gzi BIBLIOTECA |.

|
= FVNDAȚIVNEI
za bi VNIVERSITARE
|SIl canoi.

ca Ia
Zap

ne Curent: 9$f4zz4pFo rmat .........

netnventar/g 9 7.Anul.. a mean | E _ _

dot. Raftul II
 CUZA-VODĂ
—

CONFERINŢĂ
ȚINUTĂ IN AULA UNIVERSITĂȚEI DIN IAȘI
sm

DE
eee

PETRU RĂȘCANU
TD

Profesor Universitar.
emm n
mm
e ma ep a

pede z,
se 43
Ca
Ş
Sena i Si
sta

=CAI ale
z e
EA um:
Donaţia Th, Rosetţ]
.
jast

TIPOGRAFIA NATIONALA.
(loan S. lonescu)
STR. ALECSANDRI No. Il -

1907,
ai
m ai
mas
LU
 Doamnelor şi Domnilor,

Astăzi se împlinese patruzeci şi cinci do ani do când sa făcut

Unirea Moldovei cu Muntenia, măroţul act cure a făcut putin-
cioasă toată propăşirea îndeplinită de atunci încoace.
Aducând la cunoștința Românilor acest mare eveniment,
Alesandru loan | zicea: „In zilele de 5 şi 94 Ianuarie aţi depus
„toată a voastră inerodere în Alosul națiunei; aţi întrunit! spe-
„ranţele voastre întrun singur Domn: Alesu/ vostru vă dă astăzi
„0 singură omânie“. Cu câteva septămâni mai înainte, M. Ko-
gălniceanu, scriia, în Prefaţa la Proiectul de Constituţiuno : „U-
nirea este opera personală a PM. Sale Domniforului“ ; iar Barbu
Catargiu zicea în Camera munteană: „Să trăiască Domnitorul
nostru care singur, prin a sa sfăruință, ne a dat această zi alât de
sfrălucifă.“ |
Aceste afirmări nu au fost contestate pănă astăzi.
Prin urmare, Unirea este opera lui Cuza-Vodă și ziua de 94
ianuarie oste legată pentru de-a pururea cu numelo Marelui
Domnitor.
Au avut dar dreptate tinerii moi colegi când mi-au cout ca
scria Conferinţilor și Lecturilor din acest an să încoapă în ziua -
de 24 ianuarie, cu o Conferinţă asupra lui Vodă-Cuza. So cădea
ca seria Conferinţilor ţinute la Universitatea fundată do cătră
Alesandru Ioan 1 să înceapă prin un studiu asupra lui,și Unirea
trebuia preamărită în această zi; pentru că nu e vorba numai do.
trecut. “Unirea e visul de aur al tuturor PRomânilor şi ceia co s'a
făcut cu patruzeci și cinci do ani în urmă este numai primul pas
cătră realisarea, [dealului Naţional. Muncim, no strădănuim, lucrăm
în toate direcţiunile ; realisăm mari progrese sau ne mai potienim;
dar să. nu uităm că, mai pre sus de toate, trebuie să fie năzuința
noastră de a ne lega strins toţi cei de un neam; de a fi gata
când va suna ceasul Unirei fuluror Românilor.
 — 4 —

Stimatul meu coleg, dl. Alexandru Xenopol, în „Domnia lui

Cuza-Vodă“ faeo doclaraţiunea că a studiat acea domnie, că s'a
apropiat cu gândul do acea domnie, procum sar fi apropiat de
acca a.unui Faraon egiptean. Recunosc că aceasta esto adovărata
motodă în cercetările istorice. In ultimii ani, știința istorică s'a
transformat în tocnieca și în principiile ei, şi colegul nostru are
o parte însemnată în punorea Istoriei pe adevăratele ei base: cer-
cotarea obiectivă a adovărului în toată curăţia lui.
Eu înse, mărturisesc că nu pot :să vă fac o asomine deela-
rațiune: nu pot vorbi despre Cuza-Vodă ca despre un Faraon e-
giptean.
Am apucat vromilo când pontru o groșală cât de mică, so
trăgoau servitorului douăzeci și cinci do bice, la seara boierească;
Am văzut cu ochii cum ţeranii erau bătuţi cu harapnicul do
cătră surugiii boiereşti, pentru că nu putusoră da în lături, la timp,
dinaintea buteoi boierului ;
Am fost față de mai multe ori la selbatica privelişte a unui
nonorocit dus intro doi slujitori, condemnat în corceţional a primi
un număr de bico la principalele respîntoni alo orașului;
Am văzut tainiţa do sub pământ, unde se țineău arestanţii
în prevenție, lungiţi pe pământ cu un picior petrecut întwun incl
do fior bătut în butucul cel gros;
Am apucat și invasiunea rusaseă din 1853 și pe cea austriacă
din 1854, şi în mintea mea de copil au rămas noștorse amintirilo
acelor timpuri de durere;
Şi, timpuri mai sonine începând a so arăta, am asistat la
deschiderea Divanului ad-hoc și lo. ședința Adunărei Elective
când s'a ales Domn Alesandru Ioan I;
Am văzut deputațiunoa munteană care venia să pună po
capul lui corona lui Michaiu Viteazul, pe lângă a lui Stefan col
Maro ; .
Am ieșit, împreună cu tot Iașul, sute de trăsuri și' mii do
oamoni, întru întimpinarea celui întăiu regiment muntean care
venia să ţină garnisonă în capitala Moldovei; .
Am jurat credinţă lui Alesandru Ioan I când am fost numit
Institutor ; .
Am plâns de bucurie când am fost chiematsă votez în co-
legiul electoral pentru Adunare în 1864;
Şi am trăit acele nemuritoare șeso luni de dictatură din acel
 —5 —
an, când fiecare zi se ilustra print”o lego nouă, prin o reformă
democratică, epocă caro a culminat cu ziua de Sânta-Maria-Mare,
când s'a decretat Improprielărirea Teranilor.
Pontru aceste cuvinte, și chiar cu primejdia de a mă socoti
ca un înapoiat, mio să-mi daţi voie a zico, ca M. Kogălniceanu
în 1843: „Inima mi so bate când aud rostind numele lui Alosan-
„dru cel Bun, lui Stofan cel Mare, lui Michaiu Viteazul. Dar,
„Domnilor moi, și nu mă rușinoz a vă zico că acoşti barbaţi pen-
„tru mino sint mai mult do cât Alosandru col Mare, de cât Ani-
"bal, do cât Cesar; aceștia sint eroii lumoi, în loc că cei dintăi
„sint eroii patrici mole. Pentru mino bătălia de la Resboieni aro
„mai mare interes de cât lupta de la Termopile, și isbânzile de
„la Racova, și do la Călugăreni, 'mi par mai strălucite de cât a-
„eclo do la Maraton și Salamina, pentru că sint câștigate de cătră
„Români. Chiar locurile patriei mele ?mi par mai plăcute, mai
„frumoase do cât locurilo colo mai clasice. Suceava şi Târgoviștea
„sint pentru mino mai mult do cât Sparta și Atena. Baia, un sat
„ca toato satele pentru străin, pentru Român. are mai mult preţ
„do cât Corintul; pentru căîn Baia avanul Rigă a UngarieiMa- ,
„teiu Corvinul, viteazul vitejilor, Craiul Crailor cum i zicea Sixt
„IV, rănit de sabia. moldovană, fu pus in fugă, și uită drumul pa-
„trici noastre.
*

'Practatul de la Paris din 1936 fusese binofăcător pentru Prin-

cipatolo Române. O Comisiune ouropeană fusese numită pentru a
studia starea lor, novoilo și dorinţilo Românilor la faţa locului și
la Divanurilo ad-hoc din 1857, adunărilo—mame, cum cu drept
au fost numite, fuseseră chiemaţi proprietari mari și proprietari
mici, elor, orășeni și ţerani, ca să'şi arato dorinţile lor do îmbu-
nătăiţiro.
Dorinţile esprimate de cătră aceste Divanuri sau concretizat
în patru puncte, care s'au votat în unanimitate în ambele Divanuri,
afară do două voturi contra în Moldova.
Colo patru puncte erau:
Unirea;
Il“ Principe străin cu drepi de ereditate;
III Aufonomia;
IV Guvernământ constituțional represenlativ ;
Toato lucrările Divanurilor au fost trimise la Paris, unde s'a
convocat o Conferinţă a delegaților celor șepte puteri garante. A-
 —6—.

coastă Conforinţă noa dat Convenţiinea de la Paris, din '7]19 au-

gust 1858.
După Regulamentul Organic şi Convonţiunea do la Balta-
Liman, această Convonţiuno do la Paris cra a treia lovitură gravă
ce se da Autonomiei noastre. Străinii, încă o dată, 'şi permiteau
a ni impune legi. organico,.ceia co nu se făcuse nici în cea mai
tristă opocă din istoria noastră naţională, în perioda fanariotă.
" Disposiţiunile Impăratului Napoleon III față de noi, se schim-
basoră în cursul celor doi ani. Faţă cu oposițiunea statornică a.
Austrioi care declarase că nu va consimți nici odată la înfiinţarea
unui, nou Piemont la hotar ele xesăritone, ale monarehiei ; lată cu

dată nu. va consimţi la Unire și Principe străin, pontru că aceasta

insemna Indopondonţa Principatelor ; faţă cu atitudinea și mai
dușmănoasă a Angliei, hotărâtă a păstra cu ori co preţ intogrita-
tea Imperiului Otoman și. caro vedea mâna, Rusici în tot coia ce
se lucra la Dunărea do jos, Impăratul Napoleon III se văzu no-
voit a ceda, şi cedă eu atât mai lesno, cu cât, în acel timp, toată
atențiunea lui era îndreptată spro afacerile italiene.
Convenţiunoa do la Paris ni refusa Principele străin ; lovia
"adinc în Autonomia noastră ;. ni acorda un simulacru de Unire.
„cu doi Domnitori și două Adiinări şi cu 0 Comisiune Centrală la
„Focșani, alcătuită din opt, Moldoveni şi opt Munteni, caro să pro-
gătoască proioctele do logo de interes comun pentru ambele ţori;
iar în coia co priveşte Guvernământul Constituţional Represen-
tativ, Convenţiunea prevedea Adunări Flective, care nu se deosebiau
mult de Obşteștile Obicinuite Adunări din timpul Regulamentului
Organic ; căci dreptul do vot era dat numai propriotarilor. Erau
trei colegii: Alogători direcţi cu venit do 1000 de galbeni, cari -
alegeau câte doi deputaţi de judeţ; Alogători direcți de oraş cu
capital do 6000 de galbeni, cari alegeau câte un deputat de oraş,
afară de Bucureşti și laşi caro alegeau trei, Craiova, Plosșii,
“Brăila, Galaţi şi Ismail câte doi; Alegători primari cu. venit do
100 galbeni cari nu votează direct, ci se întrunesc la reședința
plășei, aleg câto trei delegaţi și acești delegaţi, intruniţi la reșo-
dința districtului, alop câto un deputat de judeţ. Deputatul tro-
buia să aibă vrista de 30 do ani și un venit de 400 galbeni.
După listele electorale din 1858 erau în Moldova:
338 alegători direcţi do ţinut
 363 alegători dirceţi do oraș.
162 alegători primari
cu alte cuvinto, putorea legislativă era Jasată întreagă pe mâna
proprietarilor mari cu venit de 1000 de galbeni în proprietăţi şi
în a celor. cu capital funciar, comerţial sau industrial în valoare
- do 6000 galbeni în oraş, căci aceşti 721 do alegători aleg marea
majoritate a doputaţilor; oi alog 49 do deputaţi, pe lângă cari
tvebuio să adăogim pe Mitropolitul şi Episeopii eparhioţi, membri
de dreptai Adunărei. Dar numărul alegătorilor trebuie micșurat;
pentru că sint persoane înscrise în doosebitele judeţe unde au pro-
prictăţi. Astfeliu Michaiu Sturza e înscris în șepte locuri, N. Vo-
goridi în patru, M. Kogălniceanu în cinci ; și astfeliu. fiind luerul
cu toţi boierii mari, nu vom greși când vom socoti numărul ale-
gătorilor din cele douzi colegii directe la 700.
In Muntonia, numărul alegătorilor era mai mare; , fiind că
țara era și mai maro și poporaţia orășenească mai românească și
_mâi bogată; dar și acolo ţara leggală nu trecoa do 1000 do alegă-
tori direcți..
Acoşti alogători aveau să formozo Adunările care, împreună
cu Domnii, aveau să îndrumeze țara pe căi nouă, rupând cu a-
busurilo trecutului, îneredinţând puterea unor olemonto nouă şi
încopând o eră nouă pentru Latinii do la Dunăre. Aceste Adunări.
aveau misiunea de a traduce în legi disposiţiunile art. 46 din
Convenţiune, prin care se proclama egalitatea tuturor cetăţenilor
înaintea logei, desfiinţarea rangurilor, privilegiilor şi scutirilor de
tot feliul, supunerea tuturor la sarcinile publice și facerea câ/ mai
în grabă a unei legi pentru îmbunătățirea soartei feranilor.
Slabă nădojde.
Cu toate acestea Românii so arată recunoscători Marilor Pu-
“tori pentru Convenţiunea de la Paris. Separatişti și Unioniști,
Albi și Roși, Moderaţi şi Inaintaţi, toţi declară că Convenţiunea
este o binefacere; toţi, și chiar cei mai reacţionari, se întrec în
a-și arâta recunoştinţa pontru noua organisare dată ţerilor române.
*

