CANCERUL

BRONHO-PULMONAR
Argument
 Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de
îngrijire pentru un pacient cu cancer bronho-pulomonar.
Cancerul pulmonar, sau mai corect, cancerul bronhopulmonar
definit de înmulţirea necontrolată a celulelor din mucoasa care
tapetează arborele traheo-bronşic este o formă de cancer destul de
agresivă şi rapid evolutivă. Aceste celulele numite celule
canceroase, se grupează formând ciorchine – numite tumori, care se
pot dezvolta atât în interiorul bronhiilor, cât şi în afara lor spre
ţesutul pulmonar, formând o tumoră pulmonară primară. De la acest
nivel, celulele canceroase se pot desprinde, trec în sânge sau în
circulaţia limfatică şi se pot fixa şi creşte în alte zone ale corpului
(de ex: în oase) unde generează o tumoră secundară sau metastază.
1.Anatomia și fiziologia aparatului respirator
Aparatul respirator are o importanță vitală în organismul
uman, de aceea trebuie să cunoaștem elementele componente
dintr-un proces de respirație. În componența acestui aparat se
descriu următoarele elemente: căile aeriene și plămânii.
Căile aeriene sunt de 2 feluri:
-superioare: nasul, sinusurile paranazale, faringele, laringele.
-inferioare: traheea, bronhiile.
Superioare :
1. Nasul este organul în care se găsește prima parte a căilor
respiratorii superioare și totodată segmentul periferic al
analizatorului olfactiv. Se află așezat în centrul feței, imediat sub
frunte, are formă triunghiulară cu vârful între sprâncene și baza în
jos, unde se deschid orificiile nazale inferioare.
2. Sinusurile paranazale sunt niște cavități pneumatice, cu rol
de cutie de rezonanță și de a menține o temperatură constantă.
Mucoasa lor se continuă cu mucoasa foselor nazale. Sinusurile
paranazale sunt perechi și sunt în număr de 8, câte 4 de fiecare
fosă nazală: sinus maxilar, sinus sfenoid, sinus etmoid și sinus
frontal.
 
3. Faringele este un conduct musculo-membranos, dispus de la
baza craniului până în dreptul vertebrei C8, unde se continuă
esofagul. Cavitatea faringelui este divizată în 3 etaje:
nasofaringele, bucofaringele și laringofaringele. Faringele este
segmentul unde se încrucișează calea digestivă cu cea
respiratorie, pe aici trece aerul din fosele nazale în laringe și
trahee și invers.
4. Laringele este un organ cu dublă funcție: are funcție de cale
respiratorie, fiind un conduct aero-vector și este organ al fonației.
Laringele este așezat pe linia mediană și anterioară a gâtului, deasupra
traheei, sub osul hioid și înaintea esofagului. La adult se află la nivelul
C5-C6, iar la copii este mai sus, iar la bătrâni este mai jos față de aceste
vertebre.

Inferioare:
5. Traheea este un organ sub formă de tub care continuă laringele și se
întinde de la vertebra C6 și se termină în torace, la nivelul vertebrei T 4,
unde se împarte în cele două bronhii principale. Prezintă un segment
cervical și unul toracal.
6. Bronhiile reprezintă căile aeriene care rezultă din arborizarea traheei.
La nivelul vertebrei T4, traheea se împarte în cele două bronhii
principale (dreaptă și stângă). Aceste bronhii pătrund în plămân prin
hilul pulmonar și apoi se ramifică în bronhii lobare și segmentare,
formând arborele bronșic.
7. Plămânii sunt principalele organe ale respirației. La nivelul lor se fac
schimburile gazoase. Culoarea lor variază cu vârsta: la făt este roșu-brun, la
copil gri-roz, la adult este cenușiu mai mult sau mai puțin închis. Greutatea
plămânilor este de 700 g la plămânul drept și 600 g la cel stâng. Capacitatea
totală a plămânilor este de 5000 cm3 aer. Consistența plămânilor este elastică,
buretoasă. Diametrul vertical este de 22 cm, antero-posterior la bază de 18-20
cm, iar transversal la bază de 9-10 cm.

