Apendicita acuta - cauze, simptome, diagnostic si tratament

Apendicita acuta este afectiunea in care apare o inflamatie a apendicelui.Fara

tratament chirurgical, apendicele inflamat se poate rupe si infectia se extinde prin
sange sau in cavitatea abdominala conducand la peritonita.
Odata pornit procesul inflamator, acesta nu poate fi stopat medicamentos,
tratamentul acestei afectiuni fiind doar chirurgical.
Tipuri de apendicita

Apendicita acuta catarala (congestiva): apendice turgescent, congestionat,

culoare rosie-violacee.

Apendicita acuta flegmonoasa (supurata, purulenta): apendice mult marit

de volum, in tensiune si foarte friabil.

Apendicita acuta gangrenoasa (necrotico-hemoragica): perete

apendicular cu zone devitalizate cu aspect flasc si culoare bruna (frunza
vesteda).
Cuprins
sus
Cauzele apendicitei acute
Factori determinati:
- enterogeni - obstructia lumenului apendicular: prin coprolit (fosfat natural-de
calciu), corp strain (sambure de cireasa, etc.), vierme intestinal (de obicei ascarid),
hiperplazie limfoida (obisnuit la tineri), cicatrice fibroasa consecutiva unui puseu
inflamator anterior sau prin bariu compactat provenit de la explorari anterioare.
- hematogeni - justifica aparitia apendicitei n absenta obstacolului lumenal prin
diseminare sangvina in cursul unei infectii a tractului respirator superior, sau al
febrelor eruptive. In acest caz, evolutia este obisnuita, mai putin severa.
sus
Simptome de apendicita acuta
Manifestari clinice dureri abdominale in partea dreapta, a abdomenului inferior,
care apar initial in capul pieptului, urmate de greata, varsaturi, lipsa pofta de
mancare, constipatie, diaree, subfebrilitate.
sus
Investigatii radioimagistice si de laborator

- Hemoleucograma, Poteina C reactiva, VSH, Fibrinogen

- Sumar de urina
- Ecografie abdominala
- Tomografie computerizata
sus
Diagnosticul de apendicita acuta
Analizele de sange arata o crestere a markerilor de inflamatie, ca semn indirect al
inflamatiei, fara a da vreun indiciu despre localizarea acesteia. Sumarul de urina
este de regula normal.
Ecografia abdominala ajuta in faza catarala, prin diferentierea de alte boli, in
special genitale si renale. In fazele avansate, lichidul peritoneal este vizibil
ecografic.
La femei tinere este obligatorie efectuarea testului de sarcina, pentru eliminarea
suspiciunii de sarcina extrauterina. In unele cazuri este indicate tomografia
computerizata.
sus
Tratamentul apendicitei acute
Tratamentul apendicitei acute este strict chirurgical.
Apendicectomia se poate face prin abord laparoscopic (de preferat, datorita
multiplelor avantaje) sau clasic.
a) Apendicectomia prin abordare laparoscopica
Dupa ce pacientul este anesteziat (anestezie generala), chirurgul incepe operatia
prin realizarea a trei miniincizii la nivelul abdomenului, unde se introduc
instrumentele de lucru si un laparoscop (un instrument care are o camera video si o
sursa de lumina). Se evidentiaza apendicele inflamat si se indeparteaza. In
continuare, chirurgul inspecteaza zona in care a fost apendicele pentru a se asigura
ca nu exista complicatii, iar miniinciziile sunt suturate, de obicei cu fire
resorbabile.
Indicatii pentru abord laparoscopic: persoane supraponderale si persoane de sex
feminin, la varsta fertila pentru a exclude intraopeator o patologie genitala (chist
ovarian, inflamatii ale trompelor uterine, etc.).
b) Apendicectomia prin abordare clasica
Dupa ce pacientul este anesteziat (anestezie rahidiana), chirurgul incepe operatia
prin realizarea unei incizii la nivelul abdomenului, in partea dreapta, de cativa cm,
dupa care se patrunde in cavitatea abdominala. Se evidentiaza apendicele inflamat,
se taie si se extrage din cavitatea abdominala.

In continuare chirurgul inspecteaza zona in care a fost apendicele pentru a se

asigura ca nu exista complicatii, iar incizia este suturata, de obicei cu fire
resorbabile, pentru un rezultat estetic mai bun.
Recuperarea dupa apendicectomie
In faza imediat postoperatorie pacientul este monitorizat, in primele ore de la
operatie dieta este lichidiana (ceai, apa plata) dupa care se reia dieta normala.
Pacientul trebuie mobilizat precoce, la cateva ore dupa interventie.Tranzitul
intestinal se reia in generala la 12-24 ore postoperator.
Externarea se face la 24 ore de la operatie. Incizia chirurgicala necesita minima
ingrijire, firele de sutura (daca sunt din material neabsorbabil) sunt scoase la 7 zile
postoperator, iar daca sunt din material absorbabil nu necesita extragere.
Pentru orice exteriorizare de lichid seros sau purulentde la nivelul plagii, orice
inflamatie (zona rosie) la nivelul inciziei trebuie informat medicul chirurg.
sus
Evolutie, Complicatii
Plastronul apendicular (o forma de peritonita localizata) reprezinta o reactie a
organismului de a limita procesul inflamator de la nivelul apendicelui. Apare la 2-3
zile de la debutul inflamatiei apendicelui, se prezinta ca o formatiune tumorala
insotita de febra si numar de leucocite crescut.
Abcesul apendicular se produce prin lezarea partii centrale a plastronului, iar
clinic bolnavul se prezinta cu stare generala alterata, varsaturi, febra de tip septic.
Peritonita acuta, generalizata de cauza apendiculara, survine in primele 24-48 de
ore de la debutul crizei apendiculare, atunci cand leziunea apendiculara este de tip
perforativ sau poate aparea mai tarziu, in timpul evolutiei unui plastron
apendicular.
Complicatiile operatorii sunt uneori redutabile, interventia nefiind lipsita de riscuri,
la care se adauga si cele anestezice.
Rata de complicatii este direct proportionala cu vechimea si extensia bolii,
fiind influentata si de afectiunile asociate. Riscurile sunt mai mari la persoanele
varstnice
Apendicita acuta cauze, simptome si interventie chirurgicala

