' \

).fg $ 01 ( 3 * $ V a M u t r t w . '.4 9 4 $ , O Jahil*- M j i o X uhvu » C hA cx.ua/et,

‘Serial. H 9 L' 'IW l i PREŢUL UNEI FASCICOLE 5 LEI. Fascicola No. 1.

ROMÂNIA IN TIM PUL RĂZBOIULUI

1916 — 1918
I ROMULUS SEIŞANU, 1 I O STAŞULUI ROM ÂN, FĂ U - 1

1ALEXANDRU RAŢIU | A P R IL IE 1919. R IT O R U L R O M Â N IE I M A R I.

CUPRINS: Regele Ferdinand I (biografie, portrete, autografe). — Regina M aria (biografie, portrete, au­
tografe). — Principele Cardl. — In troducere: înm orm ântarea unui tratat. — Consiliul de Coroană dela S i­
naia. — C astelul Peleş (ilustraţie). — Un tren german. — Campania naţionalistă. — Convenţia cu R usia din
30 Sept. 1914. — 0 m isiune rom ână la Paris (ilustraţii). — La Roma. — « Trecutul » de dr. C. I. Istrati. Ge­
neralul Pau la Bucureşti (ilustraţie). — încercuirea imperiilor germano-austro-ungar (ilustraţie). — N . Fili-
pescu. — « W ilhem II» de Take lonescu (autograf). — «G ardianii um anităţii » de Saint-Aulaire. — Ducele de
Luynes despre R om ânia (autograful) «Sora noastră R om ânia » de Robert de Flers. — Ofensiva Brussilow.
Incidentul dela M amorniţa. — 0 notă diplom atică austro-ungară. — Negocierile dela Bucureşti. — O comuni­
care a Baronului B u ria n (ilustraţie). — Tratatul dela 4117 August 1916. — Convenţitmea m ilitară. — In ajunul
războiului. — Consiliul de Coroană dela Cotroceni (ilustraţie). — Declaraţia de război a Rom âniei îm potriva
Austro-Ungariei, — Austro-U ngaria în 1916. — Mobilizarea (cu ilustraţii).— Armamentul, — Starea de asediu.—
I. G. Duca (autograf). — Cenzorul (caricatură). — Guvernul rom ân din 1916 (portrete). — Proclamaţiile Regelui
Ferdinand I. — Generalul Zottu (portret). — Generalul D. lliescu (portret). — Planul de operaţii român. Gru­
parea forţelor române. — Generalii Culcer, Averescu, Presan, A slan (portrete). — Rezerva generală strategică.
S itu a ţia m ilitară pe frontul rus şi macedonean. — Cooperarea ruso-rom ână (ilustraţii). — Consecinţele intrării
Rom âniei în război. — Crucea roşie română. — Rom ânia în 1916. — Transilvania. — Teatrul de operaţii tran­
silvănean. — A rm ata din Orient. — Numeroase ilustraţiuni după documente fotografice. — Piese adm inis­
trative. — Suplim ent ilu stra t în culori.

L.