Convenţiunea fiind promulgată, Căimăcămia lui Al. Ghica în |

Muntenia și alui N. Conachi Vogoridi în Moldova, au încetat și
Sau numit în ambolo ţeri Locotenonţe domnești alcătuite, conform
Regulamentului Organic, din Miniștrii do interne și de justiţie şi
din Președinții Divanului Domnesc a ultimilor Domnitori Gr. Al
Ghica și Barbu D. _Ştirbeiu.
 _ 8 —

pe o
Sarcina Locotenenţilor domnești era a întocmi listele electo-
rale, a convoca colegiile pentru alegerea deputaţilor și a întruni
Adunările pentru alegerea Domnilor.
Situaţiunoa era cu desevirşire gravă, mai ales în Moldova.
Caimacamii Vasilică Sturza și An. Panu au avut a lupta contra
colegului lor Stefan Catargiu, caro pretindea a so lasa în fune-
țiune întreaga administrație alui Vogoridi, care era, devotat fos-
tului seu stăpân de odinioară Michail Sturza, şi, sprijinit de con-
sulul austriac şi de Afif-Boi caro veniso cu firmanul do instalare
a Căimăcămici, remăsese în ţară pentru a sprijini Roacţiunoa, pro-
testă contra actelor colegilor sei, provocă o întrunire a ambasado-
rilor în Constantinopole și obținu do la Marele Vizir o telegramă
cătră Caimacami prin care li se ordona a se da satisfacțiune co-
legului. Rezemaţi pe drepturile ţerei, puternici prin patriotismul
lor. înflăcărat, cei doi Caimacami, protestă în contra amestecului
străinilor în administraţia lăuntrică a ţerei, espediază din Mol-
dova pe Afif-Bei și trimit o circulară prefocţilor din ţara do jos,
că de se va găsi vro un ture purtător de chârtii dela Constan-
tinopole s%l trimită cu escortă la Galaţi, acolo să i se iea châr-.
__tiilo, și acolo să aștepte respunsul guvernului ţerei, în care in-
traso I. Cantacuzin ca al treilea Caimacam, iar V. Alexandri era,
locuţiitor de Ministru de osterneși Al. Cuza la cel de resboiu..
In Muntenia nu era ușoară situaţia Caimacamilor I. Manu,
Em. Băleanu și 1. Filipescu. Ei erau pentru G. Bibescu, fostul
Domnitor care ?și pusese candidatura la Domnie. Caimacamii și
Miniștrii aveau a lupta contra fostului Domn Al. Ghica și parti-
zanilor lui; ei aveau în contra lor pe partidul moderat: Creţu-
leștii, V. Boierescu, C. Bozianu și amicii lor și aveau adversari
ireductibili pe Roșii, cum li se zicea pe atunci, Goleștii, Brătienii,
C. A. Rosetti, atot puternie prin gazeta „Românul“. Sa introdus
Censura, cu garanţie de 400 galbeni de fiecare jurnal „pentru a se
„respinge şi popri ori ce pretenţie ieşită din hotarele cuviinței și lega-
„litățeie, | |
In Moldova, din contra, cel dintâiu lueru co a făcut Locote-
nenţa Domnească a fost reintroducerea libertăţii presei. Mai bine
de 60 proprietari: mari din ţară, cu St. Catargiu, Pan. Balş, Paş-
canu și alţii au protestat la Marele Vizir: . . . „pentru că Alteța
„»Voastră știți bine că o publicitate așa de desordonată, făcând mai
„dos apel la patimi de cât ia dreptate, 'înriurează maselo puţin
„luminate şi tulbură dreapta judecată a:naţiunei, în minutul când,
 —9—

„mai mult de cât tot dauna, ea este chiemată de a întra în sino

„Și a nu se inspira de cât de la sine însăși.“ Protestarea s'a înecat
„in Dunăre“, după espresia lui V. Alexanări, și Moldova a con-
tinuat a se bucura de libertatea presei.
Era şi nevoio de o presă liberă, pentru că Michail Sturza
își pusese candidatura, sprijinit do Mitropolitul și Boerii.bătrâni;
iar fiul sou Grigorio Sturza, recomandat călduros la Paris do
cătră Consulul francez Victor Placo și sprijinit de membri însem-
naţi din partidul naţional, cum erau Gheorghieș Sturza, C. Hur-
muzachi și alții, lucra cu onorgie pentru succesul candidaturei salo.
Lupta Partidului Naţional în prosă, a dus'o întreagă /Pichail
K ogălniceanu.
*

Vecinie treaz, vocinie în picioare, petrecând o mare parte din

timpul seu la redacţiunea „Stelei Dunărei; scoţind, adeseori, -la
miezul nopţii un articol tipărit pentru al înlocui cu un altul;
insuflând tuturor focul sacru de care era mistuit, asupra lui Ko-
gălniceanu apasa o sarcină teribilă ; pontru că cl trebuia să pună
în practică coia co so hotăra ; fapte po care nu le puteau face
membrii Partidului Naţional cari orau în guvern.
Şi cu toato aceste, ol nu pierdea sângele roco; românea în
tonul do bună sociotate, şi articolele lui do po acea vreme au ră-
mas ca model pentru gazotarii viitorului.
Inţelogem dar pentru co cl cra privit ca sufletul mișcărei
naţionale de atunci, și pentru co se propusese ca Națiunea recu-
noscătoaro să-i ofere prin subseripție publică o moșie de 50000 de
galbeni, caro să poarte numele lui.
Subseripţio naţională nu sa mai făcut; moșio nu i s'a dat;
dar, în schimb, Constituanta din 1866 a isgonit din sinul ei po M.
Kogălniceanu, ca imoral.
*

Pentru cuvintele care so vor vedea îndată şi pentru a se pune

capăt corupţiunei electorale, Căimăcămia din Moldova. grăbia dos-
chiderea Adunărei.
Cu toată oposiţia Mitropolitului, presidontul do drept al ei,
Adunarea s'a deschis la 28 decombro. La 31 sau verificat titlu-
rilo a 52 de doputaţi şi la 2 ianuarie sa constituit biuroul primei
Adunări Eloctive a Moldovei, alogându-se Vico-președinţi
Vornicul Pelru Plavrogheni cu 4$ do voturi
Colonelul Alesandru Cuza cu 49 de voturi.
 m
— 10 —
Cu trei doputaţi cari s'au validat mai po urmă şi cu Mitro-
politul,- Camera număra 55 doputaţi ; căci C. Negri domisionă.
Acuma so putea proceda la alegerea Domnului:
„Sa susţinut că Mihailcnii și cu Giigorienii formau majori-
tatoa și dacă ar fi cedat ori tatăl ori fiul, cel alt era ales cu si-
guranță. Maro groșală. Majoritatea a fost do la început a Pasti-
dului Naţional. Acoasta so vede nu .numai din faptul că acest
partid a impus pe candidaţii sei la biuroul Camorei, dar și din
procosole-verbalo a celor întăi ședinţi. 'Toato comisiunile, toato
propunerile, sint alcătuite și votato do 32 do deputaţi, mombri ai
acelui partid.
Prin urmare, discuţiune nu mai incape: deputații naționaliști
formau majoritatea.
Po cine vor alogo Domn ?.
Sa seris că orau candidaţi Y. Alexandri şi [. Catare"pia, şi că,
după consfătuiri și diseuţiuni nici unul din acoști doi candidaţi
neputând întruni majoritatea, sa propus candidatura Colonelului
Al. Cuza caro s'a primit în unanimitate. Aceasta o povostirea lui
Kogălnicoanu în „Steaoa Dunărei:.
| In iunie 1859, Kogălniceanu niei nu voia, nici nu putea spuno
mai mult. El se ţinca de Programa Partidului Naţional din Mol-
- dova caro cuprindea: . . „Totul, totul atârnă do la compunerea
„viitoarei Adunări legislative . . . credincioasa şi necoruptibila pă-
„zitoaro și apărătoare a Constituţiei ţorei. . .. (Subserișii) deelară în
„fața Naţioi că oi nu au, nici în iveală nici în ascuns, vre un candidat
„la domnie . Ei râdică stoagul naţional al respectărei şi al des-
„voltăroi Constituțioi prin ncatârnarea Adunărci legislative . . .&
Acolaşi lucru ?1 susținuso şi C. A. Rosetti în două articole din
„Românul“ care avusoseră un mare rosunet: „Cine umblă după
stăpâna stugă va muri” şi „Cine enută la străin înstrăinat va fie. Lu-
mea cotia, admira; dar mulți Naţionalişti sinceri crau în nedu-
morire. Mulţi nu'și putoau esplica cum putea fi indiferentă per-
soana Domnitorului care, după Convenţiune, avea puteri foarte
mari.. So simţia că era cova în „ascuns, Şi viitorul a dovedit că
așa era.
In memorabila diseuţiune asupra Adresei din 1863, L Bră-
tianu adresându-se lvi Kogălniceanu zico: „Ni ai depeșat că ai
„Seris o carte, că ai abonaţi in Moldova şi ni ai corut săți facem
„Și noi abonaţi. Ți am respuns că ne abonăm și noi, dacă ai mulţi
„abonaţi acolo.“ Mai departe Brătianu zice: „Ne aţi scris că a-
 —-11 2—

