ALIMENTATIA BOLNAVULUI

Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia. Asigurarea aportului caloric necesar
pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare
şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau artificială, constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat.
În funcţie de starea pacientului, alimentarea se face:
- activ – pacienta mănâncă singură în sala de mese sau în salon
- pasiv – pacientei i se introduc alimentele în gură
- artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice.

Alimentarea activă se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau la pat.
În sala de mese aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile aranjate estetic sunt aşezate pe mese mici (4
persoane). Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află motivul şi se iau măsuri.
În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului (tăviţă, scuipători, ploscă). Se
invită pacientul să se spele pe mâini, se ajută să se aşeze la masă.
În salon, la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. Se aşează pacientul în poziţie confortabilă,
este invitat să se spele pe mâini, asistenta servindu-i materialele necesare şi protejând lenjeria de pat cu muşama. Se
adaptează masa specială la pat şi se serveşte masa.

Alimentarea pasivă - Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri, trebuie să fie
ajutaţi.
Scop
 vor fi hrăniţi bolnavii
- imobilizaţi
- paralizaţi
- epuizaţi, adinamici
- în stare gravă
- cu uşoare tulburări de deglutiţie
Pregătiri
materiale
- tavă
- farfurii
- pahar cu apă sau cană cu cioc
- şervet de pânză
- cană de supă
- tacâmuri
pacient
 se aşază în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi
aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia
 i se protejează lenjeria cu un prosop curat
 se protejează cu un prosop în jurul gâtului
 se adaptează măsuţa la pat şi i se aşază mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în gură
Servirea mesei
 cadrul medical se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna
 verifică temperatura alimentelor (pacienţii în stare gravă nu simt temperatura, nici gustul alimentelor), gustând cu
o altă lingură
 îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
 supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale pacientului
 este şters la gură, i se aranjează patul
  se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, pot contribui la formarea escarelor
 schimbă lenjeria dacă s-a murdărit
 acoperă pacientul şi aeriseşte salonul
 strânge vesela şi o transportă la oficiu
De ştiut
 se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de contribuţia alimentelor în procesul vindecării
 se stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura
 se oferă pacientului cantităţi nu prea mari, deoarece, neputând să le înghită, ar putea să le aspire
De evitat
- servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci
- atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului

Alimentarea artificială înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace artificiale.
Se realizeaza prin următoarele procedee:
 sondă gastrică
 gastrostomă
 parenteral
scop:
 hrănirea pacienţilor inconştienţi
 cu tulburări de deglutiţie
 cu intoleranţă sau hemoragii digestive
 operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe
 cu stricturi esofagiene sau ale cardiei
 în stare gravă; negativism alimentar

Alimentarea prin sondă gastrică

Materiale
- de protecţie: aleză, prosoape
- sterile: sondă gastrică sau Faucher, seringi de 5-10 cm, pensă hemostatică
- nesterile: pâlnie, tăviţă renală
- bulion alimentar: să nu prezinte grunji, să fie la temperatura corpului, să aibă valoare calorică
Execuţie
- în caz de stază gastrică, se aspiră conţinutul şi se efectuează spălătură gastrică
- se ataşează pâlnia la capătul sondei şi se toarnă lichidul alimentar 200-400 ml până la 500 ml, încălzit la temperatura
corpului
- se introduc apoi 200-300 ml apă şi o cantitate mică de aer pentru a goli sonda
- se închide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor în faringe de unde ar putea fi aspirate determinând
pneumonia de aspiraţie – complicaţie gravă
- se extrage sonda cu atenţie
DE ŞTIUT :
- la pacienţii inconştienţi cu tulburări de deglutiţie sau care trebuie alimentaţi mai mult timp pe această cale, sonda se
introduce endonazal
- raţia zilnică se administrează în 4-6 doze foarte încet

Alimentarea prin gastrostomă

 deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele în scopul alimentării printr-o sondă în cazul în care cale
esofagiană este întreruptă
 în cazul stricturilor esofagiene, după arsuri sau intoxicaţii cu substanţe caustice, când alimentaţia artificială ia un
caracter de durată şi nu se poate utiliza sonda gastrică, alimentele vor fi introduse în organism prin gastrostomă
  în stomă, este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul căreia alimentele sunt introduse cu ajutorul unei seringi
sau prin pâlnie
 respectându-se aceleaşi principii se introduc şi aceleaşi amestecuri alimentare ca în cazul alimentaţiei prin sondă
gastrică
 alimentele vor fi introduse în doze fracţionate la intervale obişnuite, după orarul de alimentaţie al pacienţilor,
încălzite la temperatura corpului
 cantitatea introdusă o dată nu va depăşi 500 ml
 după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a împiedica refularea acestora
 tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acţiunea sucului gastric care se prlinge adesea pe lângă sondă,
provocând uneori leziuni apreciabile
 de aceea, regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată, acoperită cu un unguent protector şi antimicrobian,
pansată steril cu pansament absorbant

