IOAN IONESCU DELABRAD 77

Y
AR
BR
LI
IOAN IONESCU DELABRAD.

Y
(1818 — 1881).
(In 1928, s'a desvelit bustul lui

SIT
Ionescu Delabrad, la Școala de
Agricultură-Roman, primul mo­
nument ridicat unui agronom în
• Romînia.)

«Un proces fără citații».

ER
In anul de grație 1928, cînd petuniile erau numai flori, s'a
IV
săvîrșit desvelirea monumentului lui Ioan Ionescu Delabrad.
O mînă de tineri inimoși, cu cîțiva ani mai înainte, s'au
UN

străduit și-au ridicat prinos de recunoștință, în piatră și bronz,

celui care a fost și a rămas cel mai mare agronom moldovan.
Și-a stat ani de zile monumentul învelit în /giulgiul uitării,
AL

așteptînd oficialitățile să binevoiască a-i încuviința desvelirea!

Iar în ziua cînd s'a întîmplat minunea asta, o zi frumoasă
TR

de vară, eu, care mă aflam prin partea locului, am avut,— treaz

fiind,— un vis cumplit, un vis pe care ar trebui să-1 aibă ne­
curmat toți cîrmacii norodului acestuia oropsit de soartă...
EN

4»
4- 4»

... Mă oprii în fața bronzului proaspăt desvelit, ca atras

/C

de-o forță nevăzută. Ridic privirea la chipul nemuritor și... rămîn

înghețat: o licărire de viață îi trece peste figură, ochii i'nvie și
gura-i prinde glas:
SI

— Ce vînt te-a aduce, tinere, prin preajma mea?

IA

— ?!...
— N'auzi, tinere ? — Ce vînt te-a adus pe-aici ?
Făcînd o sforțare supraomenească, răspund:
U

— Nici un vînt... maestre,— minții eu fără să vreau,— am

BC

venit eu... așa... și mă gîndeam cît de bucuros trebuie să fii, c'ai

scăpat la lumină, după ce ai stat atîția ani cu sacul în cap!
 78 ILIE ISVORANU

— Bucuros?!... Ha! Ha! Ha!... Așa ți'nchipui?... Mai bine

Y
mă lăsați și mai departe cu pînza pe ochi, să nu mai văd ce văd!
— ’?!...

AR
— Cînd am văzut că trece an după an și tot nu se'ndură
nimeni să-mi descopere fața, am socotit că anume sînt ținut așa,

BR
pînă se vor desăvîrși reformele cele grozave, ale căror zvonuri
au ajuns pînă la mine. Dar au trecut anii și iată-mă-s cu ochii
deschiși în lumea voastră: Unde vi-s minunățiile, pe care vă

LI
lăudați că le faceți ?
— Păi am făcut exproprierea și...

Y
— Exproprierea?... Voi?... Nu, încrezuților!... Exproprierea
s'a făcut singură! Voi, cel mult, ați încurcat-o, că nici pînă

SIT
astăzi nu s'au mai sfîrșit pîrdalnicele celea de forme! — Și acum
sînt purtați bieții împroprietăriți cu loviturile, cînd pe vale, cînd
pe deal, ca lăieții cu șatra! ER
...Că ați dat pămîntul la țărani, așa cum l-ați dat, mare
ispravă nu-i, că doar era din binele altora! — dar știința piu-
IV
gârlei li-ați dat-o, ca să-l poată muncii ca oamenii?!
_ !!„.
UN

— Toată viața mea am strigat și am luptat să se deie lu­

mină țărănimii, — ba am fost și închis la mănăstire pentru asta,—
și nici că s'a găsit cineva să mă priceapă !
AL

«Mă uit la țăranii de pe moșia mea, de pe fosta mea mo­

șie : storși de boli și de răutăți, fără îndrumarea cărții și'nvrăj-
biți între ei de politică și de sărăcie, de-ți vine să-ți întorci privirile
TR

cu silă dela ei și să pierzi orice nădejde. Și, dacă ar fi așa nu­

mai acolo, treacă-meargă, dar nu, că peste tot cuprinsul țării
EN

este la fel, pe unde s'au lățit crîșmele și'ntunericul.

