DE S T R A J Ă

Revista „ S T R Ă J I I J Ă R I T pentru tinerei

ANUL il Nr. 1 IANUARIE 1939

S U M A R U L :
Î N A L T O R D I N D E ZI A L M. S. R E G E L U I .
URAREA „STRĂJII ŢĂRII" CĂTRE M. S. REGELE.
TELEGRAMELE DE URARE ALE „STRĂJII ŢĂRII" CĂTRE M. S. REGELE
ŞI MĂRIA SA MARELE VOEVOD MIHAI DE ALBA IULIA.
TELEGRAMA DE RĂSPUNS A M. S. REGELUI.
QRDIN DE ZI AL DOMNULUI COMANDANT AL „STRĂJII ŢĂRII".

TEOFIL GH. SIDOROVICI: Sensul nou al Unirii.

GRIG. MICH. COTLARU: Unirea Principatelor.
DAN SMĂNTĂNESCU: Literatura Unirii dela 1859.
ION SIMIONESCU: Icoana Ţării.
P. N. MIRODESCU: Letonia.
ION PILLAT: Şarpele casei (versuri).
PR. GH. PASCHIA: Sfântul Gheorghe.
V. VOICULESCU: Imn străjeresc (versuri).
N. I. HERESCU: Cum se cinsteşte un poet.
MOŞ NOSTROMO: Străjerul marinar.
Dr. V. I. MUSTĂCESCU: Ingrijeşte-ţi sănătatea!
CAMIL MORŢUN: Skiul în străjerie.
Lt. EMILIAN COSTESCU: Filatelia ca factor educativ şi cultural.

Străjerul la lucru — Străjera la lucru — Sfaturi şi îndemnuri — Licăriri străjereşti (STRĂJERA AURA
C. ENESCU : O familie de skiori) — Ce să citim (Pr. GH. PASCHIA: „Tineri biruitori"; Cpt. N. D. VAR-
VERI: „însemnări dela Jamboreea din Olanda" (C. Botezat); M. LUNGIANU: „Din Ţara lui Alb împărat";
GRIGORE BRÂDIŞTEANU: „File din Cartea de aur a neamului" (A. Chirescu); Reviste : (Marea noastră,
pentru tineret; Glas tânăr; Viaţa străjerească; Viaţa şcolarului) — La focul străjeresc — Jocuri de des-
legat — Ştiri străjereşti — Informaţii — Calendar Comemorativ — Bibliografie.

DESENE: M. MAVRODiN. - EUGEN ISPIR.

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA :
„Straja Ţării" — Direcţia Propagandei Bucureşti — Calea Victoriei, 52

ABONAMENTUL ANUAL 100 LEI — PREŢUL UNUI EXEMPLAR 10 LEI

 DE S T R A J
ÎNALT O R D I N DE Z I
al M. S. Regelui către Străjerii Ţării cu prilejul Anului Nou 1939
[
STRĂJERI, • J- - ' - ' ±L"'M
A mai trecut un an de muncă şi în pragul lui 1939 am bucuria de a aduce pe această cale tuturor
Comandanţilor şi Străjerilor viile Mele mulţumiri pentru munca depusă şi pentru rezultatele dobândite.
Mişcarea Străjeriei înseamnă o piatră de hotar în desvoltarea morală a României moderne; ea
este şi trebue totdeauna să fie o hotărîtoare chezăşie a viitorului.
Toţi aplicând fără şovăire Deviza noastră: CREDINŢA ŞI MUNCĂ PENTRU PATRIE ŞI REGE,
trebue să ştie că au un cod de înaltă morală de îndeplinit.

MARELE STRĂJER

Această lozincă trebue să se întipărească aşa de puternic în sufletul fiecărui Străjer, încât să-i fie
toată viaţa spiritul diriguitor al tuturor faptelor sale.
Anul ce vine să însemne în răbojul istoriei noastre, unul de progres şi propăşire şi aceasta o vom
dobândi prin credinţă şi muncă.
Iată ce aştept dela Străjeri pentru anul ce începe astăzi.
Privind cu deplină încredere şi dragoste nespusă la tineretul Ţării Mele, strig din toată inima:
,LA MULŢI ANI, SĂNĂTATE' CAROL R.
 URAREA „STRĂJII ŢĂRII" CĂTRE M. S. REGELE,
Rostită de Domnul Teofil C h . Sidorovici la radio, de Anul Nou
SIRE, - - - -

Din culmea anului care se duce şi din pragul celui care vine, îngăduiţi celor trei milioane de stră­
jer! şi străjere, ca şi,celor 27.000 de comandanţi, să-şi împreune glasul cu al întregului popor de sub
sceptrul înţeleptei şi strălucitei domnii a Majestăţii Voastre, ridicând prin Comandantul lor, Imn de
preamărire şi caldă recunoştinţă, înaltului Ctitor şi Supremului Conducător al destinelor noastre na­
ţionale.
Coborînd pe firul anilor ce-au adăogat rând pe rând câte o glorie şi câte o izbândă la patrimo­
niul naţional, ne oprim din loc în loc acolo unde Regele Ţării a poposit ca o lumină în genuni de întu­
neric şi vedem că fiecare faptă a Majestăţii Voastre, a fost toiag fermecat care, lovind în stânca forţelor
latente ale naţiunii, a descătuşat tot atâtea isvoare limpezi de energie, puse în slujba ridicării scumpei
noastre Patrii.
Acum patru ani, clar-văzătoarea Majestăţii Voastre intuiţie, cerceta negura viitorului, profeti­
zând prin exprimarea unei dorinţe, venirea unor timpuri de mult aşteptate. Cităm:
„Suntem abia la început. Cu cât ne vom des volta mai mult, cu atât vom dobândi rezultate mai
vădite, care să ducă la înflorirea Neamului.
Ce frumoasă va putea fi România de mâine, o ţară unitară şi solidară, împrejurul unui gând,
Deviza noastră:
CREDINŢĂ ŞI MUNCĂ PENTRU ŢARĂ ŞI REGE !"
Anii ce au trecut, au încununat fruntea Majestăţii Voastre cu podoabele celor mai scumpe şi fun­
damentale realizări.
Străjerii au fost cele dintâi scântei ce-au radiat din torţa luminoasă a Majestăţii Voastre, iar căl­
dura iubirii, vredniciei şi devotamentului lor, a contribuit la prefacerea sufletului românesc, aşa cum
l-au visat străbunii, aşa cum 1-a voit şi 1-a realizat Majestatea Voastră.
Izbânda vieţii străjereşti se datoreşte înaltului exemplu de virtuţi al Marelui Străjer, care a
dăruit acestei mişcări de înoire a vremurilor pe Insuş Augustul Său Fiu, Măria Sa Marele Voevod Mihai
de Alba Iulia.
Din sbuciumul anului ce şi-a împlinit chemarea şi din aurora anului ce începe, viziunea de acum
patru ani a Majestăţii Voastre a devenit o realitate vie, proectată în fiecare conştiinţă de român:
CE FRUMOASĂ ESTE ROMÂNIA DE AZI, O ŢARĂ UNITARĂ ŞI SOLIDARĂ, ÎMPREJURUL
UNUI GÂND, DEVIZA NOASTRĂ: CREDINŢĂ ŞI MUNCĂ PENTRU ŢARĂ ŞI REGE !
In apoteoza Renaşterii naţionale, Străjerii Majestăţii Voastre alături de întregul popor Străjer al
României noui îşi strigă din suflet urarea de slavă:
Să trăiască Majestatea Sa Regele Carol al II-lea, Supremul nostru Comandant,
Să trăiască Măria Sa Marele Voevod Mihai de Alba Iulia, nădejdea şi chezăşia viitorului.
Să înflorească şi să se înalţe pe culmi de glorie, Ţara şi poporul Românesc.

Telegramele de urare ale „Străjii Ţării'' către M. S. Regele

şi Măria Sa Marele Voevod Mihai de Alba Iulia
MAJESTĂŢII SALE REGELUI CAROL II
SINAIA
Strânşi uniţi în jurul Marelui Străjer, formând un bloc de suflete curate în năzuinţa spre viitorul
lor deschis atât de frumos de Majestatea Voastră, toţi străjerii Ţării adânc recunoscători pentru grija pă­
rintească, Vă urează ani mulţi fericiţi şi deplină SĂNĂTATE.
Comandantul* Străjii Tării
TEOFIL GH. SIDOROVICI

MĂRIEI SALE MARELUI VOEVOD MIHAI DE ALBA IULIA

SINAIA
Străjerii Ţării mândri de MĂRIA VOASTRĂ, în plină admiraţie şi dragoste, Vă urează ani mulţi
şi fericiţi cu deplină SĂNĂTATE.
Comandantul Străjii Tării
TEOFIL GH. SIDOROVICI
 Telegrama de r ă s p u n s a M. S. R e g e l u i
Comandantul Străjii Ţării, Teofil Gh. Sidorovici Bucureşti
Castelul Peleş
Străjii Ţării mulţumesc din tot sufletul pentru frumoasele urări de Anul Nou.
Sănătate.
CAROL R.

O R D I N DE ZI
al

Domnului Comandant al „Străjii Ţării", către Străjeri şi Străjere

STRĂJERI ŞI STRĂJERE

încă un an de rodnică activitate străjerească îşi încheie bilanţul frumoaselor realizări.

Din locul unde ne găsim după 4 ani de muncă, ne rotim o clipă privirea peste drumul străbătut.
In perspectiva orizontului mărit an de an, avem mândria cuceritorilor de suflete, cari dăruiţi
unui curat misionarism, au reuşit să aprindă candela unei conştiinţe noui, pe tot cuprinsul pământului
românesc.
Drumul ne-a fost greu, dar izbânda deplină.
Programul vieţii străjer eşti este programul ridicării neamului prin tineret îmbrăţişând un cadru
larg de activitate.
Deşi roadele efective ale acestei mişcări se valorifică în timp, totuş rezultatele de până azi cu­
prind semnificaţia şi dovada celei mai desăvârşite victorii.
In opera de redresare a tineretului s'au aprofundat temeinic laturile educaţiunii integrale, sub
raportul moral, naţional, social şi fizic.
Astăzi se deschid porţile de lumină ale celui de-al 5-lea an.
Zorile lui, fac să se desluşească dela Tisa, Nistru, Dunăre şi Mare, unităţile disciplinate ale
STRĂJII ŢĂRII, Armata Albă a viitorului, veghind necontenit la postul ce chezăşueşte destinele nea­
mului.
In mijlocul celor 3.000.000 de străjeri organizaţi şi a celor 27.000 comandanţi şi comandante, zid
de suflete curate şi voinţi hotărîte, stă însuşi marele nostru Rege şi Comandant suprem, cu înalta şi ne­
mărginita Sa dragoste pentru tineretul vrednic al Ţării.
Din pragul noului an, îndreptăm ruga noastră fierbinte către Cel Atotputernic, pentru a-I dărui
ani mulţi şi fericiţi spre binele neamului, iar Măriei Sale Marelui Voevod Mihai, exemplu viu al practi­
cilor străjereşti, Ii urăm să meargă pe acelaş drum, ce pleacă din fiecare suflet de străjer până sus în
strălucirea Coroanei.
Comandantul Străjii Ţării, acum la răsăritul unui an nou, adresează tuturor comandanţilor, co-
mandantelor, străjerilor şi străjerelor, urarea noastră din bătrâni:
Sănătate şi spor la muncă!
Comandantul Străjii Ţării
TEOFIL GH. SIDOROVICI
 SENSUL NOU AL UNIRII
de TEOFIL GH. SIDOROVICI
Comandantul Străjii Ţării