„voţi să alogeţi un bătrân. Noi vam rospuns, că dacă osto vorba

„de bătrân, avem şi noi bătrânul nostru, po Al. Ghica“ şi, în fine,
puno lui Kogălniceanu o întrebare, caro ştiia că treco peste capul
Ministruluişi so adresază dircet lui Vodă: „pontru co. nu aţi ve-
nit la Bucureşti cu batalionul acela ?% |
Pa lângă acosto dostăinuir i alui I.- Brătianu , mai vino faptul
că, îndată după alegerea lui Cuza, An. Panu a prosentat Dom-
nitorului un Memoriu în caro espodițiunea din Muntenia pere sfu-
diată până în cele mai mici amănunte“. |
Acosto destăinuirini fac să pricopem cum s'au potrecut. lu-
crurile. o | |
Din Moldova a plecat ideia că toestul Convenţiu nei: nu se
opunea la alegerea aceleiași persoane ca Domn în Moldova şi în
Muntenia. Domnul moldovan ales în Iași so va alogo și în Bu-
cureşti. Dar pentru ca o asemine Unire personală să, fio primită do
_cătră Marilo Puteri trebuia ca Domnitorul ales în ambole Prin-
cipato să fio alos în unanimitate. Acoasta se putea realisa numai
" dacă so da acestei Domnii un caracter de cova provisoriu. Adu-
narea din Moldova dar, înainte do a procede la alegerea Domnului,
va, afirma încă o dată în faţa lumoi voinţa poporului român do
a avea un Principe 'Străin. Pontru votarea acestei dorinţi, unani-
mitatea cra sigură ; și atunci so putea spora că se va alogo tot eu
unanimitate şi candidatul caro sar lega să abdice îndată co îm-
projurărilo ar fi favorabile pentru dobândirea unui Domn Străin.
Astteliu fiind pusă costiunea in întrunirile deputaţilor Par-
tidului Naţional, întrebarea era: nu Cine va fi alos Domn, ci
Cine va primi să fie ales în asemine condițiuni ?- Cine va avea a-
fâfa patriotism şi alâla abnegaţie şi Cine va oferi de ajunse ga-
ranții că se va jinea de cuvânt ? In adovăr situaţia era cu desovâr-
şiro grea pentru 'viitorul:Domn. Am avut Domnitori numiţi pe
şopte ani, timp scurt dar hotărât do mai înainte: erau siguri că
vor domni șepte ani. Președintele Statelor-Unito so alege po patru
ani ; dar o sigur că acești patru ani va cârmui. Dar ați se zice mai
dinainte: „Te alegom Domn al Moldovei și vei domni și pesto
„Muntenia ; dar înainte do alegero vom deelara solemn înaintea,
„lui D-zeu și a oamenilor că Țara, în unanimitate, este cu iriima plo-
„ceată spre un Domn Străin. Vei fi dator a te jertfi pentru înzes-
„trarea Patriei cu instituţiile de caro aro nevoie; vei lucra cu A-
„dunări care represintă a doua miio parte din locuitorii 'Țeroi şi
„voi doschide o Eră Nouă; dar nu vei uita nici o dată că tre-
 18 —
„buio să fii pururea gata a părăsi tronul, po caro vromelnie ești
„inalțati.
Cino ar fi îndrăznit și ar fi voit a primi puterea în asemi-
noa condițiuni ? Colonelul Cuza a primit această sarcină do jertfă
și devotament. El oferia garanţia că va respunde la așteptările Na-
țioi. Blând și prietin cu toţi, el ora simpatie tuturor. Franc şi leal,
vorba lui ora sfântă şi nimo nu se putea îndoi do curajul și c-
nergia lui. Să nu uităm că dintre toți proprietarii mari numai Al. =
Cuza votase în Divanul ad-hoc propunerea hui O. Negri pentru Lnpro-
prietârirea 'Ţeranilor. _
De aceia în intruniroa de la Muscul do Istoria Naturală, când,
după diseuţiuni care au ţinut până la două după miozul nopţii,
s'a propus candidatura Colonolului Al. Cuza, ea a fost primită şi
Sa făcut următorul acţ: |
„âstăzi în 3 ghonario 1859, Partida, naţională independentă,
„intrunindu-so în scanţă şi păşinăd la serutin pontru alogeroa
„Candidatului la domnie, pe caro cu toţii pe onor ne îndatorim a
„Susține în Adunare prin vot po faţă, au alos cu majoritate ab-
- „solută do Candidat la Domnia Moldovei pe Colonelul Alecu Cuzat.
(Subseriși) Man. Costachi, C. Gr. Ghica, C. Rolla, P. Mavroghoni,
G. Cuciureanu, N. Rosot-Bălăneseu, Iancu Donici, L. Catargiu, N.
Catargiu, L. Rosetti, D. Gheorghiadi, C. Milea, St. Silion, Iord.
Gane, I. Sturza, P. Casimir, C. Iacovachi, I. A. Cantacuzin, N.
Pisoschi, 0. Rosot-Totzeanu, V. Alexanâri, N. Docan, N. Cananău,
G. Hasnaş, A. Grigoriu (Văsescu), An. Panu, M. Kogălniceanu,
N. Suţu, Pr. A. Moruzi, P. Carp. Negri domisionase, Cuza nu a
subseriş; iar N. Mavrocordat a adorat la Actul de mai sus.
x

La 5 ianuarie 1859, faţă fiind 49 do deputaţi și.G absenţi :

St. Catargiu, P. Rosot-Bălănescu, N. Suţu (bolnav), Panaito Balș,
N. Istrati si Gr. Sturza, după co Adunarea votă în unanimitate
proioetul de mulţemire cătră Puterile garante, în care se spunoa,
la punctul II, că, Unirea Principatelor într'un singur Sat, şi sub
un Principe străin. din familiile domnitoare ale Europei, a fost, este
şi va fi dorința cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a
nației române,“ se păși la Alegerea Domnului.
"Fio-care deputat *și părăsoşto locul, vino în mijlocul Camerei,
votează cu glas tare, apoi 'și serio votul în tabloul anume întoe-
mit şi iscăleșto. - |
 — 13 —
Mitropolitul Sofronie Miclescu votând cel de pe urmă, ca Pre-
şedinto, a rostit următoarele cuvinte:
„Acoasta esto ziua care o au făcut Domnul să no bucurăm și
„să no vesolim întru dinsa? Au trecut suto de ani, iubiții moi
„compatrioți, de când Moldova pierduse dreptul seu de ași aloge .
„po Domnul stăpânitor. Acum când mila lui D-zeu sa pogorât
„posto ţara acoasta ca ploaia po pământ, insuflând în inimile prea
„puternicilor Impărați ai Europei (cărora se cuvine din parte-no
„adâncă mulţemire) şi acăror numai aducere aminte face forieit
„pe un popor, am câştigat iarăși drepturile noastre. Zie dară cu
„Proorocul „că aceasta este schimbarea dreptei celui Prea Inalt“;
„Și, precum, în anul trecut, arm zis că „Unde este turma -va fi şi
„păstorul“, iarăși mai repotez același cuvânt și, impreună cu toată
„Adunarea, votez și subseriu pentru d. colonel Alesandru Cuza,
„pontru Domnul Stăpânitor al Moldovei“.
Apoi Domnitorul depune jurămintul și Kogălniceanu, în nu-
mele Adunărei, i adresază următoarele cuvinte:
„După una sută cincizeei şi patru ani de durere, de umiliri
„Și do degradaţie naţională, Moldova a reintrat în vochiul seu
„drept, consfințit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-și alege po
„capul seu, pe Domnul. Prin înălţarea ta po tronul lui Stefan cel
„Mare s'a reinălțat însăși naționalitatea română. Alegându-to de
„capul seu, noamul nostru a voit să împlinească o vecho datorie
„cătră familia ta, a voit să-i resplătească sângele strămoșilor tăi
„vărsat pentru libertăţilo publice. Alegându-te pre tine Domn în
„tara noastră, am vroit să arătăm lumei aceia ce toată țara do-
„rește : Ja legi nouă om nou. O Doamne! mareși frumoasă “ţi este
„misia.' Constituţia din 7119 august ne însomnează o opocă nouă
„Şi Măria 'Ta ești chemat să o deschizi. Fii dar omul epocei; fă
„ca legea să înlocuiască arbitrariul ; fă ca logea să fio-taro; iaiar_
„tu, Măria 'Ta,.ca, Domn, fii. bun, fi blând ; fii bun mai ales psn-
„tru aceia _pentru..cari mai toţi Domni irocuţi au fost nepăsători
Sau răi. Nu uita că, dacă cincizeci _de „deputaţi. to. am. ales Domn,
„însă di să domnești pâste_două milioano do oamenii Fă dar ca
„domnia ta să fio.cu totul de pace și de dreptate; împacă pati-
„anilo şi urilo dintre noi; și reintrodu în mijlocul nostru strămo-
„şasea, frăţie. Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii Domn cotățan;
„urechea ta fie pururea deschisă la adevăr, şi închisă la minciună -
„Şi lingușire. Porţi un frumos și scump nume, numele lui Ale-
„sandru cel Bun. Să trăioști dar. mulţi ani, ca şi dinsul; şi: fă,
 "4
„0 Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin desvoltarea institu-
„țiilor noastre, prin simţimentelo tale patriotice, să mai putem
„ajunge la acolo timpuri glorioase ale naţici noastre, când Ale-
„Sandru cel bun zicea ambasadorilor împăratului din Bizanţia,
„că: „România mu are alt ocrotitor de căt pe D-zeu şi sabia sa“. Șă
trăioşti Măria Ta“.
*

Sa zis și s'a susținut că alogeroa lui Vodă-Cuza a fost o

surprindere pentru toată lumea; că el ar fi fost un „ilustru necu-
_noscut.* Eroaro adincă.
A. Cuza făcuse studii în străinătate și luaso parte la mișca-
rea din 1818. Esilat de cătră Michaiu Sturza, ol scăpasola Brăila
și'şi găsiso adăpost la familia Hurmuzachi, în Bucovina. Intors în
Moldova, el fu numit de cătră Grigorie Ghica Dircetor la Min. do
Interne și apoi părcălab la Galaţi, unde şi azi se ţine minte ad-
ministraţia lui. A păstrat acoastă înaltă funeţie și sub Vogoridi și
demisia resunătoaro ce a trimis acestuiaa fost o armă puternică în
mâna Partidului Naţional pentru a sfărma intăielo alegori, ilegale,
pentru Divanul ad-hoc. Sub Căimăcămia de Troi a fost Ministru
do resboiu, provisoriu, cum erau toţi Miniștrii ei. |
Cunoscut în țară, el era cunoscut și în străinătate. Când era
vorba a se numi un Caimacam în Moldova în locul răposatului
T. Balș, Thouvenel, ambasadorul Franţiei la Constantinopole a
văzut pe Ethem- -Paşa propunând marelui Vizir o listă de trei por-
soano: Costin Catargiu, Vasilică Slurza şi A. Cuza. Fiind că nu cu-
noștea acesto persoane, ambasadorul a dopeșat lui V. Place, con-
sulul frances din Iași, și acesta i a respuns: „Vasilică Sturza şi
Cuza escelenţi sau neutri, Costin Catargiu dotestabil.“ Era vorba
despre Unire. Când Cuza și a dat demisia de prefect al Galaţilor,
V. Place care cunoștea așa de bine Moldova și po oamonii ci, serie
cătră Comitelo Walowski : „Prefectura de Galaţi este coa mai im-
„portantă din Moldova, şi d. Cuza care o administra, trece, cu drept
„cuvint, ca unul dintre funcționarii cei înai capabili, cei mai onoraţi și
„cei mai energici din ţară. Prin averea sa și prin velaţiunile sale de
„familie, el ocupă un loc însemna! în opinia publică.“
Un lucru nu prea dumeria po cunoscuţii soi: cum acest bar-
bat ajuns Vornie Maro și, prin urmare, pe aproape ultima treaptă
a Boieriei, cum a îmbrățișat cariora militară, și, în curs do câtova
luni, a fost trecut de Vogosidi prin toate gradele militare pănă
la Colonel ?
 — 15—