Respirația este o funcție vitală a organismelor vii, reprezentând

ansamblul fenomenelor fizice și chimice prin care se asigură
schimburile gazoase între organism și mediul înconjurător. Cele mai
importante fenomene la nivelul acestui proces sunt absorbția de oxigen
și eliminarea de dioxid de carbon, care la nivel tisular poartă denumirea
de respirație internă, iar la nivelul plămânilor de respirație externă. Din
punct de vedere funcțional, respirația poate fi împărțită în mai multe
etape: ventilație pulmonară, ventilație alveolară, difuziunea gazelor
respiratorii între alveolele pulmonare și sânge, reglarea respirației.
2.Prezentarea generală a Cancerului Bronho-
pulmonar
2.1.Definiție : Cancerul pulmonar, sau mai corect, cancerul
bronhopulmonar definit de înmulţirea necontrolată a celulelor
din mucoasa care tapetează arborele traheo-bronşic este o formă
de cancer destul de agresivă şi rapid evolutivă. Aceste celulele
numite celule canceroase, se grupează formând ciorchine –
numite tumori, care se pot dezvolta atât în interiorul bronhiilor,
cât şi în afara lor spre ţesutul pulmonar, formând o tumoră
pulmonară primară. De la acest nivel, celulele canceroase se pot
desprinde, trec în sânge sau în circulaţia limfatică şi se pot fixa
şi creşte în alte zone ale corpului (de ex: în oase) unde generează
o tumoră secundară sau metastază.
2.2.Etiologie:
Neoplasmul broho-pulmonar reprezintă o tumoră malignă
localizată la nivel pulmonar, cu originea în celulele bronșice, este
prima cauză de mortalitate prin cancer în lume și are o incidență
în Europa de 52/100.000 persoane pe an.
Este cel mai frecvent tip de cancer întâlnit la bărbați, iar la femeile
din România ocupă locul 3, după cancerul de sân și cancerul de
colon. Numărul de cazuri în lume creşte cu 5% pe an, proporţional
cu fumatul şi poluarea atmosferică. De asemenea, CBP este mai
frecvent în mediul urban faţă de mediul rural. Vârsta medie la
diagnostic este de 50 de ani la bărbaţi şi peste 60 de ani la femei.
Dintre factorii de risc care conduc spre cancerul bronho-pulmonar
sunt: agenții chimici şi agenții radioactivi. Cu acţiune modulantă
mai sunt: factorul genetic, vârsta și antecendentele pulmonare.
2.3.Diagnostic:
Diagnosticul neoplasmului bronho-pulmonar este pus de o echipă de
medici, care folosesc investigaţii specifice în clinici de pneumologie,
apelând la radiografii toracice, tomografii computerizate,
bronhoscopii, examene din spută pentru celule canceroase, observarea
la microscop a unor fragmente din bronşii, ecografii, analize de
laborator. În simpla radiografie a plămânilor, neoplasmul poate
îmbrăca diferite forme: de la imagine normală, la noduli, caverne,
pete, lichid, mimând orice altă boală pulmonară, motiv pentru care nu
este uşor de diagnosticat.
Diagnosticul în cancerul bronho-pulmonar se pune pe: examenul
clinic, radiografia toracică, bronhoscopia (cu recoltarea de țesut
pentru examenul anatomo-patologic, biopsie), examen citologic (din
spută, aspirat sau lavaj bronșic – care depistează prezența de celule
canceroase), tomografia computerizată (TC), rezonanță magnetică
nucleară (RMN), tomografia cu emisie de pozitroni (PET-scan, este
metoda nouă și sofisticată, cu unele avantaje față de TC sau RMN).
2.4.Evoluție și prognostic:
Tumorile bronho-pulmonare sunt tratate cel mai bine
chirurgical, însă doar 25 până la 30% din pacienții cu carcinom
bronșic macrocelular pot fi supuși unei intervenții chirurgicale.
După operație, între 30-50 % din bolnavi supraviețuiesc mai mult
de cinci ani. În cazul pacienților care nu sunt operați, ci supuși
radioterapiei, doar 20-30 % supraviețuiesc mai mult de cinci ani. 
Prognosticul carcinoamelor bronșice microcelulare și a celor
macrocelulare cu metastaze nu este favorabil. Rata medie de
supraviețuire se situează între patru și doisprezece luni. Dacă este
tratată cu chimioterapie sau radioterapie, tumora dispare complet
la 5 până la 10 % din bolnavi. Fără tratament, carcinomul bronșic
microcelular duce la moarte într-un interval de 3-5 luni, doar 4 %
din bolnavi supraviețuind mai mult de un an.