„Toţi Românii sunt datori în ace­

problemei naţionale, morale, sociale şi fizice, care să
ste clipe, când multe primejdii se
răsfrângă asupra tineretului razele binefăcătoare ale
p o t ivi, să l a s e la o p a r t e interesele
unei educaţii integrale.
p e r s o n a l e şi s ă m u n c e a s c ă cot la cot, STRAJA ŢĂRII n'a avut şi n'a cunoscut duşmani.
într'un singur gând: al consolidării Ea a reuşit să înfăptuiască prin consensul unanim
naţionale". acel climat al bunei înţelegeri şi al colaborării între
M. S. REGELE CAR OL II factorii de răspundere. A fost poate cea dintâi brazdă
Discursul de Anul Nou trasă cu voinicie, pe ogorul năpădit de pălămida urii
şi desbinării, în care Marele Străjer a aruncat să­
Straja Ţării, lucrând potrivit înaltelor îndemnuri mânţa de rod a frăţietăţii.
ale Marelui Străjer şi Suprem Comandant al ei, şi-a Astăzi câmpul s'a lărgit dela un hotar la altul al
Ţării. Mirosul reavăn al brazdelor, prefaţează far­
mecul şi poezia holdelor de mâine.
Un Neam întreg şi-a regăsit echilibrul, iar cum­
păna dreptei judecăţi a triumfat.
Cuvântarea Suveranului ţinută în faţa demnita­
rilor Ţării de A n u l N o u , este un monument viu şi o
coloană de hotar între lumea veche şi cea nouă: este
o adevărată evanghelie a românismului.
Ce frumoasă va fi România de mâine, a spus Ma­
iestatea Sa Regele acum un an, o Ţară unitară strân­
să în jurul unui Crez, Deviza noastră: CREDINŢĂ
ŞI MUNCĂ PENTRU ŢARĂ ŞI REGE.
Şi acest nobil gând s'a înfăptuit aidoma.
Ziua de 24 Ianuarie din anul acesta, găseşte pe şan­
tierul muncii adevărate pe toţi Românii, drum bătă­
torit întâi de STRAJA ŢĂRII. Un Neam întreg stă
strâns unit în jurul Devizei salvatoare şi defetismul
s'a transformat într'o robustă încordare de optimism.
Unirea cea adevărată a fost coborîtă depe soclul
retoricei, unde sta rece şi învăluită într'o perdea din
flori de ghiaţă, trecând în suflete şi'n conştiinţe.
t Poporul românesc va fi popor de Străjeri harnici
ai muncii, ai tradiţiilor, graiului, portului, cântecului
şi vitejiei din străbuni. începând cu M. S. Regele, Ma­
rele Străjer şi sfârşind cu copilul de 7 ani, toţi vor­
TEOFIL GH. SIDOROVICI
Comandantul Străjii Ţării besc aceeaşi limbă şi slujesc aceluiaşi ideal de viaţă:
Ridicarea şi înflorirea Patriei şi Tronului.
făcut un punct de onoare din stabilirea celor mai Iată sensul Unirii din anul 1939, Unire întemeiată
desăvârşite legături de colaborare în spirit frăţesc şi
pe o etică nouă, care face să se transforme în faptă
românesc, cu toate instituţiile fundamentale din Stat,
cari lucrează pentru ridicarea Neamului. şi adevăr acel cald îndemn al poetului:
Ţinând seama de acest principiu, STRAJA ŢĂRII
Iarba rea din holde piară,
a găsit toată înţelegerea cuvenită, fiind considerată
dela început ca teren neutru pe care să se întâlnească Piară duşmanii din ţară,
şi să-şi dea mâna toţi acei pătrunşi de imperativul Intre noi să nu mai fie
vremii. A fost veriga de unire a tuturor, în jurul Decât flori şi armonie.
 UNIREA P R I vICIP A Ţ E L O R
«Trăiască Moldova! Trăiască Vala-
chia! Dar învredmcească-ne Dumnezeu
să putem striga înlr'o zi: «Trăiască Ro­
mânia Unită!»
Costache Negri, Paris 1848.
La 1821, opinia politică europeană a primit semnalul
redeşteptării naţionale româneşti, cu adâncă mirare şi
teamă. Cu mirare unii, pentru că socoteau că un secol de
stăpânire fanariotă a stins făclia conştiinţei noastre na­
ţionale, cu teamă, alţii, pentrucă o mişcare de libertate,
cu substratul pe care-1 avea mişcarea lui Tudor Vladimi-
rescu, schimba total unele planuri de hegemonie conti­
nentală, concretizate în faimoasa «Sfânta Alianţă».
Stema Ţării şi stema monetară a Principatelor-Unite
Pornită, din 1699, dela pacea dela Karlovătz, pe calea
decadenţei, Turcia se mulţumea să prelungească cât va
putea stăpânirea sa mai mult iluzorie asupra Principate­
lor Române, a căror vasalitatea o vedea — cu resemnare
— slăbindu-se, zi cu zi. Nu aceeaşi era însă atitudinea
Austriacilor şi a Ruşilor cari, bucurându-se de slăbirea
autorităţii turceşti, aşteptau nerăbdători ziua când ne-ar
fi putut încorpora statelor lor, aşa cum — nu de mult
— procedaseră cu Polonia.
Austriacii, în nădejdea anexării Munteniei, se bucurau
să ne ştie desbinaţi iar Ruşii — mai lacomi — s'ar fi
bucurat dacă, unindu-ne, ar fi putut să încorporeze im­
periului, ambele Principate de odată.
Pentru aceasta, n'au pregetat chiar să ne ajute (regu­
lamentul organic stă dovadă) pentru ca apoi, când şi-au
dat eeama că unirea nu se face pentru ei şi că cei dintâi
cari au de pierdut, ei sunt, să devină şi să rămână —
până la urmă — cei mai înverşunaţi duşmani ai unirii
Principatelor Române.
Când s'au trezit la realitate, era prea târziu. Renaş­
terea noastră naţională, începută în chipul cel mai fericit
în şcoala lui Gheorgiie Lazăr, la Sfântu-Sava şi conti­
nuată prin revistele şi ziarele timpului, de oameni lumi­
naţi şi cu dor de ţară, făcuse atât de mari progrese, in­
trase atât de adânc în suflete, încât nici o forţă — oricât
de GRIG. MICH. COTLARU
de mare — n'ar mai fi putut împiedeca unirea celor două
ţărişoare româneşti.
Intr'adevăr, în Ţara Românească, Curierul Românesc
şi Curierul de ambe sexe, la care scriau: Iancu Văcărescu,
Boliac, Aristia, Grigore Alexandrescu, Heliadc Rădulescu
si alţii, iar în Moldova Albina Românească si Alăuta Ro-
mânească, ale lui Asachi, la care se adaogă, mai târziu,
Steaua Dunării a lui Mihail Kogălniceanu, creiaseră —
în ambele principate — o atmosferă atât de favorabilă
unirii, încât, în perioada realizării ei, numai o ocupaţie
străină ar mai fi putut-o amâna, fără s"o înlăture defi­
nitiv.
La Paris, unde lupta pe baricade alături de revoluţio­
narii francezi, Costache Negri vorbea răspicat de Ro-
Prima şi a doua stemă a României sub Cuza-Vodă
mânia, după ce la Iaşi, eu toată teama de cenzură şi de
intervenţiunile ruseşti sau sancţiunile turceşti, Kogălni­
ceanu spusese, în 1843, în discursul pentru deschiderea
cursului de istorie naţională, la Academia Mihăileană:
«înainte de a sfârşi, daţi-mi voie, Domnilor mei, să
chem luarea D-tră aminte asupra cursului meu. Dacă
Grecii au - căzut odată sub jugul lui Filip şi în urmă
sub jugul Romanilor, este pentru că au voit să fie Plat-
ceni, Tebani, Spartiaţi şi nu Heleni; tot aşa şi strămoşii
noştri au voit să fie Ardeleni, Munteni, Bănăţeni, Moldo­
veni şi nu Români; rare cri ei au voit să se privească
între dânşii ca o singură şi aceeaşi naţie; în neunirea lor
trebuie să vedem, dară, isvorul tuturor nenorocirilor tre­
cute, a cărora urme, încă până azi, sunt vii pe pământul
nostru. Departe de a fi părtinitorul unui simţimânt de
ură către celelalte părţi ale neamului meu, eu privesc ca
patria mea, toată acea întindere de loc unde se vorbeşte
româneşte şi ca istorie naţională, istoria Moldaviei în­
tregi, înainte de sfâşierea ei, a Valachiei şi a fraţilor din
Transilvania. Această istorie este obiectul cursului meu».
Şi, mai departe:
«Sprijinul cel mai temeinic, ca să pot ajunge la ţelul
dorit, îl aştept dela indulgenţa D-tră şi dela nădejdea mă­
gulitoare, că prin prelecţiile mele voi putea deştepta
în D-tră un duh de unire mai de aproape între ramu-
 rile neamului românesc şi un interes mai viu pentru
naţie şi patrie».
Nici revoluţia dela 1848, cu toată represiunea care a
silit pe patrioţi să emigreze, n'a putut împiedeca unirea,
în mers ascendent spre ziua triumfului său. Ba, poate, a
ajutat-o punând în contact direct pe conducătorii ds o-
pinie publică românească, cu conducătorii revoluţionari
din apus, cari — ajungând, apoi, conducători de ,Slat —
ne-au ajutat în realizarea acestei naturale şi sfinte aspi-
raţiuni. Toţi conducătorii revoluţiei dela 1848 în cele 2
principate, au jucat cele mai de seamă roluri în preajma
unirii şi după realizarea ei, ca unii ce îşi făcuseră ideal
din strângerea la olaltă a Neamului Românesc.
Alexandru Ioan Cuza ca tânăr ofiţer (după o pictură)
Războiul Crimeei a fost o împrejurare fericită care
a grăbit unirea, sufleteşte realizată cu mult înainte de
1859.
Pornit, fie din ambiţia lui Napoleon al Ili-lea, fie
pentru că menţinerea imperiului turcesc era o necesitate
politică în situaţia de atunci a Europei, războiul Crimeei
se închee, în 1856, prin îngenunchierea colosului rusesc.
Puternic susţinuţi de Napoleon al IlI-lea şi de împuter­
nicitul său, primul ministru, contele Walewscliy, Românii
reuşiră a face să se ia în considerare memoriul semnat
de ultimii stăpânitori separaţi ai Principatelor Române
(Barbu Ştirbey şi Grigore Gliica), cu rezultatul imediat
că Turcii erau obligaţi să convoace — în ambele prin­
cipate — câte o adunare, divan adhoc), care să se ros­
tească asupra viitoarei organizări a celor două ţări ro­
mâneşti.
Se înţelege uşor că Turcii făcură toate cele posibile spre
a împiedeca unirea. Astfel, numiră caimacan în Moldo­
va pe Toderiţă Balş (pânăla 1857) şi apoi pe Nicolae
Vogoridi, cu obligaţia de a face alegeri pentru divanul
adhoc. întocmind liste false de alegători, fapt pentru
care Alexandru Cuza, pe atunci ispravnic la Galaţi a
protestat vehement, printr'o scrisoare care a făcut mare
vâlvă, Vogoridi reuşi a alcătui divanul din adversarii
ideei de unire.
Protestul repetat al lui Kogălniceanu fu luat în seamă
de comisia interaliată care rezida la Bucureşti şi care,
dovedind că protestul lui Cuza era justificat şi cererea
de dizolvare a lui Kogălniceanu era dreaptă, hotărî fa­
cerea de noui alegeri. In noua sa alcătuire, aşa cum era
şi natural, divanul fiind emanaţia cinstită a naţiunii,
purcese la votarea dorinţelor ce trebuiau supuse apro­
bării congresului dela Paris, dorinţe cari •— în urma unei
înţelegeri prealabile — se votară aidoma, în divanul dela
Bucureşti.
Se ştie că din cauza crâncenei opoziţii a Turcilor, Ru­
şilor şi Austriacilor, congresul nu ne-a admis decât o semi
unire, sub un domn pământean, şi ne-a dat primul re­
gulament statornic ce trebuia s ă prezideze începutul de
nouă organizare a statului.
In permanentă legătură între ei, patrioţii din cele două
principate hotărăsc să nu lase nefolosit un defect de re­
dactare al convenţiei dela Paris şi să aleagă în ambele
ţări acelaş domn, realizând astfel unirea atât de mult
dorită.
Toată sforţarea intrigilor ruseşti şi a diplomaţiei oto­
mane fu dejucată de virtutea luminaţilor noştri înaintaşi
şi, la 5 Ianuarie 1859, divanul Moldovei alese domn pe
colonelul Alexandru Ioan Cuza.
Dacă pentru Moldoveni, numele acestuia spunea mult
şi multe, Muntenilor le era, însă, aproape necunoscut.
Nu este de mirare că în ziua hotărîtă alegerii, unio-
niştii munteni avură greu de luptat cu partizanii lui
Gheorghe Bibescu şi că alegerea lui Cuza nu s'a făcut
decât sub presiunea poporului.
La aflarea rezultatului, Kogălniceanu luând cuvântul
în numele ambelor adunări, în mijlocul unui entuziasm
de nedescris, a rostit următoarea cuvântare:
MĂRIA TA !
După o sută cincizeci şi patru de ani de umilire şi de­
gradare naţională, Moldova a intrat în vechiul său drept,
consfinţit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege
de capul său, Domnul.
Prin înălţarea Ta pe tronul lui Ştefan cel Mare, s'a
reînălţat însăşi naţionalitatea română. Alegându-Te de
capul său, neamul nostru a voit să împlinească o veche
datorie către familia Ta, a voit să răsplătească sângele
strămoşilor Tăi, vărsat pentru libertăţile publice.
Alegându-Te pe Tine Domn în ţara noastră, noi am
voit să arătăm lumii aceea ce toată ţara doreşte, LA
LEGI NOUĂ, OM NOU. O, Doamne! Mare şi frumoasă
a
Iţi este menirea. Constituţia din 7 August ) ne însem­
nează o epocă nouă; şi Măria Ta eşti chemat să o des­
chizi. Fii dar omul epocei; fă ca legea să înlocuiască ar-
bitrariul; fă ca legea să fie tare; iar Tu, Măria Ta,
ca Domn, fii bun şi blând, fii bun mai ales pentru aceia
pentru cari mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători
şi răi.
Nu uita că dacă 50 de deputaţi Te-au ales Domn, însă
ai să domneşti peste 2 milioane de oameni.
Fă, dar, ca domnia Ta să fie cu totul de pace şi de
dreptate; împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu
în mijlocul nostru, strămoşeasca frăţie.
Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii Domn cetăţean; ure-
1) C o n v e n ţ i a dela Paris.
chea Ta să fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la
minciună şi linguşire.
•Porţi un frumos şi scump nume: numele lui Alexandru
cel Bun. Să trăeşti, dar, mulţi ani.
Ca şi dânsul, fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei,
prin desvoltarea instituţiunilor noastre, prin simţimin-
tele Tale patriotice, să mai. putem ajunge la acele timpuri
rea necesară spre a păşi la reformele cari-i ilustrează
domnia.
Statul cel nou (dela 1862 Principatele Române Unite
încep a se numi România), păşeşte cu încredere, fericit
îndrumat de Domnul său, pe calea progresului economic
şi social, refăcându-şi — în scurtă vreme — prestigiul
grav atins de nefireasca situaţie în care s'a aflat tot «e-

QEDJKÎrb Ofifip D 2:i3tssUlsUi iamUJf Batanţi 5Q£PESKB

•is.A-.tS.,-,,., /Ar

Deschiderea Camerii Naţionale de către D o m n i t o r u l e i . A l e x a n d r u I o n I , l a 29 F e b r . a n u l 1860.

glorioase ale naţiei noastre, când Alexandru cel Bun zi­ colul al 18-lea. Prin munca lui Cuza, secondată de marii
cea ambasadorilor împăratului din Bizanţ, că RO­ patrioţi ca: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Cos­
MÂNIA NU ARE ALT OCROTITOR DECÂT PRE tache Negri, N. Creţulescu şi aţâţi alţii, ţara a parcurs
DUMNEZEU ŞI SABIA SA. în cei 7 ani ai domniei sale, drumul greu al refacerii,
Să trăeşti, Măria Ta! după ruina fanariotă.
Unirea realizată la 24 Ianuarie 1859, a fost piatră de
* hotar între 2 lumi diferite; a fost începutul României
celei noui, căreia munca vrednicilor înaintaşi aci pome­
Ce a urmat, se ştie. Prin truda depusă la Constanti- niţi, i-a fost piatră de temelie.
nopol de Costache Negri, unirea este recunoscută de Şi pe temelie solidă s'a construit, mai apoi, tot prin
sultan (1862). Tn această recunoaştere, Cuza găsi pute- muncă, edificiul solid al statului întregit.
 U Z A - V O D A

Văzutu-te-am în pace suind scara măririi

Şi'n pace luând calea augustă-a nemuririi,
O! scump amic, Domn mare, o! nume cu splendoare
Sădit pe miriade de libere ogoare!

O clipă apărut-ai în plaiul veşniciei

Şi veşnice mari lapte lăsat-ai României,
Nălfând din părăsire antica-i demnitate
Prin magica Unire şi sacra Libertate. Cuza-Vodă

Ca norul plin de mană ce trece şi revarsă

O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,
Şi, stând apoi de-o parte, în urma lui priveşte
Cum brazda se deschide şi câmpul înfloreşte;

Aşa şi tu din ceruri ai dulcea mângâiere

Să vezi a terii tale frumoasă re'nviere,
Tu ce-ai stârpit cu sceptrul, unealtă de rodire,
Din suilete şi câmpuri semânţa de şerbire.

Acum te odihneşte gustând eterna pace,

în taina maiestoasâ a morţii care tace,
Lăsând o lume 'ntreagă la Tine să gândească
Şi-a ta, legendă, Cuza! cu ială s'o rostească.,.

Sânt nume destinate, ca numele tău mare,

Să stee neclintite pe-a timpului hotare,
Şi veşnic să răspândă o falnică lumină
Pe seculii ce'n umbră trecând, li se închină.

