- IMPARATUL DISPERARIT »Gloniul care ma va ucide va purta numele meu, Aceast& sentinf& pecetluita de orgoliul impetuos, despre care Stendhal miarturisea ca nu-i intelege sensul, se dezlantuie intr-o ploaie de semnificatii. Ea ar putea servi de epigraf pentru gestul tuturor sinucigasilor: curajul pe care il extrag din nefericire fi conduce la apo- geul constiintei de sine, acolo unde se intil- nesc cu marii cuceritori. Ea isi dobindeste infelesul deplin. daca fi cunosti autorul: Na- poleon o pronunta atunci cind maresalii sau soldatii sai {1 implorau s& se indeparteze din miezul bataliet, acolo unde fi placea sA sfideze moartea. Niciodaté ‘mindria de a fi st&pinul absolut al vietii. sale nu a fost atit de puter- nica; niciodaté nu a indraznit cineva sa strige 34 0CS*<“‘<aiit de sus si tare ca nu poate fi pedepsit de nici o arma intimplatoare, de nici un merce- nar al hazardului, ci de un decret promulgat de zei. Acesta e impdaratul tinuturilor de sub soare care nu admite un alt judecator decit stapinul imp&r&tiei umbrelor si care isi stie mdasura secreté a traiectoriei sale teresire. Viata glorioasd a: lui Napoleon infloreste intr-o parantezd care se deschide si se inchide asupra sinuciderii. Mai putin importa daca e vorba de un act ratat sau de o dorinta treca- toare. Conteaza doar tentatia, singura care, la douadzeci de ani distanta, nu reuseste sd ras- toarne in neant acest monument de vointa. Tindr locotenent de artilerie in virsti de 17 ani, apartinind regimentului La Fére, in garnizoana Valence, Bonaparte gindeste sd o termine cu viata. Il copleseste sentimentul ese- cului, cel care intéreste hot&rirea oamenilor mari: proscris In tara sa, exilat, vazind cum ise duc punctele de sprijin, se teme cA viata nu va fi niciodaté egalé cu visele sale; medi- ocritatea il dezgusta. Se simte sufocat de pu- terile sale tinute in friu, prizoniere ale mo- . mentului. Adolescentul nelinistit (care va ramine mereu neschimbat) se simte coplesit. Atit de multe vise si atit de putine mijloace de a le raémine fidel! Decit si le trddeze, pre- feraé s& moara. Serie: ,.Mereu singur In mijlo- cul oamenilor, ma fntore pentru a visa cu mine insumji si a m& abandona melancoliei mele s4- natoase. Spre ce directie este intoarsé ea as- tazi? Directia mortii. Ce nebunie, ce fervoare’ mé& indeamnd sé ma distrug? Ce sa fac in 35lumea aceasta? Fiindca tot trebuie s4 mor, nu e totuna daca imi iau viata?“ . Credea ci a uitat aceasta tentatie a ‘sinuci- derii. Dar ea va ramine pitita Intr-o cutad a sufletului sfu ca un jaratec ce asteaptd s& se reaprindd. Cind si gaseascd timp sa se gin- deascd si la asta? Actiunea il devoreazd, Se joaca cu tronurile, remodeleaza harta Buropei, nu viseazd la Moscova decit ca la o trambulina spre Orient, spre aceastd Indie atit de scumpa, unde ar fi vrut sd intilneascad urmele lui Alexandru, si spre care i-a fost taiat drumul de infringerea de la Saint-Jean-d’Acre. Cala- reste in galop prin ploaie, pe zipada, dar, me- reu, inaintea sa, este galopul nebunese al ima- ginatiei sale: Viata sa zbuciumata nu-i da nici o clipa fs ragaz. Va trebui ca visul sa se des- trame, periul s& se prdbuseascd, Franja sa fie cotropité, pentru ca jarul ingropat vreme de doudizeci de ani si izbucneasea: la Arcis-sur- Aube, in timpul campaniei din Franta, in frun- tea unei miini