 Cancerul bronho-pulmonar (CBP) este o afecțiune care conține o tumoră de
extremă gravitate, în care semnele clinice apar tardiv, cu evoluţie asimptomatică în
majoritatea cazurilor (7/8 din cazuri). Mai puţin de 1/3 din cazuri se găsesc la
diagnostic într-o etapă terapeutică utilă, media de supravieţuire este de 6-18 luni şi
doar aproximativ 20% din pacienţi trăiesc mai mult de 1 an. În momentul
diagnosticului, 55% dintre pacienţi se prezintă cu metastaze, circa 30% cu boală
avansată loco-regional şi doar 15% în stadii localizate. În ceea ce priveşte
supravieţuirea la 5 ani, pentru pacienţii cu stadii localizate ale bolii, aceasta este de
numai 48%, coborând dramatic la 18% pentru cei cu boală avansată loco-regional şi
fiind practic nulă pentru cei cu boală metastatică.
Rata de supravieţuire la 5 ani pentru toate stadiile este de 15%, observându-se o
creştere faţă de cea din anii ’60 (8%), creştere datorată progreselor în prevenţie şi
tratament. Pacienţii cu rată crescută de supravieţuire sunt cei diagnosticaţi în stadii
precoce, rezecabile, fapt ce indică necesitatea diagnosticului în astfel de stadii,
preclinice şi detecţia, ca şi tratarea, leziunilor preneoplazice.
Pentru a evalua operabilitatea cancerului bronho-pulmonar, pentru a stabili un
prognostic şi pentru a compara eficacitatea diferitelor protocoale terapeutice, se
utilizează un sistem de codificare a extensiei cancerului, denumit TNM (T - tumoră,
N - numărul ganglionilor, M - metastaze).
2.5.Tratament:
În cazul neoplasmului bronho-pulmonar se poate vorbi de o
profilaxie a bolii, întrucât diverse și ample studii
epidemiologice și clinice au arătat rolul unor factori favorizanți
în declanșarea acestei boli grave. Prin combaterea acestor
factori se poate încerca o profilaxie a bolii prin renunțarea la
fumat, precum și prin adoptarea unor măsuri în vederea
reducerii poluării atmosferei în care trăiește persoana
respectivă.
O altă metodă eficientă a tratamentului profilactic este
depistarea precoce a cancerului bronho-pulmonar prin studii
radiologice și citologice (microradiografie, respectiv examenul
bacteriologic al sputei) la persoanele cu riscuri mari de
îmbolnăvire: bărbații de peste 40-45ani, marii fumători,
muncitorii din minele radioactive.
2.6.Complicații:
Complicații pulmonare:
 Tuse persistentă
 Durere de umeri, de spate sau în zona pieptului
 Probleme de respirație
 Respirație șuieratoare
 Bronșită
 Pneumonie
 Tuse cu flegmă
 Tuse cu sânge
 Modificarea vocii
Complicații cardiace:
 Cancerul la plămâni poate afecta inima, cauzând complicații cardiace. Dacă tumoarea
se dezvoltă în apropierea unei artere principale, pot apărea urmatoarele probleme:
 Inflamarea gâtului, a pieptului sau a feței
 Probleme de vedere
 Dureri de cap sau amețeli
 Oboseală generalizată
 Neuropatie este senzația de slăbiciune sau amorțeală care se resimte la
nivelul mâinilor și picioarelor din cauza daunelor aduse terminațiilor
nervoase și țesuturilor. Dacă tumoarea de la nivel pulmonar crește în
apropierea vaselor de sânge ale brațelor sau umerilor, nervii sunt comprimați
și astfel apare neuropatia.
 Efuziune pleurală acumularea de fluid la nivelul membranei care acoperă
plămânii poate pune presiune pe plămâni, cauzând probleme respiratorii.
 Blocarea căilor respiratorii : dacă tumoarea crește în locul prin care aerul
pătrunde în plămâni, pot aparea probleme de respirație sau infecții precum
pneumonia.
 Durerea poate să apară la nivelul coastelor sau al musculaturii pieptului, pe
masură ce cancerul pulmonar evoluează.
 Complicații esofagiene: dacă tumoarea crește în apropierea esofagului, pot
apărea probleme la înghițire.
 Metastazierea cancerului pulmonar : Cancerul la plămâni se poate extinde,
în stadiu avansat, către alte părți ale corpului. Acest proces se numește
metastază. În funcție de zona în care se extinde, pot apărea și alte efecte. În
general, cancerul pulmonar se extinde către creier, ficat, oase, glande.
 3. ROLUL AUTONOM ȘI DELEGAT AL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU CANCER BRONHO-PULMONAR