VAS1LE ALECSANDRI

Vasile Alecsandri
 LITERATURA
Un rol important şi cu urmări covârşitoare întru for­
marea opiniei publice pentru Unirea Principatelor 1-a
jucat literatura, şi în special poezia. Marii patrioţi ai
timpului, C. Negri, V. Alecsandii, M. Kogălniceanu
şi alţii, în afară de constanta străduinţă de a pregăti o
atmosferă peste hotare în vederea marelui act politic,
au întreţinut, prin revistele lor Dacia Literara şi România
Literară, o vie acţiune de unire sufletească a tuturor ro­
mânilor.
I o n G h i c a si V a s i l e ^lecsandri
Aceste reviste dela 1840 şi 1855 au fost primele trâmbi-
ţătoare ale unei noui ere bizuită pe unirea forţelor şi pe
manifestarea conştientă a acelui pan-romănism, activ şi
pasionat întreţinut de entuziaştii patrioţi ai timpului.
Această străduinţă nu a fost uşoară, pentrucă interese
meschine subiective ale câtorva mari proprietari şi râv-
nitori la domnie sau la situaţii politice profitoare, for­
maseră un bloc al anti-unioniştilor, care, pus în legătură
cu interesele politice ale ţărilor protectoare, tindeau a
face o dârză opoziţie grupului naţionalist.
Aci intervine rolul important al literaturii unirii. Ea a
ţâşnit impetuos, generos şi pasionat, s'a coborît până în
adâncul inimilor şi prin puterea de exaltare a lirismului
patriotic, a stârnit marea vâlvătae uniristă care a înghi­
ţit pe încetul, toate tălăzuirile interesate ale nepatrio-
tilor.
UNIRII DELA 1859
de DAN SMÂNTÂNESCU
Primul net ce avea să indice puternica solidaritate a
marilor personalităţi ale generaţiei Unirei, a fost acel
faimos jurământ dela moşia lui C. Negri, Marijnia, făcut
între tinerii luptători legaţi prinlr'o strânsă şi solidară
prietenie, jurământ imortalizat de Aleosandri prin aceste
versuri :
Sub acest măreţ castan
Noi jurăm ca, cu frăţie,
Intre noi să nu mai fie
Nici Muntean nici Moldovean.
Acest prim act avea să înlănţuiască într'o perfectă coe­
ziune de aspiraţii şi orientări politice, această grupare
de tineret, venit din occident cu marile idei ale revo­
luţiei franceze şi ale spiritului de unitate care sguduise
Germania contemporană.
Această generaţie a avut însă demni predecesori. Nu
trebue să ne mire, de pildă, când găsim la Iancu Văcă-
rescu primele accente lirice pentru Unire. Patriotul Vă-
cărescu avusese desigur intuiţia viitorului strălucit al
ţării şi îşi da seama că imboldul spre unire, coborît
din sufletul unei persoane cu un prestigiu neîntinat, va
căpăta o valoare constructivă şi solidară în massa popo­
rului.
De aceia, încheia poezioara sa «Vremea» cu aceste
sincere şi patriotice îndemnuri:
Vremea nu pierdeţi, ascultaţi,
Când glasul meu vă spune:
Uniţi, Românilor, lucraţi
Virtuţi şi fapte bune.
Aceiaşi viziune a Unirei o avusese C. Negri încă dir
27 Decembrie 1848, când între emigranţii şi studenţii
dela Paris, rostise aceste cuvinte:
«In visurile mele înflorite se arată viitorul României!...
Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare?... Uni­
rea, numai unirea!... Să trăiască Unirea tuturor Ro-
mânilor!...
Grigore Alexandrescu care cunoscuse şi trăise fenome­
nul de unitate românească, el care atât de generos îşi
desfăşura sensibilitatea pe altarul Patriei, scrie şi el poe­
zia «Unirea Principatelor», publicată în Revista Ro­
mână a lui Odobescu, la anul 1861, poezie în care arată
clar obiectivul către care spiritul românesc trebue să
tindă.
«Români! Sfântă e Unirea; ascultaţi, glasu-i răsună
Dela fiii României cere patria comună...
Fiii voştri vor ascunde a lor frunte în ţărână,
Dacă voi acum veţi pierde marea cauză română.
 Nicoleanu, cu mai multă căldură şi pasiune lirică, în
poezia «De ce tăceţi?» încheie plin de revoltă ce se des-
lănţue într'o desnădăjduită chemare la Unire:
«Ah! stingeţi, stingeţi lunga tăcere
Şi dela Mare peste Carpaţi
Cu strămoşeasca veche putere,
Ridicând vocea, vorbiţi, strigaţi,
Unire, forţă, pace 'ntre fraţi !...
In Moldova, promotorul acţiunei pentru Unire prin li­
teratură a fost bardul dela Mirceşti, V. Alecsandri.
Mihail Kogălniceanu
încă din 1848 în faimoasa «Deşteptarea României» poe­
tul întrezărise adevărata cale politică pe care trebuia s'o
îmbrăţişeze românii, într'o perfectă unitate care se con­
tura în stimulări lirice ca acestea:
«Sculaţi fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie
Peste Moina, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi.
Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie
Şi de-acum pe veşnicie
Cu toţi mâinile vă daţi !
Credinţa neclintită în izbânda finală a românismului
biruitor se făurise atât de puternică în spiritul optimist
al lui Alecsandri încât ea răsare triumfătoare, tinerească
şi viguroasă, în ciuda intrigilor lui Vogoride, prin versu­
rile:
In zadar cearcă ei să ridice
Un zid pe Milcov despărţitor
Cădea-va zidul: şi tu, ferice,
Vei fi unită cu a ta sor.
Ideia de unire nu a încolţit numai ca o speranţă, ci
ea trăieşte în gândurile, în simţimintele tânărului Alec­
sandri, ca un imperativ ce vine de sus, ca o realitate a
destinului imutabil, hărăzit de marea înţelepciune a lui
Dumnezeu:
E scrisă 'n ceruri sfânta Unire!
E scrisă 'n inimi cu foc ceresc !
O! Românie! La a ta mărire
Lucrează braţul dumnezeesc!
Istoric, poezia care a avut destinul de a se eterniza în
conştiinţa naţională devenind un «memento», care a
răscolit toate colţurile locuite de români şi a cuibărit în
fiecare suflet acelaşi sfânt cântec şi aceiaşi sfântă che­
mare, a fost „Hora Unirii", publicată întâi în „Steaua
Dunării" din Iaşi, dela 9 Iunie 1859.
„Hora Vnirii" a fost în epoca ei de tineresc avânt
o fâlfâire de steag spre consolidarea către care de a-
proape două milenii sz sbătuseră, fără raţiune şi fără
întrebări, fraţii aceleiaşi obârşii şi aceluiaşi grai.
„Hora Unirii", privită sub acest aspect, apare ca o che­
mare la un act sfânt, la actul înfrăţirii.
„Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă 'n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
In noi doi un suflet bate.
Alături de Alecsandri, trebuie pomeniţi între prea-
măritorii Unirii, M, Kogălniceanu şi Ioan Creangă, care a
redat, în «Moş Ion Roată», însuşi tâlcul sufletesc al
măreţei înfăptuiri.
Unirea politică a atras după sine unirea sufletească,
singura care a putut păstra vie flacăra naţională. Astăzi,
Ioan Creangă
prin mişcarea străjerească, tineretul trăeşte în spiritul
acesta de unire pe care şi-1 desăvârşeşte prin participarea
la realizările colectivului. In sânul societăţii străjerul tre­
bue să-şi însuşească cea mai folositoare virtute civică, uni­
rea forţelor pentru propăşirea ţării.
Cuvintele acestea ale M. S. Regelui, trebue să-i fie
un imbold şi o conduită:
«Eu am o încredere nestrămutată în puterile acestui
neam, în resursele nesecate ale României, ca să cred ferm
şi hotărît că viitorul nostru va fi strălucit.
Dar pentru aceasta, se cere dela toţi cari au răspundere
în această ţară, muncă fără odihnă, în patriotism lu­
minat, un simţ al solidarităţii naţionale mai presus de
orice interes personal sau de grupare».
 I C O A N A
Numai nisip de ar fi cuprinsul ţării, ca şi în Sahara,
ea totuşi trebue să ne fie dragă, pentru că e a noastră,
pentru că în ea sunt mormintele străbunilor care ne-au
păstrat-o.
Cu atât mai mult când norocul ne-a hărăzit un pă­
mânt cum nu sunt multe în Eurcpa, ţărcuit de o graniţă
cu forma regulată aproape a unui cerc.
Deschizând un atlas al Europei, cu însemnările înăl­
ţimilor, răsare privirii, fără voie, regularitatea aşezării
formelor diferite de teren, în cercul hotarelor României.
Făcând apropiere între ţara noastră şi vecinii ei,
toate, sunt pe departe de a avea o împărţire atât de
Carpaţii meridionali.
regulată a terenului, băgată 'n samă şi de popor, când
pomeneşti de munte, podgorie (deal) şi câmp.
Ungaria e o câmpie întinsă, numai într'o parte cu o
ramură de munţi. Ceho-Slovacia, aşa cum a rămas, e
mai mult muntoasă. Polonia e un întins câmp, în parte
mocirlos, care se sprijină numai spre sud, de Carpaţi.
Bulgaria şi ea e mai mult muntoasă, cu puţine locuri
pentru sămănături, de altfel ca şi Iugoslavia.
In România, dimpotrivă, pământul e ca nu mare am­
fiteatru, cu trei largi trepte. O cunună de munţi, nu prea
înalţi ca vârful lor să fie numai gheţuri ca în Sviţera,
încinge Ardealul deluros. în mijlocul căruia Câmpia ar­
T Ă R I I
de Prof. I. SIMIONESCU
Membru al Academiei Române.
deleană e loc de ogoare mănoase. De jur împrejurul
munţilor, din Bucovina până n Mehedinţi şi apoi m
partea apusauă a ţării, ca o prispă maită, se ţin dealu­
rile, late în Moldova până 'n Nistru, iu alara lor e 111-
tinsoarea ogoarelor joase, din Nistru pană n Ultema şi
din Dunăre până 'n lisa.
Frumuseţă şi vrăstare pretutindeni.
Munţii nu au format creastă de despărţire între
fraţi, ci din potrivă plaiurile lor înalte, primitoare, co­
vor de iarbă grasă, au atras turmele de 01 păzite de «cel
vrâncean, cu cel muntean şi cel ardelean». In jurul pis­
curilor mai răsărite, acoperite însă măcar de hclieni, cu
sunerii alpine, in zănoageie numeroase, sclipesc laurne
glaciale, ochiuri de apă limpede ca cristalul, încadrate
de smalţul florilor oacheşe şi mirositoare. Nicăeri iiu se
află o impărechere mai minunată de săinâtâcie inimoasă,
cu fermecătoare taljiouri bogat colorate.
Dealurile'( Lnele sunt înalte ca şi munţii, n u m a i că
sunt acoperite cu bătrâni codri de fagi (bucovina în-
samnă iară fagilor) în loc de întunecatele puduri de
molifţi. Unde lipsesc pădurile se ţin livezile şi podgo­
riile, iar spinarea largă a dealurilor dm Moldova, Ba­
sarabia ori Oltenia sunt acoperite cu ogoare şi iâneje.
Monotonie nu există, căci jocul apelor curgătoare e
brăsdat văi primitoare, a înlesnit aşezarea cuiburilor de
case, din satele cuprinse şi gospodâroase.
Până şi şesul nu e ca'n palmă, pustiu, fără frumuseţi
atractive. De n'ar fi de cât apusurile de soare splen­
dide, cu îmbujorarea cerului la asfinţit şi jocul luminii,
de la galbănul foilor de aur până la purpuriul închis,
ce til este ori colorează norii întâmplători şi tot ar fi
îndeajuns pentru a deştepta sentimentul frumuseţii în
inima vizitatorilor.
Nu e colţ din ţară care să nu trezască fiorii admira­
ţiei, prin tabloul măreţiei de pe vârfurile înalte sau din
farurile de observare cu largă priTelişte. Când urci dru­
mul dintre Mureş şi Sibiu, pe minunata şosea asfăltuită,
trasă în curmezişul ţării de la Oradea la Giurgiu, pe dea­
lul Sebeşului, nu numai că poposeşti îndelung, dar nu-ţi
 să părăseşti vederea atât de minunată ce e, de o dacă ai vedea-o în sborul aeroplanului. Pe lângă toate,
spre Munţii Apuseni cu colţurile de marmură mănoasă ca 'n poveste, de ne-o râvnesc nu numai duş­
manii. Şi mai presus locuită de acelaş neam, poporul
nostru, străvechii! pe plaiurile unde-şi duce şi azi viaţa,
acelaş din malurile Tisei până 'n ale Nistrului, din Du­
nărea şi până 'n Ceremuş, format din oameni de ome­
nie, viteji la nevoie, muncitor când şi cât i se cere, isteţ
în toate, priceput la munca ogorului ca şi la arta de a
ridica biserici din lemn cioplit, ori aceia de a ţese câmpul
cu florile pe pânza albă ca zăpada.
Să fii mândru, străjerule dragă, că faci parte dintr'un
asemenea popor şi că-ţi duci viaţa pe un asemenea pă­
mânt. " ,
Nu ajunge să-ţi iubeşti ţara şi neamul ca şi pe pă­
rinţii tăi. Trebue, numai decât trebue, să te pregăteşti la
apărarea lor, dar mai ales la ştiinţa de a munci, pentru
ca prin sudoarea frunţii tale, când vei fi mare, să în­
drepţi ceia ce necazurile din trecut au lăsat neisprăvit
Vedere din munţii Bicazului. - dar mai ales să faci ca prin dragoste şi munca ta, Ro-

lor sudici, cu piramidele Negoiului şi ale Moldovanului.

Dar în amănunt? Rar întâlneşti privelişte mai ade­
menitoare ca acea c a r e se prezintă o clipă chiar din tre­
nul ce urcă pe Balota, cu încolăcirile largi ale Dunării
acoperită de c e a ţ ă , printre Ostrovele de sălcii, pe sub
zidul ce uneşte Balcanii cu Carpaţii. Când scobori în
strâmtele Chei ale Bicazului, restul lumii dispare. Lupta
dintre apă şi munte, la fiecare pas naşte scenarii ce nu
le mai poţi uita, după ce le-ai v ă z u t o singură dată.
Dar liniştea desăvârşită a dealurilor dobrogene, cu urcuş
de munţi, deasupra cărora se rotesc vulturii cu capul
pleş ? Dar delta gâlgăitoare de v i a ţ ă , cu desişul pădurii
de papură şi sborul paserilor de baltă, felurite, cum
n i c i ' î n delta Nilului nu se întâlnesc mai multe? Dar
Şoseaua Oradea—Giurgiu, la Făgăraş
ţărmul mării de pe Coasta de Argint, cu Balcicul ce
aminteşte orientul alăturea d e albastrul mării, ca în
mânia să aibă, printre alte ţări şi popoare, cinstea ce i se
golful Neapolului.
cuvine, după darurile pe care Dumnezeu i le-a hărăzit
Aceasta-ţi este ţara, iubite străjer. Mare cât Ungaria, din belşug şi după vrednicia poporului care trăeşte
Elveţia şi Belgia la un loc. Frumoasă în amănunt ca şi în ea.

Bucuria Mea e mare, văzând felul cum tineretul Meu a răspuns la chemarea ce i-am făcut şi
sub mândrele falduri ale drapelului străjeriei, s'a înhămat la munca cea mare a României de mâine.

