1.

Punctia toracica - toracenteza reprezintă manevra medicală prin care se urmăreşte

extragerea fluidelor din cavitatea pleurală în scop:
• Diagnostic;• Evacuator;• Terapeutic.

Pentru diminuarea dispneei

2. Tratamentul pneumotoraxului spontan recidivant prin introducerea în spaţiul pleural
de agenţi sclerozanţi precum talcul, tetraciclina
3. Pentru evacuarea unui chilotorax sau hemotorax;
4. Pentru stabilirea diagnosticului pozitiv = prezenţa lichidului şi diagnosticului etiologic =
etiologia pleureziei: infecţioasă, inflamatorie, tumorală, parazitară sau transudativă.

Pentru realizarea toracentezei sunt necesare în primul rând materialele pentru

asepsia locală, cele pentru anestezia locală şi apoi cele pentru pucţia propriu-zisă.
Pentru asepsia tegumentelor se folosesc antiseptice ce nu irită tegumentele precum
iodura de povidon
Pentru realizarea anesteziei locale se foloseşte o seringă cu ac subţire prin care se
introduce anestezicul subcutanat, însă se poate merge până la pleura parietală.
Pentru anestezia locală se utilizează în general Xilină 1%.
Instrumentarul de puncţie este format din ac de puncţie cu lungime de 8-10 cm şi
diametrul de 16-18-20, seringă de 10-20 cc necesară pentru aspirarea lichidului de
puncţie, robinet cu trei căi.
La acestea se mai adaugă comprese şi tampoane sterile, racorduri care să permită
vidarea colecţiei cu ajutorul robinetului format din cele trei căi.

2. Sonda urinara = cateterismul uretro-vezical

Sondajul vezical constă î n introducerea unei sonde uretrale prin uretră î n vezica
urinară î n scop evacuator, explorator sau terapeutic.

Sondajul vezical are următoarele indicaţ ii:

1. Retenţ ia de urină (acută sau cronică) din : adenomul periuretral, cancerul
prostatei sau al vezicii urinare, polipaza uretro vezicală , stricturii uretrale.
2. Intervenţ ii chirurgicale pe vezica urinară, prostată, uretra.
3. Traumatismele uretro vezicale.

Pentru realizarea unui sondaj vezical sunt necesare:

1. Sondele uretrale de formă tubulară, confecţ ionate din cauciuc, material

plastic sau metal; au o lungime medie de 35-40 cm, un vârf prevăzut cu 1-2 orificii,
un corp ş i un pavilion distal (care permite racordarea sondei la dispozitivul
colector). Există mai multe tipuri de sonde:
- sonda Nelaton: este o sondă dreaptă, confecţ ionată din cauciuc sau material
plastic, are vârful rotunjit ş i cu un orificiu lateral (fig1);

- sonda Foley este o sondă dreaptă, confecţ ionată din cauciuc, prezintă la nivelul
vârfului rotunjit două orificii laterale diametral opuse ş i un balonaş care poate fi
umplut cu ser fiziologic după ce a fost introdus î n vezica urinară;

- sonda Thieman este o sondă confecţ ionată din cauciuc care are vârful efilat ş i
recurbat ş i prezintă un orificiu lateral;

2. Pentru realizarea unui cateterism uretral se folosesc instrumente de forma unor

tije (sonde pline) numite bujii uretrale; acestea sunt confecţ ionate din metal
(nichel), din cauciuc

3. Seringă Record (10-20 cc) ş i seringă Guyon (fig. 6).

4. Ulei steril (oleu gomenulat).
5. Mănuş i sterile sau o pensă Péan sterilă.
6. Soluţ ie antiseptică (oxicianura de mercur 1/4000 sau permanganat de

potasiu 1%0, betadină, etc.

7. Pungi colectoare prevăzute cu un tub de racord la pavilionul sondei ş i

tăviţ ă renală.

SONDAJUL VEZICAL LA BARBAT

Pacientul se afla in decubit dorsal. Se efectueaza toaleta chimica si apoi se introduce o sonda
uretrala prin meatul uretral. Cand varful sondei a ajuns in vezica, prin pavilion se elimina urina
care va fi colectata pe tavita renala.
SONDAJUL VEZICAL LA FEMEIE
Pacienta se afla in pozitie ginecologica, se efectueaza toaleta chimica cu seringa guyton. Apoi se
introduce sonda cu varful lubrifiat in vezica. Imediat ce a patruns in vezica, se elimina urina in
tavita renala.
Cateterismul uretrovezical = utilizat î n scopul explorării lumenului uretrei sau al
cavităţ ii vezicale prin utilizarea unor endoscoape speciale (cistoscop); uretra poate
fi explorată ş i cu ajutorul bujiilor care pot decela existenţ a stricturilor uretrale sau a
unui alt obstacol (tumoră, corp străin) sau existenţ a unei căi false.

Pentru efectuarea cateterismului se impune respectarea tuturor regulilor sondajului

vezical, manevra efectuându-se î n condiţ ii de asepsie ş i antisepsie perfectă.

