Cirligea Marioara

FEBRA

Febra (cunoscuta si sub numele de hiperpirexie sau raspuns febril) este un simptom
medical frecvent care descrie o crestere a temperaturii interne a corpului deasupra nivelului
normal. Febra este in mod corect caracterizata de o crestere a temperaturii corpului cu 1-2
grade deasupra punctului de termoreglare.

Febra este determinata de o modificare a punctului termoreglarii, determinand cresterea

temperaturii corpului (care de obicei este in jur de 37 grade Celsius), iar mecanisme efectorii
sunt declansate ca raspuns la aceste modificari. O persoana cu febra are de obicei o senzatie
de frig in ciuda temperaturii corporale in crestere, o crestere a pulsului, tonusului muscular si
tremuraturi, toate acestea fiind determinate de incercarile de a contracara nou-
perceputa hipotermie si atingerea unui nou punct termoreglator.

Febra difera de hipertermie in aceea ca hipertermia este o crestere a temperaturii

corpului peste punctul termoreglator, datorate producerii in exces a caldurii sau a unei
termoreglari insuficiente sau a ambelor cauze. Febra este considerata un mecanism imun al
organismului care incearca sa neutralizeze un intrus perceput in interior, care poate fi
bacterian sau viral. Febra nu este o boala ci este un raspuns al organismului la o boala

Masuratori si variatia normala

Cand un pacient are sau este suspectat a avea febra, este necesara masurarea teperaturii
corpului persoanei respective cu ajutorul unui termometru.

Febra este prezenta daca:

- temperatura rectala este peste 37,8 grade Celsius;
- temperatura orala este peste 37,5 brade Celsius;
- temperatura axilara este peste 37,2 grade Celsius;
- temperatura otica (la nivelul urechii) este peste 37,2 grade Celsius.

Valoarea normala a temperaturii masurata la nivel oral este de 38,8+/-0,7 grade

Celsius. Acest lucru inseamna ca doar o valoare a temperturii intre 36,1 si 37,5 grade Celsius
este considerata normala. Totusi, exista multe variatii ale temperaturii normale, iar acest lucru
trebuie luat in considerare cand se masoara febra.

Valorile oferite mai sus sunt pentru un adut sanatos, care a mancat, este imbracat
confortabil, aflat in interior, intr-o camera cu temperatura normala (22,7-24,4 grade Celsius),
in timpul diminetii, dar nu la scurt timp dupa trezirea din somn. Mai mult, pentru temperatura
orala, subiectul trebuie sa nu fi mancat, baut sau fumat cu cel putin cincisprezece-douazeci de
minute inainte de masuratoare.

In mod normal temperatura corpului fluctueaza de-a lungul zilei, cu cel mai scazut
nivel in jurul orei 4 dimineata si cu cel mai inalt in jurul orei 18 (presupunand ca s

Depirogenarea (necesara spre exemplu, pentru prepararea vaccinurilor) poate fi

realizata prin filtrare, distilare, cromatografie sau inactivare. Prezenta antigenilor determina
reactii in lant ale sistemului imunitar ajungand pana la structurile cerebrale responsabile de
termorglare, determinand un raspuns din partea acestora.

Raspunsul hipotalamusului

Ca raspuns creierul decalnseaza mecanisme inductoare de caldura prin sistemul nervos

autonom.

Acestea pot fi:

- cresterea productiei de caldura prin cresterea tonusului muscular, tremuraturi si eliberarea de
hormoni cum ar fi epinefrina;
- Prevenirea pierderii de caldura, prin vasoconstrictie.

Sistemul nervos autonom poate activa de asemeni si tesutul adipos brun pentru a produce
caldura (termogeneza neasociata activitatii fizice, cum ar fi tremuratul), dar acest mecanism
este important in cazul bebelusilor. Cresterea pulsului si vasoconstrictia contribuie la cresterea
tensiunii arteriale asociate febrei.

Tipuri

De obicei febra este clasificata in (masuratoare anala):

- scazuta: 38-39 grade Celsius;
- moderata: 39-40 grade Celsius;
- inalta: 40-41,1 grade Celsius;
- hiperpirexia: peste 41,1 grade Celsius.

Ultima este o urgenta medicala deoarece se apropie de limita superioara compatibila cu

supravietuirea. Daca temperatura este masurata in alt loc (gura, ureche, axila), valoarea
obtinuta trebuie convertita in echivalentul sau. In majoritatea timpului, tipurile de febra nu pot
fi folosite pentru descoperirea cauzelor ei.