/ _

±0

Ai» ttV U -O A •\A /\ A KX Ìa A ■

'
i

\ I
\ I
 PENTRU CETITORII
EXP LIC A JIU NI
Scopul luCrărei. —- 1. Să retrăească în ochii tuturora, prin
fidelitatea pieselor reproduse, prin autenticitatea execuţiunei lor
incidentele cele mai vii şi caracteristice din timpul campaniei,
fie pe front, fie în spatele frontului.
2. Să povestească în mod obiectiv, prin mijlocul imaginei,
ca şi prin comentarii succinte, pe deplin controlate, toate fazele
campaniei, respectându-se adevărul istovic . Tjn istoric succint
al operaţiunilor militare ; amintirea luptelor la care a participat
fiecare regim ent; manifestaţiunile vieţei româneşti din punctul
de vedere politic, artistic, literar şi teatral ; naraţiunea prin
imagine şi documeute; o oglindă a zilelor de durere şi glorie
prin care am trecut, — iată ce va fi «Rom&nia in timpul răz­
boiului 1916 — 1918*.
Textul. — Metoda logică a povestirii atâtor evenimente de
ordin diplomatic, militar, politic, social etc., întâmplate în tim­
pul marelui nostru război, este în primul rând: coordonarea e-
venimentelor în ordinea lor cronologică, căci numai astfel ne
putem da seama de evoluţiunea lor. Pentru ca această lucrare
să aibă adevăratul ei caracter, autorii au avut şi vor avea grija
să păstreze o desăvârşită obiectivitate în naraţiunea şi comen­
tarea evenimentelor, ferindu-se să emită judecaţi în raport mai
mult cu spiritul lor, cu concepţiile lor proprii, deeât cu reali­
tatea absolută. Naraţiunea se ţa baza pe documentul istoric şi
piesa fotografică.
Cum evenimentele din partea întâia a campaniei, au evoluat
într’un mod, pe cât de tragic, pe atât de capriţios, numai po­
vestirea succintă şi metoda crononogică, pot permite cetitoru­
lui — chiar puţin iniţiat în arta militară — să ’gi dea bine seama
de desfăşurarea lor.
In toate chestiunile, reproducerea pieselor fotografice şi harta,
yor-completa textul.
7 Ilustraţiile.— 0 abondentă cantitate de reproduceri fotografice,
gravuri, hărţi şi planuri, însoţite de legende explicative, vor
îmbogăţi aceastră lucrare.
Nu numai fotografia cu vădit interes istoric, din punctul de
vedere militar, dar şi fotografii de alt gen ; gravuri ; tablouri
cu adevărat artistice, şi în legătură cu evenimentele întâmplate
în anii 1916 — 1918, pe care le vom publica, vor face din
«Rom ânia în timpul războiului 1916 — 1918», o carte inte­
resantă şi instructivă pentru orice bun român.
Tabloul de onoare. — Pe lângă publicarea în text a faptelor
eroic e __care au ilustrat războiul nostru pentru dezrobirea nea.
mului — vom publică un tablou de onoare al tuturor bravilor
noştri, care în timpul campaniei au primit distincţiuni pentru
faptele lor vitejeşti, pentru spiritul lor de jertfă, pentru dra­
gostea lor faţă de patrie.
H T E N Ţ IU N E ! cetitorilor cu n u m ă ru l,.că în caz de lipsă a u n ei fascicole, sau a
T oate fascicolele au paginaţia în continuare, cu scopul de a
form a UN SINGUR VOLUM.
, O dată cu ultim a fascicolă se va pune separat în vânzare o Co­
p e r tă specială pen tru întregul volum , artistic executată. D-nii
a b o n a ţ i vor prim i această copertă, în costul abonam entului.
TABLOUL DE ONOARE, va avea o num erotaţie a parte şi el va
fi pus la sfâ rşitu l lucrărei de oarece te x tu l lucrărei nu poate fi
întrerupt.
„ROMÂNIA IN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918 “ va apare
în fascicele deocam dată lunare. Im ed iat ce îm prejurările vor per­
m ite ea va p utea apare cu u n îndoit num ăr de pagini (64 pagini).
NOŞTRI
Numele tuturor aceşti demni fii ai patriei trebuesc gravate
pentru totdeauna în inimile noastre.
... Egregias animas qui sanguine nobis
Hanc Patriam peperere suo...
Să părăsim indiferentismul bolnăvicios, egoismul distrugător
de energii, — să învăţăm a avea cultul eroilor, după cum l’au
avut strămoşii noştri.
Ve-ţi găsi în această carte şi povestiri de fapte dureroase :
bătălii perdute, retrageri, pământ strămoşesc ultragiat de duş­
manii neamului românesc. Să nu uităm că şi în partea întâia
a campaniei şi în partea a doua. soldatul român a fost însu­
fleţit de acelaş cald patriotism, de acelaş spirit războinic, de
acelaş ferm caracter.
In retragere, — el nu şi-a perdut cumpătul; în avântul iz-
bândei, — el nu s’a îmbătat de deşertăciunea gloriei. El şi-a
făcut datoria ca soldatul-gardian din Pompei: a ramas credin­
cios la postul lui de onoare, pe deplin conştient de înalta lui
misiune, — disciplinat nu prin şcoală, ci prin propriul lui in­
stinct, prin curata şi aleasa lui conştiinţă.
Soldatul român din 1916 — 1918 a înscris cele mai neperi-
toare pagini în istoria neamului românesc şi a umanităţii; căci
el a trecut cu onoare deplină cea mai cumplită epocă din isto­
ria umanităţii. \
Dela Cerna până la Nistru s ’a desfăşurat o măreaţa epopee
despre care azi, nu ne dăm poate încă bine seama, de oarece
am fost actori şi spectatori, suntem încă prinşi întrânsa şi ne
lipseşte ciasul rezervat meditaţiunii. Poate că prezenta lucrare
va chiema ciasul medidaţiunii pentru toţi.
R. Seişanu
Bătăliile dela Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, vor avea un is­
toric complet, cu naraţiunea operaţiilor după documentele
oficiale; cu hărţi, indicând schimbările zilnice, cu o mare
cantitate de fotografii, prezentând un real şi mişcător interes.
BASARABIA. — Un capitol special va fi rezervat istoricului
revenirei Basarabiei în sânul patriei-mame, conţinând numeroase
documente, date, piese administrative, r e p r o d u c i fotografice,
gravuri, hărţi etc,
TRANSILVANIA, BUCOVINA şi BANATUL. — Alte capitole
vor cuprinde istoricul complet al evenimentelor ce s’au întâm­
plat în Transilvania, Bucovina şi Banat până la încheierea păcei
generale.
PACEA DELA PARIS. — «România în timpul războiului
1916 — 1918» va publica toate dezbaterile conferinţei păcei de
la Paris, privitoare la România.
PENTRU CETITORII CU NUMĂRUL. — A tragem atenţiunea
mai m ultora, ei se p ot adresă im ed iat adm inistraţiei, de oarece mai
târziu se va putea întâm plă ca în treag a ediţiune să fie epuizată,
— trebuind să satisfacem pe abonaţii noştri. P e dealtăparte, o a
doua ediţiune — date fiind Complicatele condiţii technice şi scum-
petea excesivă a tip aru lu i, a h ârtiei şi a clişeelor — va fi aproape
o im posibilitate. Oel m ai practic şi in telig en t m etod de a aveâ a-
sig u rate to ate fascicolele este num ai abonamentul, care este
fo a r te eftin, f a ţă cu m arile cheltueli ce suntem n evoiţi să su­
portăm .
:: T O A T E D R E P T U R ILE R E Z E R V A T E . ::
 ROMANIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI
1 9 1 6 — 1918
R O M U LU S SE IŞA N U
.' _________________ A L E X . R A Ţ I U