Manevra î ncepe prin introducerea unei bujii olivare (nr. 16) care parcurge uş or
lumenul uretrei . Dacă se reuş eş te pasajul stricturii, se introduce bujia cu olivă până
î n vezica urinară ş i se retrage uş or până când oliva este din nou oprită la nivelul
obstacolului; se poate aprecia topografia obstacolului ş i diametrul uretrei la locul
stricturii (al obstrucţ iei parţ iale) cunoscând diametrul olivei care a reuş it să treacă
prin “strâmtoare”.

Dacă bujiile olivare nu reuş esc să depăş ească obstacolul se folosesc bujiile
filiforme; se î ncepe prin cateterizarea uretrei cu o singură bujie filiformă care poate
trece printr-o strictură cu lumenul concentric cu cel al uretrei dar, dacă lumenul
stricturii este excentric, de regulă prin această tehnică există puţ ine ş anse să reuş im
cateterismul î ntregii uretre.

Se recoltează urina pentru urocultură iar vârful sondei se prelevă steril pentru
examen microbiologic.

Cistoscopia = Reprezintă explorarea endoscopică a vezicii urinare cu ajutorul

cistoscopului, î n scop diagnostic (precizarea originii unei hematurii) sau terapeutic
(electrorezecţ ia unor tumori vezicale, etc.)

Pentru a se putea efectua o citoscopie este necesar ca uretra să fie permeabilă,
capacitatea vezicală să fie de minimum 60ml iar conţ inutul lichidian al vezicii
urinare să fie transparent (să permită explorarea optică, greu de realizat î n
hematurie sau piurie)

Materialul necesar:

1. Cistoscopul - este alcătuit dintr-un sistem optic, o sursă de lumină alimentată

printr-un transformator ş i un î ntrerupător cu triplu curent (Ertzbischof) care
permite evacuarea, spălarea ş i umplerea vezicii cu o soluţ ie de ser fiziologic călduţ
sau oxicianură de mercur 1/4000.
Cistoscopul se utilizează steril (sterilizarea se poate face cu tablete de formol sau
soluţ ie Cidex (20 minute).

2. Seringa Guyon sterilă.

3. Oxicianura de mercur 1/4000 sau ser fiziologic călduţ .
4. Sursa de curent electric ş i masa ginecologică.
Tehnica
1. Pacientul este aş ezat î n poziţ ie ginecologică; anestezia nu este obligatorie

2. Se practică toaleta chimică a meatului uretral (ş i a glandului) ca pentru orice

sondaj sau cateterism uretral.

3. Cistoscopul

4. Se î ndepărteză sistemul optic a cistoscopului ş i se adaptează î ntrerupătorul cu

triplu curent care permite evacuarea vezicii ş i spălarea acesteia până când
conţ inutul lichidian (de spălătură) devine limpede.

5. Se umple vezica urinară cu o soluţ ie de oxicianură de mercur 1/4000 (300 ml)

până când bolnavul prezintă senzaţ ia de micţ iune.

6. Se î ndepărtează î ntrerupătorul cu triplu curent, se remontează sistemul optic ş i

se racordează prin transformatorul propriu la sursa de curent electric.

7. Se explorează vezica urinară (optic) totdeauna după acelaş i plan pentru a nu

rămâne nici o zonă neinspectată: feţ ele laterale, faţ a anterioară ş i posterioară,
vârful, trigonul vezical ş i orificiile laterale (uretrale).

8. După explorare, se suprimă alimentarea cu curent electric, se î ndepărtează

sistemul optic pentru a evacua conţ inutul vezical după care se remontează sistemul
optic ş i se retrage cistoscopul.
PUNCTIA PERICARDICA = actul medical efectuat in scop diagnostic sau terapeutic, care
presupune extragerea sterila a revarsatului lichidian acumulat in sacul pericardic.
punctia se executa in cazurile in care se acumuleaza lichid intre foitele pericardului ca urmare a
inflamatiei,transsudatiei sau hemoragiei; pericardul fiind inextensibil,lichidul tamponeaza
inima si ii ingreuneaza functia; apare astfel,o dispnee accentuata,hipotensiune
arteriala,punctia avand caracter de urgenta.

PUNCTIA PERITONEALA= metoda de explorare a cavitatii peritoneala ce consta in evacuarea sau

colectarea revarsatului acumulat in abdomen.
Indicata in: abdomen acut chirurgical, sarcina ectopica
Contraindicatii: bolnavii febrili
Materiale: ace groase, vas colector
Punctia se realizeaza in fosa iliaca stanga in punctul MONRO

SUTURI = reprezinta refacerea continuitatii structurilor si planurilor anatomice ale plagilor

Pot fi:
-la momentul efectuarii: primare, primare intarziate, secundare
-dupa respectarea planurilor anatomice: plan cu plan, intr un singur strat
-dupa continuitatea suturii: discontinua, continua
-dupa natura materialului: resorbabila, neresorbabila
Materiale necesare: ace curbe HAGERDON sau drepte, portace, pense, fire de sutura
TEHNICA: primul timp il constituie afrontarea, al doilea trecerea firului prin versanti, iar al
treilea innodarea firului.

PNEUMOTORAX= acumulare de aer în cavitatea pleurală, adică pătrunderea aerului între cele
două foițe pleurale care învelesc plămânul. Poate fi primar sau secundar. tratamentul
pneumotoraxului este pleurotomia. Această metodă constă în introducerea unui tub
de dren între cele două foițe pleurale prin spațiul intercostal V pe linia axilo-mediană
sau prin patul costal, după rezecția unui fragment de coastă.

Drenajul chirurgical = urmăreşte evacuarea lichidelor patogice sau prevenirea acumulării

acestora în anumite cavităţi sau interstiţii
- drenajele se pot clasifica : a) în raport cu scopul urmărit:
 profilactic - se instituie când condiţiile operatorii ne fac să bănuim posibilitatea acumulării unei
secreţii sau apariţia unei infecţii (hemostază imperfectă, debridări, decolări de ţesuturi, pericol de
dehiscenţe anastomotice)
 curativ - se instituie când este vorba de evacuarea unor colectii purulente sau de altă natură
(chist hidatic, fistule digestive) b) în funcţie de modul de aplicare a drenajului:
 simplu – lăsând lichidele sa curgă funcţie de legile fizice ale capilaritatii, ale gravitaţiei şi ale
mecanicii funcţionale a ţesutului sau cavităţii respective
 aspirativ - acţionând prin intermediul unor aparate care produc o absorbţie activa a lichidelor
şi secreţiilor din cavitate prin intermediul tuburilor de dren.
DRENAJ PLEURAL
Drenajul toracic (pleural) constă in introducerea unui tub in cavitatea pleurală cu rolul de a
evacua lichid sau aer intr-un sistem inchis de aspirație pentru a restabili presiunea negativă
intratoracică și a preveni eventualele complicații potențial letale. Indicații  pneumotoracele o
acumularea de aer  colecții pleurale lichidiene o hemotorace  acumularea de ande in spatiu
pleural.  acesta poate fi insoțit sau nu de pneumotorace  de cele mai multe ori este rezultatul
traumei toracice o empiem  acumularea de puroi  poate fi rezultatul pneumoniei, embolilor
septici, extinderii unei alte infecții sau infectarea unui drenaj toracic o chilotorace  acumularea
de limfă in spațiul pleural  de obicei sterilă  poate fi cauzat de: traumă, chirurgie, cancer sau
anomalii congenitale o pleurezie  poate să fie transudat sau exudat.  consecutiv unor
intervenții chirurgicale

INJECTII PERFUZII
Injecţia subcutanată este manevra prin care medicaţia este introdusă cu ajutorul unui ac
ataşat la seringă in ţesutul adipos subcutanat. Cale de administrare preferata atunci
cand se doreste absorbtia lenta si continua a substantei.

Injecţia intradermică este manopera prin care se introduce o cantitate mică de lichid (≤
1ml) în grosimea stratului dermic al pielii. Injecţia intradermică este utilizată în scop
diagnostic pentru testări imunologice (de ex. reacţia la tuberculinnă sau testarea la
diferiţi alergeni).

Injectia intramusculara (IIM) este manevra terapeutica prin care substantele medicamentoase sunt
introduse în tesutul muscular striat. Calea intramusculara asigura un efect sistemic rapid si absorbtia
unui volum mare din medicatie (pâna la 5 ml).Datorita inervatiei senzoriale reduse a tesutului
muscular injectia intramusculara permite administrarea chiar si a unor substante iritante . LOCUL
ADMINISTRARII: MUSCHIUL DELTOID, regiunea VENTROGLUTEALA

Injecția intravenoasă reprezintă introducerea soluțiilor medicamentoase cristaline,

izotone sau hipertone în circulația venoasă, prin intermediul unui ac atașat la seringă.
Calea intravenoasă este aleasă atunci când se urmărește obținerea unui efect rapid al
soluţiilor medicamentoase sau când acestea pot provoca distrucţii tisulare. Este folosită
în urgenţe ( bolusuri) sau în cazurile în care medicamentele nu se pot administra
intramuscular. NU SE INTRODUC SOLUTII ULEIOASE DEOARECE PRODUC
EMBOLII.
CLISMA= reprezintă o varietate de tubaj digestiv, prin care se introduc în
intestinul gros (anus, rect şi mai departe în colon) diferite lichide în scop:

 evacuator:
o evacuarea conţinutului intestinului gros,
o pregătirea pacientului pentru intervenţii chirurgicale sau diverse
examinări, paraclinice (rectoscopie, irigoscopie);
 terapeutic:
o introducere unor medicamente,
o alimentarea sau hidratarea pacientului.

cel căruia i se efectuează clisma se poate aşeza:

o în decubit lateral stâng (culcat pe stânga) cu membrul inferior

stâng întins, iar cel drept flectat;

evidenţierea orificiului anal se face prin îndepărtarea feselor cu mâna stângă;

se introduce canula prin anus în rect cu mâna activă, cu vârful îndreptat
înainte (în direcţia vezicii urinare);