M. S. REGELE CAROL II
 L E T O N I A
Dealungul coastei orientale a Mării Baltice şi pe ţărmu­
rile celor două golfuri care însoţesc această mare (Finic şi
Riga) se înşiruie o salbă de 4 state creiate în urma răz­
boiului mondial şi a desmeinbrării fostului imperiu ru­
sesc. Odinioară, aceste 4 ţări erau provincii de seamă ale
acelui imperiu şi constituiau marea fereastră prin care
Rusia privea către Marea Baltică. Unul din cele 4 ochiuri
ale acestei ferestre poartă astăzi numele de LETONIA.
E un stat mic, situat mult spre nord de ţara noastră.
Suprafaţa sa este cam cât a Bararabiei şi Dobrogei la
2
un loc (65.792 klm ).
RIGA. Vedere generală.
Pământul său se prezintă ca o câmpie netedă presă­
rată cu câteva coline în partea de Est. Are o climă mult
mai aspră ca la noi, cu ploi -nai slabe şi cu zăpezi mai
îndelungate. Singurul râu mai important care o străbate
este Duna, cât unul din râurile mici ale noastre. Avuţia
vegetală o constitue: pădurile (ocupă vreo 30% din
faţa solului), cerealele (teren arabil 28%), plantele in­
dustriale, legumele, arborii fructiferi şi păşunile (30%).
Creşterea animalelor domestice se face cu o deosebită
atenţie, având o abundentă hrană în păşunile din centru
şi Nord.
a
Dealungul coastei e practică pescuitul, iar prin sate
şi la periferiile oraşelor, albinăritul. Subsolul este cu de­
săvârşire sărac; deabia dacă se poate scoate puţină turbă.
Au în schimb fabrici de produse alimentare şi textile,
de fasonarea lemnului şi mobile, precum şi un început de
metalurgie cu produse aduse din alte ţări.
Şoselele sunt bine întreţinute, căile ferate ating vreo
3000 klm., iar pe Marea Baltică au o flotă comercială
de Prof. P. N. MIRODESCU
redusă. Fac comerţ cu ţările vecine, Germania, Franţa
şi Anglia. Ca oraşe mai de seamă sunt: Riga — Capitală
şi port (380.000 loc.), apoi: Liebau, Mitau şi Dwinsk.
Populaţia numără aproape 2 milioane locuitori (29 locui­
2
tori pe 1 klm ). Este republică, condusă de un preşedinte,
ajutat de Parlament (Saeima).
>i<
Letonii au stat vremuri îndelungate sub dominaţia rusă
şi apoi sub cea germană. Din toate le-au luat câte ceva
stăpânitorii vremelnici, dar nu le-au putut lua limba,
poezia şi mitologia. In vechea poezie populară se distinge
spiritul constructiv şi optimismul; datorită acestora nea­
mul leton a putut rezista influenţelor ruso-germane şi
despotismului exercitat de aceste două popoare vreme de
secole. Şi-au păstrat o vhţă intelectuală cu greutăţi de ne­
învins, iar luptele pentru libertate — cucerită de curând
— constitue nenumăratele episoade eroice din trecutul
acestui neam. Deşi nu au decât câţiva ani de existenţă,
totuşi au dovedit omenirii întregi dreptul lor la o viaţă
liberă prin aportul de civilizaţie adus, prin uriaşa des-
voltare dată instituţiilor economice, vieţii intelectuale şi
instrucţiunii publice. Datorită unei mari reforme agrare,
au dispărut nedreptăţile făcute de foştii mari proprie­
tari, străini de neam, precum şi marea deosebire ce exista
între clasele sociale de pe vremuri.
Ideia de redeşteptare naţională, pornită din Apus la
mijlocul sec. XIX, coprinse — printre alte neamuri eu­
ropene — şi pe Letoni, iar primele nuclee începură să
ia naştere în Riga, oraşul de care se leagă întregul tre­
cut şi viaţa Letonilor ca neam.
La toate încercările Letonilor de a-şi croi o viaţă mai
bună, Ruşii au răspuns prin colonizarea cu ţărani ruşi
aduşi din largul acestui imperiu.
Libertatea deplină au dobândit-o deabia în urma marei
revoluţii ruse din 1917.
Adevăratul suflet leton este oglindit în basmele, cân­
tecele şi aşa numitele lor «dainas». In ele se reflectă
marile lor calităţi şi aspiraţiuni morale. Numărul «dai-
nelor» este uriaş şi infinită este varietatea lor; ele 8'au
transmis oral din tată în fiu încă din cele mai vechi
timpuri.
Unele «daine» sunt cântate Ia munţi, altele glorifică
ziua şi razele de aur ale soarelui, focul, pădurea, florile,
etc. Alte cântece — cele răsboinice, foarte numeroa­
se, sunt privitoare la luptele de veacuri duse cu dârzii
lor asupritori — Ruşii,
 In cântecele populare găsim apoi concepţiile mitologiei
letone: dintre divintăţi, două mai ales, Soarele şi Luna,
se găsesc la tot pasul, intervenind în destinele oamenilor.
Deasemenea basmele şi proverbele sunt tot atât de ori­
ginale ca şi «dainele».
LETONIA Fluviul Daugava.
Descântecele, ghicitorile şi bocetele împreună cu fa­
bulele ocupă şi ele un loc apreciabil în literatura popo­
rană letonă.
* superioară: Institutul Folitechnic din Riga. Astăzi există:
In vremurile de oprelişte, încercările de a avea o
viaţă intelectuală mai bună se loveau de asprele măsuri
luate de stăpânitorii Ruşi.
Cu toate aceste asupriri. Letonii deţineau — până la
începutul acestui veac — împre-jnă cu vecinii lor Es­
tonii, prima treaptă printre neamurde Rusiei, din punct
de vedere intelectual.
Astăzi, după aproape trei decenii dela obţinerea inde­
pendenţii, pot sta alăturea de popoarele din apus. Numă
rul neştiutorilor de carte este foarte redus ş; cuprinde
pe cei bătrâni, cari nu ştiu să scrie, dar pot să citească.
In unele districte se găsesc până la 96% ştiutori de
carte.
O notă caracteristica o constitue faptul — necunoscut
la multe alte popoare — că femeile sunt tot atât de in­
struite ca şi bărbaţii, iar în unele districte chiar mai
mult decât aceştia.
învăţământul secundar se predă în: gimnazii şi licee,
iar cel superior în şcoli teclmice şi universităţi. Mai în
fiecare orăşel si uneori chiar si la sate, se găsesc licee,
îngăduindu-se astfel unui marc număr de fii de ţărani
să urmeze studiile secundare.
In anul 1925 erau 1980 de şcoli, dintre care : 1851
şcoli primare şi 126 şcoli secundare, frequentate de
193.500 elevi.
Instituţia Kulturas fonds (fond pentru cultură) a dat
posibilitatea creiării de biblioieci publice în mai toate
satele; încă înainte de războiul mondial erau peste 720
biblioteci populare în această ţară. După formarea sta­
tului leton s'a creiat o mare Bibliotecă Naţională, eu
peste 100.000 volume din toate domeniile.
Sub vechea stăpânire rusă nu era decât o singură şcoală
o Universitate Naţională frequentată de peste 6000 stu­
denţi, o alta la Valmiera, un Conservator Muzical, di­
ferite alte şcoli muzicale prin centrele mai de seamă şi
o Academie de Arte Frumoase.
Organizarea intelectuală se face cu paşi repezi şi în
curând vom auzi şi alte lucruri frumoase şi minunate
despre această ţară pe care o cunoaştem atât de puţin.

Ş A R P E L E C A S E
Nod din adâncuri, Boii pe brazdă,
Şarpe al casei, Oile 'n ţarcuri,
Lapte ca spuma Pier de-a'n picioare,
Ţi-aduc în blid. Şarpe bătrân.

Lapte muls noaptea,

Pe lună nouă,
Miere de-albine
Luată din stup.

Lasă poiana,
Umbra pădurii —
Casa te-aşteaptă,
Şarpe bătrân.
Vrajă de babă,
Casa trosneşte Rugă de preot,
Din temelie; Leacuri şi ierburi,
Vatra te chiamă, Nu pot nimic.
Şarpe bătrân.
Lasă pădure,
Noaptea, de friguri Lasă poiană,
Pruncul boleşte; Şarpe al casei,
Galben te strigă, Vino la cuib.
Şarpe bătrân. ION PILLAT
TINERI MARTIRI

SFÂNTUL GHEORGHE
de Preotul GH. PASCHIA

Marele martir Gheorghe s'a născut în Capadocia piept o piatră de moară a fost scos la judecată di­
dintr'o familie de b u n n e a m şi cu cinstit nume. Ră­ mineaţa în faţa împăratului. Diocleţian a încercat
mas orfan de tată încă de când era mic, a fost cres­ prin vorbe mieroase şi daruri mari să-1 facă să jert­
cut tainic în învăţătura creştină de către mama sa. fească idolilor.
Intrând în armată, prin vitejia lui în timp de răs- Fiindcă n ' a fost clintit cu nimic de la credinţa lui
boi şi îndeplinirea datoriei în timp de pace, ajunge puternică, a fost supus unui şir întreg de înfiorătoa­
cunoscut împăratului Diocleţian care îl numeşte pe re munci.
rând şi în scurt timp tribun al unui corp de armată,
comite şi apoi comandant al armatei din răsărit, deşi
nu a v e a 30 de ani.
In timpul acesta se pornise cea mai crudă perse­
cuţie în contra creştinilor, din câte fuseseră timp de
aproape 300 de ani.
Tiranul împărat Diocleţian, voia să-i stârpească,
făcându-i să se lepede de credinţa lor sau omorîn»
du-i fără milă. , ,
Creştinii înfruntau eroic momelile, chinurile şi
moartea. i ,
Neştiind ce mijloace să mai întrebuinţeze contra
lor, împăratul chemă la sfat pe toţi sfetnicii lui, în­
tre care era şi comandantul Gheorghe. Spre a fi pe
placul tiranului împărat, sfetnicii se întreceau, care
mai de care, să dea noi planuri de persecuţie şi noui
unelte de tortură.
Singur comandantul Gheorghe a v u curajul să se
ridice şi să spună cu bărbăţie, că nu e bine să se
persecute oamenii cei mai buni ai ţării, cari mun­
cesc cinstit pentru întărirea ei şi se roagă cu cre­
dinţă pentru împărat.
întrebat dacă e creştin, Gheorghe mărturisi în faţa
tuturor pe Hristos. Supărat peste măsură, Diocleţian I s'a rupt carriea cu. undiţe, fiind învârtit pe o,
dădu ordin, că dacă nu se v a închina idolilor să fie roată dinţată. Un înger din cer însă s'a coborît şi
supus chinurilor celor mai groaznice. 1-a făcut iarăş sănătos. A r u n c a t într'o yarniţă cu var
După ce în temniţă, noaptea întreagă i s'a pus pe nestins, iese fără ca arsurile să-1 vatăme câtuş de
puţin. A fost apoi încălţat cu nişte încălţăminte cu
cuie de fier ascuţite pe tălpi şi silit să meargă. A
doua zi rănile erau vindecate, ca şi cum n'ar fi pă­
ţit nimic.
Supăraţi chinuitorii, că Dumnezeu îl vindecă de
răni şi îl scapă teafăr din toate demonicele lor unel­
te s'au hotărît să-1 otrăvească. Atanasie vrăjitorul a
pregătit cea mai ucigătoare otravă. Gheorghe a
băut-o însă, ca pe un p a h a r cu apă, fără ca să aibă
ceva.
Văzând împăratul, că nu poate cu nimic să clin­
tească pe ostaşul lui Hristos de la credinţă, a porun­
cit să-i taie capul cu sabia. în ziua de 23 Aprilie
anul 303 sau 304, odată cu Comandantul Gheorghe
primi moartea de martir şi fostul vrăjitor Atanasie,
care crezuse în Hristos, văzând că otrava lui nu fă­
cuse nimic servitorului Domnului; iar împărăteasa
Alexandra care deasemenea crezuse văzând minu­
nile ce se făcuseră cu mucenicul lui Hristos şi-a dat
sfârşitul înainte de a ajunge la locul de osândă.
Multe minuni s'au făcut prin rugăciunea Sfântu­
lui şi după trecerea sa la Domnul. Mul^i au venit ia
Hristos prin El. Toată cetatea Berit a crezut după ce
a fost scăpată de un balaur.
Pentru credinţa lui mare, pentru faptele şi bărbă­
ţia mare cu care a înfruntat chinurile, creştinii l-au
numit M a r e Mucenic.
Ştefan cel Mare îl avea patron al oştirii lui viteze,
iar azi tot el patronează armata albă a M. S. Regelui
Carol al II-lea.

'AIMNh\
'.-»4II»I\4
Stăm milioane strajă peste gioatâ
Şi fiecare-i vajnic semincei.
Avem un suflet mai presus de toate
Şi sufletul ni-1 creştem tot străjer.

Avem un sânge care curge spornic,

Dar pân' să vie ziua să ni-1 dăm,
Noi pentru straja neamului, un dornic
Şi tânăr suflet de străjer vărsăm,

Ne-aşteaptă sate, strigă lung cătune,

Întoarce timpul chipul său, mirat,
Pe câmpul moştenirilor străbune
Cum răsădim duh nou şi-adevărat.

Braţ lângă braţ, zidim o biruinţă

Şi inimi lângă inimi, zămislim,
O Dunăre de magică voinţă
Chiar soarta 'nţelenită să urnim.

Din credincioasă muncă pentru Ţară

Din muncă şi credinţă pentru Rege,
Pe-a veacurilor lunecoasă scară
Statornicim cea mai iubită lege:

Curaţi şi buni, mereu voioşi, puternici,

Din uriaşe temelii, spre cer,
Vecia Ţării înălţăm,' cucernici,
Cu QChii sus la Marele Străjer.
V. VOICULESCU
 C U M SE CINSTEŞTE UN POIET
de N. I. HERESCU
Profesor la 'Universitatea din Bucureşti