Apendicita acuta este afectiunea in care apare o inflamatie a apendicelui. Fara

tratament chirurgical apendicul inflamat se poate rupe si infectia se extinde
prin sange sau in cavitatea abdominala rezulta peritonita. Odata pornit
procesul inflamator acesta nu poate fi stopat medicamentos, tratamentul
acestei afectiuni fiind doar chirurgical. Cu cat se intervine chirurgical mai
rapid, cu atat suferinta pacientului este mai redusa si interventia mai usor
realizabila cu complicatii cat mai reduse ca frecventa si gravitate, scrie dr.
Gabriel Matei.
Cauza acestei afectiuni poate fi, in multe dintre cazuri, obstructia lumenului, a
cavitatii organului, fie datorita unei proliferari limfatice stimulate bacterian sau a
unui mic corp strain (sambure, samanta).
Manifestari clinice: dureri abdominale in partea dreapta, abdomen inferior, care
apar initial in capul pieptului, greata, varsaturi, lipsa pofta de mancare, constipatie,
diaree, subfebrilitate.
Apendicetomia este interventia chirurgicala de urgenta prin care se scoate
apendicul inflamat in apendicita acuta.
Pregatirea pentru operatie
Dupa ce diagnosticul de apendicita acuta a fost pus (consult medic specialist
chirurg, ecografie abdominala, analize de sange-hemoleucograma) si a fost exclus
orice alt diagnostic diferential (patologie genitala-femei, colica renala, intindere
musculara, limfadenita mezenterica), medicul chirurg explica pacientului
interventia chirurgicala in detaliu, explica riscurile operatorii si perioada de
recuperare dupa interventie.
Anestezia
Apendicetomia se realizeaza sub anestezie rahidiana sau generala.
Interventia chirurgicala
Apendicectomia se poate face prin abord laparoscopic( de preferat datorita
multiplelor avantaje) sau clasic.

Apendicectomia prin abord laparoscopic

Dupa ce pacientul este anesteziat (anestezie generala), chirurgul incepe operatia
prin realizarea a trei miniincizii la nivelul abdomenului, se realizeaza
pneumoperitoneul (se introduce CO2 in caviatea abdominala pentru o vizualizare

buna si pentru a avea camera de lucru), se introduc instrumentele de lucru si un

laparoscop (un instrument care are o camera video si o sursa de lumina). Se
evidentiaza apendicul inflamat, se taie si se introduce intr-o punga sterila dupa care
se extrage din cavitatea abdominala. In continuare chirurgul inspecteaza zona in
care a fost apendicul pentru a se asigura ca nu exista complicatii, se intrerupe gazul
care a creat pneumoperitoneul, se scot instrumentele, iar miniinciziile sunt
suturate, de obicei cu fire resorbabile.

Apendicectomia prin abord clasic

Dupa ce pacientul este anesteziat (anestezie rahidiana), chirurgul incepe operatia
prin realizarea unei incizii la nivelul abdomenului, in partea dreapta, de cativa cm,
dupa care se patrunde in vaitatea abdominala. Se evidentiaza apendicul inflamat, se
taie si se extrage din cavitatea abdominala. In continuare chirurgul inspecteaza
zona in care a fost apendicul pentru a se asigura ca nu exista complicatii, iar incizia
este suturata , de obicei cu fire resorbabile, pentru un rezultat estetic mai bun.
Recuperarea dupa apendicectomie
In faza imediat postoperatorie pacientul este monitorizat, in primele ore de la
operatie dieta este lichidiana (ceai, apa plata) dupa care se reia dieta normala.
Pacientul trebuie mobilizat precoce, la cateva ore dupa interventie.Tranzitul
intestinal se reia in generala la 12-24 ore postoperator.
Externarea se face la 24 ore de la operatie. Incizia chirurgicala necesita minima
ingrijire, firele de sutura (daca sunt din material neabsorbabil) sunt scoase la 7 zile
postoperator, iar daca sunt din material absorbabil nu necesita extragere.
Pentru orice exteriorizare de lichid seros sau purulent de la nivelul plagii, orice
inflamatie (zona rosie) la nivelul inciziei trebuie informat medicul chirurg.
APENDICITA ACUT GHID PRACTIC BAZAT PE EVIDENA CLINIC (I)
E. Maloman, N. Gladun, S. Ungureanu, C. Lepadatu Universitatea de Stat de
Medicin i Farmacie N.Testemianu Clinica Chirurgical a Facultii de
Perfecionare Spitalul Clinic Republican, Chiinu, Republica Moldova ACUTE
APENDICITIS GUIDELINES OF DIAGNOSIS AND TREATMENT ON
CLINICAL EVIDENCE (Abstract): Acute appendicitis is the most frequent cause
of acute abdomen. In this paper we present the management for diagnosis and
treatment according to our experience in this disease. We made a exposure of the
clinical forms and we proposed some algorithms for a better aproach of these
cases. We performed also a review of the literature. KEY WORDS: ACUTE
APPENDICITS, GUIDELINES Coresponden: Prof. Dr. E. Maloman, e-mail:
e.maloman@mail.md INTRODUCERE n rile europene i n Statele Unite ale
Americii apendicita acut este cea mai frecvent urgen chirurgical abdominal.
Apendicele are o lungime de 6-9 cm, variaiile posibile fiind de la 1 la 30 cm, i un
lumen ngust, iar n submucoas exist un bogat coninut de esut limfoid. Un timp
ndelungat apendicele era considerat ca un organ vestigial cu funcie necunoscut.
Astzi apendicele este privit ca un organ imunologic, care particip la secreia
imunoglobulinelor, n special IgA. Apendicele nu este un organ indispensabil, iar