de ofiteri, atac&é piné-n inima lor hoardele cazace. Asemeni lui Cezar, in batalia de la Munda, cauté moartea. Zadarnic. Citeva zile mai tirziu, pe 12 aprilie, se afla la Fontainebleau. Noaptea este luminata de faci. Vintul puternice al infringerii i-a risipit pe curteni. Numai garda fnarmaté vegheaza sub ferestrele castelului. Peretii largi ai edi- ficiului imaginar pe care la construit se na- ruie: tradarea maresalului Marmont, duce de Ragusa, tradarea maresalului Ney, duce de Elchingen, print de Moscova, tradarea lui Cam- bacérés, Oudinot, Lefebvre, Moncey, trddare... Citiva credinciosi, doar, in jurul lui: maresalii 36Caulaincourt si Macdonald, contele de Turenne. In acest palat peste care se prdvale dezolarea, legenda destramata face loc cirtelilor si soap- telor nebune. Se vorbeste de asasinat. Se eva- lueaza& riscurile furiei populare. Oceanul mari~ lor cuceriri a disparut: a rémas refluxul puterii in&molite in ostilitate. In acest moment, Napoleon isi descopera rana deschisd raémasa din adolescentaé. Intr-un sdculet de tafta neagrd, legat in jurul gitului, poarta o fiolA de otrava: laudanum, strigoaie, beladond. I-o pregatise chirurgul sau, Yvan, In Rusia, dupa strigétele de victorie de la Malo-Jaroslawetz unde era cit pe ce sa cada in miinile cazacilor. Este doza folosita de Con- dorcet si cardinalul de Loménie. Fiola aceasta nu l-a mai parasit de atunci. I-a batut pe piept, lingd inima, in toate cavaleadele in- fringerii. In plind noapte, Napoleon duce otrava la buze. Apoi se intinde si asteapta. La trei dimi- neata, durerea ji sfigie pintecele. Simtindu-si sfirsitul aproape, il cheama pe Caulaincourt. Maresalul il zdreste, culcat in penumbra, abia jluminat de o candelda. Napoleon ii iIncredin- teaz& o scrisoare pentru imparateasd. li spune: ,Dati-mi mina dumneavoastra“, apoi, , Imbrati- sati-ma“, Maresalul plinge. Impdaratul fi adre- seazi ultimele sfaturi: ,,Peste putind vreme nu voi mai fi, Duceti impdrdtesei scrisoarea mea; Pastrati-le pe ale ei in portofelul in care se afla, pentru a le inmina fiului meu cind va fi mare...“ Suferinta creste. Fata i se crispeaza. Febrei ii urmeaza sudoarea rece, Cu o voce slaba. 37obosité, suspind: Ce greu este sd mori; sint nefericit cA am o constitutie ce respinge sfir- situl unei viet? intirgiind si vind“. Voma il intrerupe. fi cere doctorului Yvan o doza de otrava mai puternicd. Acesta refuzd si pdra- seste camera tulburat: in vestibul e doborit de o crizd de nervi. Mai tirziu, impdratul va cere degeaba slujitorilor sii o mind de cdrbuni aprinsi pentru a se asfixia. La unsprezece dimineata iese victorios din lupta sa corp la corp cu agonia. Fata sa palida purta urma acestei inclegiari. fl primeste la el pe Caulaincourt: ,,Voi trai, pentru ca moartea nu mai vrea si mi ia nici din pat, nici de pe cimpul de batalie. Dupa astfel de intimplari voi avea mai mult curaj si infrunt viata. Voi serie istoria celor bravi...