Două milenii dela naşterea unui mare poet nu e o Dar Institutul de Studii Romane a realizat şi mai
întâmplare de fiecare zi. Gândul că timp de două mii mult. La 26 Mai 1935, un numeros grup de auditori ai
de ani versurile unui om au încântat minţile, au în­ cursurilor a făcut o vizită la ruinele vilei pe care îm­
călzit sufletele şi au îndulcit multe amărăciuni, n u poate păratul August o dăruise lui Horaţiu, în valea Licenzei
să nu trezească entuziasmul, chiar şi în spiritele cele mai (două ore depărtare de Roma, cu mijloacele de astăzi).
reci. E firească, deaceia, prăsnuirea neobişnuit de caldă Vila, într'o aşezare plină de pitoresc, a fost cântată de
care, dela un capăt la celălalt al lumii — din bătrâna poet în versurile sale, ca locul preferat de refugiu şi de
noastră Europă până în tânăra Americă, —• s'a făcut linişte în mijlocul naturii. Vizitatorii au mers mai întâi
poetului Horaţiu, când s'au împlinit, nu de n u : ! i , ticnă la micul muzeu horaţian, care se află sus, în poeticul
mii de ani dela naşterea lui. cătun al Licenzei, făcut din piatră şi din soare; iar de
In fruntea ţărilor care au sărbătorit pe poet a stat, se acolo, din Licenza agăţată pe piscul unui deal, au coborât
înţelege. Italia. Acolo, la Potenza, într'un târg risipit la locul unde se află ruinele şi unde profesorul Giu-
între dealuri cu-măslini, pe locurile unde, acum două mii seppe Lugli (acela căruia se datorează rezolvarea defi­
de ani, poetul văzuse lumina zilei, guvernul Italiei a nitivă a problemelor privitoare la Villa lui Horaţiu), a
organizat, cu deosebită solemnitate, festivităţi în cinstea ţinut o conferinţă explicativă, pe teren.
«venusinului». Iar Institutului de Studii Romane i se Alături de Italia, Franţa a luat şi ea parte la această
datorează înfiinţarea, tot la Potenza, a unei catedre ho- mare prăsnuire spirituală. In acelas an 1935, Horaţiu a
raţiene. Aşa cum există catedre pentru Virgiliu sau pen­ fost comemorat la al doilea congres al însemnatei asociaţii
tru Dante, pentru Victor Hugo sau pentru Goethe (cum de clasicism Guillaume Rude, care a avut loc la sfârşitul
n'ar strica, poate, să existe o catedră Fminescu în Ro­ lui Aprilie, în sudul Franţei, la Nissa. A fost consacrată
mânia), o catedră pentru Horaţiu a luat fiinţă cu sco­ poetului o şedinţă a congresului, în care savanţi renu­
pul ca, prin glasul autorizat al savanţilor care vor ilus­ miţi, ca profesorul francez Villeneuve, ca profesorul polo­
tra-o, să se ţină pururi vie, în locul de origină al poe­ nez Zielinski ş. a., au adus omagiul lor, sub forma
tului, amintirea şi admiraţia poeziei sale. Catedra a fost unor contribuţii ştiinţifice. România n'a fost absentă
inaugurată la 2 Iunie 1935, printr'o lecţie ţinută de ilu­ nici dela această savantă reunire.
strul arheolog şi istorie italian, a cărui faimă este, pe In sărbătorirea aceasta, atât de variată, o semnificare
drept cuvânt, mondială, şi căruia noi românii îi suntem deosebită are faptul că nu numai ţările latine au prea­
datori, în chip special, cu sentimente de recunoştinţă, mărit pe poet. Importanta ligă clasică americană numită
pentru monumentala operă consacrată împăratului Tra- American Classical League a luat iniţiativa de a organiza
ian — Gptimus Princeps —-, academicianul Roberto concursuri pentru cât mai frumoase traduceri din li­
Paribeni. rica lui Horaţiu şi de a oferi ca premii, învingătorilor la
Alte tot aşa de frumoase iniţiative s'au înfăptuit de concurs, coroniţe împletite din iedera ce continuă să
acelaş admirabil instrument, de studii ştiinţifice şi de înfrunzească, şi azi ca şi acum două mii de ani, pe pie­
propagandă umanistă totdeodată, — care poartă numele trele casei lui Horaţiu.
de «Istituto di studi Romani», (Institutul de Studii Ro­ Cine nu-ai poate închipui emoţia resimţită de admi­
mane), cea mai importantă asociaţie italiană pentru
ratorii şi cultivatorii poetului, adunaţi la ceremonia, sim­
cultivarea antichităţii: patronul ei este M. S. Regele
plă şi sugestivă, a culegerii frunzelor de iederă de pe
Italiei, iar preşedinte de onoare E. S. Benito Mussoîini,
şeful guvernului italian. Socotind ca o datorie de onoa­ pietrele venerate!... învăţaţi respectabili, din toate col­
re să comemoreze cu demnitate al doîVa mileniu dela ţurile lumii, încărcaţi de ştiinţă şi de ani, alături de tineri
naşterea lui Horaţiu, Institutul a desvoltat un amplu învăţăcei, plini de entuziasm, şi de tinere oglindind
program de activitate. El a urmărit, şi a reuşit, să în ochii lor cerul fără seamăn al Italiei, s'au întâlnit
scoată în evidenţă, organic şi metodic, viaţa, opere în valea Licenzei ca pentru un sacru ritual, mânaţi
şi figura marelui liric roman, ambianţa istorică în acolo de aceiaşi iubire pentru poezie, care este eternă şi
care a trăit şi a scris şi, mai cu seamă, ecoul vast, mul­ care n'are vârstă. Odată culesul terminat şi recolta de
tisecular, pe care poezia Iui 1-a trezit în literatura iederă făcută, un vorbitor a arătat, în scurte cuvinte,
tuturor popoarelor civilizate. Din Ianuarie până î n Mai valoarea simbolică a iniţiativei, dovedind interesul viu
1935 s'au ţinut la Roma. de pe catedra din impresio­ pe care tânăra naţiune americană îl poartă lumei cla­
nantul oratoriu Boromini, 23 de lecţiupi despre opera sice şi realizărilor sale de artă şi civilizaţie.
şi influenţa lui Horaţiu. Zece dintre cei mai cunoscuţi
Asemenea semne de adoraţie şi de credinţă, pe care oa­
porfesori italieni au vorbit despre om şi versurile sale.
Iar treisprezece profesori străini au ţinut câte o lecţie meni de toate neamurile, de toate vârstele şi de toate
despre influenţa lui Horaţiu î n literatura patriei lor. condiţiile, au ţinut să le dea amintirii unui om de acum
Alături de America, Anglia, Austria, Danemarca, Fran­ două mii de ani, nu pot să nu aducă, în mintea noas­
ţa, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Spania, Suedia şi tră, întrebarea stăruitoare: De ce ?
Ungaria, România a avut şi ea lecţiaei. Invitat de Pre­ Fiindcă omid acela a avut darul să cânte, în versuri
şedintele Institutului, cel care scrie aceste rânduri a ex­ care s'au dovedit mai trainice decât bronzul monumen­
plicat influenţa lui Horaţiu î n literatura românească. telor şi decât marmura templelor, ceva din visurile, din
Toate aceste prelegeri au fost apoi publicate de către înfrigurările, din speranţele de totdeauna ale bietei o-
Institutul de Studii Romane, în două mari şi elegante meniri..,
volume de Studii Horaţiene (Roma, 1936). Quia poeta fuit.
 MARINA
AVIAŢIE
STRĂJERUL
începem cu numărul acesta colţul marinăresc, cu gân­
dul la apele noastre cari, aci se prăvălesc înspumate
printre stânci, ca ale Oltului ori Bistriţei, — aci par
a fi nemişcate, atât de lin se scurg printre maluri sterpe
ori înverzite, — ca ale Dunării, Prutului sau Nistrului,
— ca să ajungă la marea cea mare, la Marea noastră,
când ameţitor de fermecătore, când răscolită şi înspu­
mată ca zeiţa răsbunării-
Străjerii marinari ridică Pavilionul Naţional.
Suntem încă în iarnă, frigul încă dăinueşte, sloiurile
curg încă sgomotos, ceaţa şi burniţele nu ne dau ghes să
pornim la scaldă ori cu barca, ci doar la gheţuş ori cu
săniuţa. Dar nu peste multe zile apa ne va îmbia şi vom
alerga spre malul ei dorit, atraşi de acel farmec cu care
mâna lui Dumnezeu creatoare a împodobit întreaga
Fire, creaţia Lui, — munte, codru, apă.
Nu vor fi apele noastre împânzite de înnotători şi
bărcuţe, ca aiurea, dar cu ajutorul lui Dumnezeu şi în­
drumările inimoşilor conducători, noi cei îmbătrâniţi pe
ape, nădăjduim să nu închidem ochii fără a vedea uni­
tăţi străjereşti pornind cu cât mai multe bărcuţe să vi­
MARINAR
de MOŞ NOSTROxMO
ziteze alte unităţi vecine, stârnindu-se întreceri, — re­
gate, — pe ţinuturi ori pe ţară. ca apoi să se încumete
şi cu cele din alte ţări.
...înainte de a începe, parecă aud la ureche întreba­
rea :
•— «iMoş» înţelegem, că-i vorbă curat românească, dar
«nostromo» ce va" fi însemnând?
«Nostromo» e un cuvânt care vine dela italienescul
«nostruomo», adică «omul nostru» şi care însemnează
«şef de echipaj», — pe franţuzeşte «maitre d'equipage»,
englezeşte «boatswain» şi nemţeşte «Bootsmann». Mai
multe limbi nu ştiu, că v'aşi spune.
Ce însemnează, ce este un şef de echipaj în marină?
El este cel mai mare peste întregul echipaj, căruia italie­
nii îi zic equipaggio, francezii equipage, englezii crew şi
germanii Mannschaft, — adică peste tot personalul na­
vei, în afară de ofiţeri.
Mai mare peste toti si răspunzător de întreaga navă
este bine înţeles CĂPiTANUL, COMANDANTUL, — ori
care ar fi gradul militar: poţi fi sublocotenent şi coman­
dantul unei şalupe. Căpitanul e «tatăl», şi e ajutat de
comandantul secund la navele de război, primul ofiţer la
cele de comerţ. Acesta e «mama» navei, se ocupă de gos­
podărie, — disciplină, curăţenie, material, hrană, încăr­
care etc.
Amândoi sunt însă vremelnici la bord. Nostromul,
mâna dreaptă a secundului, e legat de navă. El cunoaşte
pe fiecare om în parte, fiecare colţişor al navei, mate­
rialul dela cel mai gros otgon (parâmă) până la cea mai
subţire sforicică (sfilată). Dela comandant până la cel
mai mic ofiţer toţi numai la nostrom fac apel, ca la un
dicţionar.
Pentru a fi gata ori când, nu face de serviciu. Pe vre­
me cât de rea el cercetează dacă totul e neclintit la
bord. Ştie să mânuiască oamenii, la nevoie chiar cu câte
o salamastră usturătoare.
Acesta-i nostromul căruia unii îi zic şi, lostrom, —
devotatul statornic al navei, de care nu se desparte de
cât prin pensionarea sau moartea lui, ori. a navei. Noi
avem şi am avut câţiva cari au devenit legendari prin
devotamentul neprecupeţit, cum a fost Mastela, — dar
aceasta e o altă poveste, cum ar zice Kipling.
Până să se îndulcească vremea şi să ne apucăm de în­
deletniciri marinăreşti, să stăm puţin, de vorbă şi să ne
înţelegem ce însemnează a fi străjer-marinar.
 Dacă ai fi cel mai straşnic înnotător, cel mai voinic cu vrednicie din încurcătură, — şi de multe se va izbi.
lopătar, cel mai îndemânatec pânzar, cel mai atent câr­ Străjerul-marinar trebue să ştie să-şi repare barca, să
maci, într'un cuvânt cel mai desăvârşit marinar, — vei coasă o pânză, să dea primele ajutoare în caz de rănire
fi sportsman, yachtsman, marinar, dar nu străjer mari­ sau înec.
nar. După cum un jocheu nu e ofiţer de cavalerie, nici Străjerul-marinar trebue să cunoască pe degete apele
sburătorul nu e ofiţer de aviaţie, — dar atât cavale­ din judeţul său, — adâncime ,vaduri, gropi, vârtejuri,
ristul cât şi aviatorul trebue să fie jocheu ori sburător, maluri etc. spre a fi îndrumător celor din alte ţinuturi
— tot astfel şi străjerul-marinar trebue să fie marinar şi armatei în caz de manevre sau război.
şi încă ceva. Străjerul-marinar trebue să ştie să semnaleze ziua şi
A fi marinar însemnează în primul rând a avea dra­ noaptea ca să primească mesagiile navelor sau să trans­
goste de apă şi de meserie, care e destul de grea, fiindcă mită ştirile grabnice venite dela uscat.
cere pe lângă multe cunoştinţe şi anumite însuşiri. Fără Pe lângă aceste cunoştinţe, străjerul-marinar trebue să
această dragoste până la pasiune, nimic bun nu se desvolte în el anumite însuşiri fără care nu poate fi ma­
poate face în orice carieră, dar mai ales pe apă. rinar desăvârşit şi anume :
Marinarul trebue numai decât să ştie să înnoate. Inno- Răbdarea, pentru a folosi puterea elementelor naturii,
tul pe lângă că este un sport integral, care întăreşte cari nu ascultă de voinţa noastră şi nu le putem înfrunta
toţi muşchii şi toate organele interioare, pe lângă plă- sau subjuga decât cu iscusinţă şi răbdare, fie vânt, fie
curent.
Calmul, pe care nu trebue să-1 piardă nici în faţa ce­
lor mai grele clipe, când totul pare pierdut, fără nă­
dejde de scăpare. Liniştea sufletească dă limpezime
minţii, lumina gândului bun, idea salvatoare.
Voia bună până la veselie ori care ar fi situaţia. Plân­
sul şi ţipetele nu pot opri scufundarea navei, — nu-i
mai bine să mori cu zâmbetul pe buze?
Bunătatea creştinească, temelia acelei camaraderii care
leagă pe toţi marinarii din lume şi-i face să-şi dea a-
jutor unul altuia, ca fraţi ai aceleaşi vieţi chinuite şi
primejdioase.
Credinţa în Dumnezeu, de care marinarul se găseşte
în apropiere şi pe vreme frumoasă şi pe vreme furtu­
noasă.
-
Cu asemenea însn«iri străierul devin* un marin!" de­
săvârşit, adică oţelit, blând, iubitor, drept, cumpănit,
înţelept.
Deprins din străjerie a fi cu ochii în patru în jurul
Străjerii în faţa regatelor.
său, «a scruta zarea şi dincolo de ea, a citi adâncul anelor
şi înălţimea văzduhului, a-şi controla drumul cu ajutorul
cerea care o di^, pe lângă curăţenia trupească pe care o stelelor, trăeşte adevărata viaţă, devine un om complet»,
întreţine, — e singurul sport după care nu-i nevoe de — spune decanul amiralilor noştri, d. Amiral Fustaţiu.
făcut duş, — pe lângă că ne dă putinţa de a ne salva într'un cuvânt, a fi străjer-marinar însemnează a
viaţa atunci când barca se răstoarnă, vaporul se înneacă face ucenicia spre a deveni marinai desăvârşit, a fi om
sau am căzut în apă, — ne ajută a împlini «fapta hună», complet. Chiar dacă mai târziu nu vei deveni maririsşr,
creştinească de a sări în ajutorul celui în primejdie de vei fi pătruns de spiritul marinăresc, de SPIRTTUL MITI­
a se înneca. CE A cum prea frumos 1-a botezat Mareii nostru '>'-"'"'•,
Deprindeţi-vă deci de pe acum a înnota, făcând zil­ Maiestate* Sa Rentele Caml TT. «SPIRTT P E AVÂNT,
nic mişcările, aşezându-vă cu pântecele pe un scaun fără spirit de necurmată disciplină, spirit de înfaiftinro fţ^netă
speteze, astfel ca mâinele şi picioarele să fie libere. La şi la timp a celui mai mic lucru .spirit al DATORIEI
vară veţi vedea ce bine v'a prins deprinderea mişcări­ care trebue să fie substratul sufletesc al oricărui om de
lor, devenite automate. elită, de caracter».
NU SE ADMITE STRĂJER MARINAR CARE SĂ NU Fericiţi cei cari, având ape în apronîere veti putea
ŞTIE SĂ INNOATE, şi putinţa o au, unităţile marină­ practica străieria-marinară: veţi pureede în viata ce vă
reşti fiind pe maluri de apă. Pregătiţi-vă deci depe acum. aşteaptă, oteliti, căliţi tmne«te si sufleteşte cu mai mare
Străjerul-marinar trebue să ştie să conducă o barcă, uşurinţa decât ceilalţi. Si în înaltele, posturi de comandă
să o tragă la ţărm, să o lege, să se urce şi să iasă din ce vă astentă veţi conlucra la opern de renaştere naţio­
barcă, să tragă la lopeţi, — vâsle, rame. nală, veti iubi apa care v'a fost scoală si îi veti da toată
Străjerul-marinar trebue să ştie să lege o fringhie, atentiunae ca pe anele noastre, cari dese n*-i a n r>i"-tnt
să arunce la mal ,să prindă şi să lege o parâmă, fie ea n r d ifitH sân<re romanesc decât aoă. noi s ă fim stănâni.
2
bandulă fie barbetă ) : să arunce colacul de scăpare. In alte numere, alături c u eendncătorii v n - t n direcţi,
Străjerul-marinar trebue să ştie să manevreze o barcă vom contintia a da îndrumările c e se vor irăaţ e n c a l e
cu pânze şi să improvizeze o plută, o pânză, — să iasă sau ne VOT fi ceriite, datoria, n o a s t r ă a e^l^-»- T>ătrârn fiind
a sta la dispoziţia celor tineri eii tentă dra<ţd8tea °i ex­
1) Bandulă, frânghie subţire cu o mică greutate la capăt, perienţa si cu gândul Ia ?nia de mâine, care mi'este a
care se aruncă dela bordul unei nave la mal sau alt vas. fi f m m n " < i 3 nentru Neomul nostru, nrip p n l i e ^ r ^ n eu
Odată prinsă se trage parâmele groase legate de capătul tontă î>' '"o"riToi a lozincei noastre Credinţă şi Muncă
r

liber al bandulei. pentru Tară Rege.