Alimentarea parenterală
Materile necesare
 dezinfectante - alcool iodat
 materiale pentru puncţia venoasă
 de protecţie-pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;
 pt. dezinfecţia tegumentului tip I (cu tamponul îmbibat în alcool se badijonează tegumentul timp de 30 de sec.)
 instrumentar şi materiale sterile - seringi şi ace de unică folosinţă (se verifică integritatea ambalajului, valabilitatea
sterilizării, lungimea şi diametrul acelor) - în funcţie de scop; pense, mănuşi chirurgicale, tampoane
 alte materiale-garou, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală
 perfuzor = trusă de perfuzie (ambalat de unică întrebuinţare)
 branulă (cateter i.v.)
 fluturaş
 benzi de leucoplast pentru fixarea acului (canulei) şi a tubului perfuzorului de pielea bolnavului
Se face cu substanţe care:
 Au valoare calorică ridicată
 Pot fi utilizate direct de ţesuturi
 Nu au proprietăţi antigenice
 Nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor
 Pe cale i.v. pot fi introduse soluţii izo- sau hipertone: glucoză 10-20-33-40%, fructoză 20%, soluţie dextran,
hidrolizate proteice
 Planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii / 24h şi a raţiei de lichide în care pot fi
dizolvate principiile nutritive
 Nevoia de lichide este completată cu ser fiziologic sau sol. glucozate şi proteice
 Alimentarea parenterală se face ca şi hidratarea
 Ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului, starea pacientului, de la 50ml/h la 500ml/h

CAILE DE HIDRATARE A ORGANISMULUI

ORALA
 calea fiziologică de administrare a lichidelor
 declanşează reflex funcţia normală a tubului digestiv şi a glandelor anexe, funcţie necesară absorbţiei lichidelor
 se renunţă la această cale în caz de:
 vărsături
 tulburări de deglutiţie
 stenoză pilorică şi esofagiană
 negativism total din partea pacientului
PERFUZIA INTRAVENOASA
Perfuzia intravenoasă- introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură, a soluţiei medicamentoase pentru
reechilibrare hidroelectrolitică, hidroionică şi volemică a organismului.
Scop
 hidratarea şi mineralizarea organismului
 administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit
 depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici
 completarea proteinelor sau a altor componente sanguine
 alimentarea pe cale parenterală
materiale
 materiale pentru dezinfecţie: dezinfectante; tampoane sterile (se curăţă pielea cu tamponul îmbibat în
dezinfectant, apoi cu un tampon steril; se aplică încă o dată dezinfectantul şi se şterge pielea cu tamponul steril,
durata de acţiune fiind de 30sec.)
 materiale pentru puncţia venoasă
 de protecţie-pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;
 instrumentar şi materiale sterile - seringi şi ace de unică folosinţă (se verifică integritatea ambalajului, valabilitatea
sterilizării, lungimea şi diametrul acelor) - în funcţie de scop; pense, mănuşi chirurgicale, tampoane
 alte materiale-garou, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală
 perfuzor = trusă de perfuzie (ambalat de unică întrebuinţare)
 pompă de perfuzie automată-cu reglare programată a volumului şi ratei de flux
 robinete cu două sau mai multe căi
 branulă (cateter i.v.)
 fluturaş
 benzi de leucoplast pentru fixarea acului (canulei) şi a tubului perfuzorului de pielea bolnavului
Se calculează rata de flux după formula:
cant. tot. de sol. x fact.picurător ,
nr.ore x 60min.
unde factorul picurător este :
 la copii (micro) - 60 picături/minut
 la adult (macro) - 15 pic./min.
 Sânge – 10pic./ml
Accidente
 hiperhidratarea (la cardiaci poate provoca edem pulmonar acut) - se reduce ritmul sau se întrerupe perfuzia, se
administrează tonicardiace
 embolia gazoasă - prin pătrunderea aerului în curentul circulator (atenţie la utilizarea perfuziilor sub presiune,
când se foloseşte para de cauciuc)
 revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze
 coagularea sângelui pe ac sau canulă - se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie de heparină