nlturarea sa nu predispune la sepsis sau alte tulburri imunologice. i n zilele

noastre apendicita acut poate deveni periculoas [1,2]. Istoric: Dei cunoscute din
cele mai vechi timpuri inflamaiile acute supurative n fosa iliac dreapt purtau
denumirea de peritiflit i erau atribuite inflamaiei cecului. Doar n 1886
Reginald Fitz, bazndu-se pe date morfopatologice, propune termenul apendicit
i recomand nlturarea apendicelui ca tratament curativ al acestei maladii. Prima
apendicectomie n epoca chirurgiei contemporane a fost efectuat n 1884 de
Krnlein dup recomandarea lui Miculitz. n 1889 Charles McBurney descrie
simptomatologia apendicitei acute, bazndu-se pe 6 observaii clinice, iar 5 ani mai
trziu propune incizia, care respect musculatura, vascularizarea i inervaia
parietal [1-3]. Incidena: n Federaia Rus se consider c apendicita acut
afecteaz anual 4-5 persoane la 1000 locuitori, adic 400-500 la 100000 populaie
[4], n Frana 400-600 la 100000 [5]. n Republica Moldova incidena apendicitei
acute este 220 la 100000. n Romnia este cea mai frecvent urgen abdominal
(1/50-60 din locuitori prezint n timpul vieii apendicit acut) [1]. n S.U.A.
incidena apendicitei acute este 52 cazuri la 100000 populaie [1-6]. Conform unui
studiu efectuat ntre anii 1975-1991 frecvena apendicitei acute n S.U.A. s-a
micorat de la 100 cazuri la 52 la 100000 locuitori [2]. n Republica Moldova n
perioada 1982-2003 frecvena apendicitei acute a sczut de la 320 la 220 cazuri la
100000 locuitori [6]. Aceste diferene pot fi explicate doar parial prin erori de
diagnostic. Menionm, c n toat lumea se observ un declin al frecvenei acestei
patologii. Studiul american menionat mai sus citeaz o rat de 16% de
apendicectomii negative (tabloul clinic de apendicit acut fr modificri
anatomopatologice n apendice) [2]. Ghiduri Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2006, Vol.
II, Nr. 3 [ISSN 1584 9341] 306 Etiologie i patogenie: Cauza determinant a
apendicitei acute este infecia microbian (teoria infecioas i afectul primar a lui
Aschoff). Mecanismul predominant de declanare al acestei patologii este
obstrucia lumenului apendiceal. Cauzele obstruciei n mod obinuit sunt
coproliii, edemul i hipertrofia esutului limfoid, bariul impactat de la examinrile
radiologice precedente, diferii corpi strini, smburi de vegetale i fructe, paraziii
intestinali (oxiuri, ascarizi). Lumenul apendicelui conine n mod normal 0,1 ml de
secreie mucoas. Obstrucia duce la distensie i acumularea unei secreii de
aproximativ 5 ml cu o presiune aproape de 60 ml H2O. Aceast distensie i
micrile peristaltice pentru depirea obstacolului sunt substratul i cauza durerii
abdominale. Astfel, obstrucia provoac staz, proliferare microbian i leziuni
mucoase, iar hipertensiunea afecteaz vascularizarea parietal a apendicelui cu
apariia focarelor de ischemie. Inflamaia cuprinde n scurt timp tot apendicele
(apendicita acut flegmonoas) i se propag la peritoneul parietal. Zonele de
ischemie duc la necroz (apendicita acut gangrenoas) i perforaie. Apendicita
perforativ se complic cu peritonit localizat (uneori cu formarea plastronuluiabcesului) i generalizat [2,7]. Bacteriologia: nsmnarea exsudatului peritoneal
a descoperit o varietate de aproximativ 10 diverse micororganisme: E. coli i B.
fragilis n majoritatea cazurilor, Peptostreptococcus sp. (80%), Pseudomonas sp.
(40%), Bacteroides splanchnicus (40%) i Lactobacillus (37%) [2].

Cytomegalovirusul asociat cu apendicita acut a fost izolat la un pacient cu SIDA

[2]. CLASIFICAREA APENDICITEI ACUTE n conformitate cu clasificrile
morfopatologice curente ale apendicitei acute [2,4] considerm posibil s
difereniem 3 variante clinice evolutive ale apendicitei: a) Apendicita acut
necomplicat: apendicita acut cataral, flegmonoas sau gangrenoas,
necomplicat cu peritonit (pacienii spitalizai n primele 12-24 ore). b)
Apendicita acut distructiv: apendicita flegmonoas, gangrenoas i perforat,
complicat cu peritonita localizat (plastron apendicular) sau generalizat, abcese
intraabdominale,inclusiv hepatice. c) Apendicita rezidual, dup apendicita acut.
a) Apendicita acut necomplicat, inclusiv apendicita acut simpl (cataral),
flegmonoas, gangrenoas, necomplicat cu peritonita supurativ (durata de la
debut: 12-24 ore). Spitalizarea se face obligatoriu n secia chirurgie general a
oricrui spital, care acord asistena chirurgical de urgen. Diagnosticul se pune
clinic i paraclinic, dup criteriile din algoritmul prezentat n Fig. 1. La internare se
noteaz momentul adresrii ctre medicul de familie (de urgen) i timpul
spitalizrii n secia chirurgie. Se menioneaz durata i cauza ntrzierii.
Anamneza Primul semn al apendicitei acute este durerea abdominal spontan cu
localizare periombilical sau n hipogastru, rareori sever sau colicativ (cu crampe
intermitente, supraadugate). Dup o perioad variabil ntre 1-12 ore (mai
frecvent 4-6 ore) durerea se localizeaz n fosa iliac dreapt (n caz de poziie
anatomic normal a apendicelui). Se schimb caracterul durerii, ea devine
constant i progresiv. Aceast schimbare a localizrii i caracterului durerii este
cunoscut sub denumirea semnului Kocher i este observat la aproximativ 60%
din pacieni. n celelalte cazuri apendicita se ncepe cu durerea n zona localizrii
apendicelui. Ghiduri Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2006, Vol. II, Nr. 3 [ISSN 1584
9341] 307 De obicei, apariia durerii este precedat de anorexie, iar vrsturile
reflexe apar n 75% din cazuri. Constipaia ce precede durerea se observ la
majoritatea pacienilor, dar n caz de localizare atipic a apendicelui (retrocecal,
pelvin sau mezoceliac la copii) se poate ntlni diaree. Succesiunea apariiei
simptomelor (anorexia, urmat de durerea abdominal i vrstur) este important
n diagnosticul diferenial. Faza visceral: Sindrom dispeptic cu durere
periombilical visceral, fr durere somatic Faza visceral + durere somatic
spontan i provocat Evidena medicului de familie Copiii pn la 3 ani se
spitalizeaz pentru observaie n seciile pediatrie/chirurgie Spitalizare de urgen
n secia chirurgie (A, B) Confirmarea apendicitei acute Suspiciunea apendicita
acut Excluderea apendicitei acute Apendicectomie Examinrile paraclinice
Evidena i observaia Ultrasonografia Confirmarea apendicitei acute Suspiciunea
de apendicit acut Excluderea apendicitei acute Apendicectomie CT Diagnosticul
de alternativ Confirmarea apendicitei acute Persistena suspiciunii
Apendicectomia i drenarea abcesului sau a cavitii peritoneale Laparoscopia
diagnostic i operaia n caz de confirmare Fig. 1 Algoritmul diagnostic al
apendicitei acute necomplicate cu peritonit Ghiduri Jurnalul de Chirurgie, Iasi,
2006, Vol. II, Nr. 3 [ISSN 1584 9341] 308 Examenul obiectiv Semnele generale
n apendicita necomplicat sunt: temperatura 37,5-38C, pulsul normal sau uor

