PUNCȚII, BIOPSII,

DRENAJE
Anul III
 PUNCȚIILE
• Definiție: Manevră de mică chirurgie care constă în pătrunderea cu un
ac într-o cavitate, organ sau ţesut
• Scop:
1. Diagnostic – stabilirea prezentei sau absenței unui lichid într-o cavitate
- stabilirea naturii, cantității, caracteristicilor lichidului
- examinarea HP a fragmentelor de țesut recoltate
1. Terapeutic – puncția evacuatorie
- administrarea de medicamente
Clasificarea puncțiilor

• Venoase
• Arteriale
• Pleurala
• Peritoneală
• Pericardică
• Articulară
• Osoasă
• Rahidiană
• Puncția cavităților si colecțiilor,etc
 Materiale necesare
• Pentru dezinfecția mâinilor: apă, săpun, alcool, mănuși sterile

• Pentru dezinfecția și protecția câmpului cutanat: apă, săpun, alcool iodat, campuri
sterile

• Pentru anestezie: xilină, procaină 1%

• Specific pentru puncție: seringi, ace sterile, trocare

• Vase colectoare: eprubete, cilindru gradat, lame de microscop

• Materiale pentru pansament: comprese sterile, leucoplast, feși

Pregătirea pacientului

• Pregătirea psihică
- explicarea necesității puncției
- asigurarea confortului psihic necesar

• Pregătirea fizică – asigurarea poziției corespunzătoare fiecărei puncții

Accidente de puncție

• Puncția albă

• Puncția unui vas, nerv

• Acul de puncție nu atinge/depășește colecția

• Infectarea cavității puncționate

• Fistulizarea
 Puncția pleurală(toracocenteza)
• Loc de elecție: sp. i.c. VI; VII; VIII pe linia axilară posterioară, pe marginea superioară a
coastei inferioare(poziția pachetului vasculonervos i. c.)
• Poziția pacientului: așezat, toracele ușor aplecat anterior, umerii căzuți
• Indicații: explorator
terapeutic: pleurezii, hemotorax, piotorax
Tehnica: asepsie, antisepsie
anestezie locală cu xilină 1%
puncție pleurală
Accidente: edem pulmonar acut
sincopă
pneumotorax
Puncția peritoneală(paracenteza)
• Indicații: diagnostică(hemoperitoneu)
terapeutică – evacuatorie(ciroza)

• Loc de elecție: fosa iliacă stângă, pe linia spinoombilicală, la unirea 1/3 ext. cu 2/3 mediale

• Poziția pacientului: decubit dorsal

• Tehnica: asepsie antisepsie locală

anestezie locală xilină 1%
punctie: ac perpendicular pe peretele abdominal

• Accidente: sincopa
infecția cavității peritoneale
inteparea unei anse intestinale
Puncția pericardului

• Loc de elecție: - sp.IV i.c. stg, razant cu marginea sternului(atenție: la 1cm lateral
de marginea sternului: artera toracică internă)
- punctul Marfan: linia mediană, sub apendicele xifoid

• Indicații: colecții pericardice(diagnostic și terapeutic - evacuator)

• Accidente: - puncția cordului

- puncția pleurală
- puncția arterei toracice interne
• Puncția vezicală
- indicații: cand sondajul uretrovezical este imposibil sau contraindicat
- loc de elecție: suprapubian

Puncția biopsie: introducerea unui ac special (ac de puncție sau trocar) într-un organ
parenchimatos

- scop – recoltarea de material biologic în vederea examenului histopatologic

- Indicații – formațiuni tumorale (ficat, san)

 BIOPSIA

• Definiție: Prelevarea unui fragment de țesut sau organ în scopul de a fi examinat

microscopic.

• Accidente: - lezarea organului

- hemoragie
- infecția
 DRENAJUL

• Definiţie – este o metodă chirurgicală prin care se asigură evacuarea la exterior a unor lichide,
patogice sau nu, din anumite cavităţi naturale sau create postoperator, cu ajutorul unor mijloace
sau metode speciale.