Cuza n'a spus nimărui pontru co a făcut aceasta; dar putom

să ne închipuim. Ca și un alt Vornic Mare, Iorgu Roznovanu, Cuza
“putea fi încredințat că 'Țerilo Române întrând întro Eră nouă,
Armata română va încota a fi o simplă „strajă pământească“ cum
so provedea în Regulamentul Organic ; și că, vonind poato timpul
ca România să facă apel la vitejia fiilor sei, era o datorie pentru
ol, în al cărui piopt bătea o inimă vitoază, ca să se pregătească
din vreme pentru asomine timpuri. Sa |
Din cole de mai sus resultă, credem: legenda că Cuza-
Voăti a fost un „ilustru noounoscuti asupra căruia toți s'au învoit
să-l aleagă pontru că nu sau putut înţelogo asupra unui în ado-
văr vrednic de a domni, această legendă ar trobui să dispară din.
Istorie.
Simplul fapt că Colonelul Alesandru Cuza a fost alos, îm-
preună cu Mavrogheni, Vice-president al Camerei, la 2 ianuar,
adică mai inainte do a i so puno candidatura la Domnie, sfarmă
definitiv legenda. Un om nul nu so alege, în unanimitate, Vice-
president al unei Camere, în caro erau A. Panu, !M. Kogălniceanu,
C. Hurmuzachi, Lascar Catargiu, și câţi alţii!
Acum, că la votul pentru. Domnie au intervenit și alte con-
sidorațiuni ; so poate. Liniștit, dușman al fraselor pompoase, iu-
bind petrecerile, unii ?și vor fi închipuit cl vor avea drept in-
strument, și că vor faco cu el co vor voi. So poate. Dar cât do
mult aveau să. fio amăgiţi cu toţii! Suit po tron, el nua zis ca
Ioniţă Sturza, dar sau încredințat în curind cu toții că: „are
cinei domni !*
„ 'Unanimitatea Deputaţilor Moldovsi "și pusese. nădojdile în
EI și nădejdea Moldovei nu a fost înșelată.
*

| Suit pe tron sub numele de A/esandru loan ], Cuza-Vodă voi

să incredinţozo Ministerul lui An. Panu ; dar acesta puso ca cea
întăi. condiţie intervenirea armată în Muntenia ; ceia ce Domnul re-
fusă. Și a avut droptato. Astfoliu de espedițiune era nepractică,
primejdioasă, şi nepolitică în același timp.
Nu era nici un ban în lăzile visteriei și armata moldovo-
un
nească, multă, puțină cât oru, nu era de feliu progătită pentru
resboiu ; chiar nici o simplă preumblare triumfală, cum se susți-
nea. nu se putea, face in câteva zile, pe glodoasa iarnă din 1859:
când nu erau poduri pe riuri și când de la Mărășești și pănă la
 — 16—

Ploiești nu ora nici o palmă de șosea. Presupunând chiar că ar-

mata ar fi mors în trăsuri, in câte zilo ar fi făcut ca cele 400 do
kilometri ? Dar dacă până co ajungea la București so alegea Dom-
nul Mnntenici și armata îi jura credință. Co sar fi întâmplat,
dacă în această aventură ar fi curs sânge frăţesc ?
Vietor-Emanuel a întrat, câteva luni după aceia, ca triumfător
în Milan, dar bătuse pe dustriaci. In Toscana, inse,.Parma, Modena,
Neapole, sa dus numai după ce populaţiunile s'au revoltat pretu-
tindinea, au alungat principii devotați Austriei şi, prin plebiseito
în regulă, au votat anoccsiunea ţerilor cătră Piemont.
Aceasta era calea de urmat. Ca să dobândim ceva, trebuia să
ne arătam unanimi înaintea Europei ; dar o Unire eu sila, impusă
prin arme, greu ar fi fost primită de cătră Europa. Aceasta e și
părorea lui V. Sturza care formează primul Ministeriu cu Mano-
lachi Costachi, Lascar Rosetti, V. Alesandri, C. Rolla.
In Muntenia alegerile făcute la S, 10 şi 12 ianuarie au dat o
majoritate covârșitoare guvernului. Abia s'au putut strecura 30 de
deputaţi : partisani alui Al. Ghica, moderați și înaintați. Partidul
Naţional se hotărăște a face apel la popor pentru ca să facă pre-
siuno asupra Adunărei și,la nevoe, chiar să o isgonească. In zi-
lele de 22 și '23 ianuarie, dealul Mitropoliei e plin de mii de oa-
meni, gata a ajunge la ori ce estremitate. Căimăcămia luă măsuri
de represiune și alegerea lui G. Biboseu era sigură ; dar Ministrul
de resboiu generalul Barbu Vlădoianu făcu cunoscut Căimăcămiei
că ol nu va da ordin și că armata nu va trage în popor. Atunci
guvernul codă ; și când D. Ghica la întrunirea de la Concordia, și
mai apoi V. Boioreseu în ședința secrotă de la Cameră, 24 Ianua-
rie, au făcut apel la unirea tuturor și au propus a se alege Dom-
nul Moldovei, toate inimile erau câștigate. „Mitropolitul *și înălță
mânile înaintea icoanei sf. 'Treimi, și cu ochii plini de lacrimi, cu
o voce iremurândă, ziso: „Doamne D-zoul părinţilor noştri, a-
„runcă-ți privirea ta asupra inimilor noastre, și nu slăbi curajul
„fiilor tăi. Uneşte-i pe toţi într'o cugetare și înto simţire, şi
„tă ca inimile lor să aibă aceiaşi bătaie pentru Țara lor. Prinţul
„Cuza este Unsul tău între noi și pentru dânsul jurăm toţi că]
„Yom susținea“.
La, redeschiderea ședinţii so procede la vot, prin scrutin so-
cret, și Domnul Moldovei esto ales în unanimitate. |
Cuza-Vodă a primit, fără a sta un minut pe gânduri corona
co i se oferia; a însărcinat pe 'L. A. Filipescu și pe generalul N.
 =
Golescu a forma Ministeriul în Muntonia, și în acoiași zi, Domnul
Principatelor-Unite Moldova și Țara Romăncască seriia cătră Ma-
rile Puteri „....... Intomoindu-mă pe votul Adunăroi ad-hoc, ros-
„tit din nou do cătră Adunarea Moldovei în şedinţa sa din 5 ia-
„nuario, constatoz încă o dată că Țara au cerut Unirea cu un Prin-
„cipe străin. Cât pentru mine porsonal, am lucrat tot de a una la
„Succosul acostei combinări, și alegerea mea nu au putut slăbi
- „nici do cum convingerilo melo do mai înainte.
| „Lipsif de ambiție personală şi nedorind. alfa de câf binele
„erei mele, aşa precum ea'] înfelege şi'] cere, nu am lrebuinfă de.
„a declara că voiu fi fot d'a una gala a mă întoarce Ia viața pri-
„bată, şi că nu voiu considera rotragorea mea.ca un sacrificiu,
„dacă Marile Puteri, luând în băgaro do samă dorinţile legitime
„a unei naţii co aspiră a so desvolta și care vede dinaintea sa dos-
„chizindu-so calea unui nou viitor, ar consfinți prin alor hotărâri
„0 combinație ce pentru această nație ar îndeplini toate sperările ei“.
Comisiunea Camerei Muntene, venită la Iaşi cu Actul do a-
logoro, a fost primită cu un entusiasm pesto putinţă do deseris,
atât în Cameră cât în întreaga capitală a Moldovei şi CO. A. Ro-
sotti caro putea cunoaște po oameni, sa mărginit a dopoșa la Bu-
curoști numai următoarele cuvinte: „Domniforul nosfru este întru
fotul sublim“. | |
- După co a trimis po O. Nogri cu o doputaţio la Constanti- .
nopole,.po V. Alexandri și St. Golescu la Paris ca să stăruio pon-
tru confirmarea faptelor îndeplinite, Cuza incopu a guverna.
| | |

Doamnelor şi Domnilor. |
345645

Ori de câto ori so va vorbi despre. domnia, lui Cuza-Vodă,

vă rog să nu uitaţi că, ajuns la tron în vristă do 38ani el a abâi-
cat când cra do 45 de ani. Vrâsta do 45 ani este pentru foarte
mulți oamoni încoputul odnicei lor cariere, și câţi oameni mari ..
ar fi fost puţin însemnați dacă activitatea lor ar fi contonit la
45 ani. Timpul este. cel mai preţios ajutător al omului.
Să nu uitaţi, de asomino, vă rog, că Vodă Cuza a domnit
numai șepte ani. Co ar fi însemnat în Istoric glorioasa domnic a,
lui Stofan col Maro dacă el ar fi incotat a domni la 1404? Şi unde
"am fi noi dacă ar fi isbutit stupida conspiraţiuno în contra Dom-
nitorului Carol I, din 1873 ?
2
 — 18 —

Ninoţi apoi socotială do patimile politieo și: do slăbiciunile

judecății omenoști. Câna ni coste drag un Domnitor, tot binele nu-
mai cl Pa făcut,iar pentru colo relo sint vinovaţi Miniștrii res-
punzători ; când avem” cuvinte ca să nul iubim, tot răul do la ol
purcedo ; iar dacă sa făcut şi cova bine, acesta o meritul Miniș-
irilor sei. Așa o Regimul Constituţional.
Sermanul Regim Constituţional! De o sută do ani do când
o introdus acost rogim pe continentul Europei numai vi”o cinci
„Miniştri respunzători au fost condomnaţi ; po când maro osto nu-
mărul Capilor de stat, înviolubili după Constituţie, cari au apucat
drumul esilului. 3
Mai ţineţi socotială do groutăţilo matoriale și morale alo si-
tuaţiunei.
Două Capitale, două Ministerii și două Adunări, în curs de
trei ani; cu o Comisiuno Contială la Focşani caro trebuia să facă
proicetelo de lego do interes comun, și caro face co ştic șico vrea
să facă ca, și Domnitorul veeinie pe drumuri, cu cai do poștă, fă-
când une ori soptimâni întrogi drumul de la Iași la Bucuroști și
înapoi, fără relațiuno directă cu Miniștrii sei luni întregi. Adăo-
giţi la acoasta că, cram la încoputul vieţoi noastre constituționale,
fără partido politice bino definite, cu o oligarehio stăpână po A-
dunare, și prin urmare și pe Ministerii : în curs de frei ani şeşe
Plinisterii în Moldova şi nouă în Munlenia. |
Mai gândiţi-vă apoi și la cele următoare. | .
Alegerea do la 94 ianuarie se făcuse cu unanimitate; dar
câto voturi erau sincero ? „Erau înse în București, zice o gazetă
„do atunci, multe feţe palide, mulţi oameni neliniștiți do coia co
„făcuseră întw”un avint do generos patriotism ; pintro acoștia,
„unia sporau că Unirea nu va fi primită do cătră Puteri și că vor
„putea găsi iarăși coia co au fost pierdut ?* Şi cum că aceasta nu
o o simplă afirmare, ne o dovedeşte următorul ostract din Journal
de Constantinople, ziar oficial. „Inalta Poartă nu va pune o mare
„insemnătate asupra nouălor protestaţii co i vin, mai cu samă din
„Țara Românească, contra, înaltei administrații a acostei provinții,
„Şi chiar însuși în contra Colonelului Cuza. Ştim de sigur, în a-
ndovăr, că chârtia acoperită de un număr foarte considerabil do
„somnături din partea Boierilor celor mari şi a proprietarilor celor a-
nvuți din România a fost adresată A. S. Marelui Vizir. De mai mult
mtimp o manifestaţie a claselor înalte din România nu mai avusese un
ncaracier atât de marcat de unanimitate . . . In suplica de care e vorba,
 _— 19 =