accelerat. Pacienii cu apendicit prefer poziia antalgic n supinaie, cu coapsa

dreapt n uoar flexie, iar mobilizarea i tusea accentueaz durerea. Participarea
abdomenului la micrile respiratorii este diminuat. Limba este sabural, uor
uscat. Palparea evideniaz n cazul poziiei anatomice tipice a apendicelui
urmtoarele semne fizice: - durere n fosa iliac dreapt (inclusiv punctele
dureroase Mc Burney, Kummel, Lanz); - aprare/contractur muscular aceeai
zon; - semnul de decompresiune brusc abdominal (Blumberg) pozitiv; hiperestezia cutanat n ariile nervilor spinali T10, T11 i T12 este semnificativ n
formele incipiente ale bolii, cnd durerea la palpare i aprarea muscular sunt
incerte; - semnul Rowsing: durere n fosa iliac dreapt, cnd se exercit o
presiune la nivelul fosei iliace stngi; - semnul Sitcovski i Bartomier-Michelson:
durere spontan i la palpare n fosa iliac dreapt, cnd pacientul este poziionat n
decubit lateral stng; - tueul rectal/vaginal este puin sensibil. Tabloul clinic
descris caracterizeaz forma comun a apendicitei acute necomplicate [2,4,10-13].
Semnele de localizare atipic a apendicelui inflamat Componenta visceral a
durerii este resimit de pacient n funcie de localizarea apendicelui, iar
componenta somatic este perceput n regiunea n care cecul s-a oprit din rotaie
[2,4,10-13]. Apendicita acut retrocecal Durerea i aprarea muscular n zona
supra- i retroiliac Leriche, cauzat de contractura inflamatorie a muchiului
iliopsoas drept, se evideniaz prin manevra psoasului semnul Cope I (pacientul
este poziionat n decubit lateral stng, examinatorul extinde ncet membrul pelvin
drept al bolnavului, aceasta provoac durere n fosa iliac dreapt). Pe acelai
fenomen (contractura inflamatorie a muchiului ilio-psoas drept) se bazeaz
simptomele Obrazov i Razdolski. Apendicita acut pelvin Semnele subiective
abdominale pot fi absente, doar tueul rectal sau vaginal, exercitnd o presiune
asupra peritoneului fundului de sac Douglas, provoac durere perceput de pacient
n regiune hipogastric sau suprapubian. Cnd apendicele inflamat este aderent la
peretele lateral pelvin, muchiul obturator intern este n stare de contractur
inflamatorie. Acest fenomen permite suspiciunea unei apendicite acute pelvine cu
ajutorul manevrei obturatorului semnul Cope II (testul se realizeaz prin rotaia
intern pasiv a membrului pelvin drept flectat, pacientul fiind n supinaie).
Apendicita acut mezoceliac Durerea i aprarea muscular la palpare se
localizeaz periombilical. n caz de localizare retroiliac poate s apar durerea
testicular, probabil prin iritaia arterei spermatice i a ureterului. Apendicita acut
subhepatic Durerea i aprarea muscular se localizeaz sub rebordul costal drept.
Apendicita n stnga Poate avea loc n caz de situs inversus sau malrotaie; aceast
form atipic de apendicit acut poate fi suspectat cnd durerea somatic
spontan i provocat prin palpare, aprarea muscular i simptomul Blumberg
sunt percepute n fosa iliac stng. Ghiduri Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2006, Vol.
II, Nr. 3 [ISSN 1584 9341] 309 Apendicita herniar simuleaz semnele herniei
strangulate. n rezumat, principalele simptome ale apendicitei acute necomplicate
sunt: durerea somatic spontan, sensibilitatea la palpare, semnele de iritaie
peritoneal (aprarea/ contractura muscular, simptomul de decompresie brusc) i
secvena semnelor: anorexiedurere-grea-vrsturi. Apendicita acut

flegmonoas/gangrenoas perforat, complicat cu peritonit Aceti pacieni se

interneaz dup 24-72 ore de la debut, din cauza adresrii ntrziate a bolnavului
sau a greelilor de diagnostic. Inflamaia distructiv i perforaia apendicelui se pot
declana i la bolnavii spitalizai n secia chirurgie sau n alte secii din cauza
diagnosticului incert i supui timp ndelungat observaiei fr folosirea oportun a
metodelor paraclinice de diagnostic necesare (ecografia, laparoscopia). Spitalizarea
(transferarea) n secia chirurgie/reanimare a oricrui spital care acord asistena
chirurgical de urgen, este obligatorie. n caz de apendicit acut, complicat cu
peritonita difuz se recomand spitalizarea (transferarea) urgent n secia
chirurgie/reanimare a unui spital interraional, municipal sau republican.
Diagnosticul se stabilete cu certitudine pe baza complicaiei apendicitei
distructive (Fig. 2): peritonit localizat, plastron apendicular sau peritonit difuz.
[2,4,10-13]. Diagnosticul apendicitei acute complicate cu peritonit localizat
[2,4,10-13]. Anamneza i simptomele iniiale ale apendicitei corespund formei
comune dar cu o manifestare clinic neclar sau confuz pn la momentul
complicaiei, cnd apar semnele principale de peritonit. Se produce exacerbarea
durerii somatice spontane, urmat de vrsturi repetate. Examinarea obiectiv
deceleaz: poziia antalgic n decubit dorsal sau lateral drept cu coapsa dreapt
flectat, faciesul pacientului este congestionat exprimnd o mare suferin, semne
de deshidratare extracelular cu limb sabural, uscat. Semnele generale
caracterizeaz starea septic: temperatura (38-39,5C), tahicardie (puls >100/min)
i hipotensiune arterial ( 3,5 este sugestiv pentru apendicita acut [18]. Analiza
urinei este folosit pentru diferenierea de patologia tractului urinar, dar n
apendicita pelvin i retrocecal sedimentul urinar poate conine hematii i
leucocite. Scintigrafia cu leucocite marcate cu Tc99m [18] nu este o metod
uzual. Radiografia abdominal simpl are importan semnificativ pentru
diagnosticul diferenial [2,7]: ocazional, n caz de apendicit tardiv i flegmon
retroperitoneal conturul muchiului iliopsoas drept lipsete sau este umbrit;
pneumoperitoneul impune diferenierea de ulcerul perforat, dar acesta apare rar n
caz de apendicita acut perforat (0-7%); imaginile hidro-aerice determinate de
ileusul paralitic apar n caz de peritonit. Radiografia toracic este indicat pentru
diferenierea de un proces pneumonic localizat la nivelul lobului pulmonar inferior.
Ecografia cu presiune gradat evideniaz[2,4,16,17]: apendicele sntos sau
inflamat (structur tubular nedeformabil, multistratificat, >6 mm), mas
tumoral sau exsudat pericecal. Pe de alt parte, aceast explorare permite
diferenierea de litiaza biliar i renal i/sau evidenierea patologiei ginecologice.
Computer tomografia [19] relev apendicita flegmonoas i abcesul apendicular.
Clisma baritat [2,7] evideniaz plastronul apendicular i permite diferenierea de
o tumor cecal. Laparoscopia este folosit ca metod de diagnostic i eventual de
tratament n caz de suspiciune de apendicit acut i pentru diferenierea
apendicitei de patologia acut ginecologic (sindromul de fos iliac dreapt PID
Pelvic Inflammatory Disease) [20,21]. ECG (electrocardiograma) pentru aprecierea
funciei cardiace pre- i postoperator. Examinrile paraclinice vor fi folosite n
ordine secvenial: dac diagnosticul clinic este pozitiv (durere, asociat cu orice