REGELE FERDINAND I.
Ferdinand, Victor, Albert, Meinrad de Hohenzollern, s’a născut a ales, este acum un an, această'dată scumpă tuturor românilor,
la 12 (24) August 1865, fiind al doilea fiu al principelui Leopold spre a mă înscrie ca membru al acestui înalt corp. Sunt fericit
de Hohenzollern şi nepot de frate al Regelui Carol I. El a ur­ că mă găsesc în mijlocul Domniilor-voastre, spre a vă reînoi toată
mat studiile gimnaziale la Düsseidorff; studiile universitare la mulţumirea ce simt de a putea lua parte la dezbaterile domniilor
Tübingen şi Leipzig; iar cele militare la Cassel. Principele voastre, urmărindu-le cu cel mai viu interes. Vă urez din tot su­
Ferdinand a intrat apoi în regimentul I de gardă din Potsdam, fletul ca lucrările Senatului să fie totdeauna roditoare pentru
scumpa noastră Românie».
cu gradul de sublocotenent. Regele Carol I, neavând moşteni­
tori direcţi, în înţelegere cu sfetnicii săi, a propus principelui Ales membru onorific al Academiei Române, în ziua do 16
Leopold de Hohenzollern, să fie moştenitorul tronului României. Martie 1890, în şedinţa solemnă a acestei inalte instituţiuni
Prin declaraţia din 20 Noembrie 1880, principele a refuzat. S ’a culturale, care s a ţinut în aceiaş zi, principele Ferdinand a
făcut aceiaş propunere , princi­ pronunţat următoarea bine sim­
pelui Wilhelm — fratele prin­ ţită şi înălţătoare cuvântare a-
cipelui Ferdinand — însă şi el supra limbii şi literaturii ro­
a refuzat prin declaraţiunea din mâneşti :
20 Decembrie 1886. In anul
1882, tânărul principe Ferdi­ Domnilor,
nand a sosit în'Bucureşti. Pro­ «Ou inima pătrunsă de recu­
punerea făcută lui de a primi noştinţă am ascultat cuvântarea
să fie moştenitorul tronului, nu prea iubitului meu unchiu, şi la
a avut soarta celorlalte. Abia rândul meu. dar numai îndem­
nat de regele, îndrăznesc a rosti
sosit în ţară principele Fer­
câteva cuvinte înaintea acestei
dinand a prins simpatie faţă de adunări de oameni învăţaţi, în
poporul român, care peste puţin mijlocul cărora pentru întâia
timp s’a transformat în dra­ oară am onoarea de a mă află.
goste. Studiile de limba şi li­ Este în aceiaş timp şi o dato­
teratura română le-a urinat'dela rie de onoare din parte-mi a luâ
1883, sub conducerea profeso­ cuvântul, spre a exprimă adân­
rului Vasile Păun. Conform"art. cul meu simţământ de recunoş­
83 din Constituţie principele tinţă pentru marea distincţiune
ce Academia mi-a făcut, procla-
Ferdinand a devenit moşteni­
mându-mă ca membru onorific
tor prezumtiv al Coroanei, nu-,
al acestui înalt aşezământ de cul­
mit prin decretul din 18 Mar­ tură naţională, unde tinereţea
tie 1889: «Alteţă Regală, Prin­ , mea neîncercată caută să se că­
cipe al României» şi apoi în­ lăuzească de neperitoarele lu­
scris in apelul nominal al Sena­ mini ale ştiinţei.
tului. La 14 Noembrie’ 1886, Am avut fericirea că s’au în­
el a intrat în cadrele armatei, grijit de timpuriu a mă învăţa
cu gradul de sub-locotenent, în frumoasa limbă românească, şi
regimentul 3 de lin ie; a fost Mi-a fost drag să o învăţ, pen­
tru că ea Mi-a înlesnit cunoaş­
înaintat locotenent în 19 Martie
terea de aproape a literaturei
1889.
populare, a datinelor, obiceiuri­
Cea d’intăi cuvântare, în ca­ lor, dar mai ales a bogatei istorii
litate de principe moştenitor şi a neamului românesc.
senator, a ţinut-o la 9 Mai 1889, Am putut ceti şi înţelege ast­
V
în adunarea Senatului. Tratând m fel numeroasele publicaţiuni ale
despre regimul monarhic repre­ Academiei, cari mi-au arătat cât
zentativ, principele Ferdinand P r i n c i p e l e F e r d i n a n d de mult s’a făcut pentru propă­
a spus :
fo to g rafiat cu p rile ju i p rim u lu i său voiaj în B ucureşti. şirea ştiinţelor şi literelor în Ro­
mânia. De câte ori am avut aceste
«Regimul monarhic reprezentativ — negreşit cea mai bună formă scrieri înaintea ochilor, am zărit ca o vedenie minunată, icoana
de guvern, căci dă poporului toate garanţiile — cere totuşi dela Su­ ţării însăşi; licărind altă. dată ca o scânteie luminoasă pe cerul
veranul, care yoeşte să-l aplice cu sinceritate, o mare încercare răsăritean, crescu de atunci din zi în zi, se mări plină de vlagă
şi o cunoştinţă desăvârşită a întocmirilor şi a oamonilor ţării. «Voi şi de fală, ca o stea cu raze limpezi pe malurile Dunării şi ţărmul
Mării Negre.
contopi astfel existenţa ţării cu a mea ; în mine ve-ţi găsi un coleg
mândru de a conlucrâ la tot ce va da tărie şi strălucire patriei Iubitul meu profesor, d. Păun, mi-a insuflat neîncetat dragoste
noastre neatârnate». pentru istoria naţională, încredinţat fiind, că spre a putea şti bine
cine e şi cât preţueşte un popor, trebue negreşit şi mai presus
La 14 Martie 1890, principele Ferdinand, a pronunţat, tot în de toate să se cunoască trecutul său. De aceea m’am îndeletnicit
adunarea Senatorilor, cuvântarea următoare : de a ceti cu multă luare aminte monumentele noşstre istorice.
Datoresc şi eu, ca toţi românii, o vie recunoştinţă d-lui Kogăl-
«Astă-zi sărbătorim aniversarea proclamării regatului. .Senatul niceanu, astăzi venerabilul preşedinte al Academiei şi care m’a în.
 '2
tâmpinat cu aşa de bine simţite cuvinte, căci prin culegerea şi ti­
părirea cronicilor noastre Mi-a uşurat apropierea de aceste comori
de mari învăţăminte, isvoare nesecate de fapte strălucite şi de
mândrie naţională.
Cum să nu fim oare mândri,
când, cetind acolo despre lup­
tele vitejeşti şi glorioase cu toţi
cei mai cumpliţi ai ţării noastre
vrăjmaşi, întâlnim numele şi fap­
tele atâtor Voevozi însufleţiţi
de iubirea de moşie până la
jertfă ? In toate vremile, au trăit
români, şi pe tron şi în rândurile
poporului, cari nu au uitat, cum
zice Enăchiţă Văcărescu:
«Creşterea limbei româneşti,
«Şi a patriei cinstire....»
Câte lucruri de cel mai mare
interes nu am găsit, cu o firească
şi o ertată mirare pentru mine, în
toţi cronicarii, dar mai cu seamă
în cei doi mai de frunte, Miron
Costin şi Ioan Neculcea ! Ou deo­
sebire Neculcea m’a fermecat, cu
limba-i curată, cu stil împodobit,
cu icoane pipăite şi cu aşa de
sănătoase poveţe. Cele patruzeci
şi două de cuvinte — cum le nu­
meşte el — dela începutul cro­
nicei sale sânt ca o galerie de
cadre mici, dar cu măestrie zu­
grăvite, pe cari ochiul nu se mai
poate săturâ privindu-le. Câte
chipuri vii, fapte, legende, cu­
getări înţelepte în fiecare din
e le !..
Atunci am înţeles cum şi de
ce el a insuflat talentul unui
Alecsandri, unui Bolintineanu.
P r in c ip e l e F e r d in a n d Din toate însă mi-au dat de gân­
în u n ifo m ă de lo c o te n e n t.
dit viaţa şi întâmplările lui Mi-
lescu Oârnul, învăţătorul lui Pe-
tru-cel-Mare, purtătorul numelui de român până în Suedia, unde scriâ
latineşte, şi până în China — ţara Ohitailor — ca sol al Rusiei — şi
când aceasta? într’ua timp în care puţini s’ar fi gândit că în Ro­
mânia se pot desvoltâ asemenea oameni învăţaţi şi cu înalte des­
toinicii sufleteşti. Apoi dacă acum două, trei sute de ani focul sfânt
al ştiinţei ardea cu atâta- lumină în Ţara noastră, din sânul căreia
se năşteâ un Petru Cercel, domn întreg la minte şi poet plăcut,
apoi Oantemirii, unul istoriograf mare, altul poet numai puţin mare,
un Neagoe Basarab, care înaţţă pe malul Argeşului cel mai măreţ
locaş dumnezeesc, vestit în toată lumea, — cum să nu punem cea
mai nestrămutată credinţă în viitorul ţării noastre, binecuvântată
de Ilumnezeu, în care nici împilările duşmanilor, nici întunericul
unor vremi amare, n’au putut înăbuşi izbucnirea geniului naţional?
Când privesc înapoi la şirul atâtor fapte măreţe, pilde şi dovezi vii
ale puterilor neamului românesc, cum să nu fiu mândru că soarta
m a adus în această frumoasă ţară, înzestrată cu atâtea daruri şi
cu mare viitor 1 Mă voiu sili dar neîncetat a învăţa, a mă luminâ
şi a asculta poveţe bune. spre a puteâ fi folositor nouei mele pa­
trii, care m’a întâmpinat cu atâta căldură, arătându-mi atâta iubire.
0 dovadă nouă, cu deosebire măgulitoare pentru mine, am pri­
mit-o astazi prin înscrierea mea ca membru onorific al Academiei ;
încă odată, vă exprim adânca mea mulţumire pentru această înaltă
distincţiune, de care mă voiu sili a mă arătă pururea vrednic».
La 29 De -embrie 1892, principele Ferdinand s’a căsătorit cu
Maria (Alexandra, Victoria), principesă de Coburg şi Gotha. în
aceiaşi zi el a fost înaintat maior; la 1 Ianuarie 1895 — locot.-
colonel; la 28 Noembrie 1895 — colonel. In 1897, principele
Ferdinand s’a îmbolnăvit grav de pneumonie, dar din fericire,
organismul său viguros a resistat, scăpând cu viaţa, spre mul­
ROMÂNIA IN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — l'J18
ţumirea întregei ţări. La 8 Aprilie 1898 principele Ferdinand a
fost înaintat general de brigadă ; la 10 Mai 1904, general de
divizie; la 7 Aprilie 1911, general de corp de armată; apoi in­
spector general al cavaleriei, inspector general al armatei; cap
al regimentului 1 vânători din Craiova ; cap al regimentului de
infanterie german No. 68 \ a la suite în rog. 1 german al gărzei,
colonel proprietar al regimentului austro-ungar No. 96, înscris
în listele regimentului rus Wologda. In 1913, cu prilejul cam­
paniei din Bulgaria, principele Ferdinand a fost generalissimul
armatei, trecând în fruntea armatei, Dunărea.
Regele Carol I, murind la Sinaia, în dimineaţa zilei de 27
Septembrie 1914 regretat de întreg poporul românesc — prin­
cipele moştenitor Ferdinand s’a urcat pe tron, depunând jură­
mântul ca rege, în sala Adunărei Deputaţilor, la 28 Septembrie
1914. In faţa reprezentanţilor naţiunei, regele Ferdinand I, a
cetit proclamaţiunea următoare :
«Chemat prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională a fi urmaşul
marelui întemeietor ce mi-a lăsat ca sfântă moştenire simţimântul
de iubire şi credinţă al unui întreg popor, găsesc în dragostea mea
pentru neam puterea de a păşi fără şovăire spre îndeplinirea marei,
dar grelei mele sarcini. Pilda Aceluia pe care îl plângem toţi ca
pe un părinte şi convingerea că numai printr’o neîncetată propă­
şire se poate asigură viaţa trainică a unui popor, îmi vor fi călăuză
în sforţările mele spre a-mi jertfi întreaga muncă a vieţei pentru
desvoltarea puterilor acestui stat.
în îndeplinirea acestei înalte datorii, pe care o îmbrăţişez cu ne­
clintită credinţă .ţi nestrămutată dragoste, stă cea mai dulce mul­
ţumire ce o pot dobândi printr’însa; aduc şi cel mai adânc prinos
de recunoştinţă Aceluia a cărui amintire este cea mai scumpă le­
gătură între ţară şi casa mea.
în rodnica domnie, care face mândria istoriei noastre, primul
rege al României a găsit cel mai puternic sprijin în unirea tuturor
românilor în jurul tronului, ori de câte ori împrejurări mari im­
puneau această datorie. Sunt sigur că însufleţiţi de acelaş înalt
patriotism, românii vor şti şi în viitor să dea tronului şi ţărei unirea
în cugetare şi acţiune, care este singura chezăşie a unei sănătoase
propăşiri naţionale. Dumnezeu, care după atâtea grele încercări a
bine-cuvântat munca acelora cari s’au devotat binelui acestui neam,
fb-vw w i'tt- ,
(l/J î 0 AMA*
ì J-Ì-w AÌ, •j'vnsrl 4/i
tjj W U v -i /3lAivanv^WtAl ’Wv-nU.
Wi • H. te 5 foc.
(k/3 JnfWvfŢ Îâ fllţ Oi ■'Hvi •
'VuvoA Jyi/L
O scriso are a P rin c ip e lu i F erd in an d ad re sa tă p ro fo so ru lu i său de lim ba
ţ i lite ra tu ra ro m ân ă V. P ă u u .
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 - 1!>18 3

«Când am luat moştenirea întemeietorului Ro­

mâniei moderne, am făgăduit înaintea reprezentan­
ţilor Naţiunei că voiu fi bun român. Cred că M’am
ţinut de cuvânt. Grele au fost timpurile, mari au
fost jertfele, dar strălucită este răsplata şi astăzi
pot spune cu fruntea senină: faţă de Dumnezeu
şi faţă de poporul Meu, am conştiinţa curată».
«Per aspera ad astra. După zilele negre de res­
trişte, după luni de grele încercări, a răsărit soa­
rele asupra zilei de bucurie, când putem culege roa­
dele încrederei noastre în noi înşine şi în trăinicia
1neamului românesc. Ceeace strămoşii au visat, ideea
pentru care generaţiile trecute au suferit şi au lu­
crat, idealul pentru care toată suflarea românească
a nădăjduit, iar ostaşii noştri şi-au vărsat sângele,
azi a devenit un fapt îndeplinit. Azi, Mama Ro­
mânia poate strânge pe toţi copiii iarăşi la sânul
ei. Basarabia şi Bucovina, cele două fiice răpite,
s’au întors una după alta în casa părintească, iar
Ardealul, frumosul leagăn al poporului român, de
unde au descălicat întâii Voevozi ai ţârilor romă- i
neşti, au votat azi la Alba Iulia unirea cu regatul
român».
F E R D IN A N D I.

(D in cuvântarea ţin u tă de Regele

Ferdinand I la dineul de gală, dat la
P alatul Regal d in Bucureşti, în seara
de 18 Noembrie 1918). R egele F e r d in a n d I.

- ţ . î p v Cc 'C u m ,

-O * o*, - \a a s\ a u Sc, <

Sâ A / “U x - v u fa -c,

• . / *
 ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 - 1918
4

nu va lăsă. să scadă ceeac© cu atâta trudă s a clădit şi va ocroti
cu dragoste pentru acest popor, munca fără preget ce sunt hotărît
ca bun român şi rege să închin iubitei mele ţări».
Regele Ferdinand I a înţeles care este datoria sa, iar senti­
mentele de «bun român» cu prisosinţă le-a manifestat.
Bl a fost pentru războiul din care a eşit unitatea naţională a
tuturor românilor. Bl a condus oştirea sa in crâncene bătălii,
dând pilde tuturora în ce priveşte îndeplinirea cu vrednicie a
datoriilor către patrie. Blamurile noastre stau astazi mândre de
gloria câştigată.
După vremuri de grea cumpănă — care însă nu au clătinat
credinţa Lui în izbânda dreptului şi în triumful României —
Regele Ferdinand, în fruntea castei biruitoare, a intrat în B u­
cureşti în neuitata zi de 18 Noembrie 1918. Cu prilejul acesta
generalul Grigorescu Bremia, pe atunci ministru de războiu şi
unul din luptătorii dela Mărăşeşti a dat cetire unei «Cărţi de
Mareşal» — oferită Regelui — în care se pomeneşte : vitejia cu
care El a stat dârz în fruntea eroilor dela Carpaţi, Dobrogea,
Cerna, Jiu, Olt, Neajlov, Oituz, Mărăşti şi M ărăşeşti; neclintita
credinţă avută în biruinţa flamurilor noastre în zilele de grea
încercare ; înţeleaptă cârmuire a trebilor dinăuntru şi dinafară
în vremea acelui cumplit războiu ; spiritul lui democratic şi ge­
neros ; contribuţia lui regească la mărirea şi strălucirea patriei
noastre.

REGINA MARIA.
S ă -Ţ i fie drum ul cu noroc!
Maria, Alexandra, Victoria de Saxa Ooburg şi Gotha, s’a năs­
Bine-ai sosit într’acest loc,
cut la 17 Octombrie 1875, la Edimburg.
Să-i fii al doilea soare!
Străin el p â n ă ieri Ţi-a fost,
Dar el îţi dă azi adăpost
Şi Tu-i dai lui splendoare.
Ş i noi, Mărie, Te-om iu b i!
Ivirea T a ’ntre noi va fi
Avântul inspirării.
Când dăm iubirii noi respuns,
Nu-i pentru noi grozav d’a juns
întreg adâncul mării.

Tu vei a flă ’n ăst mic păm ânt
Ş i inim i m ari, şi m ult avânt,
Şi nume glorioase;
C’avem şi noi voinici flăcăi,
Ş i fete dragi, şi m ândre văi,
Şi cântece frumoase.
Şi ne vom pune toţi cu drag
Sub sfântul soţului Tău steag,
Şi-L vom urm ă cu toţii
Când va plecă la bătălii!...
Şi vom iubi pe-ai Tăi copii
Ş i-Ţ i vom stim ă nepoţii.

Tu vei iubi acest popor Să ai tot parte de iubiri,

Că’i blând, şi bun, şi prim itor,
Ş i’n vechia noastră ţară
Eroii p a r’că-s m ai eroi,
Ş i prim ă va ra -i pe la noi
Mai m ândră prim ăvară.
Să-Ţi fie calea trandafiri,
Ş i bine-cuvântată
In ţara noastră să trăieşti,
Că ţării noastre fiică-'i eşti
Ş i m am ă totodată».
G e o r g e Oo şbu c.

Regina Maria este o mare iubitoare de artă — a expus aproape

în fiecare an, alături de pictorii, români, propriile sale lucrări de
un real interes artistic, — şi o scriitoare de valoare. în scrierile
sale găsim mult fond filozofic, inspiraţiuni fericite, un stil ales
şi original, fermitate în formularea şi sistematizarea cugetărilor
sale, duioşie în naraţiunea suferinţelor omeneşti, un adevărat cult
al frumosului şi binelui.
Ca regină, îşi iubeşte mult ţara şi a căutat să o cunoască bine ;
are de-asemenea o deosebită dragoste faţă de însuşirile popo­
rului românesc.
în campania din 1913, ea a îngrijit pe soldaţii noştri, bolnavi
de holeră; iar în timpul marelui nostru războiu pentru desro-
birea neamului românesc, a fost geniul bun a' ostaşilor. Regina
Maria eră văzută pretutindeni, unde eră nevoie de o mângâiere,
de un ajutor, de un sfat, de un cuvânt alintător, — pe front şi
Când a s o s it în R om ânia.
în sălile spitalelor, în oraşe, ca şi în satele cele mai umile şi în ­
depărtate.
La 29 Decembrie 1892, ea s’a căsătorit cu principele Ferdi­ A fost admirabilă pentru că a fost umană.
nand al României. Cu acel fericit prilej s’au dat serbări mari în Sufletul ei a vibrat pentru suferinţele tuturora, căci ea însăşi
toată ţara; iar la Bucureşti s’au celebrat 200 de căsătorii ţără­ a cunoscut ce este suferinţa. In partea întâia a campaniei, a
neşti,— fiecare păreche de însurăţei, fiind înzestrată din dar regal. murit în Bucureşti, principele Mircea, in vârsta nevinovăţiei...
Cu prilejul căsătoriei Principesei Maria a României, George O mamă lovită în ce a avut mai drag, iubeşte, în amintirea
Coşbuc a scris o poezie, în care marele nostru poet prevestea scumpului dispărut, pe copiii lipsiţi de dragostea sfântă a ma­
un războiu sub domnia regelui Ferdinand : mei. Este o umilă compensaţie pe caro şi-o impun aceste su­
flete îndurerate. Intr’o zi Regina Maria — eră în 1917 — a
Cu dar de n u n tă ’Ţi ese’n drum Carpaţii mânele-şi întind,
găsit într’un spital din apropierea frontului pe un biet copil,
Ş i te salută-un neam acum La horă veselă se prind
rănit de o bombă- II chemă Niculăiţă; el nu avea mamă; nu
D in in im a lui p lin ă , Şi-ar vrea m a im a risă crească,
S ă spuie cerului uim it mai avea pe nimeni. După câtva timp, vindecându-i-se rănile,
Că te-au m enit divine sorţi
Pe fruntea-Ţ i nobilă să p o rţi Că soare nou a răsărit Niculăiţă se găsea într’un palat în Iaşi, iar unei femei frumoase
Coroana de regină. în ţara românească. şi bune, dar cu ochii înlăcrămaţi, el îi spunea: «mama-regina».
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918 5

& pj2 T 2 / 'Ú A s ///

/? / t / s r , / / s f / / A < f 7 s ^ / c /Sf771_ / In tim p u l războiului.

Niculăiţă a căpătat apoi un tovarăş-de joc, — un alt mic orfan,

Vasile.
Regina Maria a povestit ea însăşi aventura micuţilor orfani.
«De mai multe luni doi orfani trăesc sub acoperişul meu, doi
copii fără tată şi fără mamă, doi mieluşei rătăciţi pe cari Dum­
(Iubiţi unul; fiţi bun pentru toţi; aye-ţi încredere în câţiva ; nu nezeu i-a trimes inimei mele.
faceţi rău nimănui). Pe unul l-am găsit într’un spital aproape de front, rănit de
o bombă care îi ucisese mama.
II chema Niculăiţă, avea capul
tot legat în feşe, faţa palidă şi
suptă, iar ochii mari albaştri cari
mă priveau, păstrau în adâncul
lor ceva din grozăvia de moarte
prin care trecuse. Am lăsat vorbă
ca atunci când rănile vor fi vin­
decate să mi-l aducă mie pe N i­
culăiţă.
Pe celalt îl chiamă Vasile, un
băeţaş vioiujcu Rochii negri, pe
care un Cazac bun l-a găsit pier­
dut într’o pădure, flămând şi zdren­
ţuit, un copil al nimănuia. Caza­
cul eră din neamul acela al oa­
menilor de credinţă de cari Ru­
sia avea atât de mulţi altă dată
Ş1 cari şi acum au uneori curajul
să păşească înainte cu gând bun
şi credincios. Cazacul a adus co­
pilul găsit acolo unde i se părea
cel mai simplu că trebue să-l
I n drum spre fro n tu l a rm a te i I (1917).
(î ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918