2) Barbetă, parâme subţiri fixate la prova şi pupa băr­ SĂNĂTATE!
cilor, servind la legarea la mal, remorcă, etc,
 INGRIJEŞTE-ŢI
SĂNĂTOS ORI BOLNAV ? ceală! Iată câteva sfaturi.
Iată ce nu putem totdeauna să ştim: Dacă suntem
perfect sănătoşi, ori o boală a început a se cuibări
în noi! j
De cele mai multe ori, când simţim că suntem,
boala e destul de înaintată şi o boală se vindecă cu
atât mai uşor, mai repede şi fără să lase urme, cu
cât e Juată mai de timpuriu.
De aceia e bine ca din când în când să ne lăsăm
examinaţi de medici, care vor putea să-şi dea seama
de starea de sănătate în care ne găsim.
Un om inteligent, se Iasă examinat de medic, ce]
puţin odată pe an!
Hu uitaţi că avuţia cea mai mare este sănătatea]
FACEŢI GIMNASTICĂ!
Toate funcţiunile corpului sunt încetinite în tim­
pul somnului, cea mai însemnată fiind circulaţia sân­
gelui.
Prin mişcarea regulată făcută dimineaţa după deş­
teptare urmând un program bine stabilit, prin care
toţi muşchii vor fi puşi la lucru, înviorăm circulaţia
sângelui şi tot odată întregul nostru organism.
Gimnastica de dimineaţă, nu trebuie să fie violen­
tă, căci nu-şi atinge scopul şi expune şi la accidente
(mai ales pe cei cu boli de inimă, sau pe cei mai în
vârstă pentru care medicul va hotărî dacă trebue ori
nu să facă gimnastică şi ce fel de mişcări sunt per­
mise).
Faceţi deci în fiecare dimineaţă 10—15 minute
gimnastică de înviorare! Corpul vostru se v a întări
şi veţi fi feriţi de boli!
RĂCEALA.
Din pricina frigului, circulaţia sângelui se face de­
fectuos (în unele părţi circulă prea puţin sânge, căci
frigul strâmtează vasele şi în alte părţi se îngrămă­
deşte prea mult sânge).
Răceala poate pricinui multe boale, putând ajuta
şi desvoltarea microbilor în anumite părţi ale cor­
pului (cauză ajutătoare).
Cel ce este învăţat cu frigul, răceşte mai g r e u
SĂNĂTATEA!
de Dr. V. I. MUSTACESCU
Asta nu înseamnă că nu trebue să ne ferim de ră­
Nu staţi pe loc când e frig. — Mişcarea face ca
sângele să alerge mai iute prin corp şi-1 încălzeşte
Pe vreme răcoroasă îmbrăcaţi-vă bine!
Haina nu încălzeşte corpul, ci nu lasă să i se piar­
dă căldura.
Când sunteţi înăduşiţi nu staţi în irig sau curent,
schimbaţi-vă ruiăria, cât puteţi mai repede.
Când sunteţi uzi de ploae, faceţi acelaşi lucru.
A p a (fie năduşeală sau apă de ploae), din hainile
noastre, se evaporă, luând căldura trebuitoare din
corpul nostru, care se răceşte; răceala se v a întâm­
pla cu atât mai vârtos, cu cât vom sta în curent
(vânt, în loc răcoros (umbrit) sau în frig.
Dacă vi se pare că aţi răcit (simţiţi frig în spate,
fior, vre-o. durere sau junghi) puneţi să v ă fricţio-
neze (tragă) pe tot corpul, luaţi un ceai fierbinte cu
puţin rom (sau rachiu) şi o aspirină; înveliţi-vă apoi
bine ca să năduşiţi (schimbaţi cămaşa când nădu­
şiţi), iar dacă simţiţi durere (junghi) în piept ori spa­
te ungeţi -vă locui dureros cu tinctură de iod.
Puteţi pune şi ventuze sau muştar (cataplasmă
sau sinopisme).
A doua zi de nu vă simţiţi bine, chemaţi medicul.
Cel ce are corpul oţelit, prin mişcare, viaţă în aer
liber, bine hrănit, odinnit, învăţat la frig şi îmbră­
cat potrivit nu poale să răcească uşor!
Gargara făcută zilnic (de 2—3 ori) cu Hipermanga-
nat de Potasiu (1 gram topit în 6—7 litri de apă)
sau apă oxigenată (1 lingură la 1 pahar cu apă) ne
fereşte de răceli în gât (amigdalite, gâlci).
Luptăm contra guturaiului, punând în fiecare di­
mineaţă în fiecare nară câteva picături de oleu go-
menolat (2 gr. gomenol la 100 gr. ulei de vaselină),
după ce nasul a fost bine suflat; după ce s'a pus
oleul gomenolat se trage puternic aerul pe nas pen­
tru ca oleul să treacă până în gât ungând bine şi
desinfectând părţile care umflându-se pot să dea gu­
turaiul.
Ce-1 ce'şi desinfectează astfel gâtul şi nasul, se fe­
reşte de unele boli, a căror microbi pătrund pe gură
1 nas (scarlatină, angină difterică, oreillon, ş. a.).
 STRĂJERUL LA LUCRU
Veţi fi aflat poate, dragi străjeri, cât de mult au copiat pe un carton bleu. Apoi au tăiat parte cu
plăcut lucrurile.pe care, voi le-aţi trimis la cea dintâi parte desenul făcut pe hârtie şi pe mărimea fiecărei
expoziţie a muncii străjereşti! Cât de mult s'au mi­ •părţi au ales frunza sau coaja potrivită şi au tăiat-o
nunat cercetătorii, văzându-le şi ce cuvinte de de aceiaşi mărime. Fiecare bucată de frunză, tăiată
dreaptă preţuire a vredniciei voastre s'au rostit astfel au lipit-o la locul potrivit pe carton. Pentru li­
atunci! pit au folosit pelikanol ori pastă pregătită din scro-
Au vizitat expoziţia şi sumedenie de copii, cama­ beală ori făină bine fiartă, ca pentru legătorie. După
razi de ai voştri şi nu se mai deslipiau de lângă vi­ terminarea lucrării, tabloul s'a aşezat într'o carte ca
trine, de lângă poliţele încărcate cu sumedenie şi să se preseze, apoi s'a legat pe un carton cu geam
felurite lucruri care mai de care mai frumoase, mai pânzat pe margini ori în ramă de lemn căreia i-au
măestrit lucrate. Unii hotărîţi să înceapă lucrul de pus în spate o scândurică sau carton mai gros spre
îndată ce vor sosi acasă, îşi luau însemnări ori ce­ a ţine tabloul alăturat bine de geam.
reau voie să pună mâna pe lucruri, să le întoarcă pe
toate feţele, ca să le afle mai bine chipul cum au
fost făcute.
Dar, nu toţi străjerii au avut fericirea să privească
câmpul cel minunat al muncii tineretului, ori să t
vadă înmănunchiate lucrări de pe tot cuprinsul
ţării.
Şi ştiind de toate acestea purtătorul de grijă al
Străjii Ţării, Domnul Comandant, a luat hotărîrea,
în iubirea ce vă poartă, ca semnele hărniciei, cele
bune şi de folos să fie împărtăşite tuturor. Şi astfel
de acum înainte, în revista «De Strajă» veţi afla
mpdele şi îndrumări pentru lucrări manuale. Rând Pentru ca să dea înfăţişarea de iarnă, la un alt
pe rând vor fi înfăţişate aci tot soiul de obiecte fă­ tablou, au folosit pentru pajişte şi acoperiş, coaja de
cute de străjeri. mesteacăn. Tot astfel au lucrat din pene, ori din
Iată de pildă cum străjerii unui stol, ţineau mult mărci poştale. Dar străjerii noştri ţineau să facă şi
să-şi împodobească frumos clasele lor, chiar şi sali­ lucruri de folosinţă, nu numai de podoabă şi cum
cele. Au prins la început câteva desene, legate, iar iubiau mult ordinea şi curăţenia au lucrat coşul pen­
acum doriau să aşeze şi câteva tablouri lucrate din tru hârtie, pe care să-1 aşeze în colţul clasei. Au fo­
frunze, din coaje, din pene ori chiar din mărci poş­ losit o lădiţă veche pe care au scurtat-o după ne­
tale vechi. Şi au început lucrul: voie, şi ca să fie cât mai frumoasă au îmbrăcat-o cu
nuiele de răchită, ori cu ramuri de mesteacăn despi
în cărţi şi între ziare vechi, a v e a u strânse de cu
cat şi tăiate după trebuinţă. Bucăţile de nuiele ori
vară şi din toamnă mulţime de frunze felurit colo­
ramuri au fost prinse în ţinte. Lucrând astfel au ter*
rate de natură.
minat coşul, un frumos coş pentru hârtii.
.Pentru numărul viitor aşteptăm ca străjerii stolu­
rilor Vinga-Timiş Torontal, Covasânţ-Arad şi Med-
gidia-Constanţa să ne lămurească cum lucrează atât
de frumos obiecte mult folositoare, din foi (pănuşi)
de porumb.
Pagina lucrului manual din revista «De Strajă»
stă la îndemâna tuturor străjerilor şi comandanţilor
dornici să împărtăşească şi altora cunoştinţele şi bo­
gata lor experienţă.
Deasemeni tot prin această pagină se vor da răs­
Pe o bucată de hârtie au desenat o căsuţă de ţară, punsuri la întrebările ce ni se vor pune cu privire
cu câlmie, potecuţă şi doi pomişori. Acest desen l-au la lucrările manuale.
 STRAJ E R A LA LUCRU
Străjerele harnice trebuie să ştie să-şi facă singu­ să din punctul E. Partea din faţă e tot un dreptun­
re anumite obiecte şi lucruri necesare gospodăriei, ghiu identic, rotunjit şi el în punctele C şi D, numai
în special îmbrăcămintea trebuie să fie ferită atunci că la acesta trebuie să decupăm partea cuprinsă în­
când suntem la treabă. Astfel de multe ori stăm la tre F. G. H.—A. F. este a 5-a parte din A. B. iar E. A.
lucru sau la bucătărie şi n'avem un şorţ în faţă. Fo­ este jumătate din E. I.
losim şorţuleţul când lucrăm, ca să ne ţinem ghemul
şi să nu murdărim lucrul de haină. Iată un tipar uşor
şi foarte bun, pentru un şorţ de lucru.
Vă luaţi măsura taliei, cu un centimetru, o împăr­
ţiţi la 2 şi scădeţi 4 cm. Aceasta este lăţimea şorţu­
lui, adică lungimea dreptunghiului din care faceţi

A ţ 6
I — — r < 1
2.
V

z
Părţile cusute una de alta ne dau un şorţuleţ foar­
te practic; îi mai punem şi 2 panglicuţe ca s'avem
cu ce-1 lega.
k
4 D
Un tulpan ni-1 putem face foarte simplu dintr'un
tiparul. Lăţimea va fi mai mică decât lungimea cu dreptunghiu lung de 60 cm. şi lat de 45 cm. îl tivim
5 cm. frumos, îi punem o danteluţă şi 2 panglicuţe şi avem
Din acest dreptunghiu, rotunjit la colţurile C şi D un tulpan pentru atunci când facem bucate sau scu­
aveţi partea din spate a şorţului. îi mai faceţi o pen- turăm prin cameră.
 I I

II

PENTRU TARĂ Şl R E G E
Versuri de Elena General Perticari Davila Muzica: Tsjeîu lonescu

mm
f T r=r=e
re.
r. r f
lV
^0<? Ce-dm. mc)/'

J J) j) 2:

3 E

r r r r f
fi Tei- w rf- re fli-e tncint

2) Cu flamura în mână, 3) Cum au învins strămoşii

Pleca-voiu la război; în vremuri de nevoi,
Căci goarna ce răsună Tot pentru J-^eam şi Rege
Vrea jertfe dela noi. Tsfe vom lupta şi noi.

4) O, Rege, scumpă Ţară,

Părinţi, strămoşi slăviţi,
Cu steagul Sfânt şi Crucea
Tsju vom fi biruiţi!
 UNIFORMA.
Uniforma ne aşează în rândurile armatei albe, în
fruntea căreia stă însuşi Majestatea Sa Regele cu
Augustul Său Fiu, Străjer de frunte.
Uniforma noastră este simplă, dar asemenea ghio­
celului de primăvară, ea trebue să fie curată, mereu
curată. Nu poate fi străjer cel cu uniforma pătată,
murdară ori ruptă. Haina se poartă totdeauna înche­
iată, ca şi bluza, dela care să nu lipsească cravata.
Nici-un nasture să nu fie lipsă. Odată cu primăvara
vine rândul pantalonilor scurţi care arată piciorul
de voinic dar care trebue să fie totdeauna curat.
Basca deasemenea să fie bine aşezată pe cap şi
spălată cât mai des. Ghetele totdeauna curate şi
văcsuite.
LICAlR'IRI STRAJEREŞTI
O familie
A venit iarna cu zăpada ei albă strălucitoare, care
revarsă în sufletul tineretului atâta plăcere şi bucu­
rie. Eram în vacanţa Crăciunului. Cum toţi din fa­
milia noastră făceau ski, hotărîrăm să petrecem câ­
teva zile la Predeal, patria zăpezii şi a skiorilor, mai
ales. Doar sora mea mai mică, Dacia, învăţase abia
atunci să meargă cu năzdrăvanele tălpici de lemn,
ceilalţi ştiam skiul de vre-o şase ani, aşa că hotă­
rîrăm să mergem pe Dihamul. Cum însă nu puteam
scăpa de sora mea, am luat-o şi pe ea.
Şi, iată-ne într'o dimineaţă frumoasă, care făgă­
duia o zi minunată, urcând pe şinele de lemn, spre
ţelul pe care-1 hotărîsem. Din timp în timp, ne
opream ca să răsuflăm şi să luăm câte ceva în gură.
Urcuşul a fost greu şi lung, însă, cu timpul te obis-
nueşti cu el şi atunci n'ai decât să porunceşti pi­
cioarelor să meargă pe pârtia pe care alţii înaintea
ta, au avut grijă s'o facă.
In sfârşit am ajuns în vârf, unde pe urmă, începea
coborîşul spre cabana Vânătorilor de Munte. De
aici, aveam înaintea ochilor o privelişte minunată.
SALUTUL.
Salutul este semnul prin care dovedim celor mai
mari decât noi buna creştere şi gradul de pregătire
străjerească. Dacă la început se mai putea ierta ca
străjerii să treacă pe lângă comandanţii lor sau alţi
comandanţi în uniformă fără să-i salute, astăzi nu
numai că nu se îngădue aceasta, dar se cere ca şi
între el străjerii să dovedească buna lor pregătire,
salutându-se camaradereşte:
Aşa dar toţi străjerii sau străjerele să salute pe
comandanţii ori comandantele in uniformă şi să se
salute între ei.
Cine citeşte rândurile de mai sus, să le arate şi
celorlalţi camarazi din cuib, centurie şi stol.
de sk i o ri
los în vale, se vedea Predealul cu vilele lui ca de
ciocolată şi cu acoperişuri roşii de ţiglă, şi dealu­
rile şi văile prin care se vedeau mişunând puncte
mici, negre: skiorii.
Apoi Azuga, ce-şi ridica mândră spre cer coşurile
enorme ale diferitelor fabrici. Pe urmă Buştenii, cu
fabrica de hârtie, dar acest orăşel era ascuns aproa­
pe după o perdea de brazi care ne împiedica vede­
rea. Predealul era cel mai sus şi se vedea de aici
cum porneau şinele de tren, de-oparte şi de alta, la
vale, spre Braşov şi Azuga. Un tren cobora repede,
cu onduieri de şarpe. Totul.era desemnat pe un de~-
cor de brazi, ceeace te făcea să te simţi şi mai mult
in lumea basmelor.
Dacă-ţi întorceai ochii spre dreapta, vedeai în zare
falnicul monument ridicat pe vârf de munte, în cins­
tea Eroilor Neamului: Crucea depe Caraiman.
Ne continuarăm drumul. Soarele jucăuş se răsfăţa
pe cerul fără pic de nor, şi înjgheba minunate jocuri
de lumină, care făceau ca zăpada să scânteieze ca o
mare de pietre preţioase.
 înainte de a ajunge la cabană, era o pantă de toată Odată cu apusul soarelui, ne-am făcut intrarea
frumuseţea care însă îţi cam dădea fiori de teamă. triumfală în Predeal, plini de zăpadă ea nişte Moş-
Eu mi-am dat drumul cea dintâi. Din cauza vitezei, Crăciuni, dar şi plini de voioşie şi de mulţumire su­
îmi vâjâiau urechile şi par'că-mi sburase ba^ca din fletească. Şi, mi-a încolţit în minte gândul, ca la iar­
cap, aşa de vijelios alunecam. na viitoare să pot să-mi învăţ şi eu străjerele din
Am ajuns foarte repede în vale, ne mai fiind stă­
până pe picioare, am căzut. Era prima căzătură din
ziua aceea, dar m'a făcut să-mi întăresc convingerea
că la ski nu se glumeşte. într'adevăr, m'am lovit că­
zând, cu skiul în stomac, încât m'a durut câtva
timp. Mi-era ciudă însă că «m'am înecat ca ţiganul
la mal», vorba românului.
La cabana Batalionului 4 Vânători de Munte, am
poposit, şti, după masă, după un ceas de odihnă, am
pornit-o din nou la drum. Iarăşi trebuia să coborim,
şi iarăşi aveam o pantă minunată. Am mai căzut de
câteva ori, iar odată când am căzut mai rău, un
skior mi-a spus că m'am dat de cinci ori peste cap,
aşa mare viteză luasem. Eu însă, nu ştiu de căzătura
artistică pe care am făcut-o. La un popas, tăticu,
care era un fel de bufet ambulant, ne-a dat nişte cor- cuib să skieze, ca împreună cu ele să putem preţui
nuri ca să mâncăm. Văzând doi pari care aveau din nou splendoarea nai urii. Şi noaptea începuse
deacurmezişul lor un copac, ne-cim dus să stăm. să-şi arunce vălurile albastre peste strălucitoarele
culmi unde gustasem o adevărată fericire...
M'am aşezat eu, mămica, tăticu, şi, când s'a aşezat
Dacia, pomul, putred probabil, s'a rupt şi ne-am tre­ Stiăjera AURA C. ENESCU
zit astfel pe salteaua moale de zăpadă. Negreşit, din Centuria IlI-a A.
cauza greutăţii sorii mele s'a rupt pormd. Lic. «Aurel Vlaicu», Bucureşti.
CĂRŢI
Pr. GH. PASCHIA: «Tjneri Biruitori». — Bucureşti,
1939.
Pe pragul acestui an, tineretul românesc şi creştin a
primit în dar o frumoasă carte, menită a'i fi călăuză
statornică întru trăirea unei vieţi rodnice şi bogate în
virtuţi. Căci „Biserica, Ţara şi Regele cer astăzi, mai
mult decât oricând, tinerilor noştri să înveţe virtuţile
creştine şi naţionale, şi- să le trăiască spre a fi birui'
tari.
Şi, într'adevăr, cea mai grea luptă în viaţă este
lupta împotriva propriilor noastre porniri spre rău,
spre păcat şi împotriva patimilor ce, încetul cu înce­
tul, ajung să ne stăpânească sufletul şi trupul.
Prin creşterea ce o primim acasă, în biserică, în
şcoală, la străjerie şi mai târziu în armată, sufletul
nostru se căleşte si înfruntă cu dârzenie răul care
tinde a ne copleşi.
Cartea de faţă, scrisă cu multă înţelegere şi cu o
deosebită dragoste pentru tineret, ne va fi ea de un
1
nepreţuit ajutor, în lupta vieţii ce n H dat s o ducem,
pentru a deveni, ceea ce autorul o doreşte din toată
inima: „tineri biruitori".
Cpt. N. D. VAR VERI: Însemnări din călătoria şi
Jamboreea mondială dela Bloemendal-Olanda,
Iulie—August 1937. Iaşi, 1938.
In vara anului 1937, Comandamentul Străjii Ţării
a trimis un detaşament, format din comandanţi stră-
jeri şi străjere, cu misiunea să ia parte la marea în­
trunire cercetăşească din Olanda.
Membrii detaşamentului au avut fericita ocazie să
vadă o mare parte din Europa, trecând prin Ceho­
slovacia. Germania, Olanda, Belgia, Franţa, Elveţia
şi fosta Austrie şi oprindu-se la Praga, Pilsen, Nu-
renberg, Frankfurt, Diisseldorf, în multe localităţi
din Olanda, la Bruxelles, Paris, Geneva şi Viena.
Un rod al călătoriei e şi cartea d-lui Varveri. In
ea autorul ne zugrăveşte, cu multă căldură şi cu
un umor specific străjeresc, diferite crâmpee din
cele trăite şi văzute în străinătate, arătând cu o ex­
plicabilă satisfacţie, cât de bine şi-au reprezentat
ţara vrednicii străjeri români.
E o carte instructivă, care poate fi citită cu folos
de către tineret.
C. BOTEZAT.
MIHAIL LUNGIANU: «Din (ara lui Alb Împărat».
(ed. «Cugetarea»),
i
In cadrul virtuţilor străjereşti, dragostea de' tot
ce este izvorît din sufletul plin de comori şi neste­
mate al poporului nostru, constitue un titlu de mân­
drie, iar reînvierea credinţelor şi frumuseţilor lui
este pentru străjeri şi străjere nu o simplă îndato­
rire ci un înălţător prilej de a-şi dovedi cu adevărat
menirea.
Cartea «Din ţara lui Alb Împărat», păstrează în
pag.niie ei toată acea lume a basmelor bătrâneşti
care-ţi leagănă pentru o clipă gândurile, purtându-te
ca un covor fermecat pe tărâmuri de vis şi fantezie,
făcându-te să «trăieşti» momente de bucurie pură,
prilejuita ia fiecare basm de izbânda lui Făt-Frumos,
acelaş voinic chipeş şi viteaz ce îl ştim cu toţii fie
că în cartea de faţă se numeşte Verdeş, Pipăruş, N o ­
vac sau Frunză Verde împărat.
Peste tot aceeaş vrajă care te poartă p e nesimţite
printre zâne şi smei, pitici şi vrăjitoare precum şi
prin toate întâmplările cari, prin neprevăzutul lor,
îţi ţin în permanenţă atenţia încordată.
Astfel D-l Mihail Lungianu, care este un mare iu­
bitor al basmului românesc, a cules o mulţime d e
bucăţi minunate, la care a mai adăugat şi o bună
parte din însăşi darul său, bogat în comori de
gând şi grai popular, dând la iveală o întreagă lec­
ţie de cărfi de basme şi poveşti pe care vi le r e ­
comandăm, dragi străjeri şi străjere, fiind pentru v o i
minunate prilejuri de adevărată recreare sufletească.
între cărţile D-lui Mihail Lungianu potrivite vârs­
tei şi gustului vostru, vă recomandăm pe lângă car­
tea «Din Ţara lui Alb Împărat», următoarele volume
 de basme, la fel de atractive şi instructive în acelaş
timp: Comoara lui Prâslea, Poveşti, Smei şi Zâne.
Tot o lectură instructivă o formează şi cărţile cu
subiecte din viaţa neamului nostru, pe care le-a scris
D-l Mihail Lungianu şi dintre care însemnăm: Zi7e
senine, Postelnicul Cumpănă, în Sărbători, Clacă şi
Robot, Mucenicii Neamului, Icoane din popor, În­
săilări, Făpturi şi Năstimiri.
Căutaţi şi citiţi asemenea cărţi cari vă vor da
totdeauna lucruri plăcute şi vă vor îmbogăţi deopo­
trivă mintea şi sufletul.
¥ pee din evoluţia pedagogiei bănăţene), I. Nestorescu
GRIGORIE BRĂDIŞTEANU: «File din cartea de aur
a neamului». (Ed. Scrisul Românesc, Craiova).
Cuprinsul cărţii «File din cartea de aur a neamu­
lui» este, după curo îl rezumă chiar Domnul Ge­
neral R. Scărişoreanu, în Prefaţă, «povestea na-
ţiunei române, redând pe înţelesul tuturor, greută­
ţile şi suferinţele trupeşti, deopotrivă cu oboseala şi
desnădejdea sufletului istovit de potopul năvălito
rilor de tot felul, în decurs de mai multe sute de
ani»...
Volumul are cuprins educativ şi patriotic, autorul
căutând să dea pentru tineret un mănunchi de cu
noştinţe temeinice în domeniul trecutului istoric.
Alături de p a r t e a documentară se află, la sfârşi­
tul fiecărui capitol, poezii patriotice semnate de
poeţii noştri clasici şi contemporani ca: V. Alecsan-
dri, D. Bolintineanu, Şt. O. Iosif, I. Neniţescu, Zaha-
ria Bârsan, Cincinat Pavelescu, Mircea Dem. Rădu-
lescu, George Gregorian etc. Poeziile sunt bine alese
şi pot fi folosite de elevi ca recitări la sărbătorile
naţionale.
Astfel volumul «File din cartea de aur a neamu­
lui» se prezintă ca o carte educativă, ce poate fi ce­
tită cu folos de tineretul străjeresc, căruia îi este în­
chinată.
A. CHIRESCU.
REVÎSTE
„Marea noastră pentru tineret". — An. II. — Nr. 4.
Ianuarie 1939.
Este un preţios îndreptar marinăresc, foarte necesar
unităţilor străjereşti de marinari care se organizează în
prezent. Ar fi de dorit ca atât revista „Marea noastră
pentru tineret'" cât şi revista „Marea Noastră" să nu
lipsească din biblioteca străjerului marinar, fiind sin­
gurele reviste de specialitate, scrise pentru marea masă
a poporului nostru.
Ambele reviste sunt conduse de unul dintre cei mai
pricepuţi şi încercaţi marinari ai noştri, D-l C-dor
Aurel Negulescu, având colaborarea unui ales mănun­
chi de cunoscători în domeniul marinăresc.
E. N.
Glas tânăr. Anul VII. Serie nouă. Nr. 6—12, Sept.-
Dec. 1938.
Acesta este numele unei reviste străjereşti, care
apare la Râmnicu-Sărat, revistă redactată de străje­
rii liceului de băieţi din localitate, sub conducerea
şi îndrumarea D-lui director al Liceului, prof. Stelian
Cucu.
Numărul acesta înglobează câteva articole scrise
de d-nii prof. Stelian Cucu, (Regina Măria, Mareşa­
lul Averescu, Schitul Poiana Mărului precum şi o
poezie, «Rege şi străjeri»), Ion G. Niculescu (Crâm-
(Cu străjerii spre Poiana Mărului).
Restul cuprinsului aduce contribuţia literară a
străjerilor, cari vădesc frumoase aptitudini literare
precum şi avântate sentimente patriotice în artico­
lele scrise spre slava înălţătoarelor clipe ce ne amin­
tesc nemuritoarele nume, Mărăşti şi Mărăşeşti.
Astfel, privită în ansamblu, revista se prezintă cât
se poate de bine, cei strânşi în jurul ei ştiind să ţină
sus, cu entuziasm de adevăraţi străjeri, flacăra de
aur a străjerismului.
O simplă menţiune avem de făcut asupra desenu­
lui depe copertă. E de dorit să fie schimbat în sen­
sul că, primul străjer să nu salute stând jos, iar cel
de-al doilea, care este în picioare, să nu salute (nici
chiar simbolic) scoţând basca de pe cap.
încolo, numai cuvinte de sinceră şi deplină pre­
ţuire pentru avântul ce pulsează în paginile revistei
«Glas tânăr».
A. CH.
Viaţa străjerească — revista ţinutului străjeresc Sucea­
va, Anul I, fasc. 1, Ianuarie 1939, Cernăuţi. Director:
conf. univ. Vlad Bănăţeanu, comandantul ţinutului.
Odată cu înfiinţarea comandamentelor de ţinut, gân­
durile străjereşti se vor bucura de o mai mare răspândire.
Aceasta e şi menirea «Vieţii străjereşti», care tinde să
facă o cât mai vie şi puternică legătură între conducerea
ţinutului şi comandanţii de unităţi. In numărul de faţă,
la care colaborează o serie de încercaţi mânuitori ai con­
deiului, vibrează dela prima pagină, un cald şi viguros
suflu străjeresc care te îndeamnă la înfăptuiri. Recoman­
dăm revista şi străjerilor mai în vârstă, căci vor găsi în
ea un adevărat prieten.
Viaţa Şcolarului — cultură, educaţie, recreaţie, Anul I,
Nr. 1, Februarie 1939, Bucureşti.
Distinsul om de şcoală, misionar onorific al Străjii Ţă­
rii, domnul profesor M. Carp s'a hotărît, ca împreună cu
o pleiadă de încercaţi colaboratori, să scoată o revistă
pentru şcolari, menită să Ie «îmbogăţească mintea şi să
le desvolte sufletul».
«Şi le spunem dinainte tinerilor noştri cetitori că ur­
mărim şi vom căuta să le dăm cunoştinţi ştiinţe exacte,
literatură de bună calitate, îndrumări pentru viaţa reli­
gioasă, pentru buna purtare în societate, etc, o mulţime
de lucruri serioase şi folositoare — dar le vom da sub
o formă uşoară, plăcută la citit, ispititoare chiar pe cât
se poate». Aceste cuvinte din prefaţă le-am găsit realizate,
în cea mai mare parte, chiar în primul număr al revistei,
de aceea îi îndemnăm pe străjerii noştri, s'o citească cu
încredere. 0. B.
 SKIUL IN
«Straja Ţării» şi-a început activitatea în acest an
printr'o nouă înfăptuire; este vorba de iniţiativa de
a populariza şi organiza sportul skiului în rândurile
străjerilor.
Straja Ţării a fost întotdeauna preocupată de a în­
druma tineretul către exerciţiile fizice şi sporturile
Străjerii skiori în careu,
care prin acţiunea lor, au dovedit că pot avea o in­
fluenţă binefăcătoare asupra tineretului şi în acest
sens sporturile de iarnă, în general, skiul în special,
se situează pe primul plan.
Pentru cei ce nu au avut prilejul să cunoască fru­
museţile acestui sport, să respire aerul ozonificat al
munţilor, să cutreere întinderile nesfârşite şi albe,
să coboare văile adânci şi largi, desigur că skiul
nu le poate spune prea mult.
Dar acest sport în afară de atmosfera de veşnică
voioşie şi deplină sănătate, trebue privit şi prin alte
unghiuri spre a-i găsi utilitatea şi raţiunea pentru
care el a cucerit pretutindeni pe tineri ca şi pe bă­
trâni.
Dela Laponul care nu poate trăi fără el şi până
la locuitorul din Cipru, pentru care este o simplă
distracţie, skiul este cunoscut şi practicat în toată
Europa. El trebue înţeles ca un excelent exerciţiu
fizic cu un mare rol fiziologic, menit să pună în
mişcare toate organele corpului şi să activeze cir­
culaţia şi respiraţia.
Skiul trebue privit apoi ca un sport utilitar şi în
STRĂJERIE
de CAMIL MORTUN
acest sens „Straja Ţării'' înţelege să desfăşoare o
intensă activitate.
In regiunile de munte, skiul este un mijloc de lo-
comoţiune sigur şi eficace şi tineretul din satele de-
pe culmile Carpaţilor, trebue îndrumat să-1 cunoască
să înveţe să-şi facă skiuri şi să practice acest sport.
«Straja Ţării» are în programul său o vastă ac­
ţiune pentru popularizarea skiului în rândurile stră­
jerilor din regiunile muntoase.
In sfârşit skiul trebue privit ca un exerciţiu fi­
zic, necesar apărării naţionale. Este destul să ne
gândim la trupele de munte şi la rezultatele obţi­
nute de vânătorii de munte, în ultimul război. De
atunci a evoluat practica skiului, dar importanţa lui
a rămas aceeaş dacă nu şi mai mare.
Iată deci o seamă de considerente pentru care
conducerea «Străjii Ţării» a hotărît să organizeze te­
meinic practicarea sporturilor de iarnă la unităţile
aflate în regiunile de munte.
Gata de pornit.
Şi în acest sens s'au organizat tabere în vacanţa
Crăciunului, s'a hotărît înfiinţarea cursurilor şi con­
cursurilor de ski la Sinaia.Poiana Ţapului, Buşteni,
Azuga, Predeal, Braşov, Făgăraş, Sibiu şi Caran­
sebeş.
Importanţa acestor iniţiative, pline de o părintea­
scă grije faţă de tineretul ţării, nu poate scăpa ni­
mănui. Rămâne acum să-i vedem roadele pe care le
dorim din tot sufletul îmbelşugate.