grad de contractur muscular) sunt necesare pentru confirmare doar analizele de

snge i urin, iar n unele cazuri radiografia abdominal; dac n procesul
diferenierii diagnosticul rmne neclar sau incert (exist doar durerea somatic,
dar localizarea ei i alte simptome ale apendicitei nu pot fi evideniate prin palpare)
se practic celelalte metode paraclinice dup necesitate, chiar i laparoscopia
diagnostic. Ghiduri Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2006, Vol. II, Nr. 3 [ISSN 1584
9341] 312 FORMELE CLINICE DUP VRST Apendicita acut la copii: Att
timp ct copilul se alpteaz, apendicita este foarte rar, dar grav [1,2]. Anamneza
este interpretat doar dup relatrile subiective ale mamei, iar aprarea muscular
voluntar a copilului face aproape imposibil examinarea obiectiv prin palpare.
Totui, aceast examinare, efectuat de un chirurg cu experien n chirurgia
pediatric, faciliteaz diagnosticul corect. Folosirea analgeziei superficiale, care
suprim aprarea muscular voluntar, permite chirurgului perceperea contracturii
musculare involuntare i uneori palparea unei mase inflamatorii n fosa iliac
dreapt. Copiii dup vrsta de doi ani sufer mai frecvent de apendicit. Debutul
brusc al durerii somatice abdominale survine mai frecvent dup o afeciune
infecto-contagioas. Simptomele (febr, tahicardie, vrsturi abundente) apar dup
instalarea durerii viscerale i somatice. Evidenierea durerii somatice i decelarea
simptomelor de iritaie peritoneal sunt ngreunate de aprarea muscular voluntar
a copilului. Este foarte important ca pediatrul chirurg s ctige ncrederea
copilului pentru examinarea obiectiv prin palpare. Este util recomandarea lui H.
Bailey de palpare cu mnua copilului [32]. Deoarece copiii mai mari, nu relateaz
durerea din cauza fricii, n timpul examinrii abdomenului prin palpare, se va
urmri mimica acestuia. Dac examenul tot nu se poate efectua, se indic analgezia
superficial. Progresia rapid a inflamaiei distructive i perforaiei apendicelui,
precum i incapacitatea epiploonului insuficient dezvoltat de a localiza i limita
leziunea, cresc rata complicaiei cu peritonita difuz [33]. Astfel, pentru stabilirea
diagnosticului corect, sunt foarte importante semnele de iritaie peritoneal
coroborate cu leucocitoza, creterea VSHului i a proteinei C reactive. Apendicita
la btrni. Se ntlnete mai rar, deoarece la vrsta naintat are loc o regresie i
atrofie a foliculilor limfatici. Reactivitatea sczut face debutul fazei somatice mai
estompat, durerea spontan i la palpare n regiunea iliac dreapt este de
intensitate redus, contractura muscular n perioada avansat a bolii poate lipsi,
doar simptomul Blumberg fiind prezent. n 49% din cazuri la pacienii peste 70 ani
apendicele este perforat i complicat cu peritonit localizat sau generalizat [34].
Apendicita la gravide. Apendicita acut este cea mai frecvent patologie
extragenital, care impune intervenia chirurgical de urgen n timpul sarcinii
[35]. Incidena este de 1/2000 de sarcini. Mai frecvent apare n timpul primelor
dou trimestre. Toxicozele care complic sarcina, se manifest prin greuri,
vrsturi i durere abdominal de tip visceral, dar n caz de apendicit durerea
abdominal este somatic i aprarea muscular este prezent, dei intensitatea ei
este redus din cauza relaxrii parietale abdominale. Leucocitoza n caz de sarcin
poate fi normal sau crescut pn la 15000-20000/mm3 cu o predominan a
polimorfonuclearelor. Incertitudinea diagnosticului de apendicit acut la gravide

