OBICEIURI ȘI TRADIȚII DE IARNĂ LA ROMÂNI

Obiceiurile calendaristice la români sunt bogat reprezentate în folclorul literar, fiind legate
de munca desfasurată în cadrul ei natural.
Obiceiurile tradiţionale care ocupă un loc aparte, prin durata şi amploarea lor, sunt cele
legate de sărbătorile de iarnă, numite şi sărbătorile schimbării anului. Ele acoperă, la cumpana
dintre ani, două săptămâni pline (24 decembrie-7 ianuarie) şi au ca puncte centrale Crăciunul şi
Anul Nou. Acum se face cunoscut repertoriul lor bogat şi colorat, care cuprinde: colindele (de
copii), pluguşorul, umblatul cu steaua şi cu sorcova. Prin aceste creaţii, sărbătorile religioase sunt,
pentru întreaga creştinatate, prilejuri de manifestare a bucuriei, recunoştinţei, a credinţei în
Divinitate, momente de purificare spirituală şi apropiere între oamenii de toate vârstele . Copiii
însufleţesc aceste sărbători, pentru ca ei sunt ,,actorii’’ şi ,,beneficiarii’’ principali, chiar dacă sunt
însoţiţi şi de maturii predispuşi să retrăiască vârsta neuitată a colindatului şi rostirii pluguşorului.
Cei mici trăiesc din plin şi sincer sentimentul religios exprimat în creaţiile amintite, fiind influenţaţi
în credinţa şi conduita creştinescă.

Printre cele mai frumoase obiceiuri de iarnă amintim:

SFÂNTUL ANDREI
Românii îşi sărbătoresc patronul spiritual, pe Sfântul
Andrei, la 30 noiembrie. Întâmplarea a făcut ca Ziua Naţională,
1 Decembrie, momentul unirii provinciilor româneşti, să se
celebreze a doua zi. Iată acum că, cele două componente,
spiritualul şi istoria, se alătură pentru a fi comemorate în
momentul în care postul Crăciunul este în toi , natura şi
individul pregătindu-se deopotrivă pentru naşterea
Mântuitorului.
Iarna este sobră, plină de privaţiuni şi primejdioasă, dar sărbătorile acestui anotimp, cele mai
spectaculoase din tradiţia românilor, prefigurează parcă clipele în care totul va reveni la
viaţă.Noaptea din Ajunul Sf.Andrei este destinată unor obiceiuri, poate antecreştine, care să asigure
protecţie oamenilor, animalelor şi gospodăriilor. Ţăranii români le-au pus sub oblăduirea acestui
sfânt, tocmai pentru ca ele trebuie garantate de autoritatea şi puterea sa.

SFÂNTUL NICOLAE
Decembrie vine cu sărbătoarea, atât de asteptată de
copii, a Sfântului Nicolae. Căţi dintre noi nu au aşteptat cu
înfrigurare dimineaţa de 6 decembrie pentru a se uita dacă
Moşu' a lăsat ceva în ghetele pregătite de cu seară? Este posibil
să fie un împrumut din ţările catolice, unde Moş Crăciun este
cel care pune daruri în ghetele sau ciorapii anume pregătiţi.
Copiilor din România li se poate întâmpla ca Moş Nicolae să
aducă şi câte o vărguţă ( pentru cei obraznici). Rolul de
ocrotitor al familiei cu care a fost investit de religia ortodoxă îi
dă dreptul Sfântului Nicolae să intervină în educaţia copiilor.
 PLUGUŞORUL
Pluguşorul este obiceiul legat de sărbătoarea Anului Nou.
Acestă creaţie populară este încadrată de folclorişti în poezia
descriptivă care exprimă un ritual străvechi , moştenit de la
români. La români, pluguşorul este răspândit în Moldova,
Muntenia şi Oltenia
Caracterul agrar al obiceiului se vede şi în mijloacele care
însoţesc rostirea versurilor: plug, buhai, tălăngi, pocnetul bicelor.
Actul magic este simbolizat de ,,prima brazdă’’, iar cel poetic de
descrierea muncilor agricole. Fiind un obicei agrar redat imagistic
printr-o urare de Anul Nou, el este simbolizat printr-un plug tras
de doi sau mai mulţi boi.
Pluguşorul tradiţional conţine elemente ale etnogenezei poporului român, ceea ce constituie, prin
Traian şi Dochia, pilonii de bază ai unuia din miturile fundamentale ale poporului român.