“ Deodat&, a pdrut cai se adinceste intr-un vis. Daca este condam- nat sa trdiascd, atunci inseamna ci minunea lui nu s-a incheiat. Ce fel de glorie fi va re- zerva viitorul? Deja incepe sd-si fortifice ma- runtul teritoriu de sperant& pe care il alun- gase vitregia soartei. Un sprijin cit de mic din partea realitatii ii este suficient imaginatiei sale pentru a se langa catre alte cuceriri, pen- tru a construi, pentru a deschide portile altor lumi. Sinuciderea, al cdrei gest Napoleon i] schi- tase. de doua ori, fi apare acum ca o aberatie a facultatilor sale mintale, ca o crizi brusca de abdicare de la sine insusi. Intregul sau comportament, toaté viata sa o resping. Acest barbat al vointei nu mai are sentimentul ca-si apartine. Experienta sinuciderii a facut-o printr-un accident, impotriva naturii sale pro- 38 -funde. Acum nu mai este liber s4-si puna capat existentei. Data mortii sale este scrisa in car- tea cea mare de Sus. Rolul s&u este, tot mai clar, s&4 domine fortele obscure, umbrele, ha- zardul, irationalul. De ce s-ar abandona mortii? Pentru ce beneficiu iluzoriu? Cu moartea va purta cele mai inversunate lupte pentru a-si impune legea visului sau. Fiecare batalie pierduté sau cistigaté avea marca cifrului séu negru. Fiecare atentat de- jucat inlatura cite un nou asalt. Imperiul si l-a fnalfat pentru cA a reusit si stapineasca fortele mortii anarhice, in timpul Revolutiei. Moartea este dugmanul sdu. Pentru a-i invinge puterea imensd ar fi ridicat, daca ar fi putut, si ar fi coalizat o blocada continentala. Sa abandoneze lupta ar fi insemnat sd se lase in seama curentilor destructivi pe care moartea i-a organizat. A se alia, insa, cu moartea fn- semna sd-si trddeze iIntreaga opera. Sinuciderea fl irité la fel ca si dragostea. Doud dizolvante, doud tentatii iluzorii care, sub farmecele lor, ascund cele doud pofte de- voratoare ale naturii: impulsul de a da viata, pornirea de a se distruge. Pentru el, sinuci- derea din dragoste reprezintd visul unui vis, cea mai nebuneascé si mai nefasta dintre hi- mere. Tocmai de aceea, intr-o proclamatie caitre armata din Italia, blameazd gestul gre- nadierului Gobain. Ordond s& fie trecute pe ordinul de zi al garzii urmatoarele: ,un soldat trebuie s4 stie sf-si Invingd durerea si melan- eolia pasiunilor; curaj adevdrat este si atunci cind suferi necazurile sufletesti, cu demnitate, ea si atunci cind stai nemiscat sub gloantele 39baterieil dusmane. Abandonindu-te fara sa rezisti, omorindu-te ca sa te eschivezi, inseamna sa pardsesti clmpul de batdlie inainte de a fi invins“. E fantastic sd vezi aceasté tema reinviind in noaptea inghetata care a precedat Auster- litz-ul! intreaga armatad, al cdrei mars a facut s& se zguduie podurile Rhin-ului, cei veniti din Boulogne, din Olanda, din Hanovra, as- teapta, infometati, pe acest pamint ai Moraviei, ciocnirea cu fortele austriece si ruse. In lipsa hranei, riuri de alcool curg prin bivuacuri. Napoleon, stabilit Intr-o cdscioaraé de chirpici, fara usi si faérd ferestre, care domind platoul de Ja Pratzen, cineazi cu seful statului sdu major. Masa imperialad este asezatad: pe o lung& fata de mas& alb& strdlucese tacimurile de ar- gint. Imparatul se multumeste cu cartofi si ceapa. Afara, fn intuneric, santinelele opresc orice umbra si cer parola: ,,Arcole... — Rivoli®. Tmpdratul incearc&é un sentiment de satu- ratie faté de realitate: n-a incetat sd constru- iascé planuri de batdlie, sa calculeze, si ma- soare, sd compare. Are nevoie de o incursiune in imaginar. [1 intreabaé pe Junot, despre viata teatrala a Parisului. Se discuté despre Tem- plierii, piesa lui Raynouard. Dintr-o data se aprinde: ,.Un singur caracter este definit in acesti templieri: acela al omului care vrea sa moard. Asa ceva nu existé in natura, asa ceva nu merité sA faci. Trebuile s4 vrei s& traiesti si sd stii s& mori‘. Tace, apoi il evocd pe Cor- neille: ,,Politica trebuie s& fie marele resort al tragediei moderne. Ea trebuie sA inlocu- 40jasca, in teatrul nostru, fatalitatea antica. Aceast4 fatalitate care-] face pe Oedip crimi- nal, fara sA fie vinovat.. .“ Cu imaginatia insufletita, revine la infrin- gerea de ja Saint-Jean-d’Acre, sfirsitul visului sau orientat. In ajunul uneia dintre cele mai zdrobitoare victorii ale sale, dezmiard& fnfrin- gerea: ,,Dac& as fi cucerit Acre, as fi luat si turbanul. Soldatii ar fi trebuit sa-i imbrac cu galvari si nu i-as mai fi expus in batalii decit in cazuri extreme. As fi f4cut din ei batalionul meu sfint, soldatii mei nemuritori. Cu ajutorul Arabilor, Grecilor si Armenilor as fi terminat razboiul cu Turcii. In.locul unei lupte in Mo- ravia, as fi cistigat batalia lui Isus, m-as fi Incoronat imparat al Orientului si as fi revenit la Paris prin Constantinopole“. Apoi, iese fn noapte. Merge sd inspecteze ultimele pregatiri. Coborit de pe cal, se asaza pe un ciot. Un grenadier aprinde un somoiog de paie ca sa-l vada. Vecinul sau il imita. In curind, intreaga armata se aprinde. Focurile ilumineaza indltimile platoului Pratzen, se vad de la Girzikovitz la Schlapanitz, pe drumul de la Brtinn Ja Olmiitz, Surprins, zipacit, inamicul crede ca e un atac, apoi cd e o retragere, Ce loc ocupd, inca, sinuciderea in spiritul acestui om care inainteaza printre soldatii sai ce tin, in bratele intinse, somoioage de paie aprinse si fl aclama&? Luminile acestea sporese intu- nericul, ca si cum, miile de suflete ghicindu-si soarta ar si straluci, deja, In constelatia mortii. Pe Sfinta Elena, in afara oricdrui cimp de actiune, gindirea sa o ia raznd. li reapar in faté toate contradictiile care s-ar fi rezolvat 41prin cuceriri. Este constient cd, dupa succese nemaiintilnite, intrate deja in legenda, ofera posteritatii tabloul maret al unei nenorociri jesite din comun. Dupa o tinerete aspra si tra- icd, un sfirsit asemandtor ii incadreaza gloria. ntr-o zi, abatut fiind, ii marturiseste, totusi, ducelui de Rovigo: ,,Am avut citeodata dorinta sd va parasesc si cred ca nu e greu si faci asa ceva. N-ar fi trebuit decit sd-mi pierd cum~- patul si v-as fi lasat singuri. S-ar fi terminat totul si v-ati fi dus la familiile voastre; cu atit mai mult cu cit principiile mele interioare nu m-ar fi oprit deloc*. Dar, a doua zi, nu se mai gindeste la asta. Dac& revine asupra subiectului mortii sale, 0 face cu detasarea unui artist care ar dori sa-si retuseze autoportretul. -Cintdreste efectele: mort la Moscova... mort la Dresda... Nu, ar fi trebuit si moara la Waterloo — »dragostea poporului, regretele sale!“ Sinuciderea lui Napoleon! Ce aripi negre ar fi dat legendei sale! Mai frumoase, oare, decit cele pe care i le-a dat agonia lungd pe o stincd pierduta? Ea ne face doar s4 visam asupra unuia dintre marile mistere ale puterii. Anume, ci o asemenea energie de invingator, o atit de impresionanta fervoare de a trai, pe care nu au putut si o indeparteze ‘decit cu greu fortele unei Europe coalizate, ar fi fost cit pe ce sd se sterga de pe fata pamintului, intr-o- seard de disperare, prin simplul efect al unei fierturi de plante veninoase. 42