este indicaie pentru ecografie, iar ineficiena acesteia impune laparoscopia [36].
Complicaia apendicitei cu peritonit amenin cu moartea att ftul ct i mama.
Intervenia chirurgical de urgen, apendicectomia, este singura posibilitate de
tratament, dei riscul naterii premature este de 10-15% att pentru operaia
convenional, ct i pentru cea laparoscopic. Apendicita acut la pacieni cu
SIDA sau infecia HIV. Cauza apendicitei acute la aceti pacieni i tabloul clinic
este similar cu cel din populaia normal. Este indicat intervenia chirurgical
convenional sau laparoscopic cu respectarea msurilor de protecie a
contaminrii personalului operator [35]. DIAGNOSTICUL DIFERENIAL
Diagnosticul pozitiv corect al apendicitei depinde de urmtorii factori majori:
poziia anatomic a apendicelui inflamat, stadiul procesului inflamator, vrsta i
sexul pacientului [1,2]. Ghiduri Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2006, Vol. II, Nr. 3
[ISSN 1584 9341] 313 Deoarece apendicita acut este cea mai frecvent form a
abdomenului acut, exist un numr mare de afeciuni intra- i extraabdominale,
care se manifest prin simptome comune cu faza visceral a apendicitei, iar uneori
i cu simptome de inflamaie somatic. Diferenierea de aceste patologii
(diverticulul Meckel, ulcerul peptic perforat, invaginaia iliocecal la copii,
peritonita primar, ciucurii epiploici infarctizai prin torsiune, ischemia acut
mezenteric, colecistita acut, pancreatita) este obligatorie pentru un diagnostic
preoperator corect [1,2]. n caz de incertitudine diagnostic este indicat
laparotomia exploratorie sau laparoscopia. Afeciunile respiratorii pneumonii,
pleurezii bazale drepte cu iradierea abdominal a durerii, uneori i cu contractura
muscular, se difereniaz uor prin examinarea clinic (percuie i auscultaie),
confirmat de radiografia toracic. Adenita acut mezenteric este frecvent
confundat cu apendicita la copii. Fiind asociat cu o afeciune respiratorie
(cefalee, tuse, febr), se manifest cu durere i sensibilitate moderat n fosa iliac
dreapt, uneori i cu aprare muscular voluntar, dar fr contractur muscular
adevrat. Incertitudinea diagnostic cere o supraveghere a pacientului timp de
cteva ore. Dac durerea i sensibilitatea la palpare persist, este indicat
intervenia chirurgical. Intraoperator, n caz c apendicita acut nu se confirm, se
constat un apendice normal i ganglioni mezenterici inflamai. Gastroenterita
acut, gastroenterita viral, gastroenterita cu Salmonella provoac durerea
visceral periombilical cu crampe, urmate de diaree apoas. Lipsesc sensibilitatea
local la palpare n fosa iliac dreapt i contractura abdominal. Operaia este
contraindicat. Febra tifoid, rar n prezent, se manifest prin intoxicaie general
prostraie, erupii cutanate maculo-papulare, bradicardie i scaun lichid cu snge.
Este posibil perforaia ileonului (1% din cazuri), care provoac peritonita i
impune intervenia chirurgical de urgen. Enterita regional acut simuleaz
apendicita, provoac febr, durere i aprare muscular n fosa iliac dreapt.
Diareea, greaa i voma nu sunt suficiente pentru difereniere. Este indicat
laparoscopia diagnostic sau laparotomia exploratorie. Chiar dac cecul i
apendicele sunt normale este indicat apendicectomia. Afeciunile genitale
masculine (epididimita acut i torsiunea testicular); durerea epigastric sau
periombilical poate masca semnele locale, care pot fi uor descoperite n cursul

examinrii obiective. Afeciunile urologice (pielonefrita dreapt, urolitiaza cu

calcul ureteral, cistita acut) se exclud prin examinare clinic, analiza urinei,
ecografie i radiografie. Tratamentul antispastic contribuie la diferenierea de
apendicit. Afeciunile ginecologice acute (anexita acut dreapt, piosalpinxul
perforat, chistul de ovar torsionat, ruptura foliculului Graaf sau sarcina extrauterin
cu hemoragie) se difereniaz uor prin examinare clinic, inclusiv tueul vaginal.
n caz de hemoperitoneu este necesar puncia abdominal sau laparoscopia. Boala
inflamatorie pelvin (peritonita pelvin). Dei durerea i aprarea muscular sunt
sczute, este posibil suspiciunea apendicitei. n caz de examinare clinic incert,
este necesar laparoscopia. Plastronul apendicular trebuie difereniat de
neoplasmele cecale i de colon, de tuberculoz ileocecal, de enterit regional,
maladia Crohn. Inapetena, scderea ponderal, tulburrile de tranzit n anamnez
sugereaz posibilitatea cancerului de colon, dar este necesar confirmarea prin
radiografie abdominal simpl i clism baritat, laparoscopie. Tumorile
apendicelui (carcinoidul, mucocelul, adenocarcinomul) se manifest prin simptome
de apendicit i diferenierea este posibil doar intraoperator. Alte afeciuni
purpura Henoch-Schnlein, colica saturnin, crizele tabetice provoac durerea
abdominal de tip vegetativ fr contractur muscular, dar au i semne specifice
care favorizeaz diferenierea. Ghiduri Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2006, Vol. II, Nr.
3 [ISSN 1584 9341] 314 Astfel, cnd examinarea clinic corect nu rezolv
incertitudinea diagnostic sunt indicate investigaiile paraclinice n ordine
secvenial. Laparoscopia diagnostic, care lmurete confuzia diagnostic n
ultima instan poate fi urmat de procedee curative celioscopice sau de conversie
la intervenii chirurgicale convenionale. Laparotomia exploratorie astzi se
practic doar atunci cnd laparoscopia este contraindicat sau imposibil.
Acurateea diagnosticului preoperator [2] al apendicitei acute depinde n primul
rnd de corectitudinea examinrii clinice i paraclinice. n SUA acest indicator ar
putea fi n jur de 85%. Dac este semnificativ mai redus, se recomand un
diagnostic diferenial preoperator mai riguros. Deoarece ultrasonografia i
tomografia computerizat n-au redus substanial rata greelilor de diagnostic,
pentru acuratee diagnostic de peste 90% ar fi necesar o observaie mai
ndelungat a pacienilor, dar aceasta dup experiena lui Haller i colaboratorii [2]
ar contribui la creterea ratei apendicitei perforate. O alt cauz a limitelor acestui
indicator al corectitudinii diagnostice este apendicectomia negativ sau abuziv,
cnd apendicele excizat la pacienii cu simptomele clinice ale apendicitei la
examinarea histopatologic este normal [38-42]. Apendicectomia n majoritatea
acestor cazuri amelioreaz simptomele. Examinarea histopatologic extensiv a
acestor apendici normali a descoperit n foarte puine cazuri focare de inflamaie
(infiltraie polimorfonuclear) n submucoas i lamina proprie, care ar fi rezultatul
aciunii unor mediatori (TNF-alfa i interleukina-2), considerai markeri sensitivi ai
inflamaiei apendiculare. Poate aceste focare de inflamaie sunt semnele cele mai
precoce ale apendicitei. Astfel, apendicectomia este recomandat la pacienii cu
tabloul clinic de apendicit chiar dac apendicele nu pare inflamat la explorarea
operatorie. Procentajul acestor apendicectomii abuzive este diferit, de la 8% la

41%. n SUA rata apendicectomiei negative este de 16% [2], n Finlanda 12%, n
Suedia 40% cu reducere remarcabil n ultimii ani [38-42]. Conform rezultatelor
finale ale tratamentului apendicitei acute se poate admite o frecven a
apendicectomiei negative de 16% i o acuratee a diagnosticului de 85%.