«Iacă ce-ați făcut din talpa țării, în atîția ani, cu politica și
învățătura voastră! —Ar trebui să se ridice morții din morminte
/C

să vă fa de piept!
«Cei din bătrîni și-au jertfit munca, averile și sănătatea,
numa'să poată ridica țara și norodul ista, în rînd cu lumea; pe
SI

cînd voi, ce faceți, pe cine slujiți ?»...

IA

...(Fără să-mi dau sama, am mișcat mîna, în care țineam

gazeta adusă dela tîrg./..
— Cată și vezi: cîte tâlhării și ticăloșii mai scrie la gazetă,
U

pe ziua de azi ?— Asta faceți voi; slujiți în altarul dracului!

BC

— Luîndu-mi curaj, am îndrugat și eu într'o doară : «Da,

maestre, așa-i precum spui. Dar ce mai putem noi face astăzi,
 IOAN IONESCU DELABRAD 79

după ce vitregia vremurilor și păcatele ni-au adus unde ne

Y
aflăm
— Dac'aș fi om rău, ți-aș răspunde scurt: puneți-vă gîtul în

AR
ștreang și curmați-o odată cu rușinea asta! — Dar nu-s, și de
aceia ți-oi spune cu îngâduială și răspicat, ca să priceapă și cei

BR
slabi de înger:
«Mai întâi, lăsați focului politica asta de căpătuială și fur­
tișaguri !»

LI
«Și-apoi, fiți oameni de omenie și munciți mic cu mare,
din zori și pînă'n noapte, munciți cu toată inima să scoateți țara,

Y
mîndrețea asta de țară, dela aman; să munciți fără preget și
fără precupețeală, așa cum au făcut cei din alte vremuri, cu mult

SIT
mai cumplite!»
...(Aici ca un duh cobitor, mi-a scăpat un oftat adînc).
— Ce, ți se pare cam greu? ER
— Apoi cu îndurerare ți-oi mărturisi, iubite maestre, că
tare-s bune și cum nu se poate mai înțelepte cele spuse, dar...
IV
cu mult peste puterile noastre!
— Rău, tinere, foarte rău, nu pentru voi, neisprăviții, ci
UN

pentru sărmană țara asta, că vă mai rabdă Dumnezeu pe lume !...

... Ca un osîndit m'am retras din fața bronzului, care-a
rămas cu privirea pierdută1 n depărtările amurgului și cu ochii
AL

în lacrimi...
Roman, 17 August 1928.
TR

«Casa lui loan Ionescu Delabrad.»

Am fost și eu la Brad (jud. Roman) să văd «curtea», în
EN

care a trăit acest om minunat, pe care ni l-a dăruit generația

dela 1848...
Am fost într'o zi senină de vară și-mi bătea inima, de parcă
/C

trebuia să descopăr o mină de aur!

Dar am găsit o ruină : n'a mai rămas în picioare decît
partea din față a casei, cu orbitele pustii ale ferestrelor, cu pe­
SI

reții rupți și cu acoperișul spintecat ca de obuze...

O ruină, care totuși predomină, cu gtrbovenia anilor eu
IA

toată valea Șiretului, pînă'n adîncul zărilor ascunse'n ceață, cum

și toată nimicnicia noastră...
U

Sfîșiat de desamăgire, m'am rezemat de pustiul unui ușor

BC

de fereastră și mi-am descătușat gîndul din tristețea clipei de

față, pentru a-1 lăsa slobod să colinde plaiurile trecutului acelei
 80 ILIE ISVORANU

așezări omenești. Și ca versetele unei rugăciuni într o sihăstrie,

Y
mi s'au așternut scînteieri din viața acelui stîlp de țară...

AR
...Se face în pridvor, în timp de răgaz...
O rază de soare i-se răsfrînge pe bolta frunții și tremură
ca o joacă de copil, dar el n'o simte parcă.