Diagnosticul de cancer pulmonar este extrem de traumatizant, fiind relaţionat cu temeri privind
tratamentul, scurtarea viitorului şi posibilitatea morţii. Teama de necunoscut şi nesiguranţa asupra
viitorului pot fi foarte stresante pentru bolnav.Chiar dacă acesta a avut suspiciuni motivate de
simptome, diagnosticul vine ca un trăsnet. Noutatea poate fi devastatoare, însoţită de emoţii, care
pot izbucni în diferite momente ulterioare diagnosticării. Emoţiile pot include perioade de latenţă,
neîncredere, şoc, tristeţe, furie, vină, sentimente de neajutorare şi frică. Mulţi oameni caută motive
şi se întreabă “de ce eu?”. Pentru alţii, diagnosticul de cancer pulmonar poate însemna că viaţa nu
va mai fi niciodată la fel. În stadiile primare, ei vor simţi că nu vă nu se pot gândi la altceva. Apar
insomniile şi starea de extremă anxietate.
Sentimentele descrise sunt specifice unei crize. Ele nu semnifică incapacitatea înfruntării bolii,
deci asistentul medical va sprijini pacientul ca să-i ofere confortul psihic. Unele situaţii sunt mai
stresante, ca întâlnirile din spital, lectura despre cancerul pulmonar, sau vizionarea unor emisiuni
TV cu această temă. Perspectiva testelor şi a tratamentelor pot mări anxietatea. Sentimentele pot fi
mult mai intense în momente intime. Asistentul medical va sfătui bolnavul că acceptarea existenţei
sentimentelor poate fi primul pas în a le stăpâni. Pacientul trebuie să încerce să accepte
normalitatea acestor reacţii vis a vis de diagnostic, tratament şi existenţa viitoare. Învăţarea unei
tehnici de relaxare poate fi benefică, deoarece va abate gândul pacientului de la griji şi îl va
destinde.
 După acceptarea veştii, reacţiile vor varia de la o persoană la alta. Asistentul medical
va consilia bolnavul să alunge frica, să discute despre sentimentele care îl apasă, să ceară
sprijin ori de câte ori are nevoie. nevoie. În unele cazuri, oamenii încearcă să-şi ascundă
emoţiile de frică să nu îi afecteze pe alţii. La început, unii găsesc dificil să vorbească şi
necesită timp să-şi sorteze gândurile. A vorbi deschis cu alţii - familie, prieteni, medic sau
asistentă - despre frământările proprii, poate fi de ajutor.
Îndeplinirea unor sarcini practice, poate fi folositoare în reducerea presiunii psihice
(terapie ocupaţională).
Dacă noile sentimente şi îngrijorarea interferă mult cu viaţa de zi cu zi şi e dificil ca
bolnavul să le facă faţă, acesta trebuie să contacteze medicul, asistenta sau psihologul.
“Odată ce bolnavul este diagnosticat, normalul nu mai rămâne normal; priorităţile se
schimbă.”
Gândurile negative referitoare la sănătate, pot înrăutăţi starea psihică, conducând uneori
la depresie, anxietate, sau pierderea încrederii şi siguranţei de sine. O modalitate de a
rezolva acesteaspecte este consilierea din partea asitentului medical ca pacientul să rămână
implicat în activităţile care îi plac şi care îi dau un sentiment de bunăstare. El poate
descoperi că imaginaţia o ia razna şi lucrurile încep să îşi depăşească proporţiile. Atunci
trebuie să se concentreze asupra lucrurilor prezente, mai degrabă decât asupra viitorului.
Asistenta îl va consilia să menţină o atitudine pozitivă, plină de speranţă, să încerce să-şi
păstreze simţul umorului, util în confruntarea cu situaţii dificile.
a.)Fișa tehnică nr. 1
Efectuarea RMN-ului 
 Definiție : Rezonanța magnetică nucleară este utilă mai ales în depistarea
metastazelor ( apariția unui focar de boală în altă parte a organismului) osoase.
 Scopul:
-RMN-ul are ca scop metoda imagistică cu sensibiliatea cea mai mare în
diagnosticarea cancerului;
 Matariale necesare:
-aparatul RMN;
-substanță de contrast;
-branulă;
Pregătirea psihică și fizică a pacientului:
-se explică procedura , importanța acesteia;
-se obține consimțământul informat;
-pacientul este înștiințat ca nu are voie să consume alimente cu 4-6 ore înainte;
-se instruiește pacientul să rămână relaxat pe timpul RMN-ului;
 