• Conținutul se poate evacua la exterior:

- direct – punând în contact cavitatea cu exteriorul prin intermediul unui tub de dren
- indirect – folosind metode chirurgicale de evacuare a cavităţii patologice în altă cavitate
care comunică cu exteriorul (derivaţie)
 Clasificare
• a) în raport cu scopul urmărit:
• profilactic - se instituie când condiţiile operatorii ne fac să bănuim
posibilitatea acumulării unei secreţii sau apariţia unei infecţii (hemostază
imperfectă, debridări, decolări de ţesuturi, pericol de dehiscenţe
anastomotice)
• curativ - se instituie când este vorba de evacuarea unor colectii purulente
sau de altă natură (chist hidatic, fistule digestive)
• b) în funcţie de modul de aplicare a drenajului:
• simplu – lăsând lichidele sa curgă funcţie de legile fizice ale capilaritatii, ale
gravitaţiei şi ale mecanicii funcţionale a ţesutului sau cavităţii respective
• aspirativ - acţionând prin intermediul unor aparate care produc o absorbţie
activa a lichidelor şi secreţiilor din cavitate prin intermediul tuburilor de
dren.
Mecanism de acțiune
• 1. Legi mecanice ale fizicii:
• legea gravitaţiei – lichidele se adună în partea declivă a unei cavităţi. Rezultă că drenajul
cavităţii trebuie să fie decliv.
• legea capilarităţii – se aplică la drenajul cu meşe şi fire de setolină, acestea realizând un sistem
capilar prin intermediul căruia lichidele urcă spre suprafaţă.

• 2. Legile dinamicii cavităţii seroase care se drenează

• presiunea negativă care se formează in pleura în timpul inspiraţiei (prin mărirea diametrului
cuştii toracice) face ca aerul să intre în cavitatea pleurală, apărând pneumotoraxul dacă tuburile
comunică direct cu exteriorul. Pentru aceasta drenajul pleural se face în vas închis, cu sau fără
aspiraţie. În cazul seroasei peritoneale aspiraţia exercitată de diafragm în expir induce o presiune
negativă care face ca lichidul să urce până în spaţiul subfrenic.
• presiunea pozitivă a cavităţii peritoneale din timpul expirației face ca lichidele să fie evacuate
din peritoneu, chiar atunci când nu ajung permanent în contact cu tubul de dren sau sunt situate
în zone mai declive decât capătul exterior al tubului de dren – ca in drenajul pelvisului, tubul
fiind exteriorizat în fosa iliacă.
• c. Morfologia şi fiziologia cavităţilor drenate ajută sau împiedică scurgerea secreţiilor. Astfel
recesurile pleurale sau fundurile de sac peritoneale ajută la acumularea secreţiilor în aceste zone
şi drenajul lor. Traiectul tubului de dren din cavitate până la tegument trebuie să fie cât mai
scurt.
 Indicațiile drenajului
• a) Indicaţii profilactice – constau în prevenirea formării sau infectării colecţiilor
în diverse plăgi sau cavităţi

• plăgi contuze, delabrante, contaminate. Aceste plăgi trebuie considerate de la

început ca fiind infectate;

• zone care au necesitat decolări intinse unde se produc scurgeri seroase abundente
(lojă renală, zonele retroperitoneale, pelvis);

• suturi sau anastomoze intraperitoneale;

• favorizarea obliterării unor cavităţi cu pereţi supli care se alipesc mai repede.
 Indicații terapeutice
• b) Indicaţii terapeutice – evacuarea unor colecții patologice din țesuturi și organe

• Infecții sau colecții ale părților moi (abcese, flegmoane)

• Colecții supurate în diverse cavități seroase (pleura, pericard, peritoneu)

• abcese dezvoltate în organe parenhimatoase (ficat, pancreas, plămân)

• perforarea unor organe cavitare cu revărsate (bila, suc gastric, conținut intestinal)

• Intervenții pe organe cu procese inflamatorii, purulente (apendicite acute, colecistite acute,

piosalpinx)

• revărsate pleurale, pneumotorax, intervenții pe organe intratoracice

 Materiale necesare
• 1. Tuburi din cauciuc sau material plastic – cele mai utilizate.

• 2. Lamele din cauciuc sau material plastic - în drenajele superficiale

• 3. Tifonul.- se foloseşte sub formă de meşe.

• 4. Fire de setolină sau nylon. Se folosesc în mănunchiuri mici, formând o serie de spaţii
capilare.

• 5. Pungi şi borcane colectoare(simple sau prevăzute cu sistem aspirativ – tip Redon).

• 6. În drenajul pleural se folosesc borcane speciale în sistem închis tip Beclere.

• 7. Sistem de aspiraţie (sursă de vid) poate fi central, conectat la patul bolnavului sau
aspiratoare portabile
 Drenajul cavităților superficiale
• Se pot folosi:
• - tuburi
• - meşe de tifon
• - lamele din cauciuc
• - fire de setolină sau nylon
• În cazul zonelor cu decolări întinse se poate folosi drenajul aspirativ
•
Tehnica:
• - Se aşază în profunzimea cavităţii în aşa fel încât tubul să ajungă în partea cea mai
declivă a ei.
• - Scoaterea tuburilor de dren se face prin contraincizie la câţiva centimetri de marginea
plăgii.
• - Meşele se aşază în cavitate (au şi rol hemostatic) cu o pensă şi se exteriorizează prin
plagă sau contraincizie
 Drenajul cavității toracice
• Se folosesc:
• - tuburi de dren cu diametrul într 0,6–1 cm din material plastic
• - borcane colectoare unice sau multiple în sistem închis
• - sistem aspirator
• Obiective :
• - evacuarea colecţiilor lichidiene (seroase, sanguinolente, purulente) din pleură

• - eliminarea aerului din pleură şi desfiinţarea spaţiului aerian dintre pleură şi plămân, care să
permită reexpansionarea acestuia şi menţinerea reexpansionării

• - realizarea unui echilibru mediastinal normal (după rezecţii pulmonare)

• - aprecierea cantităţii şi controlul pierderilor sanguinolente postoperatorii

 Drenajul cavității toracice
• Indicaţii :
• - revărsate pleurale: aeriene, hemoragice, chiloase sau purulente
• - colecţii pulmonare (abcese, chisturi hidatice) care se evacuează operator
• - segmentectomii, lobectomii, pneumonectomii
• - decorticări pleuropulmonare

• Contraindicaţii :
• - pleurezia cu exsudat steril poate beneficia şi de alte posibilităţi terapeutice (puncţie
evacuatorie)
 Drenajul cavității toracice
• Tehnică – se face obligatoriu radiografie toracică pentru diagnosticul de colecţie lichidiană
pleurală (sau aerică) şi aprecierea cantităţii

• locul de elecţie este în spaţiul V – VI intercostal pe linia axilară posterioară.

• anestezia – locală cu xilină 1%

• incizie cu bisturiul cca 1 cm

• cu o pensă se decolează muşchii intercostali razant cu marginea superioară a coastei

• se introduce cu pensa tubul de dren, pensat în prealabil

• se racordeaza tubul de dren la sistemul de drenaj inchis (baterie, borcan tip Beclere) şi se trece
un fir de aşteptare (va închide breşa tegumentară la scoaterea tubului)
 Drenajul cavității abdominale
• Tehnică:
• Plasarea drenului se face în funcţie de natura intervenţiei şi topografia organului operat.
- subhepatic – în intervenţii pe stomac, duoden,vezicula biliară, căi biliare, ficat
- în loja splenică – după splenectomie
- în fundul de sac Douglas în intervenţii în etajul abdominal submezocolic, pelvis
- parietocolic – în afecţiuni şi intervenţii pe colon

• Traiectul tubului - trebuie să fie cât mai scurt, să nu treacă prin zone ce pot fi
contaminate.

• Deosebim:
• drenajul simplu – se drenează cavitatea respectivă
• drenajul spălătură – folosit în special în peritonitele difuze. Pe un tub se introduc substanţe
antiseptice care spală cavitatea peritoneală şi pe alte tuburi se drenează cavitatea.
 Drenajul cavității toracice
• Incidente, accidente :
• instalarea defectuoasă a tubului de dren sau cudarea tubului
• colmatarea tubului cu secreţii vâscoase
• ieşirea accidentală a drenului din cavitate
• infectarea traiectului tubului de dren
• infectarea secundară, exogenă a cavităţii prin lipsa de protecţie a capătului in exterior a
tubului
• hernierea de anse intestinale în lungul traiectului tubului sau volvularea lor în jurul
tubului cu apariţia semnelor de ocluzie intestinală
• ulceraţii ale organelor cavitare produse prin decubit de către tuburile rigide
• ulceraţii ale unor vase mari din vecinătatea tuburilor cu necroze şi hemoragii
• abcese reziduale în cavităţi ca urmare a drenajului ineficient