II NIMICIREA PRIN DRAGOSTE Tocmai pentru a scipa de nimicirea prin dragoste, ei au ales marele somn. Cind si ul- tima iluzie te-a tradat, demnitatea rece a mor- tii este un refugiu atrdgator. Sa te retragi din viata In numele’ celei. mai mari cheméari.a vie- Hil. Femeile ii simt cu usurinté pe tinerii cu miini fragile ce vor fi prada lor viitoare. O privire e de ajuns pentru a-i sti pe cei ce vor arde incd- de la prima scinteie, Obosite de ati- tea omagii, de lanturile ce ingreuiaz&i dragos- tea, ele au nevoie ca farmecul sd le fie impros- patat prin singele acestor mari sacrificati. La Venetia, Barrés s-a instalat in mijlocul umbrelor. Cu suvita sa de pdr ca pana corbu- lui c&zindu-i peste ochii negri, cu profilul sau de ,fata s&racé si nobila ce nu-si va gasi nici- 24odaté un sot“, poza pe fundalul oraselor rdz- boinice si al ruinelor: Toledo, Sparta, Antio- hia. Soarele si focul, iataé ce-i placea in Orient. Canal Grande a devenit o trambulina pentru visurile sale cu minarete si bolti si un puter- nic ferment pentru disperare. Intre palate de- gradate, pe malul apelor verzi reflectind o po- leire scorojita, o mdretie ruinaid, se joacad cu ideea mortii. Acest om intunecat va fi fasci- nat.de ea, ca de un imens instrument muzical al infinitului, orga pe care respiratia vietii in- sufleteste o partituré fatald compusa de neant. isi alina rdnile gindindu-se la ultima mare vin- decare a vietii sale. Anna de Noailles i-a fost regina inimii; inca fi mai inlantuie amintirile. Nu ne-a spus nimic despre umilintele la care l-a supus aceasté Elena sumbra, Singurul sau strigat va fi, de fapt, al eroului din O gridind pe Oronte care va spune disperat: ,,Ce conteazé, pentru dragosiea adevdratad, spuma nedrepta a vietii“. Femeie fatalaé. La ea se gindeste ascul- tind clipocitul valurilor care, ,,spargindu-se, orchestreazd, cu zgomotul lor, eternul moitiv al mortii din prea mare dragoste de viata“. Se gindeste la victima ei, nepotul sdéu Charles, care, la optsprezece ani, si-a tras un glonte in timpla. Nu poate sd scape de gindul ca acest glonte de pistolet era pentru el. Orasul acesta care i-a infierbintat imaginatia printr-un exces de senzatii devine mormintul, imaginar con- struit, al dragostei lui. distrugadtoare, asa cum Chateaubriand il ridicase pe al sau pentru Pauline de Beaumont, la Rorha, in cimitirul francezilor, 25Am cdutat in zadar casa in care locuise, pe Fondamenta Bragadin, purtind numele unui eroic aparator al Famagustei, pe care turcii l-au jupuit: pielea sa, ascunsa printre brocar- turi de negusiorii din Constantinopol, adusa la Venetia, se afld, astézi, in montura de aur, la biserica San Giovanni e Paolo. Este un mic ~ rio trist, cu aer insalubru, care iese in plina lumina la Giudecca, la citiva metri de Seguso, pensiunea unde vietuise Ruskin. Venetia este un curios observator al me- teorologiei sentimentelor. Depresiunile, furtu- nile alcdtuiese un triunghi al Bermudelor in care se scufunda inimile. Dar, daca din marile naufragii de Ja Tropice nu se mai gaseste ni- mic, aici tot ce se intimpla e o marturie vie. Poti urmari direle cuplurilor pornite spre pier- zanie. Si, totusi, numele lor nu s-au gravat ni- caieri. Atit doar cé au vrajit locurile: Tor- cello, San Francesco del Deserto, Lido, la Sa- lute, Rialto. Foarte rar un oras a detinut o asemenea putere de fascinatie asupra tempe- _ramentelor melancolice, Oare pentru ca le-ar putea face sA creada cé acumularea atitor fru- museti adunate laolalta le-ar reda gusiul pen- tru viata sau pentru cA isi cauta un concen- trat al acestor betii care, asemeni laudanumului, provoacd moartea? Venetia, placé turnanta a disperarii, ultima voluptate a mortilor intir- Ziati. Barrés a ardtat un cult particular peniru Léopold Robert. Acest pictor si-a ascuns flinta launtricé in spatele unor mari cruste ursuze si academice ca in Plecarea pescarilor din Chioggia. Arta sa n-a fost pe m&sura sufletu- 26lui sau ranit. N-a putut sd traducd nimic din Suferintele sale. Talentul i-a rimas prizonier compozitiilor reci si emfatice. Un David fara temperament. O conceptie prea formala des- pre arté i-a inecat inspiratia, i-a inabusit ima- ginatia. Destinul la vrut doar un artist al propriei vieti, a cérui sensibilitate, mai mult decit geniul, il leagd pentru totdeauna de cei care au iubit, cu nebunie, Venetia, si pe care ea, superba, i-a lasat sa alumece in apele-i pu- trezinde cu alge verzi. : Tindrul nostru sarac era indrégostit de o mare exilata a istoriei si a legendei: o printesa Bonaparte care-l addpostise la Roma. Avea doudzeci si noud de ani, era vaduva. Era fn- deajuns atit pentru a-i infldcdra imaginatia. Aceasta fiicd,a lui Joseph Bonaparte insemna dragostea’ dezechilibraté, imposibila, pentru cel ce seria: ,,Sint bolInav de raul acelora care dorese prea mult". Apartinea acelor fiinte care-si Inchipuie c& hazardul e un tribunal caruia trebuie si i te supui fara s& cirtesti. In- fruntind totdeauna incercdri mult prea grele, vor si se convinga ci lumea nu are nevoie de ei. Trebuie s& te fi plimbat de unul singur prin Venetia ca sd intelegi ca este orasul cel mai putin primitor pentru iubirile nefericite: vastele campos goale, pasii rasunind pe pavaij, serile lugubre ale unei cetati fara lumini, in- toarcerea la tine, intr-un culcus umed, salpe- trul prelingindu-se de-a lungul zidului si soa- rele orgolios ce Jumineazd laguna dar nu o incdlzeste. Societatea este mult prea absorbita de registrul de scadente al nenorocirilor sale peniru a se ldsa distrasé de un artist. Ca si 27 :cum, intr-un oras ca acesta, suprasaturat de artA, arta ar mai putea mira pe cineva! Te iz- pesti de aceleasi muzee si de aceleasi figuri imbotite, cu stomacul stricat de o bucatarie dezgustatoare. Si, peste tot, piscuri ale artei, ametitoare, ca niste munti virgini pe care nu-i vom putea atinge niciodata. Deodata, brusc, Léopold Robert a fost inun- dat de suferinta pe care a lasat-o sa-l patrun- da, s4-i irige lumea interioara. Demonii incer- titudinii vor devora, fara indoiala, aceasté mag- nificA si derizorie iluzie despre tine insuti, pastritoearea uliimei membrane protectoare a visului. In Palatul Pizani, in San Paolo, in fata faimosului siu tablou, dup& ce ascultase Re- quiem-ul lui Mozart, dupéi ce arsese scrisorile celei pe care o iubea, si-a taiat gitul. Ce dez- mat artistic! Pictura, muzica, dragostea si cel mai frumos oras din lume servind de scrin dis- perarii. Venetia, pe care o credeai magiciana, nu e decit o otrdvitoare. Nici unul dinire Indragos- titii veniti aici si caute un filtru etern al dra- gostei nu a plecat neatins. Venetia nu i-a cru- tat decit pe citiva esteti egoisti. Aici a contrac- tat Musset paludismul sufletesc ce l-a distrus si pe care si l-a tratat cu pahare pline de punch si de absint. Cind ai fost tradat la douazeci de ani, nu-ti mai revii. Tot ea, Venetia, era cit pe ce sf inghit&é cadavrul distins al lui Aragon, pe cind aceasta, fascinat de Nanoy Cunard, prins in capeanaé de vagoanele de lux ale Ori- ent-Express-ului, de palatul ei de la Rialto, cunostea chinurile groaznice si umilintele unui poet lefter prins intre ghearele unei frumoase 28miliardare, pornite cu inversunare sd-] piarda. A renuntat la Venetia si nu la viat&. Ei, bine, inima aceasta ranita o va pansa Elsa. Char Hemingway. Cu gulerul sdu de lind groasa rdsucit, cu cdmasile sale in carouri, cu pantalonii sai de catifea reiaté, cu surisul sau de nobil feroce, zdrahonul acesta pdrea si nu se lase impresionat. Totusi, m-am intrebat ade- sea daca bdtrinul urs din Michigan, venit sd-si reg&seasc4 tineretea in bratele unei contessa de doudzeci si cinci de ani, n-a facut aici una dintre cele mai violente cure de disperare. Harrys Bar-ul nu ne va spune nimic despre cumplita suferinta care, zece ani mai tirziu, in ranch-ul din Ketchum, il va face s& apese pe tragaciul pustii sale de vindtoare, Nimic despre aceasta, cite ceva despre poftele si be- fille lui. Singurdatatea ii era departe. Am locuit in locanda Cipriani de Torcello unde a trait si el in anii 50. Era un hotel mi- nuscul, cu patru camere, cu jaluzelele des- chizindu-se cdétre un pod mic ce-l vedea ple- cind, dimineaja de dimineata, la rasdritul. soa- relui, intro barc& cu fundul plat, pentru a masacra giste si rate salbatice in apele linistite si intre trestii. Ce de singe risipit pentru a scipa de tentatia de a intoarce arma! Rar am cunoscut un loc mai trist: dupa plecarea ulti- mului vaporetto de la ora sase, o dati cu roiu- rile de turisti disparind, rdmii singur, avind drept interlocutor, pe insula marunta, cinci sau sase case si clopotnifa giganticé si nepa- satoare a bisericii Santa Maria Assunta. Te plimbi pe digul singurului canal. Se insereaza: deja apar luminile dinspre Burano si Mestre. ao .Viata nu mai aduce nimic. Noaptea te sugru- ma. La ora cinei, motoscafo-ul de la Harry’s Bar mai stirneste citeva valuri zbirniind pe canal, In lumina suspectad a farurilor, batrinele americance cu ochelari psihedelici stau cocd- tate pe tarm ca niste marfuri de contraband. Ti-ai da toate sperantele si viitorul pe deasu- pra numai s& poti intilni o figura tinara. La ce bun: nu se va ivi, Amdrit, urci in camera ta, sub privirea matroanei ce-si face socotelile zil- nice si-ti madsoaraé refluxul banutilor. Speram ca umbra atit de draga a lui Hemingway sa-mi dezvaluie citeva secrete ale iubirilor sale si ale largilor sale imbrdtisdri cu viata. Dar, la Torcello, umbra nu mi-a incredintat decit spai- mele, neputintele si disperarea sa. Chateaubriand a inteles cum trebuie s& te folosesti de Venetia: sé fugi, cu toate pinzele sus, dupa ce te-ai bucurat de ea doar citeva clipe. Cu cité frenezie a parasit-o fara sa-i lase ragazul de aryl inocula cu germenii sai. Si tot nu putem spune ca a scipat complet de con- taminare. De ce trebuia, oare, ca singura pa- Siune nefericité care patrunsese in aceasta ini- ma de piatra si dereglase mecanica acestui cal- culator indragostit, sd ia nasiere pe drumul de la Podul Suspinelor la Alhambra, unde avea ifftilnire cu Natalie de Noailles? Ce miasma, ce vint de nebunie venit din laguna ii va in- tuneca fubirea si-l va face sa serie, in pagini smulse Memoriilor de dincolo de mormint, acest lamento ratacit: ,,Un singur gind imi um- plea sufletul; devoram clipele: sub pinza co- rabiel mele nerdbdatoare, cu privirile afintite spre luceafarul de seara, fi ceream un vint care 30si md impinga mai repede si glorie pentru a ma face iubit. Naddjduiam sa gasese glorie in Sparta, la Sion, la Memphis, in Cartagina’ si s& o acduc la Alhambra. Cit de tare.imi batea inima in vreme ce acostam pe tarmul Spaniei! Acum, ci am trecut prin atitea incercari, mi-a mai pastrat, oare, amintirea? Ce de nefericiri au urmat acestui mister! Soarele inca le mai lumineazd. Dac&, pe furis, mai pastrez o clipa de fericire, ea este tulburatd, incé, de amin- tirea acelor zile de amagire, de vrajé si de delir? Batrinul revenit sa-si incdlzeasca oasele si amintirile la hotel Europa, pe urmele poleite’ cu aur ale ducesei de Berry, nu mai oferea prilejul unor pasiuni devastatoare. Cu capul plin de ambifii grandioase, ce risca, in fond, dac& oferea clipelor de fericire un mdadular secdtuit? Prudentul René accepta sé infrunte descintecele Venetiei la o virstA cind acesiea nu-l mai