PARAPAREZA

STADIUL DE ȘOC MEDULAR

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ
STUDENTA: PUPĂZĂ PETRONELA-TANIA
 Parapareza
Parapareza reprezintă afectarea membrelor
inferioare și a părții inferioare a trunchiului.
Apare atunci când nivelul leziunii medulare
este sub T2.
Sindromul acesta poate fi determinat de
multiple cauze, cele mai frecvente rămânând
însă traumatismele vertebro-medulare. Lezarea
măduvei, în funcție de nivelul la care se
produce, determină paralizia membrelor
inferioare, tulburări de sensibilitate și tulburări
sfincteriene – de la formele grave ca urmare a
întreruperii totale medulare, până la cele cu
pareze.
Aspecte clinice
 M.I. cu spasticitate clasică: adducția coapselor cu forfecarea caracteristică
 Picior în varus-equin cu rotație internă
 Reflexe osteo-tendinoase exagerate
 semnul Babinski prezent
 la nivelul genunchilor poate exista o extensie exagerată sau genu-flexum
 Frecvent copiii prezintă și o cifoză în zona lombară determinată de
scurtarea ischio-gambierilor și bascularea consecutivă a bazinului
 Scolioză în C sau S
Stadiul de șoc medular (I)
 Stadiul de șoc medular, reprezintă perioada în care deficitul este total și
se pun mai ales probleme de nursing (evitarea escarelor,a tromboemboliilor,
asigurarea drenajului bronșic și a respirației diafragmatice). Reprezină un
stadiu de tip flasc.Această fază durează de la câteva zile la 6 săptămâni.
 Complicatiile ce apar sunt: tulburări sfincteriene cu retenție de urină și
incontinență, retenție de materii fecale, apariția escarelor datorate
tulburărilor ischemice prin compresia arterelor, suprainfectarea
escarelor, infecții urinare la cei cu sonde, bronhopneumonii. 
 În acest stadiu se recomandă adoptarea unor posturi corecte ale corpului și
membrelor inferioare, precum și mobilizări pasive, ample, ale tuturor
segmentelor corpului.
 Obiective
 Prevenirea apariției escarelor
 Prevenirea tromboemboliei
 Asigurarea respiratiei diafragmatice corecte
 Asigurarea drenajului bronsic
Prevenirea pozițiilor vicioase
Menținerea unei bune circulații sanguine
Prevenirea anchilozelor articulare, a retracturilor musculotendinoase
Restituirea imaginilor motrice
Mobilizări pasive
 Mișcările pasive se execută localizat, articulație după articulație, pe toată
amplitudinea posibilă, progresiv. Fiecare membru se lucrează timp de 15
min- 1 oră, de două ori pe zi în primele 6 săptămâni, apoi o dată pe zi.
 Se începe cu mobilizări pasive ale degetelor piciorului (flexie-extensie)
 Flexia,extensia, circumducția piciorului
 Mobilizarea rotulei în sus,jos și lateral
 Din decubit dorsal sau ventral cu genunchiul la 90º: se fixează călcâiul și
se mobilizează piciorul în iversie,eversie
Din decubit dorsal sau ventral se execută flexii,extensii ale genunchiului cu
priza pe treimea inferioară a gambei.
Mobilizări pasive
 Din decubit dorsal se execută abducții, adducții ale membrului inferior, fie
cu el în extensie, ori în flexie,
 Din decubit dorsal membrele inferioare extinse se execută rotații ale CF
sau din decubit ventral, cu genunchiul flectat se execută rotații
Din decubit dorsal se fac flexii pasive de trunchi (dacă nu a fost fractură
vertebrală), pentru a întinde musculatura extensoare a acestuia.
Posturări
 Din decubit dorsal membrele inferioare se posturează cu genunchii în
extensie, picioarele în flexie dorsală, iar coapsele în ușoară abducție, cu o
pernă între ele.
Din decubit ventral se posturează, plasând saci de nisip pe marginea
externă a membrelor inferioare (pentru a preveni rotația externă), iar brațul
se poziționează în abducție peste 90 grade, cotul în flexie, antebrațul în
pronație și în mână ține un sul.
 Pacientul este instalat pe o masă de verticalizare, cu sistem de fixare la
nivelul picioarelor, genunchilor și a pieptului.
Posturi drenaj bronșic
 Gimnastică respiratorie
1. Pacientul este în decubit dorsal cu brațele pe lângă corp.
Kinetoterapeutul, lângă pacient, plasează palmele pe
regiunea subclaviculară a acestuia, iar în timpul expirului
execută cu podul palmei presiuni orientate de sus în jos și
oblic înainte.
2. Din aceeași poziție ca la exercițiul precedent pacientul
execută un inspir profund odată cu bombarea abdomenului,
apoi un expir profund cu presarea mâinilor pe abdomen.
3. Pacientul este în decubit dorsal cu o minge medicinală
ținută în mâini în dreptul abdomenului. Se cere pacientului
să facă o inspirație profundă asociată cu bombarea
abdomenului și cu ducerea mingii în sus, apoi o expirație
prelungită cu așezarea mingii pe abdomen.
Metode pentru facilitarea întoarcerii
o Flexia
capului și gâtului cu rotație ajută la trecerea din decubit dorsal în
decubit ventral.
o Extensiacapului și gâtului cu rotație ajută la trecerea din decubit ventral în
decubit dorsal.
o Încrucișareamembrelor superioare produce o mișcare pendulară atunci
când se trece din decubit dorsal în decubit ventral.
o Încrucișarea gleznelor facilitează rostogolirea
Bibliografie
• Elena Sîrbu, “Terapia kinetică în afecțiunile neurologice”, Editura
Universității de Vest, Timișoara, 2015
• Tudor Sbenghe, “Kinetologie profilactică,terapeutică și de
recuperare”,Editura Medicală, București,1987
• Bogdan Almăjan, “Tehnici de manevrare a pacientului”