Apendicita acut este provocat, de obicei, de un blocaj la nivelul intestinului, care

duce la inflamarea apendicelui.. Singurul tratament este apedicectomia
intervenia chirurgical prin care este ndeprtat apendicele -, numit popular
operaie de apendicit. Iat, explicat concis de un medic, modul n care se
desfoar aceast operaie.
Simptomele apendicitei sunt durerile abdominale, febra i mrirea numrului de
globule albe din snge. Deoarece exist riscul ca apendicele inflamat s se rup,
revrsnd n cavitatea abdominal coninutul plin de bacterii intestinale
complicaie care poate fi fatal -, n cazul diagnosticrii unei apendicite se recurge
rapid la ndeprtarea chirurgical a apendicelui.
Astzi, aceast operaie este una de rutin i se face, de obicei, laparoscopic, adic
fr a deschide abdomenul printr-o incizie mare, ci introducnd instrumentele
chirurgicale i mijlocul de vizualizare laparoscopul, echipat cu o camer video
miniatural prin incizii mici, care se vindec mai repede i prezint un risc mai
mic de infecie.
Chirurgul va practica n peretele abdomenului 3 astfel de incizii i va pompa apoi
dioxid de carbon n cavitatea abdominal, pentru a umfla abdomenul, ceea ce
permite o vizualizare mai clar a organelor i mai mult libertate de manevr. Prin
una dintre incizii va introduce laparoscopul, cu ajutorul cruia va vedea
apendicele; prin celelalte dou, vor fi introduse instrumentele chirurgicale, cu
ajutorul crora apendicele este tiat i ndeprtat din abdomen.
Apoi, cavitatea abdminal este splat cu ser fiziologic steril, i dup aspirarea
acestuia i eliminarea dioxidului de carbon, inciziile sunt suturate.
O operaie de apendicit necomplicat dureaz, de obicei, 20-30 de minute, iar
pacientul i poate relua activitatea obinuit dup 1-2 sptmni.
ce-mancam-dupa-operatia-de-apendicita
Extirparea apendicelui, indiferent de tehnica aleas, presupune nchiderea
orificiului prin care acesta i cecul, prima poriune a intestinului gros, comunic.
Altfel spus, dup absolut toate operaiile de apendicit (nu conteaz dac
apendicectomia a fost clasic sau laparoscopic) peretele cecului va avea cel puin
o sutur. C aceasta e fcut cu fir sau cu nite agrafe speciale, simpl sau n mai

multe straturi, ascuns ntr-un fel de pungu numit burs ori ba, pn la
cicatrizarea definitiv ea reprezint un punct slab la nivelul peretelui intestinal.
n medie, organismul sigileaz definitiv custura fcut de chirurg n peretele
intestinal dup 3 sptmni, dar intervalul crete dac pacientul este n vrst, dac
are i alte boli asociate (diabet, insuficien cardiac sever etc). Pentru a nu se
produce rupturi la acest nivel, situaie n care materiile fecale ar iei n abdomen
(fistul cecal sau fistul stercoral), timp de 3 4 sptmni postoperator trebuie
evitat distensia brusc a colonului, printr-un regim alimentar corespunztor. La
tineri, mai ales dup apendicite acute necomplicate, cicatrizarea este mult mai
rapid i regimul alimentar mai puin strict. Regimul dup operaia de apendicit
este cu att mai sever, cu ct afeciunea a fost mai grav i intervenia chirurgical
mai complex, pacientul mai n vrst i numrul bolilor asociate mai mare. Ca
atare, ce poate mnca pacientul dup operaie trebuie stabilit clar de chirurg,
regimul fiind adaptat fiecrui pacient n parte.
Apendicele este situat n apropierea locului n care materiile fecale ajung n
intestinul gros. La acest nivel ele au consisten semilichid i sunt un amestec de
resturi alimentare nedigerate, bil, mucus, ap i bacterii. Bacteriile descompun
aceste reziduuri fie prin fermentaie, ca n cazul glucidelor, fie prin putrefacie, ca
n cazul proteinelor. Unele din substanele rezultate pot fi iritante pentru intestin,
care ncearc s scape de ele, de unde i scaunele mai dese.
Zahrul, de exemplu, nu ajunge n mod normal pn n colon, fiind absorbit n
intestinul subire. Dac ns cantitatea de zahr ingerat depete capacitatea de
absorbie a intestinului, va trece n intestinul gros, unde va genera rapid cantiti
imense de gaz. La fel se ntmpl dac mncm proteine ori grsimi n exces vor
ajunge n colon, unde vor fi descompuse, genernd cantiti mari de gaz. Pe de alt
parte, exist alimente care nu pot fi digerate integral n intestinul subire (fibrele
celulozice, anumite substane nrudite cu amidonul pulpa fructelor, rdcinoasele,
cartofi, fasole i mazre boabe etc), dar sunt rapid descompuse n intestinul gros,
conducnd la acelai rezultat: destinderea rapid i sever a acestuia din cauza
gazelor, perceput de pacient ca balonare rapid i dureroas.
Concret, n primele 24-48 de ore de la operaia de apendicit pacientul consum
lichide (sup, ceai uor sau deloc ndulcit, ap) ori alimente semilichide (iaurt).
Dup reluarea tranzitului intestinal (emite primele gaze), se adaug progresiv
alimente mai consistente, dar care las puine reziduuri: ou, carne slab, puin orez
sau brnz (ultimele n cantiti mici, pentru a nu provoca o constipaie), puin mr
copt fr smburi sau coaj, o jumtate de banan .a.m.d. Cantitatea total de
alimente trebuie fracionat n mai multe prize reduse cantitativ, ideal n 3-4 mese
principale i 2-3 gustri. Dup eliminarea primului scaun, regimul alimentar devine
mai puin strict, chiar dac au trecut doar 3-4 zile de la intervenie. Este totui
recomandabil ca pacientul s nu consume nc dulciuri, fructe crude sau preparate
cu mult zahr, fasole i mazre boabe, varz, salate de cruditi, grsimi n exces i

prjeli. Alimentele cunoscute ca fiind prost tolerate nc dinainte de operaie

trebuie evitate. Poate cea mai bun garanie c intestinul gros se va vindeca fr
probleme este meninerea unui tranzit intestinal regulat (un scaun zilnic). Dup 2-4
sptmni, obiceiurile alimentare ale pacientului revin progresiv la normal, el
urmnd exact aceleai reguli de alimentaie sntoas pe care ar trebui s le
respecte toat lumea.

Apendicita acuta
Wednesday, October 20, 2010posted by Dr. Victor Radu 6:32 pm
Ce trebuie sa stim despre apendicita acuta
As incepe prin a spune ca organismul uman este o masinarie perfecta. Nu avem
nici o piesa in plus! Fiecare rotita este la locul ei cu un rol mai mult sau mai
putin cunoscut, dar niciodata fara rost.
Apendicele cecal, considerat pana nu demult un rudiment, este o prelungire a

primei portiuni a intestinului gros

(cecul). Este numit si
amigdala abdominala, deoarece este inconjurat de o retea de vase limfatice.
Apendicita este inflamatia apendicelui afectiune des intalnita in special in decada
a doua si a treia de varsta.
Cauza generatoare de inflamarea apendicelui este obstructia lumenului apendicular.
Apendicele devine astfel o cavitate inchisa cu continut septic (microbian).
In ciuda evolutiei tratamentului antibiotic, apendicita ramane o boala chirurgicala.
De altfel, singurul tatament corect este interventia chirurgicala: apendicectomia.
Ce
se
intampla
in
absenta
operatiei?
Apendicele se va comporta ca o bomba cu ceas. Microbii se vor multiplica si vor
determina gangrena si perforarea apendicelui. Vorbim deja de o complicatie:
contaminarea cavitatii abdominale cu puroi peritonita apendiculara.
Orice durere resimtita in cadranul inferior drept este data de apendicita?
Raspunsul este NU. Durerea resimtita in cadranul inferior drept (fosa iliaca
dreapta) poate avea si alte cauze: colica renala (la pacientii care sufera de litiaza
renala -pietre la rinichi), inflamatiile anexei drepte a uterului (trompa uterina sau
ovarul),
chistele
ovariene
etc.

Pentru diferentierea acestor afectiuni, in situatia in care diagnosticul clinic nu este

cert, este necesara o ecografie abdominala, care va vizualiza rinichiul si ureterul
drept,
precum
si
organele
genitale
interne
(la
femeie).
Odata precizat diagnosticul, singurul tratament este cel chirurgical.
Inainte de a detalia tipurile de interventii chirurgicale pentru apendicita, as vrea sa
precizez ca atitudinea de a scoate apendicele in absenta tabloului clinic sugestiv
pentru apendicita (cu motivatia ca e in plus sau ca oricum nu foloseste la nimic
sau ca decat sa fac apendicita in concediu) este gresita.
In primul rand, orice interventie chirurgicala in cavitatea abdominala este urmata
(mai mult sau mai putin) de formarea unor aderente intre organele interne, sau intre
organe si peretele abdominal. Aceste aderente reprezinta modalitatea naturala de
cicatrizare din partea organismului si nu sunt lipsite de consecinte negative: sunt
implicate in proportie de 15% in afectarea fertilitatii femeii, pot forma bride
fibroase

cauza
de
ocluzie
intestinala
etc.
Asadar, indicatia actului chirurgical trebuie sa fie foarte precisa.
Ce
modalitati
de
abordare
chirurgicala
avem?
Operatia clasica prin patrunderea in cavitatea abdominala printr-o incizie in
fosa
iliaca
dreapta.
Avantaje:
este o operatie cu grad mic-mediu de dificultate.
Dezavantaje:

posibilitatea
infectiei
plagii
postoperatorii,
necesitatea prelungirii inciziei in situatia in care apendicele are o situare
anatomica particulara (relativ constanta ca pozitionare este doar baza de implantare
in cec; restul apendicelui se poate situa varabil in cavitatea abdominala, fiind un
organ
cu
mobilitate
mare);
necesitatea prelungirii inciziei in situatia in care intraoperator se constata si alte
leziuni ce necesita abordare chirurgicala (chist de ovar, abces al trompei uterine
etc)
recuperare mai lenta
Operatia laparoscopica reprezinta (mai ales la femeie) gold standard-ul
abordarii
chirurgicale
a
apendicelui.
Avantaje:
riscul infectiei si supuratiei plagilor postoperatorii este minim;

posibilitatea
explorarii
intregii
cavitati
abdominale
posibilitatea apendicectomiei fara alte incizii in cazul in care apendicele prezinta
o
situatie
anatomica
particulara
posibilitatea abordarii (in caz de necesitate) a altor organe fara alte incizii

recuperare
posoperatorie
rapida
Dezavantaje:


costuri
mai
necesitatea unei echipe de chirurgi cu abilitati in laparoscopie

mari

Perioada
postoperatorie
In perioada imediata operatiei este indicata o mobilizare precoce a pacientului.
Aceasta
ajuta
la
reluarea
tranzitului
intestinal.
Reluarea alimentatiei este indicata imediat dupa revenirea apetitului, fiind indicate
alimente care nu produc balonare (lapte dulce, dulciuri concentrate, legume ca
fasole, mazare, varza).
Apendicectomia poate fi incadrata in categoria chirurgia de o zi. Asadar,
pacientul poate fi externat in prima zi postoperator.
Ce complicatii pot aparea postoperator si care sunt semnele de alarma
Una dintre complicatiile (abordului clasic) este supuratia plagii. Inrosirea
tegumentului din jurul plagii, tumefierea acesteia, durerea locala cu caracter
pulsatil sunt semne de infectie. Intr-o astfel de situatie trebuie sa va prezentati la
control.
In primele cinci zile dupa operatie este necesara masurarea temperaturii corpului.
O temperatura ce depaseste 37.5 grd C poate indica o complicatie. Trebuie sa va
prezentati
la
control.
Durerile abdominale insotite de diaree, sau din contra de oprirea tranzitului
intestinal, insotite de febra (in jur de 38grdC) indica o complicatie si trebuie sa va
prezentati la control.
Reluarea activitatilor curente, inclusiv serviciul este indicata dupa o pauza de 3
5
zile.
In cazul operatiei laparoscopice nu exista contraindicatie pentru efortul fizic. Dupa
operatia clasica efortul fizic poate fi reluat dupa cca o luna.