BR
Din ogradă răsbate larma întoarcerii plugurilor dela cimp;
aproape de el, în tufele de liliac, ce străjuie parmaclîcul, puzderie
de vrăbii se sbenguie și ciripesc arțăgoase cătîndu-și locul pentru

LI
noapte, dar el nu le-aude.
Sufletul lui este fermecat! Și nu știe singur, ce-1 farmecă

Y
mai tare: nădejdea ce se ridică în inima lui sau feeria amur­

SIT
gului, ce i-se desfășoară tocmai atunci în fața ochilor.
Numai o geană de aur a mai rămas în dosul munților ti­
viți cu foc; în bolta călduță pîlpîie o lumină de vis; iar jos cît
ER
ține de largă valea Șiretului, tostă-i numai șuvoaie și vetre de
flăcări; și-o pulbere de culori fine se cerne din văzduh pretu­
tindeni, pînă unde se îngînă cîntul zilei cu vraja nopții...
IV
Pictor să fi fost și să așterni pe pînză minunea ceia de
priveliște, luată din pridvor de casă moldovenească!
UN

Dar n'a zugrăvit nimeni, nici casa, nici priveliștea, nici

nimica. Totul a trăit și s'a stins în tăcere, ca toate lucrurile mari
și frumoase...
AL

Cîte gînduri scumpe nu i se vor fi limpezit lui atunci, cînd

farmecul tihnit al vieții pămîntului se revărsa și-i cuprindea în­
treaga făptură!
TR

*
EN

Iată-1 după cină, tot în pridvor, că acolo i-i drag lui să

steie mai mult, în jilțul lui bătrînesc...
Și ușa și cele două ferestre sunt larg deschise, pentru a
/C

năvăli în casă aierul sănătos de-afară.

E noapte fără lună; cerul adânc, ca o mare de sineală, li­
SI

cărește prin toți luceferii și fărmăturile lui de diamant; jos, ba­

laurul Șiretului în zale de metal, unduiește leneș spre miază-zi ;
IA

și peste tot, taina senină a nopții...

Din cînd în cînd, s'aude cîte-un lătrat de departe, poate
din luncă sau de pe zarea Călineștilor, dela tamaslîc ori dela
U

stînă...
BC

...Iar gîndurile îi aleargă și mai departe, tocmai pe me­

leagurile începutului vieții lui...
 IOAN IONESCU DELABRAD 81

Se vede cum venia în goană călare pe Bunduc, dela Roman,

Y
la schitul dela Brad, unde-1 mustrau blajin și-1 sărutau pe frunte
bunicuța și tata-moșu.

AR
Acolo îl găsiau părinții, ce veniau îndata-mare după el,
cu trăsura, speriați să nu i se fi întîmplat ceva copilului drag.

BR
Și povestea asta se repetă mai în fiecare Duminică, fiindcă locul
de pe înălțimea Bradului «stînca dela Brad», cum îi zic oamenii,
pe semne că-1 atrăgea, cu puterea oarbă a destinului.

LI
O rouă de lacrimi îi paienjinește privirea, ori de cîte ori
i se arată această priveliște.

Y
Apoi vede cum, dela psaltichia lui Neculai dela Precista
din Roman, a trebuit să treacă la învățătură mai înaltă, la Iașii

SIT
cari erau atît de departe de locurile copilăriei. Și pe urmă, cum
a fost trimis și mai departe, în Francia, pe cheltuiala lui Vodă
ER
Mihai Sturza, unde, în ciuda dorului ce-i ardea inima, s'a făcut
tobă de știință plugărească, în cei patru ani cît a stat acolo.
Ii vine să rîdă cu duioșie, cînd și-amintește cum, la în­
IV
toarcerea din străinătate, l-a pus Vodă «văcar», cum îi plăcea
să-și spună singur, peste tamaslîcurile domnești, în care slujbă
UN

și-a dovedit vrednicia, aducînd mari cîștiguri Domnului... Parcă-și

simte cugetul ușurat, că a putut astfel să-și întoarcă recunoștința
către Voevod...
AL

I se înfățișează apoi întîmplările dela 1848:

Fuga în Muntenia, la chemarea lui Bălcescu și Tel, unde
a luat pieptiș bătălia cea mare a vieții lui, «Emanciparea și îm­
TR

proprietărirea țăranilor», lucru pentru care a și fost surghiunit

peste Dunăre, pe la Giurgiu, în ziua de 13 Septemvrie...
EN

De-acolo înainte, mai trece odată prin zbuciumul unei pri­

begii, care vreme de nouă ani, l-a purtat în lungul și largul îm­
părăției turcești.
/C

La Țarigrad a intrat, cu sprijinul lui Ion Ghica, în zia­

ristică, făcîndu-se repede cunoscut prin studiile economico-sociale
publicate în urma călătoriilor.
SI

Așa s'a făcut c'a ajuns membru al consiliului de agricultură

turcesc, cu o leafă foarte mare; și mai pe urmă, numit și di­
IA

rector al școalei imperiale de agricultură dela Sf. Ștefan, lîngă

Constantinopoli...
U

Așa s'a făcut, că Marele Vizir Resid-Pașa l-a pus vrînd-

nevrînd, să-i scoată din paragină cele douăzeci de moșii, ce le
BC

avea el în Tesalia...
6
 82 ILIE ISVORANU

A!... Cum îi saltă pieptul de mulțămire, cînd și-amintește

Y
ce strașnică lecție a dat el, ghiaurul surghiunit, Turcului atot­

AR
puternic ! — Doi ani a muncit el pe moșiile vizirului ridicîndu-le
venitul dela 200,000 la 2 milioane lei, din care pașa îi da lui
a zecea parte, pentru strădanie I

BR
Și-atît își legase el sufletul de oamenii și locurile acelea#
că pe una dintre moșii a ridicat și zidire sfîntă, aproape de iz-
noavă, pentru credincioși. Poate și astăzi mai durează lespedea

LI
dela intrarea bisericii, pe care a scris cu o slovă elină:

Y
...«Această măreață biserică a Sfîntului, întâiului

SIT
Mucenic și purtător de biruință Gheorghie, s'au reîn­
noit cu cheltuiala boierului Căminar din Moldova, Ion
Ionescu, îngrijitor al tuturor moșiilor ce le are în Te-
salia, Marele Vizir Reșid-Pașa»... ER
Abia în anul 1857 s'a întors el în patrie, unde a dus mai
IV
departe, cu puteri sporite, lupta...
Cu o lacrimă pioasă, își amintește de dragul lui tovarăș
UN

inimos, Vasile Mălinecu, care, dimpreună cu Mihalache Kogăl-

niceanu, scoteau publicația națională «Steaua Dunării», unde
susțineau împroprietărirea țăranilor și desrobirea lor de munca
AL

pe degeaba a «boierescului».
Ca un nour îi trece peste frunte, osîndirea la trei luni în­
chisoare, ca turburător al ordinei publice, ordine în care se sim­
TR

țeau atît de bine boierii, cu moșiile lor cele mari, muncite cu

brațul de clacă al țăranului...
EN

Dar nourul dela 1861 se risipește îndată, căci în 1864 ră­

sare biruința vieții lui! — Atunci a fost chemat de Vodă-Cuza
și pus să înfăptuiască reforma agrară!...
/C

4*
4» 4»

Și l-am lăsat așa, zîmbind fericit acolo, în pridvorul bătrîn...

SI

și m'am retras încetișor din fața trecutului, gîndind îndurerat:

IA

cîte încercări într'o viață de om!...

Ca ghiaur surghiunit, în Turcia îl respectă și-i dă consi­
derație o lume întreagă.
U

In țara lui însă, ca om de știință, ca patriot cinstit și cu

BC

suflet, este declarat primejdios și trîntit la mănăstire, ca să se'n-

vețe minte, să nu mai ceară dreptul la viață al țărănimii...
 IOAN IONESCU DELABRAD 83

Iar, după ce i-a ajutat Dumnezeu de șî-a văzut visul cu

Y
ochii, punînd țara pe rostul ei, după ce o viață întreagă a do­
vedit, cu vorba și cu fapta, că temeiul nostru cel mare în plu-

AR
gărie se află, — acum, în 1928, iată-1 uitat în chip atît de vinovat,
în toate așezămintele Iui spirituale și materiale...

BR
Astăzi, din cuibul de vultur de pe «stînca dela Brad», n'a
mai rămas decît niște dărâmături și-o lespede înghețată pe-un
mormînt, lîngă bisericuța de lemn putred...

LI
Veșnica poveste a recunoștinței urmașilor, față de fiii cei
mai aleși și mai viteji ai patriei!...

Y
ILIE ISVORANU.

SIT
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC