ruperea apendicelui si raspandirea infectiei la nivel intraabdominal.
Interventia chirugicala poate fi facuta prin metoda
traditionala, prin laparoscopie sau printr-o combinatie intre cele doua, in functie de recomandarile medicale.
Apendicectomia traditionala presupune o singura incizie
in zona fosei iliace, pe cand metoda laparoscopica presupune mai multe incizii mici. Nu exista o metoda mai buna, ci depinde in functie de fiecare caz in parte.
Nu e nevoie de spitalizare post-operatorie, majoritatea
pacientilor putand sa paraseasca spitalul in aceeasi zi. In cazul in care apendicele s-a rupt sau exista alte complicatii, este necesara o perioada de spitalizare cu administrare de antibiotice.
Dupa apendicectomie, activitatile normale pot fi reluate
in cateva saptamani. Cei care au suportat o operatie de apendicita prin metoda laparoscopica au nevoie de un timp mai scurt de recuperare, de pana la doua saptamani. Daca apar semne de infectie, febra sau dureri asociate cu inrosirea sau tumefierea regiunii, se recomanda consultul doctorului.
Apendicectomia (operatia de apendicita) reprezinta
indepartarea pe cale chirurgicala a apendicelui. Aceasta procedura este realizata in cazul inflamarii apendicelui vermiform, afectiune ce poarta numele de apendicita, cu scopul evitarii complicatiilor severe, precum peritonita sau abcesul abdominal.
Apendicectomia este o interventie chirurgicala des
intalnita, cu o incidenta de 1 la 2000 de persoane. Prezenta apendicelui a fost consemnata inca din antichitate, fiind mentionata de vechii egipteni in urma cu patru milenii. De multe ori, apendicele era prezervat post-mortem impreuna cu alte organe, ca parte a procesului de mumificare. Primele schite ale apendicelui ii apartin lui Leonardo da Vinci, fiind realizate in anul 1492.
Apendicita acuta nu are o cauza sigura stabilita, insa
este determinata in general de obstructia lumenului apendicular cu bacterii, coproliti, viermi intestinli, alti corpi straini, sau de hipertrofia tesutului limfoid submucos. Inflamatia exacerbeaza flora microbiana aeroba si anaeroba din regiune, provocand leziuni vasculare care conduc la infarctizarea peretului apendicular, perforatie si peritonita.