„şi în caro Poarta este 'conjurată a nu acorda nici do ciim Înves-

„titura pentru ambele Principate, figurcuză numele de înalle per-
"„soane din toate partidele . . k (din Steaoa Dunăre).
Aceleași persoane care intrigau în afară, acusau po Domnitor,
în lăuntru, că ocasiunca cra minunată do a dobândi un Domn
Străin, şi că el stăruio numai pentru sine. Negri, Alexandri și St.
Golescu cari stăruiau pentru Vodă Cuza, ni sint o garanţio că nu
so putea dobândi mai mult.
Dar nici nu trebuia atunci Domn Străin.
Domnia lui Cuza-Vodă a fosto opocă necesară, întroducitoare
„la Rogimul pe care toţi 7] doriau.
Un Domnitor catolic nu ar fi paulut face secularisarea averilor
Mitropoliilor și Episeopiilor, Mănăstirilor inchinate şi ncinchinate.
Un Domnitor catolie nu ar fi putut serio Patriarehului din
acea scrisoare caro a răpit do ontusiasm ţara
Constantinopolo
întreagă.
Un Principe Străin, întemoitor do dinastie, nu putea întra
în luptă cu fara legală, cu oligarehia, pentru a da dreptul do vot
şi altor elaso socialo și nu putea întra în luptă cu proprietarii, 'T0-
solvind Cestiunea 'Țorănoască în feliul cum a făcut'o Vodă-Cuza.
Poate aceste costiuni trebuiau rosolvito înainto do instituirea
"Dinastiei. |
fior,
“Şi pentru accasta ora novoio do un om cu o. voinţă, do
moment ul şi corona şi porsoana , să,
punind în primejdie în tot
noavând in vedere altă cova do cât reformele domocratico do caro
cra, sotoasă naţia română.
Acest om a fost Cuza-Vodă.
Principele Străin mai putea aștepta. |
Aceasta ora părerea Domnitorului și părerea lui Kogălnicca-
nu, Alexandri, Manolachi Costachi, V. Sturza, Brătienilor, Goloș-
tilor, alui Bozianu, a Croţuleștilor, alui V. Boiereseu, a întregeoi
Stânge în contra Dreptei. Nu putem întrebuința cuvintul do Libo-
rali şi Conservatori, pentru că nu putem face nimărui injuria de
a crodo că ar fi dorit să conserve Regulamontul Organic.
Po când Dreapta din Comisiunea Centrală pregătia un Pro-
ioct de Constituţiune prin care corona se încredința unui Principo
Străin, socotindu-se Domnul stăpânitor numai ca un Locuţiitor Vro-
melnie al tronului, Roşii făceau întruniri publice po Câmpia Fi-
“lavotului în contra Domnului Străin, iar discursurile oratorilor se
 publicau în „Românul“. Asomino întruniri publice sau ţinut şi
in Iași po șosul do la Frumoasa, 1861.
%

După 5 şi 94 ianuarie, Alesandru loan I încopu a guverna

cu o mână formă. Celo întăi circulări alo Miniştrilor do Intorno.
aratau spiritul în care avoa să luerozo noul Regim. După un îa-
blou al abusurilor încuibate în administraţiune, abusuri caro îre-
buiau să încotezo, V. Sturza seriia cătră prefocţi : . . . „Chiem o-
„sobita luare aminte a Dv. asupra lăcuitorilor săteni; feliuritolo
„Și grolole suferinţi co au trocut asupra capului lor, reclamă mai
„cu dinadinsul îngrijirea guvernului. Veţi cercota dar cu cea mai
„mare scumpătato novoilo şi trebuinţile lor; veţi combate și veţi
"„stavila abusul do asupra lor, din ori co parto ar veni; veţi su-
„pune unoi adovărate și aspre rospundori pe funcţionarii do sub a
„Dv. atârnaro co sar abato do la asemino datorii; voţi îndrepta
„economiile Cutiilor sătești cătră adovărata lor destinaţic, de undo
„Sau fost abătut; întmun cuvânt voți aduce mângâiero și linişto
„in vetrilo lăcuitorilor, pănă co nouălo Instituţii vor așeza soarta
„lor po o calo mai fericită. Astfoliu voțifi ropresentanții unui gu-
„Yorn părintese, precum în adovăr el trobuio și vroioşto să fio.*
Pesto câtova zile, goneralul N. Golescu seriia cătră cci din
Muntonia: „... Legea va fi dar mijlocul; ca vă faco chiar o
„datorie neapărată ea, de acum inainto, să aplicaţi logilo fără deo-
„sebire de clasă ; să trataţi po toţi locuitorii din acol district după
„meritele lor personale, după calităţilo moralo; iar nu ea în tro-
cut după nișto doosebiri convenţionale ... Doveniţi, do acum
„înainte, iniţiatorii poporului la o viaţă nouă, viaţă do libertate
„și naționalitato . ., & |
In cei dintăi trei ani, pănă la Uniroa dofinitivă, po când
Comisiunea Contrală, făcea Constituţii ; pe când Adunările diseu-
tau, votau budgoto, rosturnau Ministerii ori lo dădeau în judocată,
cum â făcut Camora muntoană cu Manolachi Costachi, singurul
Ministeriu caro a avut onoarea a fi trimis înaintea Curţei do (a-
sațio, Domnitorul cu Jfinisteriile de primăvară, lucra pentru intro-
ducorea reformelor cuprinse în art. 46 din Convenţiune.
Sub Manolachi Costachi sau socularisat averile Mitropoliilor,
Episeopiilor și Mânăstirilor pământene ; s'a supus po toată lumea
Ja birși la darea funciară ; sa regulat comptabilitatea statului ;
 — 9]—

s'a făcut logea patentelor ; s'a întocmit un serviciu de statistică

și s'a înfiinţat un batalion do geniu pentru lucrarea șoselelor,
Sub Mihail Kogălniceanu s'a supus la recrutare toate clasele
socialo ; sa oprit bataie aplicată vinovaţilor; s'au tăiat butuci; de
prin grosuri ; s'au construit închisori mai omenoaso pentru pre-
veniţi și s'a croat Universifafea din laşi, 1860.
Egalitatea so traduco în fapt. Boierii mari şi mici, s "au lopă-
dat de titlurile de boierie, caro figuraseră pănă atunci pănă și în
procesele-vovbalo alo Adunărilor.
“ Conștiinţa că toţi sint egali înaintea legei a pătruns pănă
și la sato. Când au văzut Ţeranii că Boierii sint supuși la bir ca
și 'Țeranii; că reerutarea so faco prin tragere la sorţi după listo
în caro toţi flăcăii erau înscriși ; când au văzut că guvernul face
şosele, coia co pănă atunci so făcuse numai prin boilie; atunci,
față cu aceste reformo po care lo văd și le pricep, înţeleg toți că
s'au schimbat lucrurile. Atunci ţeranul ştio că „s'a rădicat ba-
taia“ ; merge și ol liniștit pe drum și strigă și el la surugiii boio-
roști că „jumătate de drum este a lui“. Boierii se putoau sfădi în
Adunare; Ministoriilo se puteau schimba ; Țeranul era încredinţat
că, mai pro sus de cât toţi, este cinova caro se îngrijoșto şi aro
milă de cl. El nu cotia gazete şi nici nu făcea politică; dar vo-
dea, observa, și colo co vedea so intipăriau odată în crierul. lui
sănătos, și po fio co zi so încredința că fimpuri nouă au sosil.
In oraşe efcetelo au fost și mai însemnate. Noguţitorul atât
do oropsit pănă atunci și lasat la bunul plac al poliţaiului, carol
putea „ţintui cu ureehoa la stâlp în piaţă“ şi a-i arunca maria
„iama“, a înţeles că de acum înainto so va îmbunătăţi și soarta
lui. O mulţime do nogustori români supuși. străini (sudiţi) s'au
lepadat do protocția străină. . .
Acoastă poriodă de toi ani| sa închoiat prin strălucitul suc-
cos diplomatie al Domnitorului, Unirea definilivă (41 decombre 1861).
*

Porioda do troi ani caro urmoază o şi mai rodnică în

“fapto mari.
La 94 Ianuario Adunătrilo so întrunesc la București _pontru
a forma Adunarea Românioi, Una şi în veci Nedespărjită ; Comi-
siunea Contrală remâno desfiinţată și un Ministeriu so formează,
ropresontând majoritatea Adunărei sub proședinţa lui Barbu Ca-
fargiu,
 — 99 —

Sesiunea din 1862 este însemnată prin diferonţiarea Parti-

delor. Do o parte crau Conserratorii cu L. Catargiu, P. Mavrogheni,
Gr. Sturza, G. Ştirboiu, Ap. Asachi și majoritatea Camerei, și do
coia altă parte liberalii cu An. Panu, M. Kogălniceanu, Brătienii,
Goloştii, Rosetti, Bozianu, Booreștii, G. Vernescu, G. Apostoleanu
și alţii. |
| Lupta nu ora egală, nu numai pentru că ora majoritatea și
minoritatea ; ci pentru alte motive. Conservatorii erau strânși cu
iubire în jurul unui șef nediscutat Barbu Catargiu, bărbat cu o
cultură, aleasă, orator plin de foc, caro inspira respoet și teamă,
chiar şi adversarilor ; po când în par tidul liberal nu era comuni-
tato do vederi și nici unul din marii sei barbați nu se putuso
impune ca șef. |
Cu toate acosto s'au dat bătălii memorabile, mai ales în dis-
cuțiunea Legei rurale. Conservatorii văzindu-se stăpâni absoluţi ai
situațiunoi, se hotărăsc a resolvi această gravă cestiuneîn folosul
propriotarilor. Prin legea co o votează ci hotărăsc că proprietarii
so leapădă do toate drepturile și privilegiilo co aveau din vechi-
mo şi dau ţeranilor fără nici o dispăgubiro locuri pentru casele
'și gospodăria lor în cuprinsul satelor. Țeranul este dar declarat
„liber, fără nici o îndatoriro cătră proprietar. Dar şi proprietarul
nu mai aro nici o indatoriro față cu locuitorul ţeran. „Țeranul
stăpân absolui pe brafele lui, Proprietarul stăpân absolut pe moşia
lui“. In zadar Kogălniceanu, întrun discurs caro a ţinut troi zile,
a dovedit că nu poate fi vorba de libertatea ţeranului. Ei au fost
pururea liberi, şi dacă so făcuseră abusuri, abusurilo' au fost
desființate do cătră C. Mavrocordat. Era vorba de pământul feră-
nesc care fusoso răpit de cătră proprietari; era vorba a li so îna- -
poia macar o parte din acest pământ şi nu de geaba, ci prin o
justă despăgubire. Kogălnicoanu cerea ca România constituţională
să facă pentru ţerani macar atâta cât făcuse Țarul Alosandru II
pentru mojicii Ruşi. Barbu Catargiu nici nu voia să audă despro vro
un drept al ţeranilor asupra moșiilor. particulare; recunoștea înso
că, li trebuio pământ şi ”i îndrepta să cumpere moșii cu bani îm-
prumutaţi do la o Bancă, care se și plănuia.
Logea'a fost votată; dar Vodă Cuza refusă a o sancţiona.
După asasinarea lui Barbu Catargiu chiar în curtea Mitro-
polici când icșia do la Cameră, partidul conservator so descompune
şi liberalii fiind în minoritate, Domnitorul formoază un Ministoriu
"al şcu cu N. Creţulescu în frunte,
 —93 —

