Antrenamentul sportiv

1. Particularitățile antrenamentului sportiv

Cuvîntul antrenament definește, cel mai des, procesul exersării sau deprinderii. Sensul
cuvîntului în accepțiunea sa, este mult mai vast mai elaborat, definește o multitudine de
concepte de pregătire-exersare care necesită un "antrenament" adecvat dobîndirii unor
deprinderi-abilități cotidiene fie ele sportive, intelectuale sau pur domestice.

Antrenamentul sportiv defineste procesul de pregătire a sportivului/echipei. Obiectivul

antrenamentului sportiv este maximizarea tuturor capacităților sportivului astfel încît acesta
să dobîndească victoria. Acesta maximizare se poate realiza doar dacă pregătirea sportivului
este constituită după un sistem, pe baza metodelor exersării[1]. Pregătirea sistematică
bazată pe metodele exersării pregătește traiectoria viitoare a sportivului creînd premisele
performanței sportive pe baza anumitor factori:

 Pregătirea organismului sportivului pentru a fi capabil să asimileze solicitările

crescînde din antrenament cu randament maxim;
 Crearea unei baze fizice, tehnice-tactice amplă și eficientă;
 Dotarea cu mecanisme psihologice și cunoștiințe teoretico-practice a sportivilor, ce
să le permită să facă față competiției prezente și asimilarea altor mecanisme ce le
asigură ascensiunea la nivelul superior de pregătire în antrenament[2].

Pregătirea psihologică

Pregătirea tactică
Pregătirea tehnică

Pregătirea fizică

Figura nr.1 Piramida componentelor pregătirii adaptată după Bompa T[3]

Modificarea permanentă a caracteristicilor din antrenament au ca rezultat așteptat,
adaptări funcționale și morfologice ale organismului exprimate prin creșterea capacității de
lucru și a randamentului in antrenament și în competiția sportivă. Premisele performanței
sportive sunt fundamentate pe consolidarea unei arii cît mai vaste de aptitudini fizice și
deprinderi tehnico-tactice. Antrenamentul este un ansamblu de schimbări fucționale a
organismului sub efectul unei stimul extern provocat de exercițiile fizice și de combinațiile
lor asupra carora antrenorul are acțiune directă.

Antrenamentul în esența sa ESTE UN PROCES INSTRUCTIV-EDUCATIV DUAL, indispensabil

legat de tandemul antrenor-sportiv, avînd un caracter bilateral prin activitatea antrenorului
și corespondentul acesteia-activitatea sportivului.

Table nr. 1 Caracterul bialateral al antrenamentului

Antrenor Sportiv
Conducerea Autoconducere
Instruire Autoinstruire
Predare Învățare-exersare
antrenament
Reglare Autoreglare
Solicitare, stimulare Dezvoltare,perfecționare
Educare Formare atidudinală
Manipulare-discipină Autonomie,independență

Anvergura complexității antrenamentului este dată de numărul mare de factori care trebuie
să determine trecerea de la aptitudini și atitudini timid exprimate, la capacități și convingeri
ferme, conduite psihocomportamentale stabile și eficiente[4]. Identificarea și cuantificarea
încărcăturii in antrenament este un proces complex, important și indispensabil unui demers
eficient în pregătirea sportivului [5].
Antrenamentul este un proces pedagogic desfășurat sistematic și contnuu
gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice, tehnico-
tactice și psihice intense, în scopul obținerii de rezultate înalte în din formele
de practicare competitivă a exercițiilor fizice.
Concluzii:

 Antrenamentul este un proces al exersării;

 Obiectivul antrenamentului este maximizarea posibilităților fizice, tehnico-tactice și
psihice ale sportivului;
 Antrenamentul este un proces instructiv-educativ dual (antrenor-sportiv);
 Antrenamentul este un proces de instruire extrem de amplu atît ca durată, cît și ca
multitudinea factorilor ce intră în componență (interdisciplinaritatea).