Filatelia ca factor educativ şi cultural
Filatelia se ocupă cu cunoaşteiea, cercetarea, cla­
sificarea şi descrierea tuturor timbrelor şi a eveni­
mentelor cari au determinat imprimarea fiecărei
mărci in parte.
Filatelia este mijlocul care ne pune în curent cu
multe evenimente din lume, mijloc care face legă­
tura dintre trecut şi prezent, mijloc prin care se
redau în mod fidel progresele civilizaţii moderne.
Prin observarea şi studiul mărcilor, filatelistul ur­
măreşte fază cu fază evoluţia şi progresul, momen­
tele critice şi de rară activitate ale unei regiuni sau
ale unei ţări. Are imaginea industriei, arhitecturei,
obiceiurilor poporului, religiei şi întregei activităţi
legate de trecutul şi prezentul unei ţări.
Aceste mici hârtiuţe, închid în ele imaginea atâ­
tor personalităţi mondiale, cari şi-au închinat viaţa
lor ştiinţei, artei şi binelui social, ca: Pasteur, Coper-
nic, Franklin, Paderewski, Stanley, Byron, Bertheiot,
Masaryk, Virgiliu, Edison e t c , care ne imprimă
admiraţia şi recunoştinţa ce trebuie s'o avem pentru
aceşti oameni, necunoscuţi poate de mulţi.
Apoi, filatelia te plimbă prin toate ţările lumii, te
face să vezi capriciile naturii, începând dela pădu­
rile seculare, cascade uriaşe, poduri imense, câmpii
şi livezi roditoare, ape şi fluvii mari, munţi, dealuri
mări şi oceane. Vezi fel de fel de oameni: albi, ne­
gri, piei roşii etc.
împăraţi, regi şi preşedinţi de republică au imagi­
nea lor în aceste mărcuţe, formând galeria figurilor
împărăteşti şi regeşti ale trecutului lumii. Trec, a-
poi, pe dinaintea ochilor, scenele filmului tre­
cutului tuturor ţărilor cu stema, viaţa şi obiceiurile
lor. Astfel, la noi avem, capetele de zimbru, valori­
ficate până la un milioan lei; mărcile regatului cu
poştalioanele (care ne arată cum se făceau trans­
porturile poştale în vechime) scene din războiul şi
trecutul neamului. Câteva exemple, la întâmplare,
grăiesc destul.
Astfel, Belgia ne arată monumente, catedrale ves­
tite ca: Bruxelles, Ypres, Gand, Louvain, Mons, Spa,
Anvers şi Liege.
Africa de sud ne arată cascade şi poduri imense,
aniversând inaugurarea podului pe Zambeze (1909).
Bolivia ne arată vulcani (El Potosi) lacuri şi pa­
late monumentale, care fac legătura între reprezen­
tarea epocei aproape preistorice şi cea modernă.
Cerbii, crocodilii, păunii, urangutanii, rinocerii,
elefanţii, mistreţii, bivolii şi tapirii, ornamentează fi­
gurile din Borneo.
NIMiiliTiU
de Lt. EMILIAN COSTESCU
Locuinţele sub forma unor bordee conice, acope­
rite cu frunze de palmier şi aşezate pe insuliţe, a-
mintesc locuinţele oamenilor preistorici.
Nici cascadele impresionante şi nici râurile misti­
ce ale Tasmanei nu lipsesc, scurgându-se printre ve­
getaţia deasă şi variată a coloniei engleze.
Turcia îşi păstrează încă, prin figurile şi peisagiile
măreţe, o mărturie a trecutului faţă de situaţia ac­
tuală a civilizaţiei occidentale, introdusă de Kemai
Paşa. Turnurile măreţe ale Sfintei Sofii şi ale biseri-
cei Mehmet Paşa, parcă vibrează încă sub strigătul
asurzitor al chemării credincioşilor la rugăciunea de
seară.
Prin urmare, se văd din aceste mici exemple, posi­
bilităţile unui filatelist de a avea la îndemână foarte
uşor mijloace de cunoaştere a atâtor ţări şi conti­
nente, mări şi oceane şi de a se familiariza cu isto­
ria tuturor ţărilor, prin dragostea şi pasiunea ce o
va pune în colecţionarea de mărci.
Filatelia desvoltă sentimentele estetice, sentimen­
tele altruiste, conştiinţa eului şi sentimentului reli­
gios.
Filatelia, prin contactul între filatelişti, fie perso­
nal, fie prin corespondenţă, desvoltă simţul onoarei
şi curajul răspunderei.
Prin filatelie se fac cunoştiinţe cu personalităţi din
toată lumea, se leagă corespondenţe şi prietenii in­
destructibile, se realizează progrese morale şi inte­
lectuale minunate, sustrăgând pe tineret dela ocu-
păţii ce ar putea fi în detrimentul lor sau al socie­
tăţii.
în aceiaşi ordine de idei, mărcile au şi vor avea o
valoare, ce nu va suferi scăderi niciodată, formând
astfel şi o căsuţă de economie, colecţionarului-fila-
telist.
La noi în ţară avem Societatea Filatelică Română,
persoană juridică, cu un comitet ales, sub preşedin­
ţia D-lui Ing. I. Fundăţeanu, care stă la dispoziţia tu-
tuor colecţionarilor străjeri, prin biuroul propagan­
dei şi al schimbului, pentru oice informaţiuni şi pro­
curări de timbre, în domeniul filatelic.
Dar nu trebuie să uităm că în fruntea filateliei stă
însuşi M. S. Regele Carol al Il-lea, Marele nostru
Străjer, care a obţinut importante premii la Expozi­
ţia internaţională filatelică.
La această rubrică stăm la dispoziţia tuturor stră-
jrilor cu orice lămuriri în domeniul filateliei.

• în ziua de 24 Ianuarie, marea zi de sărbătoare,
când toţi străjerii Ţării au preamărit înălţătoarea în­
făptuire de acum 80 de ani, în Bucureşti, s'a desfă­
şurat la Teatrul Naţional o impunătoare solemnitate,
urmată de un foarte frumos program artistic, întoc­
mit de «Straja Ţării».
Cu această ocazie, D-l Prof. Universitar N. Daşco-
vici, a ţinut o cuvântare ocazională în care a făcut
apologia Unirii.
în cadrul programului serbării a urmat ceremonia­
lul străjeresc de deschidere, după care s'a jucat pie­
sa «în preajma Unirii» de d. prof. Grig. Mich. Cot-
laru, interpretată de străjerele lic. de fete, «Regina
Măria» şi străjerii lic. de băieţi «Aurel Vlaicu».
Au urmat piesa «în împărăţia luminii» de d. prof.
I. Manoliu, jucată de străjerii liceului «Aurel
Vlaicu».
Solemnitatea a luat sfârşit cu ceremonialul obiş­
nuit de închidere.
• La Breaza, la Centrul de Iniţiere pentru forma­
rea comandanţilor străjeri, a avut loc în ziua de 20
Ianuarie a. c , solemnitatea inaugurării unui curs de
îndrumare cu toţi comandanţii de ţinuturi, coman­
danţi şi comandante de legiuni din tot cuprinsul Ţă­
rii, în prezenţa Domnului Teofil Gh. Sidorovici, Co­
mandantul «Străjii Ţării».
în ziua de 25 Ianuarie a avut loc o şedinţă solem­
nă la care a participat, pe lângă alte personalităţi şi
Domnul Petre Andrei, Ministrul Educaţiei Naţionale,
care, în cuvântarea ce a ţinut cu acest prilej a spus
următoarele cuvinte, asupra cărora trebuie să ia
aminte toţi străjerii: «Tineretul de azi nu mai este de
capul lui, el este în slujba cuiva, el este în slujba
Ţării».
• In ziua de 24 Ianuarie a. c. a avut loc la Galaţi
solemnitatea inaugurării Casei Cuza-Vodă.
în casa care a aparţinut luminatului Domn al
Principatelor Unite, Asociaţia «Casa Cuza-Vodă» a
inaugurat chiar de ziua Unirii, un muzeu în care
s'au adunat cele mai importante obiecte şi docu­
mente ce au aparţinut lui Cuza-Vodă, familiei şi co­
laboratorilor săi.
Asociaţia, ca un omagiu adus străjeriei, a dăruit
acest muzeu «Străjii Ţării».
ln(orma|ii
CONCURSURI STRAJEREŞTI
Comandamentul Străjii Ţării a instituit următoa­
rele două concursuri:
1. — Pentru o poezie, în spirit străjeresc şi ine­
dită, care urmează a fi folosită ca text pentru marşul
străjeresc oficial.
E de dorit să aibă trei strofe a câte patru versuri
şi refren.
Pentru poezia care va fi' găsită cea mai bună, se
va da un premiu de 4.000 lei.
2. — Se institue un prim concurs, pentru scenarii
radiofonice, în spirit străjeresc şi inedite, acordân-
du-se trei premii:
Premiul I de lei 2.500
„ II „ „ 1.600
„ III „ „ 1.000
Durata unui scenariu: 30—45 minute.
Scenariile premiate rămân proprietatea Străjii
Ţării care le v a folosi la radio şi le v a putea tipări,
fără nici un alt drept pentru autor.
Manuscrisele pentru ambele concursuri se vor de­
pune nesemnate, în plic închis, la Registratura gene­
rală a Străjii Ţării, pentru Direcţia Propagandei.
în acelaş plic se va introduce un plic mic închis,
cu un motto
Manuscrisele se primesc până în ziua de 28 Fe­
bruarie 1939, inclusiv.
A n u n ţ ă m pe această cale stolurile străjereşti pre­
cum şi pe toţi cei care doresc a cumpăra publicaţii
din Depozitul «Străjii Ţării», că următoarele reviste
şi broşuri sunt complet epuizate:
Buletinul Nr. 1—2, 3—4 şi 5—6 pe anul 1938.
Cuibul Nostru Nr. 6 pe anul 1938.
Circulara Directivă Nr. 1.
Broşura «Jocuri şi Gimnastică».
*
A apărut «Almanahul Străjii Ţării» pe anul 1939,
cu u n bogat material străjeresc şi literar. Vi-1 reco­
mandăm, acest «Almanah» constituind o podoabă în
biblioteca oricărui străjer. Costul unui exemplar
70 lei.
 Domnitorul Neagoe Basarab se urcă pe tronul
Ţării Româneşti la 8 Februarie 1512.
Nepurtând război cu nici unul dintre vecini, a
construit — pentru pomenire — frumoasa mănăsti­
r e dela Curtea de Argeş, a doua în frumuseţe din
răsăritul Europei, mănăstire în care, afară de ose­
mintele sale, ale lui Radu dela Afumaţi — ginerele
său — şi ale altor membri ai familiei sale, odihnesc
trupurile primilor regi ai României, Carol I înteme­
ietorul Regatului şi Ferdinand întregitorul şi ale
Doamnelor lor, Regina Elisabeta şi Regina Măria.
El este autorul cărţii de „învăţături'' pentru iiul
Teodosie, care n'a apucat a domni cum nădăjduise
tatăl său. Tot în timpul domniei lui, Gavril Protul,
dela muntele Athos, a scris ;;Viaţa Patriarhului Ni-
fon".
Martirii românismului din Ardeal, Neculai Ursu
(Horea) şi Ioan Cloşca, sunt traşi pe roată, la Alba
Iulia (28 Februarie 1785), pentrucă au îndrăznit să
ceară dreptate pentru neamul lor. Cum s'a văzut
mai târziu, jertfa lor n'a fost zadarnică. Ororile un­
gureşti au strâns şi mai mult rândurile impilaţilor,
cari în suferinţă au găsit virtutea de a rămâne Ro­
mâni. Ca după 133 de ani, să se alipească, cu ţară
cu tot, la trupul liber al tării mame.
CÂRTI INSTRUCTIVE
ION SIMIONESCU:
Tinere, cunoaşte-ţi ţara. Bogat ilustrată.
Tinere, cunoaşte-ţi arborii. Cu numeroase ilustraţii
(ed. «Cartea Românească»),
NELU IONESCU:
Trei marşuri străjereşti. (ed. autorului, Bucu-
reşti).
Armata română, biruitoare pe câmpiile Bulgariei,
unde luptase spre ajutor armatei ruseşti, se reîn­
toarce în ţară (17 Februarie 1878). Aceasta însă n'a
împiedecat pe Ruşi ca — prin proiectul tratatului
dela San Stefano — încheiat în ziua următoare, cu
Turcii, să ne deposedeze de sudul Basarabiei, pe
care-1. recăpătasem prin convenţia încheiată la Pa­
ris, în 1856.
Regina-poetă Carmen Sylva, mama răniţilor în
timpul războiului Indepedenţii, iniţiatoarea celor
mai de seamă opere de binefacere, dintre 1869 şi
1916, mare şi demnă tovarăşe de viaţă a primului
Rege al României, moare la Curtea de Argeş, la 18
Februarie 1916, în vârstă de 72 de ani.
M. S. Regele Carol al II-lea promulgă — la 27 Fe­
bruarie 1938 — Constituţia actualmente în vigoare
Prin nouile orândueli fixate de această lege de bază
a Statului, România s'a îndreptat pe calea realiză­
rilor de folos pentru Neam, realizări cari se fac —
zi de zi — simţite ,deşi numai un an s'a scurs dela
acest mare eveniment. Pentru a se sublinia impor­
tanţa faptului, ziua de 27 Februarie este socotită
ca sărbătoare naţională.
MIHAIL SFAT.
ANDRE'I CRĂCIUN:
Din trecutul Neamului nostru
10 Mai.
24 Ianuarie.
150 de ani dela sfârşitul lui Horia.
8 Iunie.
Al cui e Ardealul ?
(ed. autorului. — Oradea).
 INSTITUT DE ARTE GPAftCC
0 U C Ufi 6 S * *

P R E Ţ U L 10 L E I

„ B U C O V I N A " / I. E. T O R O U Ţ I U / B U C U R E Ş T I