Atunei so formează Coaliţiunea zisă Monstruoasă pontru că în

ca, liberalii înaintați, republicanii do odinioară, crau cu partidul
conservator. An. Panu, I. Ghica, Manolaehi Costachi au intrat în
coalițiune.
Dosbaterilo asupra Adrosoi din 1803 au fost în realitate lupta
in contra Domnitorului. Septămâni întregi s'au pronunţat adovă-
guvernărei sale și nici persoana lui nu
rate rechizitorii în contra
a fost cruţată.
So imputa Domnitorului că ar fi zis în Mosagiul de dosehi-
lui
doro a Adunăroi: „In urma unui trist eveniment (asasinarea
uitând că,
Barbu Catargiu) am luat cu însumi cârma, guvernului“,
e ur-
în şedinţa do la 9 iunie 4862, majoritatea Adunărei hotărâs
greutăţi le” co preinti mpină gu-
miătoarelo . . . „luând în privire
pentru.
„vornul pontru a mănţinea, ordinea publică, Adunarea,
la intăia
„binelo 'Țoroi, dă Guvernului putere disereţionară pănă
măsuril e, și
„Duminică a viitoarei luni decombre, do a lua toato
con-
„chiar colo mai enorgico, în privirea acolora co i ar afla că
,do a
„spiră sau făptuiesc în contra liniştei publice, de a i aresta
și do a sus-
„i înfrâna și chiar doai depărta din ţară, procum
un guvern con-
„penda libertatea presci. Dar atunci ora vorba do
ăi
sorvator, în frunte cu Ap. Arsachi.
aplicat
„+... Deo patru ani, cuvornul Măriei Tale nu 'și a
funcţio nare a, moca-
„puterile sale legale spre a înlosni sincera
n'a putut lipsi Mă-
„nismului constituţional. Concursul oamenilor
do patru
„rici Tale; căci în şesesprezece ministorii eo s'au succes
în ţară, fără
“ani, au întrat toţi barbaţii cari au o valoare politică
putere, fără,
„dcosobiro de opiniune politică, şi toţi au ioșit do la
poate reputaţ iunea lor politică.“
„a lăsa, nimic în urmele lor, docât
contra Domnul ui 'Țeroi.
Fată numai o parte din această Doleanţă
do a i coti
Domnitorul oprește po -Vice-proșodintolo camerei
în mâna
Adresa, zicând că o cunoaște, și i spune să dea chârtia
| .
Preşedintelui Consiliului.
violent ă între Domn și Adu-
De atunci, lupta ajungeși mai
de conspiraţiuni și comploturi; dar şi
nare. Incopo a se vorbi
despro o lovitură. de stat.
- Rogălmiceanu este chiemat la Ministeritt. |
şi Kogălni ceanu, cu energia
_ Coaliţiunoa, simto că Vodă-Cuza
lor, pot morge cât de doparto; și do accia ca 'şi schimb ă tactica.
In loe do.a so încorca să ţină Ministeriul în loc, Adunarea
 — 94—

so va grăbi.a, vota toate proicetelo:do legi prosentato, pentru ca

să împartă cu Domnul moritul reformelor făcute.
Şi atunci începe acea rodnică sesiune din 1863/4, caro se
înaugurează cu Secularisarea moșiilor Pănăstirilor închinate și
- isgonirea călugărilor greci. In trei luni so votează Codicele Penal,
l6gea comunală și judoțană, logea pontru organisarea judecătorească
și pentru organisarea armatei, o lego asupra Instrucţiunei, legea
Consiliului de Stat, pentru Căilo forate, ote. |
„Adunarea nu voia să dea, Domnitor ului motiv binceuvintat
„do a face o lovitură do Stat. Kogălniceanu o supune la o grea în-
cercaro: el presintă Adunărei un proiect do lege rurală. Adunarea
primi în principiu împroprietărirea țeranilor cu despăgubire pentru
proprietar, dar numai po 2 !'/, fălci, rămâind ca pentru pământul
do care ar mai avea; novoio, ţeranul să se înțeleagă do a droptul
cu stăpânul moșiei. Dar în acelaș timp so dă un vot de blam lui
Kogălniceanu.
Domnitorul nu primește domisiunea Ministeriului ; ei înain-
toază Adunăroi un proiect de lege electorală şi o proroagă pănă
la 2 Maiu.
La 2 Maiu, Camera fu disolvată. |
Domnitorul făcu Apel la ură; pentră că „o oligarchie fulbu-
„răloare a şliut a împedica necontenit stăruințile mele pentru Bi-
hele pubic şi a redus guvernul meu la neputinţă.“
"Poporul român esto chemat a so rosti prin plebiscit asupra
Slalutului fundamental și asupra nouci Legi clectoralo.
Entusiasmul în ţară esto la culmo. Neonumărato adrese do:
mulțomiro so înaintează Domnitorului. Dintre acesto adrese adu-
com numai una caro no intorosază mai mult, acea: a Universităţii
din Iaşi:

e
Inălțimei Sale Prințului Domnitor
„ Consiliul academic al Universităţii din Iaşi, vino respectuos -
a Vă ruga să primiţi osprosiunoa de gratitudino do care esto pă-
truns pontru constanta M. Voastre solicitudine în eostiunea rurală,
pontru iniţiativa co Aţi luat prin guvernul M. V. spre resolvarea
oi echitabilă și liborală, precum şi spre a înzestra România cu
deplină ropresontaţiune națională, caro să resolvo cestiunile vitale
interioare do la caro atârnă tot viitorul poporului Român.
Rectorul Uhirerșităţii, TeT. Maiorescu.
 — 25—

" Membrii Consiliului : Vladimir Suhopan, N: Ionescu, Jac. No-

gruzzi, Gr. Cobăleeseu, Gh. Mârzoseu,. V. Alesaindreseu, I. Pop,
St. Emilian, St. Miclo, P. Suciu, N. Culianu.
La Craiova ontusiasmul ora așa do maro, serie prefectul, că
circulaţia cra imposibilă pe strade.
“Pretutindino se continuă listele do subseripţiuni, acoperito cu
mii do semnături, ca să so oforo Domnitorului câte un tun do fio-
"caro judeţ.
633928 do voturi aprobă Statutul și dau Domnului putoroa deo
a promulga legi prin doareto pănă la deschiderea Camerelor, căci
acuma cra şi un Senaf (Corpul ponderator).
Ziua do 92| Maiu 1S61 în caro s'a prosentat Domnitorului
rosultatul plebiscitului şi în caro a primit felicitărilo Corpurilor
constituite alo Statului, a fost una din colo mai frumoase zilo din
Domnia lui Alesandru Ioan |.
După o călătorie de câtova zile la Constantinopole, undo a
fost primit și sorbătorit ca.un Suveran, Cuza-Vodă s'a intors în
țară, cu gloria do a fi dobândit pentru Țară şi do a fi roalisat. a
doua mare dorinţă a Divanurilor ad-hoc: Autonomia. |
Ambasadorii celor Șepto Puteri, întruniți în Conferinţă,a-
probând Statutul cu mici modificări, pun în fruntea decisiunoi lor
următorul articol:
„Principatele Unite vor putea în viitor modifica şi schimba leggile
„care privesc la ocârmuirea lor lăuntrică, cu concursul legal al. tutulor
„puterilor statului și fără nici o înfervenire din afară, esceptându-se
„bine înțeles legăturile ce unese Principatele cu Imperiul Otoman.“
Noua Lege Electerală îndeplinia și a troia cerință a Adună-
rilor-mame : Guvernământ Constituțional Represenfativ, căci acorda
dreptul de vot tuturor Românilor.
Alegătorii sint de două categorii: primari cari alog un do-
logat la 50 do alogători și direcți cari votează de a droptul.
Delegații și alegătorii direcţi do la sate aleg câto doi dopu-
taţi do judeţ. Restul deputaţilor,
pănă la 1160 so compune din de-
putaţii aleși do cătră orașe.
Toţi Românii cu venit do 100ggalbeni și patontarii din V clase
sint alegători în orașo sau la sate. Sint scutiți do cens: preoții
parohiilor, profesorii acadomiilor şi ai cologiilor, doctorii și licen-
țiaţii diferitelor facultăţi, avocaţii, inginerii și arhitecţii, institu-
torii primari ai seoalelor publice, precum şi capii instituțiunilor
private recunoscuto do căţră guvern,
 — 96—

Orașele mici ca: Fălciu, Niamţ, Hârlău, Curtea do Argeș,

Nicorești, Drăgășani, ș. a. alo câte un deputat, complectându-so
alogătorii pănă la 100 cu direcţii vecini.
*

După promulgarea Statutului s'au făcut marele roformo din tim- *

pul dicfafurei. S'au promulgat prin simplu dceret domnese o sorie
do logi, de atâta timp așteptato, care au schimbat faţa, sociotăţei
româno. Atunci s'au întrodus Codicele Napoleon, s'a făcut legea
pentru organisarea armatei, legea asupra Instrucţiunci publice prin
caro so întroducea: invățimântul primar gratuit şi ovligator, legea
pentru organisarca corpului telegrafo-poștal, legea asupra măsu-
rilor și groutăţilor și s'au sancționat legile votato în. sesiunea
trecută a Adunăroi. Consiliul do Stat cu Bozianu, Vernescu, Cro-
țescu, Strat, Calimah, Pocnariu și alţii, lucra în pormanonţă, și
urmele triste alo trecutului dispăriau pe fie-co zi.
La 15 August so promulgă Legea Rurală.
Făcut'a vre o improsio asupra maselor ţerăneşti acesto re-
forme și chiar legea rurală, pentru caro Vodă-Cuza făcuse lovi-
tura do Stat și pusoso în primojdio coronași chiar viaţa sa? D.
Xenopol erode că „ele rămâneau ncînţologătoaro și nemişcato . ..
„Lut inform, nefrământat de gânduri, nodeșteptat nici macar do
imboldirea intorosului individual, el rămânea nepăsător la tot co
". „so potrecea€.
Credem că dl. Xenopol esto nedrept cu ţeranul român. Noi
credem, din contra, că în cursul. viacurilor de asuprire el a fost
mult, foarte mult „frământat do gânduri“ ; și toemai această cum-
- plită frământare Pa învăţat să tacă, să nu-și deschizi ușor inima
cătră ori și cine, să rămână concentrat în sine însuși „pentru că
ora înerodințat că nimea nu-i 'voia. bine“.
„Când s'a făcut marea reformă, "Țoranul *şi a deschis și el i-
nima, și în călătoria triumfală ce a întreprins Cuza-Vodă în Mol-
dova in august și soptombre 1864, la fie caro staţie do poștă, ca
şi în fio caro oraș, mii do ţerani alergau să mulțemiască cu lacri- .
mile în ochi Marelui lor părinte şi binofăcător.
Când Domnitorul sa oprit pentru câtova zilo la moşia sa
Ruginoasa, în ziua de S septombre au curs mii do ţorani din ju-
doţole Moldovei de Sus. A doua zi erau 6000.
" Domnitorul a venit în mijlocul lor, li au dat o tălmăciro a-
supra logei rurale, i au sfătuit ca, mai mult de cât în trecuţ, să
 — 91 —
fiind în
fio oameni de bună rânduială şi do o. îndoită hărnicio,
cu urările sătenii au închinat
adovăr liberi po muncea lor. Odată
i, cu: sare, un bor-
Măriei Salo o pâno maro purtată de şeso bătrân
adres ă:
bec impodobit cu cordelo do trei colori, şi următearea
actul
„Prea Inălţato Doamno!: Maro eşti tu Doamne! „Prin
subt o-
„din 44 August milioano do sufloto care zăceau de seculi
eliberaţi și
„sânda boicreseului și în desovârşită sărăcio, azi sint
„ehiomaţi la rîndul oamenilor; |
„Bunule părinte al plugariului Român! Tu no dai lumina,
tor
„tu no dai viaţa și tu ești puternicul stăpânitor, unicul Domni
,
„carelo ai fost menit de D-zeu sfântul să fii mântuitorul nostru
ul din cârjă. Așa, Proa I-
„do la copilul din fașă pănă la bătrân
rupt în fine zapisu l
„nălțatoe Doamne, ni ai făcut dreptate. Ai
ai făcut ca
„selăviei, ni ai dat ogorașul, hrana familici noastre, și
Speranţa
„şi în vatra ţoranului să domineze liniştea și fericirea.
sătean;
„do viitor Tu ai deștoptat în inima amorţită a locuitorului
pentru făcătorul lui do
„și el cu totul pătruns do recunoștință
une, a-
„bino, de la altarul D-zeiese undea râdicat glas do rugăci
şi jură la
„leargă, vino, să Vă întimpine cu bucurio şi respect,
„picioarele Mărioi “Tale credinţă, dragoste, recunoștință otornă.
„Uitato să fio Doamne, suferinţilo trocuto. Nici voim, Prea
o
„Inălţato Doamne, a ști cine au fost pricina îndelungatei noastr
so cuvine . Inimi
„patimi în ticeut, și treacă, cu toată ura co i:
auză
__„sonino incoroane po Suveranul 'Țoroi și do la toată suflaroa
„glasul de bucurie și de bino-euvântaro“ |
„Să trăiască Mântuitorul ţoranului pontaș | |
„Să trăiască Alesandru, Suveran al Români lor, Vimpr oună cu
Sa Doamna, ani mulţi și fericiţi,și în sprijinul braţelor
„Măria
tăria tro-
„noastre rămâno la fiecare, de a pururea, încredințată
„nului Măriilor Voastre.
do ero-
„Primește Măria Ta, binceuvintarea şi jurământul
noi prea plecaţi i şi umiliţii
„dință co venim cu miilo să depunem,
voştri servitori.“
pe pă-
„Să facem urări, Doamnelor şi Domnilor, ca în toblbauna
mântul românesc, miile de ţerani să se adune numai pentru wşi arăta
recunoştinţa pentru dreptitea ce li sa făcut!
“In novembre stau făcut alegerile pentr Camoră și s'au alos
sa spus că
20 de depulafi ferani. Sau criticat, aceste alegori şi
acei doputaţi ţorani nu ar fi fost pregătiți pentru acea mare
ehiomare. Critica este cel puţin curioasă. Nu trebuiesc aloși țera-
 — 30 —

În 1859, po când Napoleon III pregătia Resboiul caro a adus

Unitatoa italiană, Domnul României a concentrat armatele celor două
Principate in falăru de lu Floreşti, şi astfeliu am contribuit și noi
la strălucita, campanie din Italia, obligând pe Austria să “și ţină tru-
pole in provinţiile răsăritono alo monarehiei, de teama unoi re-
volte a Ungurilor şi a invasiei lui Cuza în Transilvania.
Când patriarehul do la Constantinopole şi a permis a faco
Domnului oare: caro mustrări in privința legci pontru autocefulia
Bisoricoi pământene, el a: primit un respuns cum nu credom că
Sa mai înaintat vro o dată Patriarehioi.
Când, în 1865, Marolo Vizir a indrăznit a so amesteca in tre-
bile lăuntrico alo Principatului, Cuza-Vodă i a respuns înti”un mod
caro a produs un ontusiasm nedescris in ţară, și a avut resunet
și în străinătate,
Dar acţiunea, lui în afară nu s'a mărginit aici.
Po cel mai strălucit tron din lume domnia pe atunci acol vi-.
v
sător incoronat caro se numoa Napoleon II].
E] voia să realisezo in fapt principiul Naţionalifăfilor. Aju-
taso la Unitatea Italiei și ni dase nouă Uniroa.
Napoleon voia să meargă mai doparto: a renaşte Polonia
din conușa ci și a da Ungurilor libertate...
Atunai, do la Capul Nord și pănă la Capul Matapan, un lanţ
do stato- de mijloc, dar. strins logato între elo: Sucdo-Norvegia,
Polonia, România, Ungaria, Turcia regonerată și Grecia, ar fi con- .
stituit un bulovard puternice între Europa și dospotica Rusio, și ar
fi silit poe acoastă putere a so îndrepta spre Asia pentru do a pu-
ruroa. Cuza-Vodă era pivotul în jurul căruia se invârtiau toate a-
coste. mari cestiuni. Cu invoirea 'Turciei şi a Anglioi, fiind că
cra vorba do Rusia, in Principate so făceau depositelo do armo;
dice so puneau la calo revoluția polonă și cea ungurească. Cuza
avea să tragă mari foloase pentru "Țara sa.
Dar. Napoleon III *și prea împărţia activitatea: intervenţie
in Syria pontrua Maroniţi, resboiu în China pontru interese comer-
cialo, mai ales onglesești, și acea fatală espediţio din Moxico, a-
facoro murdară de bancheri care a struncinat adinc prestigiul lui.
Atunei planurile din Oriont au fost părăsite; Rusia a ină-
duşit rovoluţia Polonilor cu „Pohod na Sibir, iar do o rescoală a
Ungurilor nu a mai putut fi vorba.
Dar ni a rămas din acel timp. Convenţiunoa încheiată între
 — 31 —

Cuza-Vodă şi imputornicitul rovoluţionarilor unguri, goneralul

Klupla, 5 ianuarie 1861.
_Cităm câtova rînduri din această Convenţiuno, pentru ca să
vă îneredințaţi, Doamnelor și Domnilor, de grija cu caro lucra
Vodă-Cuza pentru "Țara sa și pontru Români in genere.
După co so stipulează că „in cursul întrogei acțiuni nu so va
„faco us do nici o armă, nu so va mișca nici un om, şi pesto tot
jnu so va întimpla nimic fără să fi fost mai dinainte avizat Prin-
„cipolo şi fără do a, și fi dat acesta aprobarea“ Convonţiunea în-
„ehoio: „Ca echivalent in schimbul acestui sprijin po care Prin-
„eipelo ?] acordă Maghiarilor, in împrejurări atât do serioaso, se
„statorește ca o condițiune în favoarea Românilor din Ungaria şi T'ran-
„silvania că aceştia vor ti împărtăşiți de aceleaşi drepturi ca şi Pa-
„ghiarii, cum şi că ei vor poseda in Biserică şi in chestiunile co-
„munale, pe lângă limba lor națională, şi autonomie. .
„Dacă Bucovina: ar dori a se alipi la Principatele-Unile, Na-
„shiarii so obligă a promova această, dorință atât po calo mato-
„ială, cât și prin ajutor moral. |
„In fino, dacă. ar sosi pentru Principatele-Unile momentul fa-
„vorabil de a dobândi Independenţa desevârşită, atunci Ma-
„Shiarii vor da Principolui ajutor în faptă; tot astfol vor face în
„cazul când Principeleva socoti ca folositor acest sprijin cu prilejul
„altor evenimente“.
“Domnitorul earo somna astfeliu de Convonţiuno nu știia co
caro?i
osto frica. EI știia că ivobuie să jortfească totul pentru Țara
făcuse onoarea do al pune in fruntea ci, și pentru Intreaga Ro-
mânimo.
*

Nu-i lipsia dar onorgia și avoa și forța. Dar, cum zicoa cl

caro
în acolași Mosagiu: „Fii convinși că cu nu ași vroa o putoro
nu star întemeia de cât numai po forţă“.
Po când Domnitorul ?şi căuta sanatatea lu băilo do la Ims,
o mișcare rovoluționară avu lo în Bucureşti în ziua do 3 august
făcut dato-
1863. Mişcaroâ a fost ușor înădușită, căci armata 'și a
dovadă că
ria. ]. Brătianu a fost arostat, dar nu s'a găsit nici o
că, cum zicoM. S. Regele Ca-
ar fi luat parte la mișcare ; pontru
cei
rol I când cu perehisițiunilo făcute după proclamarea Republi
foștii diseipul i alui
la Ploeşti: „Nu so va găsi nimic, pontru că
Mazzini ştiu săşi pună la adăpost:ehârtiile și documentelo“,
 —80—
Dar sângele cursese ; o mișcare populară
so făcuse contra ace-
luia caro fusoso ales Domn în unanimitate,
caro realisaso trei din
cole patru dorinţi alo Divanului ad-hoc,
caro rosolvise Cestiunea
Țerănească in chipul col mai drept şi
omenos, caro șopto ani ţi-
nuso sus steagul eroi,
Această nenorocită mişcare Pa loviţ
cumplit.
Mai erau considerațiuni” do altă
ordino.
De doi ani şi mai bine, Domnitorul
so despărţiso do cci mai
insomnaţi barba ţi politici. ai țorei
, do oamenii cu cari lucra ol do
douii-zoci do ani, do intomeitorii Româ -
niei Moderne. Era o mare
durere pontru ol acoastă despărţire
și cra o maro pagubă pentru
țară ; poutru că, in o țară mică
ca a noastră, esto do absolută ne-
Voio ca toato inteligențilo, toato
dovotameniele, „să contribuio cu
luminilo lor la cârmuirea Statului. Cuza-Vodă avea priotini cre-
dincioși şi oameni devotați ; ol avea po Noeri, Kogălnic
xandri, Bozianu, Vernescu, Cretzuleșt eanu, Alc-
ii, Floreştii, goncralul Toll ;
in fruntoa judeţelor și comunolor
erau: barbaţi ca Barbu Vlădo-
ianu, N. Catargiu, D. Rossetti, C. Nanu
, M. Marghiloman, G. Chițu,
D. Gusti, 1. Agariei, 1. Vitzu, și alţii
; în fino, Corpurilo logisla-
tive care ?] susțineau nu orau lipsite
de barbaţi moritoși, şi Armata i
ora credincioasă. Dar nu puteau
remânca veeinie po din afară oa-
moni ca L. Catargiu, 1. Ghica, P. Mavrogheni, Man. Costachi, Go-
loştii, Brătionii, C. A. Rosetti, Boioreștii, şi alții.
Domnul fnco primul pas de impăcaro: pas zadarnic.
Aceost intăiu pas făcut ia adus cădorea.
Do la cuvintele din Mesagiu po care lo am
citat, a încoput
a so spuno in gura maro ccia co pănă
atunci numai cât so șoptia.
A început a se spune că: Vodă-Cuza
era înţeles cu Turul Rusiei ca el
să abdic
e şi să chieme lu tron
pe ducele de Leuchiemberg, nepotul
Dar aceasta cra mai mult do cât Prot Țarului
ectoratul rusese din tim-
pul Rogulamentului Organic.
Calomnia a prins. |
Tinoritul întră in Coaliţiune: P. | ,
Carp, A. Lahovari, N. Bla-
romborg, I. TPăleoianu, mulţi profe
sori universitari,
„ Atunci „dau Boierij parale“ și în noap
tea lui 10 fovruario 1866,
Cuza- Vodii "este
surprihs în palatul seu și silit a
abdica. |
A doua zi „Românulă publica două articole.
scris do C. A. Rosotti, făcoa cunoscut Cel dintâiu sub-
Țerci că Cuza Vodă a fost
dotronat „pentru că pregătia României
soarta Poloniei“: In colalt ar-
 — 33 —

ticol, Blaramborg susţinea că între Coronă și Ariniată osto 'an don-

biaci synalagmatie și că Arniala are 'datoriu'a detroiia pe în tr ddător.
Simple afirmaţiuni și nimic mai mult. .
S'a pus mâna po întroaga Corespondenţă a fostului Domni-
tor. Toţi Românii, cărora
li sângera inima la ideia că Marele Domn
a fost un trădător, așteptau să so publice dovozilo 'trădărei. Ei aş-
feaptă de patruzeci de ani.
„Nimie nu s'a publicat,
In sfârşit veni un Act care trobuia să facă lumină.
Corpurile Legiuitoare fuseseră disolvate ; so făcuseră alâgori |
nouă și inaintea Adunărei Constituante, Locotenenţa Domneâscă, și
Miniștrii soi, trebuiau să aducă rospuns la următoarele întrobări ::
Pontru co 'a fost resturnat Cuza-Vodă ? și
Cine Pa resturnat? - |
_- Mosagiul Locotenenţilor Prineiari : generalul N. Goleseu,
Lascar Catargiu și Colonelul Haralambie respunde la acesta două
întrebări.
Pentru co sa făcut rostiiznaroa:? Pentru că, zice Mesagiul,
în 1839, ambiţiunilo 'şi luptele inverşunate întrepusese ura și dis-
cordia in societate aşi al.căror resultut a fost alegerea unui om care.
„era negajiunea a ori ce convicfiuni, „a 'ori ce principiu, a ori ce
'credințe*.
_Aţi auzit, Doamnelor și Domnilor.
Cea întăi Adunare Eloctivă a Moldovei a alcs Vico-pr oșodinto -
al ei po un 'om care era, nogaţiunga a ori ce convieţiuhi, â ori Ge
“principiu, 'a ori “co credinţă“ Pi
Po 'un 'aseminea '0m Va 'alos 'și Domiă al 'Moldovoi,
Unui iastfeliu 'do 'om i au jurat credință nouăsprozeto 'Presi-
'denţi de Consiliu 'cu 0 'sută, do Miniștri, |
'Un 'oîn fără nici 'o 'dohvicțiurie a idat pământ foranilor; un
ori fără nici un Principiu a 'realisat tei din 016 pâtru dorinţi ale
Adunărilor ad-hoc; un om, negațiunea a ori ceo erodinţă, a redat
. Biseriebi rorhârie diitoccfalia Sa. |
E: '&rozavă ura şi dușinăniă politică !
Despro ! oa putem zico ceia ce Hatinanul Ioan Meătileaă *'sâria,
"despre 'Greci; „Focul stângi; apă :0 iozăşti Și d 'abaţi be do altă
„parte; vântul “când bate, “to dai - în lături întiun adăpost $Şi fe
:„odihnoști; Soarele înitră. în duri ; năaptăa cu întudieiiicul irdeeşi .
„so fac | iar lutnină ; jar la 'Gr6e imilă 'său Orhebie, său dreptate,
E:
 — 34 —