Totusi, exista anumite modele de febra care, ocazional, pot pune diagnosticul:
1. Febra Pel-Ebstein: Un tip specific de febra asociat limfomului Hodgkin, in care temperatura
este foarte crescuta timp de o saptamana, apoi scazuta in urmatoarea saptamana, si tot asa.
Totusi, exista si indoieli ca acest pattern chiar exista.

2. Febra continua: temperatura care ramane peste valorarea normala de-a lungul zilei si nu
fluctueaza cu mai mult de 1 grad Celsius in 24 de ore inseamna: pneumonie lobara,febra
tifoida, infectia tractului urinar, bruceloza sau tifos. Febra tifoida poate avea si un alt pattern
specific cu cresteri usoare in trepte si platouri inalte.

3. Febra intermitenta: temperatura crescuta este prezenta doar pentru cateva ore intr-o zi, in
restul timpului fiind normala, poate sugera: malarie, boala Kala-azar, septicemie. In cazul
malariei febra poate exista cu o periodicitate de 24 de ore (cotidiana), 48 de ore sau 72 de ore
(ultima indicand prezenta Plasmodium malariae). Acest model poate fi mai putin clar la
calatori.

4. Febra remitenta: temperatura ramane peste valoarea normala pe tot parcursul zilei si
flucteaza mai mult de 1 grad Celsius in 24 de ore indicand prezenta unei endocardite
infectioase.

O febra datorata neutropeniei, numita si neutropenie febrila, reprezinta febra aparuta in urma
lipsei unei functionari normale a sistemului imun. Datorita lipsei de neutrofile care sa lupte cu
agentii patogeni, infectia bacteriana se poate raspandi rapid si de aceea aceasta febra este
considerata o urgenta medicala. Acest tip de febra este mai frecvent observata la pacientii are
primesc chimioterapie imunosupresiva decat la persoanele sanatoase. Febricula este o febra
usoara cu durata scurta, cu origine nedefinita, si fara o patologie distincta.

Exista argumente pro si contra folosului febrei, iar acest subiect este foarte controversat.
Exista studii realizate pe vertebrate cu sange cald si apoi pe oameni, care sugereaza ca
recuperarea este mai rapida dupa o infectie datorita febrei. Un alt studiu sugereaza reducerea
mortalitatii in cazul infectiilor bacteriene atunci cand febra a fost prezenta.

Teoretic, febra poate ajuta apararea gazdei. In mod cert exista unele reactii imunologice care
sunt grabite de prezenta febrei si unii patogeni care supravietuiesc doar la anumite temperaturi
pot fi indepartati cu ajutorul febrei. Febra poate fi de folos pana la un punct, deoarece
cresterea temperaturi pana la o anumita valoare creeaza un mediu neprielnic pentru anumiti
agenti patogeni. De asemeni, celulele albe prolifereaza mai rapid datorita temperaturii
crescute si pot ajuta la distrugerea patogenilor si microbilor periculosi care au patruns in
organism.

Cercetarile au aratat ca febra are mai multe functii importante in procesul de vindecare:
- creste mobilitatea leucocitelor;
- creste fagocitoza leucocitelor;
- scade efectul endotoxinelor;
- creste proliferarea celulelor T;
- creste asctivitatea interferon

Multi pacienti iau medicamente antipiretice deoarece febra le creeaza un disconfort. Febra
determina cresterea pulsului si a metabolismului, determinand astfel un stress in plus pentru
organismul persoanelor in varsta sau al pacientilor cu afectiuni cardiace. Febra poate
determina chiar si delir. De aceea, beneficiul potential al febrei trebuie cantarit cu atentie in
comparatie cu riscurile la acesti pacienti. In orice caz, febra trebuie tinuta sub control daca
ajunge pana la stadiul de hiperpirexie si leziunile tisulare sunt iminente.

Tratamentul febrei este in mod normal realizat prin coborarea punctului de termoreglare, dar
si facilitarea pierderii de caldura poate fi eficienta. Acest scop poate fi realizat prin folosirea
antipireticelor cum ar fi ibuprofen sau paracetamol. Aspirina poate fi, de asemeni,
administrata adultilor, dar poate determina sindrom Reye la copii.

Indepartarea caldurii poate fi realizata, in general, cu ajutorul unor prosoape umede, de obicei
aplicate pe frunte, dar se poate face si prin imbaiere in apa calduta. Acest aspect este in mod
special important la sugari, la care medicamentele ar trebui evitate. Totusi, folosirea unei ape
prea reci poate induce vasoconstrictie, reducand astfel eficacitatea pierderii de caldura.

Pierderea de caldura poate fi realizata si prin conductia caldurii, convectie, radiatie sau
evaporare (transpiratie, perspiratie) sau o combinatie a acestora.