Efectuarea procedurii:
-în timpul investigației masa se deplasează prin centrul acestui cerc ;
-scanerul este deschis la ambele capete , senzația de claustrofobie fiind puțin probabilă;
-pacientul va rămâne complet nemișcat ;
-examinarea este alcătuită in serii de secvențe care durează fiecare între 1 și 6 minute cu
mici pauze între ele ;
-asistenta va părăsi camera de examinare , dar va fi în contact vizual și auditiv cu
pacientul ;
-un dispozitiv denumit antenă va fi poziționat în jurul regiuni toracale;
-pacientul va sta în decubit dorsal ;
 
Rezultate :
-rezultat în formă digitală va fi disponibil în aceeași zi;
 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU CANCER BRONHO-PULMONAR

Culegerea datelor:
Numele: C.
Prenumele: G.
Sex: masculin
Vârstă: 73
Domiciliu: Corabia
Naționalitate: română
Condiții de viață : bune, fumător de la 18 ani
Data internărnării: 17.04.2020
 
Diagnostic la internare : Neoplasm bronho-pulmonar drept T1N1M1(BRA)-Stadiul
II
Motivele internării: Dureri la baza hemitoracelui drept , amețeli, dispnee respiratorie,
tuse productivă, cefalee, vărsături abundente, vertij
Antecedente :
heredo-colaterale : nesemnificative;
personale :infecții pulmonare repetate, bronșită cronică tabacică în 1991;
Istoricul bolii: Bolnavul în vârstă de 73 de ani, prezintă
astenie, tuse seacă, inapetenţă şi scădere în greutate. Urmează
un tratament ambulatoriu cu antibiotice şi simptomatologia se
ameliorează relativ. În urmă cu 2 zile se prezintă la dispensarul
teritorial cu dispnee, spută hemoptoică cu aspect de jeleu de
coacăze de unde i se eliberează bilet de trimitere la camera de
gardă a Spitalului Municipal Suceava.
 
Data externării:25.04.2020
 APLICAREA PROCESULUI DE NURSING
Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi
fundamentale:
Nevoia Manifestări de
Problema Sursa de dificultate
fundamentală dependenţă
1. Nevoia de a -dispnee -tuse -dificultate în respirație
respira şi a avea o
bună circulaţie
2. Nevoia de a se -lipsa poftei de mâncare - scăderea în greutate - alimentație
hidrata şi a se insuficientă cantitativ
alimenta
3. Nevoia de a - - -
elimina
4. Nevoia de a se - - -
mişca şi a avea o
bună postură
5. Nevoia de a se -incapacitatea de a se -dureri -odihnă insuficientă
odihni şi a dormi odihni