„sau nevicleşug : nici unelo do acostea nu sint, sau frica lui d-zeu.
„Numai când nu poate să facă rău, se arată cu blândeţă ; iar inima
„Și firea, tot cât ar putea, osto să facă răutato“.
Mai deoparte, Mesagiul. Locotonenţei face istoricul Domniei
lui Cuza-Vodă in următorii termeni : „Șeple ani de înjosire, de
"-Suspiciuni, de perseculări; şeple ani de umilire, de dilapidări şi
„de suferinţi“.
Cât do sus so urcă, do asupra tutulor acostor barbaţi poli-
tici, fânărul Domnilor Carol] care serio, pesto cătova, luni în „Me-
-moriile“ salo: „Principele Cuza era condus în viafa publică de do-
arința patriotică de a îndrepta pe calea progresului Sfatul încre--
„dinfaf în paza sa. EI s'a folosi! de lovitura de sfat pentru a re-
„alisa o serie de reforme necesare şi bine-făcăloare. Păsurile lu-
„ale de călră el jignise interesele unor grupări şi pe ale unor clase.
Cuvintele /7. 5. Regelui Carol 1 vor fi vordictul Istorioi.
Câtă, laudă merită C. A, Rosetti care, rovenind asupra color
cuprinse in Mesagiul po caro 7] subserisoso ca Ministru, sario în
1873, la moartea lui Cuza,: „Cuza-Vodă a fost bun Român“.
La, întrobarou: Cine a detronat po Cuza, Mesagiul nu stă la
îndoială a afirma următoarele: „Românii indignați do a vedoa
„drepturile.și libortăţile lor batjocurito și nimieito; homănii, po-
„por şi armată în unanimitate, sotoşi do a scăpa ţara, au dărâmat
»0 stare do lucruri ucigătoare“. N
Despro popor no îndoim; iar cât despre armată sintom si-
guri că nu unanimitatea armatei a luat parteJa fapta do la, 11 fo-
vruario. In adevăr, câtova luni după aceia: 2 generali, 7 coloneli,
7 locotenenţi-coloneli, 12 maiori, 40 căpitani, 38 locotenenţi și 48
de sublocotenenţi, roagă po Domnitorul Carol I ca să reabiliteze
onoarea armatoi, prin o corcotaro caro să constate cari sînt ofiferii
ce s'au făcut vinovați de tradare in noapteado 10—11 fovruarie ?
Fosta amostecată și o mână străină la dotronarea lui Cu-
za-Vodă ? , a
Nimino nu va îndrăzni a acusa, do trădare po bărbaţii politici
'înseomnâţi ai "orei. Dar o sigur că dotronarea lui Cuza a fost
foarte
binevenită pentru Austria. Căci în timpul răsboiului dintro Aus-
tria și Prusia, să no închipuim că în vara anului 1866 Cuza-Voaă
este încă po tron. Atunci. armata română în Joe do a fi concen-
“rată po valoa Sabarului, în contra Tureilor, cari amenințau a în-
tra in țară pontru a dotrona po Principele Carol I, armata română
ar fi fost trimisă la granița do nord. 'Tricolorul român fâlfâinăd
 — 35—
“la Burdujeni, la Predeal și la 'Turnul-Roș, nu știm co s'ar fi în-
tâmplat; dar un lucru cred că putem afirma: fafalu/ Dualism din
1867 nu s'ar fi încheiefîn condițiuni aşa de desasfroase „penru fra-
ii de peste munți, :
*

Cum a primit ţara vestea detronăroi lui Cuza-Vodă ?

In ziua do 11 fobruarie, au sosit din capitală trei știri:
I Cuza-Vodă a fost silit a abdica.
II Guvernul Provisoriu și Camerile au proclamat Domnitor
po Comitelo Filip de Flandra fratele regelui Belgiei;
„III Cuza-Vodă a seris generalului Golescu că e fericit a ve-
dea realisându-so şi ultima dorinţă a Divanurilor ad-hoe, și +a pă-
răsit "Ţara.
Protutindine armata a jurat credinţă noului Domn. După cea
întăi impresie do tristeţă pentru detronarea Marelui Domnitor, a
“urmat bucuria pentru proclamarea Domnului Străin.
Când s'a văzut că și Senatul și Camera, corpurile alese în
"1864, au urmat osomplul dat do Cuza-Vodă şi au aclamat un Prin-
cipe Străin, atunci, cu puţine oscopțiuni, Românii au inţeles că
acum nu mai era altă cova do-făcut, de câf a lucra penfru pas-
/rarea Unirei şi pentru Principele Străin. In accastă dirocțiune îre-
buia îndreptată acţiunoa tuturor. .
"Era toamă ca nu cumva să se primojăuiască Unirea, și ca
nu cumva Europa, să refuze a aproba faptul indoplinit,
Şi această teamă. era indroptăţită.
- Rogelo Belgiei a refusat să auturizezo pe fratele seu a primi
corona Românioi ; Separatiştii din Moldova au găsit prilejul favo-
rabil și Plişcarea de la 3 april 1866 din aşi a arirătat co pot in-
drăzni oi. ă
Do atunci tot co i Român, tot coi patriot, so gândește nu-
mai la Unire.
Când Națiunea consultată, prin plebiseit, a ales Domn po
Principele Carol de Hohenzollern şi când /. Brătianu a isbutit a,-
aduce in ţară po tinărul principe; când o Constifujie liberală a
fost promulgată și câna Carol I a întreprins ceă întăi călătorie in
„Moldova, vizitând po C. Negri la 'T. Ocnei şi pe Doamna Elena
Cuza la "Ruginoasa, de atunci inimile tuturor i sint câștigate.
Co fac Cuziștii ?:
Nu a fost in ţară nici partid Cuzist, nici Cuziști ; Cuza-Vodă
 — 36 —
nu căutas6 nici o dată a “și faco partizani. Erau bărbaţi devotaţi.:
lui Cuza-Voaă ; erau admiratori ai lui; erau Români recunoscă-
tori Marelui Domnitor pentru marile fapte po carele făcuso, pen-
tru instituţiunilo cu care el înzestraso Ţara. Dar nu erâu partizani.
Do acoia când s'a văzut că Țara morgo înainte; că Prinei-
pele Carol 1 respundo întru totul la idealul co *și făcuseră, Ro-
„mânii despre un Prinţ Străin, atunei în toţi admiratorii lui Cuza,
„nu a fost do cât o singură dorinţă: a nu face greutăţi tinărului
“Domnitor și a/1.ajut
cu serviciile
a lor. e
Cuziștii nici nau complotat, nici nau conspirat nici o dată.
Kogălniceanu a întrat în Ministeriu la 1869; Alexandri a -
ajuns intimul Palatului; și in cea mai maro crisă prin caro a tro-.
cut România Modernă, in 1871 când Lascar Cafargiu “şi a alcă-
tuit puternicul seu Ministeriu, el sa adresatla troi barbaţi dovp-
taţi lui Cuza-Vodă: N. Creţulescu, generalul Tellşi generulul Florescu.
Numai pentru A. Cuza și C. Negri s'a sfârșit, în 1866, ori
co
activitate politică. | , E
A murit pe pământ străin cel care dăduse pământ la sute de
mii de ferani și s'a stins la T. Ocna, intro posiţiune vecină cu
miseria, mâna dreaptă alui Vodă-Cuza, diplomatul ghibaciu care
a contribuit atât do mult la suecosele estorno ale acestei Domni.
de șepte ani. | o
- Ă %*

“Acum, Vă rog, Doamnelor și Domnilor, să-"ni dați voio:a -

atinge”o ultimă cestiune relativă la Cuza-Voaă. | a
Sa susținutși sint unia cari zie şi ăstăzi: Cuza-Vodă a fost
moral, - a
„Aro Istoria drăptul a so :ocupă cu viaţă privătă a unui câp
„ încoronat ? m .
Când "Capul Stătului, so foloseșto de baiiul publie pentu a și
mulţenii noșăţioasa; lui:-lăcomio ; când împrăștie milioanele țosăi
pentru a 'şi 'sătisfăto joshicelo lui patiri; când fenoi imorale
barbaţi cârii 'samană, 'condiie 'Stătul: tumind '$i depinând ipoşi
„ “Miniștri, declarând râsboiuși îfieheină pace; când :asomino înâni -
nfame vând justiţia; :ătuiiei Istotia 'ato dreptul să cară 'sototeală
nomoriiiciloi po 'câri înânia celui 'do -sus i & “pus “in-fruntâă 'popoâ-
- relor;; 'atunci, negreşit, “viață ptivată a acestor.păcătoși trebuie 'doă-
cusută pănă în celo mai ascunse inereţituri, posiiri ca, totul să fie
„5605 la îivială, totul 'să fi înficliât :spuo pilda “urmășilor.
 37 —

Dar să vedem dacăa fost aşa cu Vodă-Cuza.

Do o probitate mai pre sus do ori co laudă; sobru în mân-
care și în băutură; potrecând foarte modest cu câţiva intimi, Cuza- -
Vodă a murit sărac. Avea venit de 3000 de galbeni când s'a ales
Domn și a lăsat, la moarte, un venit de 5000 și oare care bani în
numerar. | | o
l s'a adus acusaţia că ar fi iubit o femeie. .
Dar in toate actele Domniei Lui de șepte ani, nu se vede
nici odată ca să fi avut vre o influință o mână de femeie.
„Nici un barbat nu sa plăns, zice Bolintineanu, că Cuza i
ar fi furat soția, şi nici un părinte nun s'a plâns că Cuza i a ne-
cinstit copila“.
Atunci rămâne numai faptul că, in afară de soția sa legi-
timă, Vodă-Cuza a mai iubit şi altă femeiă.
"Istoria nu are dreptul a se amesteca aice.
Numai o ființă pe lume a avut dreptul a mustra, a face ob-
servaţiuni. Acea fiinţă esto sfânta femei care se chiamă Princi-
pesa Elena Cuza.
Dar Domnița Elena Pa iertat do mult ; Ea Pa plâns mult.
Noi toţi ceilalți, să medităm cuvintele. Evangheliei: „Cine .
este fără păcat, să arunce cu piatra“.
lisus a zis ferneiei păcătoase : Mergi în pace. „Ti se va ierta
mult, căci mult ai subit“. |
Așa şi Istoria poate zice lui Cuza Vodă: „Dormi în păce
Alăria Ta. 'Ţi se va ierta mult, căci mult fi-ai îubit Țara, mult ai
iubif pe Țeran, mulf ai iubii pe Întreg Neamul Românesc. -

VERIFICAT
2017

7E

O CENTRALĂ
E UNIVERSITARĂ4
du supsst: