IV SA SCRII CU PROPRIU-TI SINGE E un tindr lungan de doudzeci si sapte de ani, blond, cu privirea albastra, care va visa mereu sd fie un cavalier. Revine dintr-un ano- timp in infern care a consumat generatia sa cu incertitudinile asupra vietii, sensul frater- nitatii, betia animalicd a luptei corp la corp. In plus, el e insemnat: va fi, negresit, totdeauna” aparte. Student fiind, iubea cu prea multa pasiune ideile pentru a se plia tiparului con- formist al Scolii de stiinte politice, acest stan- tator al promovarii sociale; ca soldat, se plimba prin gaurile de obuze cu Marile Ode ale lui Claudel si cu poemele Sfintului Ioan al Crucii ciopirtite de srapnele. Pierre Drieu La Rochelle débare’ din razboi asa cum ai reveni pe tarm, cu precautie. Acest tindr elegant, iubind luxul 43Ca pe o a doua patrie, aruncd o privire nepa- sdtoare si deziluzionaté lumii inconjurdtoare. Ce sa faci? Eterna intrebare adolescentina adresaté zeitatilor destinului. fmpéartit intre amagirile vietii usoare si dispretul pentru aceasta societate In care domneste, nepasatoare, decadenta, nu stie pe ce drum sf o apuce. Nu mai vede limpede. Bijbiie. Se apleaca spre sine insusi. Revine ca pe o insuld salvaté in mod miraculos dup& marea furtuné a razboiului. Din identitatea sa retine, mai ales, marca so- cial4 de nesters. Se elibereazd de aceasta intr-o cdrtulie greu de clasificat: Starea civild. In acest eseu, pe rind, constatare, intrebare, marturisire si exorcism, gasim intreg spiritul lui Drieu. Tot, In afaraé de moartea sa ce arunca asupra-i aceasté seducatoare lumina neagra. Prima constatare amard a tindrului lasat Ja vatrd este tara sa burghezd, mic-birgheza. Aceasta obsesie va fi neagsansa pe care Drieu o va lipi peste existenta dublului sau literar, Gilles. Cind biografia apasd asupra destinului, cotidianul asupra visului, nici nu trebuie sa cauti prea departe explicatia: burghezia, Nici- odata Drieu nu va inceta s& se intrebe de ce el, care se simtea predestinat spatiilor imense ale gloriei, s-a ndscut in acest humus mediocru. Aceasté intrebare si-o va pune mereu. Cu _toaté fiinta sa, cu toate angajamentele sale patimase, cu toatd opera sa nu va Inceta sa imcerce evadarea din aceasta fatalitate care l-a facut sa se nascd in tabaéra acestei rase jpe care o dispretuieste, céreia ji apartine: burghezii. Se va impiedica mereu de acest nod de con- tradictii care-l face sd urascd ceea ce este: 44un om cu ereditate functionareascd, de pra- valias, cu orizontul marginit de o traditie fa- milialaé si socialé meschina, zgircité, prudenta: »Ma simt legat de acest determinism ingust de a fi nascut la Paris, in al zecelea arondis- ment, dintr-un tata din Coutances si dintr-o mama din Neuilly*. Viata si opera lui Drieu sini strabatute de mari miscdri de revolt& contra stirii civile. Cite tentative de a exista in afara acestci fata- litati! Chiar si cele trei tipuri umane cdtre care-si va indrepta visele si pe care le va schita el insusi in conturul decis si nehotdarit, totodata, al actelor sale, sint tot atitea moduri de a sfida lumea burghezd: eroul, artistul, misticul. Cind, la saptesprezece ani, ceva ce n-as putea numi intimplare a facut sé-mi cad4 in miini Gilles, am trait o revelatie coplesitoare. Ma ,gdsisem“, Drieu intrupa tot ce c&utam: model facut din eroism plapind, din: amagire deziluzionata, din eleganfaé apaticd, din noblete ascunsd sub masca ironiei, din indoieli pati- mase. Cit de mult imi placea aceasté ambiva- lenté care-l ferea de convingeri apdsdtoare, de spiritul seriozitatii, primejdie mortald pentru multi dintre cei ce ne stirneau admiratia. Si, in urma acestui lungan cu fruntea bombata ca o cupola, citeva carti amare si sfisietoare in care autorul isi facea rau cu o bucurie fe- roce, citeva femei, multe femei, de lume buna si de strad&, femei bogate, magnifice, goelete cu pinzele-n vint, spuma rafinata a unei Mittel- europa in perditie sau creaturi apdrute de pe noile continente, americane, argentiniene ca 45Victoria Ocampo; apoi, tot in urma lui, politica, pentru cd este o activitate periculoasa, mai periculoasé decit rdzboiul care o evita, dar mai ales pentru cad, asemeni razboiului, este creatoarea unei fraternitati. Drieu: nu pdrinte, ca Malraux, cu statuie ridicatd in plina glorie, -sau ca Montherlant, cu perfectiunea lui zdro- bitoare, ci un frate mai mare care, in afara indoielilor sale, nu se impune prin nimic si impinge delicatetea pind la a te convinge sa nu-l admiri. Mat presus de orice, m& seducea moartea sa. Ea dadea personajului unitatea care-i lip- sise. Ti autentifica ranile, restabilea un echi- libru intern intre viata si cdrtile sale. Datorita ei, a fost luat in serios. In general nu prea credem in cochetdria scriitorilor cu disperarea. Ei stiu c4 negrul ,,sta bine“, cA o inima ranita este mai miscdtoare decit o figura insufletita de bucurie. Si cit de tentati sint si abuzeze! Existenta amestecati a lui Drieu oferea un subiect pentru glumd; mondenitatea sa lasa impresia ca ar fi superficial, activitatea sa politica incoerenté, versatila, provoca ridicdri din umeri si faécea sé se creadd ca, pentru el, literatura nu era decit o pierdere de vreme. Sinuciderea sa a impus linistea: iata cd nu a trigat. Sinceritatea sa n-a mai fost pusd in discutie. A fost citit, in sfirsit, asa cum ar tre- bui sa fie citit orice scriitor: fara a fi-suspectat ca joacd o comedie. Acum, intrém in opera lui Drieu in virful picioarelor, cu mult respect. Ca si cum corpul sau lung s-ar odihni aproape de noi, cu o doza de veronal la capatii. Foarte rar un scriitor 46ne-a obligat’ ca, pentru a-i patrunde opera, mai intii sd petreaem o vreme in camera sa mortuard. Ne trece un fior cind citim, iesite de sub pana lui, cuvintele maarte, sinucidere, disperare. Ele n-au fost aruncate la intimplare, ca niste zorzoane romantice, pentru a impo- dobi un discurs. Ceea ce vedem curgind este chiar singele lui. -, Daca-l iubeam atita pe Drieu era si pentru c& a deschis un drum luminos peste ruine. imi placea aceasti moarte de invingdtor ce i-a pus in incurcdtura. pe calomniaitorii sai. Gaseam, in viata sa, o intrebare care ma har- tuia: Cum sd te porji ca un aristocrat intr-o lume rataté? Imi aducea dovada c& poti sd scapi otravurilor corozive ale mediocritatii sociale, umilintelor unui destin meschin prin magia literaturii. Pe acest Drieu il iubeam si nu pe celalalt, cel al antisemitismului, al colabordrii care — si nu introduc nici o apreciere morala, in acest rationament — mi-a parut inferior. Politica i-a largit orizontul vietii, dar i-a redus stilul. Cit despre ,,greselile“ sale, chiar dacé nu ele m-au atras cdtre opera sa, nu m-au impiedicat si io admir. Toate acestea par demodate as- tazi, ca vechiturile ideologice ale unei epoci revolute ,explozive vechi si rasuflate ale lup- telor anti — Dreyfus, cu care se juca fara sé ealeuleze in ce masura sint mortale. Eram sensibil faté de riscul pe care l-a in- trodus, in fiecare moment al vietii sale, in dragoste ca si in politica. Am descoperit nepede c& nu eram singurul care incerca aceasta fasci- natie. Exista o bisericd nevazutaé a prietenilor 47lui Drieu, legati de dreapta literara, dar fara a se identifica, neapdrai, cu aceasta. Era o francmasonerie cu parcursul sdu initiatic, cu parolele sale, cu fervoarea atit de particulara a mainoritatilor care adord,.in taina, un zeu. in timpul perioadei lungi in care cartile sale n-au mai fost reeditate, trebuia sd-l meriti pe Drieu. Ce emotie iIncercam, pe vremea aceea, citind unul dintre romanele aproape de nega- sit, cu copertele sale de epoca, dupa atitea drumuri facute, in zadar, la anticari. Trebuia, de asemenea, sd-ti mai procuri citeva repere obligatorii: Aurélien a.lui_ Ara- gon, Panoplia literaré a lui Bernard Frank, Trei pasi inapot de Henry Muller, Prezenta mortilor, de Emmanuel Berl. Uneori, imitindu-i pe cei mai fanatici, le ceream intilniri, sub tot felul de pretexte neclare, lui Berl, Muller, jut Bertrand de Jouvenel, asteptind sa ajun- gem la intrebarea care ma ardea: ,,Si Drieu?*. Fram intotdeauna uimit de inaltul grad de stima, de prietenie intactd, dincolo de diver- gentele politice, cu care erau impregnate ras- punsurile. Vorbind despre latura sa umana, doud cuvinte reveneau mereu:’ noblete, gene- rozitate, Curind am ajuns s4 ma interesez nu numai de cei care-] cunoscusera pe Drieu, dar chiar de ,,mostenitorii* si, de epigoni. Putini dintre scriitorii ce aveau doudzeci de ani spre sfirsi- tul raézboiului au reusit sA scape de fascinatia pe care, si eu, 0 incercam. Posteritatea ii era mai favorabila lui Drieu decit i-a fost viata. . Ar fi putut sf spund ca Gogol: ,,Numele meu va fi mai fericit decit mine*. ‘ 48Intii, Drieu este un print al nedesdvirsi- tului. Puternica seductie pe care o provoaca emana din acest sentiment cA n-a terminat, cu adevarat, nimic, nici viata, retezata de sin- ucidere, nici opera — ultimele capitole ale romanului siu Memoriile lui Dirk Raspe au fost intrerupte de moarte. Dar acest sentiment se intinde, la fel, si la iubirile sale, destra- mate brusc, ja prieteniile, in acelasi timp fi- dele si furtunoase, care se spairgeau ca si cris- talul, sau la angajamentele sale politice facute din entuziasme si din deceptii care si astazi il fae de neinteles. ,,Niciodataé n-am putut sa merg pind la capatul unei iubiri sau al unei prietenii“, repeta. Oboseala sau, mai degraba, nelinistea unuiom prea sensibil care vrea sa-si apere sentimentele de distrugerea lor inevita- bild, de fatalitatea esecului. Aceasta obsesie a egecului parcurge viata si opera. lui Drieu ca o lunga infiorare: esecul societatii care nu te mai sustine, dicreditata de renegari, impotolita in lasil&ti, aceasta este decadenta; esecul in dragoste este méarturia propriei insuficiente, a incapacitaétii de a retine aceste burghezoaice fugitive care, obosite de incertitudini, ajung cu iutealé la limanul cd- satoriei, esecul prieteniei, fermentul tuturor geloziilor, care nu ascunde decit pentru putin adevarata fata a urii fratricide. Aceste ratiri, insd, nu vin pe neasteptate, sint prevdzute, traite cu anticipatie, ele sint chiar confirmarea unei analize, a unei clarviziuni niciodata luate prin surprindere. Toate esecurile erau preva- zute de Cassandra hiperlucidi a eului sau si, de aceea, nu putea sa nu se bucure de ele ca 49‘de unicul sdu succes: nu a fost inselat in asteptark . Aldiuri de acest tinut al umbrelor, in opera lui Drieu exista si citeva lumini, licariri ale amorului fizic, ale camaraderiei, mai de- graba decit ale prieteniei. Mai paietic decit deceptia din dragoste ne apare, la Drieu, chinul pricinuit de prieteniile ranite: Aragon, Emmanuel Berl vor rémine o zona spinoas& si dureroasd. Va dainui doar o singura prietenie, pornité din stima si admi- ratie reciproca, prietenia cu Malraux care se va dovedi indestructibila. Dacd prietenia cu Malraux nu a cunoscut furtuna, este, poate, pentru ca ea insdsi era furtuna aleatuité din doua naturi violente, venind din polii opusi ai vielii politice, Nimic maj romantic, mai nobil decit aceste intilniri entuziaste Intre doi oameni care, nopti intregi, se conduceau unul pe altul prin Paris si care incercau sa fie lu- cizi intr-o epoca refuzind dialogul si in care fascisti sau comunisti isi ascuteau cutitele lungi sub faldurile steagurilor. Prevazind fur- tunile care ar fi putut sd-i separe, reuseau sa le depiseasci, fiind convinsi ca, dincolo de toate peripetiile, chiar dincolo de moarte, pri- etenia lor va supravietui. Erau cavaleri care impartdseau aceeasi admiratie pentru eroii lor. La Drieu, pasiunea pentru eroism nu este departe de atractia irezistibilA pentru moarte. Oare extazul eroului nu se invecineazA cu savoarea lumii de dincolo? Eroul este o fiint& de excestie, un ales dintre atitia altii, pregatit s4 intrechipeze un destin stralucitor. Apartine rasei conducitorilor si nu populatiei lipsite de 50 @har, imitindu-i pe cei mari, alcdiuind grosul ostirilor, Intr-una dintre cele mai frumoase_ carti ale sale. Comedia lui Charleroi, Drieu a ° surprins partea literard a mitului eroului. In mijlocul furtunii si al ciocnirilor de sabli, ni se ofer§ initierea in marea ceremonie a raz- boiului. Departe de a fi zdrobit de masindria ucigasd, aici are eroul revelatjia fortei sale, a propriului eu. In sfirsit, se apropie de supra- om. Chiar Drieu insusi nu va reveni, de-a lungul vietii sale, Ja raézboi ca la o rand, ci ca la o nostalgie. Razboiul i-a permis si wite rana sociald, cancerul mediocritaétii care i-a ras tineretea, scoala castratoare cu dascali preten- tiosi si nesemnificativi, familia destramatd de lipsa banilor, tatal iubit dar atit de putin ad- mirat, acestea sint adevaratele suferinte ale eroului care a trecut prin batalii ca printr-un divertisment al raului sau de viata. La toate acestea se adaugé visul de slorie al aventurii napoleoniene. Datoritaé lui rega- seste, Intr-o lume care doarme, ceea ce a putut sa reprezinte entuziasmul tineretit peniru un ‘erou iesit din comun: ,,Acesti oameni au cu- noscut o dragoste mare si totalé. Cu o pasiune nebund si fermec&toare au iubit un om, un zeu. Aceasté dragoste a umplut lumea si nu pot s& cred cé numele sau nu a rasunat pind la stele de unde, la un secol dup aceea, a venit si spre mine, copil mic, m&cinindu-mi noptile de veghe.“ ' Razbojul l-a facut pe Drieu sa tradiascit be- tia unui joc mare in care viata sa a fost, in acelasi timp, mizd si cistig. Un joé ucis de pacea dulcé gi morocdnoasd. Nu o suporta. Ea 51nu-i da nici un pretext sd-si exprime violenta interioara. Om de actiune, se ofileste daca-i lipsesc mobilul si cauza. Va cauta inlocuitori derizorii: femeile, politica. Femeile! Va seduce burgheze pentru a le tortura mai bine, pentru a-si manifesta dispretul fatéd de ele. Niciodata nu vorbeste despre ele fara s4 foloseascd vorbe crude: ,,Sint burgheze care, inainte de toate, tin la mintuirea lor personala“. Femeile care-l obsedeazd se aflA la cele doud extreme ale so- cietatii: femeile bogate, pe care Je stringe in -rate cu disperare, si prostituatele, adevarul gol-golut al raporturilor platite. Totusi, marele surogat al razboiului va fi politica. O va tot repeta: ceea ce ii place in viata publicé este fraternitatea, caldura animalica a mitingurilor. Pe masura ce amintirea rdzboiului se va stinge, Drieu o va regasi, pe cai misterioase, cu Do- riot la Saint-Denis si in anonimatul vulgar al bordelurilor. Scrierea, pentru Drieu, va fi modalitatea privilegiaté de a se ausculta interior si de ase regadsi in unitatea divind pe care mereu a cau- tat-o acest intelectual ros de contradictii. De la primele sale poeme, pe care le publicd sub titlul revelator de Interogatii, pina la jurnalul pe care-l va tine chiar si in ziua mortii, nu Inceteazd sd-si ia pulsul, sd se examineze, sd eaute adevdrul care-i unifica viata dincolo de actiunile sale contrare, avortate. Gilles, dublul sdu, va fi caricatura monstruoasa si fraternd: mul mereu atras de actiune dar care nu ajunge nicdieri, Un Drieu, dar lipsit de acest ajutor care salveazi literatura: talentul. B ceva romantism in modul'in care revine mereu 52asupra ratdrilor victii sale, ca si cum acestea singure i-ar fi dat dreptul la forma superioara de reusité: aceea a artistului. Urind fericirea, aspiratia cilduta a burghezilor, rupe, din nou, legdturile cu originile sale. Chiar daca, sub pana ga, mai gdisim citeva regrete: ,,Folosindu-ma pe mine insumi ca personaj de roman, nu ma consolez ci nu am reusit sé ma implinesc*. Teritoriul de experimentare al operei. lui Drieu este burghezia. Carjile sale, in ansam- blu, s-ar putea intitula Visditoarea burghezie. Sint reprezentate toate tipurile: burghezii bo- gati si ruinatii, ratatii, ambitiosii si veleitarii, toti, in felul lor, se impotmolesc in termenul mocirlos al originii lor sociale. Pentru ei a fost creaté o lume molcuta, confortabilad, care ‘le paralizeaz& vointa. Cei care nu doresc sa faca bani se distrug privindu-se doar in oglinda societafii care reflect&é extraordinara lor me- diocritate. Le lipseste idealul, singele, gustul autodepiasirii. N-au nici generozitatea celor de jos, nici vestigiile de ideal al cavalerilor pe care le mai poti depista, astazi, la anumiti aristocrati. Drieu uraste aceasta rasi de bur- ghezi degenerati, obositi fizic, sceptici si orgo- liosi, a cdror reprezentare politica este radi- cal-socialismul si al caéror bard este Edouard Herriot. Nu aceasta este Franta sa. Drieu, mic — burghez nascut prea tirziu intr-o lume prea batrind, deziluzionat, dar mereu obsedat de glorie! Cum sA nu-i fi atras pe toti orfanii ideologiilor care se regasese in intrebarile sale. Aceste capete mereu adoles- centine si-au gdsit un frate mai mare care a tre- cut, si el, prin aceleasi confuzii, politice si lite- 53rave, prin aceleasi visuri angajante, prin aceeasi singuratate profunda si deznadejde, si patima in fata acestui secol pe care nu-l mai luminea- zi marile epopei ale spiritului si ale armelor.. ' Drieu a vrut sa tradiascd pind la capatul con- tradictiilor sale. Le-a ramas fidel lor si citorva manii de aristocrat ratat: cravatele frumoase si femeile abandonate -- e o trdsdturad a lui si nu iubeasc§ femeile decit atunci cind ele nu mai au nevoie de el. Si-a plimbat silueta de adolescent tindr si imbufnat, in aceasta lume in descompunere, mereu deceptionat de faptele sale, prea departe de ce visase, si a hotarit ca, mdcar, sd tréiascé si sd moara cu eleganté. Ne-a ldsat mogtenire incertitudinile sale de invins. Si acest sfat: dacd e vorba sé tréiesti, nu existi nici o reteté, poate doar aceea cde a o termina curat. ' La mormintul siu din cimitirul Neuilly, incerci un sentiment de frustrare. Este oare adevarat ci se odihneste chiar acolo? Acest banal loc de veci nu este exact acela pe care ni-l imaginém pentru un om care a parasit viata doar pentru a o bintui. Niciodata un mort nu ne-a lisat impresia aceasta cd ar calédtori mereu, ci rdtaceste pe strazi si in suflete, ca priveste peste umédrul celui ce-l citeste. De aceea, Dricu reprezinté un fel de model, un monument al sinucigasilor al cdrui exemplu ne spune cd trebuie s& ascundem otrava pentru ci nu e bine si ajungé pe miinile oricui: ade- sea, moartea sa i-a regizat viata. Ca si cum nu ar fi f4cut gestul fatal decit pentru a exista, mai bine, sub aparenta cetoasé a unei fan- tome seducatoare.