6. Nevoia de a se -incapacitatea de a se -vertij -amețeli frecvente

îmbrăca şi a se îmbraca
dezbrăca
7. Nevoia de a fi curat, - - -
îngrijit, de a proteja
tegumentele şi
mucoasele
8. Nevoia de a menţine - - -
temperatura corpului în
limite normale
9. Nevoia de a evita -incapacitatea de ași -vertij -amețeli frecvente
pericolele menține echilibrul

10. Nevoia de a - comunicare -conversații minime -spitalizarea și

comunica ineficientă la nivel despărțirea de familie
afectiv
11. Nevoia de a acţiona - - -
conform propriilor
convingeri şi valori, de
a practica religia
12. Nevoia de a fi - - -
preocupat în vederea
realizării
13. Nevoia de a se - dezinteres în a - izolare -spitalizarea
recrea participa la activități -stresul
14. Nevoia de a învăţa -cunoștințe insuficiente - lipsa cunoștințelor - lezarea integrității
cum să-ţi păstrezi despre afecțiune fizice și psihice
sănătatea
ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR
Zilele I-II

Intervenţii
Nevoia Diagnostic de
Obiective autonome şi Evaluare
deficitară nursing
delegate
1. Nevoia de a respira -dificultate de a -să respire cu minim - asigur poziția - pacientul prezintă un
respira cauzată de de dificultate in semișezând ritm respirator de
dispnee, tuse cu termen de 3-5 zile; -învăț pacientul despre 23resp/min
expectorație -să reducă tusea; efectele nocive ale -tusea încă persistă;
sanghinolentă -să fie echilibrat tutunului în
psihic; diagnosticul său și îl
încurajez să renunțe la
tutun;
- pregătesc pacient în
vederea tratamentului
la care va fi supus;
-administrez
tratamentul indicat de
medic;
2. Nevoia de a se -deficit în - pacientul să fie - explic pacientului - pacientul este
alimenta alimentare datorită echilibrat hidro- importanța conștient de
stării generale electrolitic și regimului importanța
alterate care se nutrițional în alimentar; regimului alimentar
manifestă prin stări termen de 10-14 -studiez și îl respectă;
de greață și vomă; zile; preferințele
acestuia asupra
alimentelor
premise sau
contraindicate;
-servesc pacientul
cu alimente la ore
adecvate și
temperatură
moderată;
3. Nevoia de a dormi - dificulatate de a -pacientul să nu mai -identific cauza orelor - pacientul doarme
și de a se odihni dormi și odihni prezinte cefalee insuficiente de somn ; datorită medicației
datorită dispneei și -pacientul să se poată -observ și notez administrate
cefalee manifestate odihni , 2-3 ore de calitatea și orarul
prin ore insuficiente somn în cursul zile și somnului;
de somn 6-8 ore noaptea -întocmesc un
program de odihnă
corespunzător
organismul pacientului
;
-administrez Diazepam
și calmante la
indicația medicului
-observ efectele
tratamentul prescris și
administrat asupra
organismului
pacientului;
4. Nevoia de a - dificultate în a-și - pacientul să poată -identific cauza - pacientul exprimă
evita pericolele menține echilibrul evita pericolele de amețelilor; o diminuare a
cauzată de amețeli; a-și pune viața în -administrez vertijului;
-anxietate pericol; medicamente la -pacientul este
-pacientul să fie prescpriția echilibrat psihic
echilibrat psihic medicului;
-creez un mediu
optim pentru ca
pacientul să-și
exprime nevoile,
ideile
-furnizez
pacientului
explicații clare și
deschise asupra
îngrijirilor
programate
 Zilele III-IV