puteau atinge si nu-i mai puteau fi fatale. Singurul remediu adevarat impotriva Ve- netiei este orgia. Casanova gsi abatele de Ber- nis au inteles, dar si ei s-au dedat cu prudenta desiriului, apelind la travestiuri si mA&sti de carnaval. Dragostele lor fugitive nu au fost cunoseute decit de spionii Consiliului celor Zece, In plind zi, chiar Byron a indraznit sa - considere Venetia o tirfd. Iti trebuia orgoliul intreg al unui pair al Angliei pesedat de geniu ca sai transformi laguna in piscina si palatul Mocenigo in bordel. Greutatii zdrobitoare a is- toriel si privirilor somptuoase ale unor Tizian, Veronese, Tiepolo, Bordone sau Carpaccio el 31le raispundea cu sedinte de hydroterapie si par- tide de carti. {ti trebuia multa indraznealé pen- tru a reduce aceste umbre mari la niste simpli spectatori ai desfrindrii tale. Un dispret total " pentru artA prin care, singur, parvii la liberta- tea de a fi tu insuti un artist! Timp de trei ani, cit petrece la Venetia, castelanul exilat din Newstead Abbey isi arun- cd, prins de frenezie, focul sdu nimicitor asu- pra tuturor fapturilor. In palatul sdu nu se mai stie cind e zi sau e noapte. In acest oras ce se iveste dinire miastinile bolnave de la rdscrucea dintre Orient si Occident si inflo- reste ca o ultima infrumusetare artisticd a sfir- sitului lumii, poetul ardea o daté cu pasiunile sale, In fata declinulut care avanseaz& cu pasi repezi, lord Byron si femeile sale damnate dan- seaza o bacchanala. Acest declin va da legen- dei sale frumoasele aripi Intunecate. | Byron a creionat primul portretul scriito- rului care nu triseazd, care trebuie sA plateascd ‘cu propria sa persoand, sa sufere in viata sa chinurile personajelor sale imaginare, sa fie primul care experimenteazd sensibilitatea pe care o exprima: Cu el, scriitorul se separa de omul de litere. Nu mai este mostenitorul unei traditii, campionul oricdrei categorii a culturii, fabricantul de isprava al versurilor sau pro- , zei, cinstitul si abilul f4citor de romane, mer- cenarul unui editor sau al unei gazete, poli- graful stipendiat de un teatru, scriitorul a de- venit, acum, eroul unei tragedii. Nu mai scrie cu cernealé ci cu propriul lui singe. Dar Byron este departe, deopotrivi, de poetii de curte care l-au precedat, si de artistul imburghezit, 32 ee ROR ROTobsedat de tirajul mare al cartilor si de ono- rurile fastului republican, care va aparea. Ar- tistul pe care-l intrupeazé este un om iesit din comun, nemultumit, lovit de blesteme, care nu cunoaste nici fericirea, nici odihna, nici sa- tisfactia. E un pasionat care-nu se alege din dragoste decit cu extazul, amardciunea sau dis- perarea. Si, In mod sigur, existA o ereditate byroniand in felul nostru de a fi nenorociti in jubire. Existé ceva care ne indeamna sa cre- dem ca nefericirea te face genial. O data cu Byron, artistul rupe odgoanele cu care este legat de societate. Intrd in luptaé cu ea. Se vrea deasupra legilor si conventiilor. Nu isi mai doreste o consacrare oarecare, Accept& sd fie un asocial, un raufacdtor al condeiului si inimii. Un aventurier avid de senzatii noi, de peisaje, de vise, simtindu-se stingherit atit in constringerea traditiilor aristocratice, cit si in principiile marginite ale moralei burgheze. Este un revoliat avid, cu toate acestea, de o glorie sumbré& si misterioasa. _ Din crepusculele orgiace ale palatului Mo- cenigo se naste, o daté cu Byron blestematul, un nou erou al sensibilitatii noastre moderne. Nasii Jui sint niste fantome: aristocratia care ia sfirsit, Venetia care moare. In chiar acelasi timp dispare eroul nemuritor al unei alte le- gende, Prometeul de pe Sfinta Elena, cu pin- tecul devorat de um cancer, a carui simfonie de glorie si de singe rdsuna, triumfatoare, peste ocean. : 33