LEPRA

Lepra este boala infectioasa cronica, cutanata s i neurologica, cu caracter endemic,

produsa de Mycobacterium leprae.
Este cunoscuta s i sub denumirea de boala Hansen, dupa numele norvegianului Armauer
Hansen, care in 1873 a descoperit agentul patogen.
Totusi, depistarea maladiei nu este lipsita de dificultati:
• regiuni greu accesibile, in care se afla o buna parte dintre persoanele afectate;
 perceperea leprei ca maladie infamanta nu incita familia s i comunitatea sa declare cazurile.
Agentul etiologic al leprei este un bacil acido - alcoolo - rezistent, evidentiabil prin
coloratia Ziehl Nielsen. Nu poate fi cultivat pe medii speciale si nu este patogen la cobai. Prin
inoculare la s oarecele timectometizat, iradiat si la rozatorul tatu, realizeaza un model de infectie
experimentala hanseniana.

M. leprae este antigenic complex, aspect ce se poate evidentia prin reactiile

Mitsuda s i Fernandez.

In 60 % din cazuri, infectia se produce in copilarie. Obisnuit, poarta de intrare este

nazala, mai rar cutanata, digestiva sau pulmonara. Contagiozitatea este totusi scazuta, necesitand
contact strans familial. De regula, bolnavii cu lepra apartin categoriilor celor mai sarace.

Perioada de incubatie este in medie de 2 - 7 ani.

In functie de imunitatea celulara a pacientului , intilnim mai multe forme de lepra.

Acestea difera prin manifestarile clinico - evolutive, aspectele histologice (biopsie cutanata,
mai rar din nervul afectat), bacteriologice (cantitatea de bacili din leziuni sau din secretiile
nazale) s i imunologice.

Practic numai doua dintre ele sunt forme clinice stabile, zise polare: lepra

tuberculoida si lepra lepromatoasa. Celelalte sunt forme intermediare instabile.

Lepra tuberculoida ( TT):

Clinic intalnim 1 - 3 placi (lepride) hipopigmentate, hipoestezice sau anestezice, la nivelul

carora sudoratia si pilozitatea au disparut. Testele la pilocarpina si la histamina sunt negative.
Lepridele sunt reliefate, bine delimitate, avand conturul inelar sau policiclic.

Manifestarile neurologice sunt constante si importante. Intalnim tulburairi de sensibilitate

(initial exista disociatie termo-analgezica) si hipertrofie de trunchiuri nervoase Ia nivelul
traiectelor superficiale. Sunt afectati nervii cubital, median, sciatic popliteu extern, tibial posterior,

1
 facial, etc. Desi neuropatia este in raport cu distructia de axoni prin granulom imunologic, se pare
ca s i temperatura scazuta (bacilul Hansen se inmulte te la sub 33° C) joaca un anumit rol.

Tabloul clinic asociaza si atrofii musculare, paralizii invalidante si tulburari trofice in

teritoriile cu afectare neurologica.

In leziuni nu se evidentiaza bacili.

Reactfia la lepromina, efectuata cu extract standardizat din leprom, este intens

pozitiva, fiind o marturie a capacitatii subiectului de a reactiona impotriva M. leprae.

Prognosticul este favorabil.

Lepra "borderline" tuberculoida (BT):

Bolnavul prezinta rnai mult de 5 lepride, variabile ca marime si forma, cu margini mai putini
nete. Lezarea trunchiurilor nervoase este constanta s i severa. in leziuni sunt bacili putini, iar reactia
Ia lepromina este slab pozitiva.

Lepra "borderline "(BB):

Clinic, intalnim numeroase leziuni inelare, polimorfe. Afectarea nervilor periferici este
variabila. Numarul bacililor in leziuni este moderat, iar intradermoreactia la lepromina este
inconstant slab pozitiva.
Aceasta forma este instabila, cu evolutie spre BT sau BL, in functie de imunitatea gazdei
§i raspunsul terapeutic.

Lepra "borderline " lepromatoasa (BL):

Eruptia maculara din stadiile incipiente devine polimorfa (papule, noduli, placi) si se
insoteste de afectarea neurologica periferica cu tendinta la simetrie.
Bacilii in leziuni sunt in numar mare, iar in secretiile nazale sunt rari. Reactia la
lepromina este negativa.

Lepra lepromatoasa (LL):

Este forma clinica cea mai severa si cea mai contagioasa. Este vorba de o boala
generalizata, caracterizata printr – o bacteriemie continua - marea lepra .
Initial, bolnavul prezinta multiple macule galbui, eritematoase sau
hipopigmentate, greu de evidentiat, dupa care apar leproamele reprezentate de noduli dermici,
mai mult sau mai putin proeminenti, de nuanta rosie - bruna. Leziunile sunt numeroase s i dispuse
aproape simetric. Localizarea de electie este fata, unde prin confluare pot da aspeci de "facies
leonin ". Mucoaseie (nazala, bucala, laringiana) sunt adesea interesate. Neuropatia este tardiva,

2
 iar terapia precoce duce la vindecare fara sechele. Leziunile cutanate se asociaza frecvent cu
atingeri viscerale si ale oaselor.
Numarul bacililor in leziuni si in secretiile nazale este mare. Reactia la lepromina este
negativa.
Tratamentul actual a transformat prognosticul acestei forme, care altadata conducea la
mutilatii, interesari viscerale redutabile si deces in 5- 10 ani.

Lepra nedeterminata:

Reprezinta de regula manifestarea de debut a leprei, putand evolua spre una sau alta
din formele polare. Este mai frecventa la copii, iar aspectul clinic consta in macule
hipopigmentate sau roze. Exista afectare neurologica senzitiva, cu disociere termo - analgezica.
Bacilii in leziuni sunt in numar moderat, iar reactia la lepromina este negativa.

Asa cum se poate desprinde din datele de mai sus, reactivitatea imuno - celulara
satisfacatoare determina o evolutie mai blanda a leprei, imbracand forma tuberculoida.
Totusi, cresterea rapida a eficacitatii mecanismelor imunitare se pare ca este la originea asa -
ziselor reactii leproase de tip I, in cursul carora leziunile neurologice se agraveaza,
Iar cele cutanate devin rosii, edematoase si se pot ulcera. Asadar reactia de tip I presupune
schimbari de profil imunologic, cu recuperarea imunitatii celulare si evolutia bolii spre polul
tuberculoid.
Impotriva bacilului Hansen, organismul afectat produce anticorpi specifici, fara eficienta in
aparare. Titrul lor este mai crescut in LL si in BL, forme in care intervin reactii leproase de tip II,
mediate de complexe imune. In aceasta situatie se intalnesc noduli dermo - hipodermici,
eritematosi durerosi (eritem nodos lepros), febra, cefalee, astenie s i frecvente interesari
neurologice, oculare, renale, articulare. Manifestarile viscerale pot fi si izolate. In reactia de
tip II apare artrosinovita, explicata prin cresterea imunitatii umorale si formarea de complexe
imune ce se depoziteaza in sinoviala.
Ambele tipuri pot interveni atat in cursul tratamentului cat s i in afara acestuia. OMS,
in 1988, a clasificat lepra in doua forme:
- forme paucibacilare, in general putin simptomatice, corespunzand schematic formelor
TT s i BT din clasificarea Ridley - Jopling. Exista la aceste cazuri o buna rezistenta imunitara a
gazdei fata de M.leprae;
- forme multibacilare, care cuprind BB, BL s i LL din clasificarea Ridley - Jopling.
Aceste cazuri au imunitatea umorala conservata si periodic exacerbata, dar imunitatea celulara
este scazuta.
Dg dif –lez nodulare sau papuloase – dermatofibrom, histiocitom, limfoame, sarcoidoza, eritem nodos,
eritem indurat

- placi – mycosis fungoides

3
 Tratament

Tratamentul este diferentiat pentru pacientii multibacilari (formele LL, BL s i BB),

comparativ cu pacientii paubacilari (formele TT, BT s i lepra nedeterminata). Se apeleaza la
Rifampicina 600 mg/zi, Clofazimina (Lamprene ) – 50 mg/zi, Dapsona 100 mg/zi. Polichimioterapia
intarzie aparitia rezistentei M. leprae la medicamente.
Tratamentul este de durata, minim 2 ani la cazurile multibacilare s i 6 luni la cele
paucibacilare. Eficienta terapiei poate fi apreciata prin indexul morfologic care reprezinta
raportul dintre bacilii intregi si bacilii fragmentati, granulari sau maciucati.
In reactiile de tip I, se recomanda corticoterapie sistemica, iar in cele de tip II,
Thalidomida.
Tratamentul sechelelor consta in fizioterapie s i chirurgie de corectie. Chirurgia poate
fi un mod de rezolvare si a nevritei acute, prin decompresie nervoasa precoce .

Vaccinarea BGC protejeaza de formele lepromatoase pana in adolescenta.