Intervenţii
Diagnostic de
Nevoia deficitară Obiective autonome şi Evaluare
nursing
delegate
1. Nevoia de a se - dificultate de a se - pacientul să-și - explorez ce activități - pacientul nu mai stă
recrea angaja într-o activitate recapete stima de sine îi plac pacientului izolat și participă la
recreativă - pacienul să fie - analizez și stabilesc activităţile recreative
echilibrat din punct de dacă acestea sunt în simţind o stare de
vedere psihic concordanță cu starea confort fizic şi psihic
sa psihică și fizică
- planific activităţi
recreative împreună cu
pacienul
- notez reacțiile și
manifestările
pacientului cu referire
directă la:
starea de plictiseală și
tristeţe
2. Nevoia de a - comunicare - pacientul să - asigur un mediu - pacienta s-a adaptat
comunica ineficientă la nivel folosească mijloace de liniştit, plăcut la noua situaţie
afectiv comunicare adecvate - evaluez funcţia - este calm, nu este
stării sale cognitivă a pacientului agresiv
- pacientul să fie - facilitez exprimarea - cunoaşte mijloacele
echilibrat psihic sentimentelor şi eficace de comunicare
modul în care percepe - pacientul este
această atitudine orientat în timp şi
- sesizez percepţia spaţiu
irealistă a pacientului - este echilibrat psihic
- favorizez exprimarea
sentimentelor şi a
lucrurilor care-o
preocupă
- pacientul nu va fi
contrazis
- pacientul este ajutat
să-şi cunoască
punctele forte şi
valoarea sa
 Ziua a V-a

Intervenţii
Diagnostic de
Nevoia deficitară Obiective autonome şi Evaluare
îngrijire
delegate

1. Nevoia de a se - dificultate de - pacientul să - ajut pacientul să - pacientul își

îmbraca și autoîngrijire prezinte o stare de se îngrijească satisface nevoia
dezbraca datorată unor sănatate mai bună - ajut la nevoie cu ajutorul
simptome ale pacientul să se asistentei
bolii îmbrace și să iși
facă toaleta
zilnică
2. Nevoia de a învăţa - deficit de cunoaștere a - acumularea de noi - identific obiceiurile şi - pacientul a asimilat şi
afecțiunii şi a evoluției cunoștințe deprinderile greşite ale înţeles informaţiile despre
sale pacientului natura afecţiunii sale
- ţin lecţii: de formare a
deprinderilor igienice, de
alimentaţie raţională, mod
de viaţă echilibrat, de
administrare a diferitelor
tratamente
- efectuez demonstraţii
practice
- încurajez şi îl ajut la
dobândirea noilor
deprinderi
- verific împreună cu
pacientul dacă şi-a însușit
noile cunoștințe şi
deprinderi
Evaluare finală
 
Pacientul în vârstă de 73 de ani se internează cu diagnosticul de
cancer bronho-pulmonar drept T1N1M1(BRA)-Stadiul II. A urmat
tratament medical Ser fiziologic, Glucoză 5%, Manitol 20mg,
Etoposid 40mg, Cisplatin 50mg, Furosemid 20mg, Diazepam,
Brohexim1cp/ zi) și fizical. Se externează ameliorat.

Recomandări la externare: 
să evite efortul fizic și frigul;
continuă tratamentul conform scrisorii medicale;
dietă alimentele se servesc în porții mici, alimentație hiper-calorică;
revine la control medical și pentru administrarea curie de
chimioterapie peste 1 săptămână;
renunţarea la alcool, tutun şi alte vicii ce afectează sănătatea.
 
 CONCLUZII
Necesitatea implicării personalului medical ce lucrează în rețeaua
primară de sănătate în depistarea suferințelor canceroase și orientarea
acestora către medicul specialist se impune, în scopul depistării
pacientilor aflați în stadiile I-IV, ca de altfel și o mai bună educație
sanitară în scopul unei alimentații lipsite de factori nocivi.O excelentă
cunoaștere clinică a bolii ca și un examen clinic foarte corect efectuat
nu pot înlocui aportul examenelor: radiografia pulmonară, radioscopia
pulmonară, bronhoscopia, ionografia și tomografia computerizată,
rezonanța magnetică nucleară (RMN) ,în stabilirea diagnosticului , a
bilanțului de extindere tumorală și a indicației terapeutice
adecvate.Pentru un posibil screening al populației din grupa de vârstă
cea mai afectată de cancerul bronho-pulmonar (peste 65de ani) ,
examenul radiologic rămâne investigația potrivită în condițiile
materiale actuale . Cancerul bronho-pulmonar rămane o afecțiune
devastatoare pentru a cărui depistare precoce sunt necesare programări
speciale de screening dar în primul rând o mai bună educație
oncologică în râdul populației .