aducă, la Mama ţării, la «Mama Regina», şi eră firesc ca acolo

să-i fie locul...
Ceeaee m'a mişcat adânc a fost cererea Cazacului, care trăise
mulţi ani în războaie, ca drept orice răsplată să-i fie îngăduit
să aducă el însuşi copilul, să sărute mâna Reginei în amintirea
a mulţi ani de credinţă faţă de ceeace deodată a fost rupt din
viaţa lui, însă n’a putut să fie smuls din inima lui de soldat
viteaz. Cazacul mi-a adus şi o pungă cu bani, adunaţi de el
pentru Vasile, copilul orfan.
Vasile şi Niculăiţă sunt acum la mine ca la ei acasă. Cu
obrajii rotunzi şi trandafirii, cu picioruşele sprintene, cu zâm­
betul lor, cu ochii prietenoşi, înveselesc pe oricine îi vede şi
Ileana mea se joacă cu ei aducându-şi aminte de frăţiorul care
odată îi era tovarăş...
In fiecare dimineaţă, la un ceas hotărât, Vasile şi Niculăiţă
vin să sărute mâna «Mamei Regina», în fiecare dimineaţă vin
cu mai multă încredere în ochii mari, vin să întrebe şi să po­
vestească micile lor necazuri şi bucurii şi să primească bom­
boane şi prăjituri, care se găsesc totdeauna în odaia «Mamei
Regina».
Şi amândoi, Vasile şi Niculăiţă, au vârsta copilului pe care
l-am pierdut...
R e g in a M a r ia ş i G e n e r a l u l G r ig o r e s c u
în reg iu n ea Cosm eşti (1917). Intr’o dimineaţă scriiam o scrisoare şi pe când scriiam, fără
să-mi dau seama, lacrimi curgeau de pe obraji pe hârtia din
N u vărsaţi lacrămi pe mormintele eroilor, ci mai faţa mea. Fiindcă eram tristă, uitasem pe cei doi mici prieteni,
curând slăviţi-i în cântece, aşa ca faima numelui gândurile îmi erau adânc stăpânite de durerea ţării, când deo­
lor să rămână un ecou prin legenda veacurilor. dată am auzit şoapte uşoare şi vorbele acestea au ajuns până
la urechile mele : «Uite, Mama Regina plânge ; pentruce plânge
De multe ori părerea pe care alţii ne-au dat-o des­ Mama Regina?»
pre noi, ne ridică până la adevărata noastră înălţime. Pentru ce ?
Multe mâini întinse spre noi ne fac să descope­ M’am uitat la ei şi cei doi copii fără mamă, mă priveau cu
rim izvoare pe care nu le ştiam că există. încrederea căpătată din îngrijirea ce o avuseseră, cu gura plină
M ARIA de prăjiturile pe cari le primeau zilnic, înghesuiţi pe un scaun»

R e g e l e F e u d in a n d
decorează drapelul ero icu lu i re g im e n t 3 v ân ăto ri.
ROMANIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918

rămas acum al lor, din obişnuinţa

scumpă pentru toţi trei.
— Da pentru ce plângea Mama
Regina, ce amărăciune putea să
umple de lacrimi ochii unei femei
cu coroana pe frunte ?
Şi în clipa când întrebarea acea­
sta simplă eră pusă de către două
fiinţe nevinovate, încrezătoaie, ca
atâtea altele, cu multă credinţă
şi nădejde în mine, am înţeles că
e nevoe de un răspuns şi că acum,
ca de atâtea ori mai înainte, a
venit iarăşi ceasul când simt că
trebue să-mi ridic glasul şi să
vorbesc^ostaşilor mei, poporului
meu, să le spun cuvintele care
fără putere de împptrivire, îmi
izbusnesc din adâncul inimei.
— D a ! Deşi sunt curagioasă,
sunt ceasuri când p lân g! Câte
odată toată durerea ţării mele pare
că ,mi se scurge în inimă şi că
mi-o umple peste măsură, încât se R e g i n a M a r ia
revarsă, şi atunci plâng... plâng!... trece peste tran şee... (1917).
Pot eu să fiu mama tuturor,
cum mă numesc ei atât de duios şi să nu plâng uneori ? Insă tocmai fiindcă toate inimile acelea sunt ale mele, cum
Amărăciunile noastre au fost nenumărate, desamăgirile noa­ să nu plâng pentru suferinţa lor? Cum să nu simt că trebue
stre, jertfele noastre n’au cunoscut sfârşitul, însă o mare co­ să le str ig : «Sunt cu v o i! Eu vă înţeleg şi nici o putere pă­
moara mi-a îngăduit Dumnezeu să adun în această vreme de mânteasca nu poate smulge sufletul meu dela al vostru!»
suferinţă: inimile care bat în poporul meu, o comoară mai De aceia soldaţii ei o adorau.
scumpă decât orice comoară pe pământ.

• 1
I ■
< k
1B i m
v;"'

119
1 V
§11»
v
121
fcsj Ì
.J
fi
H tL -a. ' ■

R e g i n a M a r i a , P r in c i p e s a M a r io a r a ş i G e n e r a l G r ig o r e s c u
în fa ţa casei co m an d an tu lu i arm atei I d in Cosm eştii d in deal. (1917)
8
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1910 — 1918

<<lst0ria târei noastre a fost scrisă cu sânge, de-alungul

veacurilor am suferit mult, pământul acesta a fost de multe
on cotropit, căminurile au fost distruse, femeile şi copiii au
cunoscut foamea şi teama şi nenorocirea, dar ţara a răm as
neînvinsă, neamul a rămas întreg, căci în tine poporul meu
este o putere p e care nu o poate birul nici ferul, nici focul.
A ţi sfărâm at fu ria năvălitorului şi v’a ţi câştigat numele
de eroi p e care istoria nu-l va uită n icio d a tă !
Inim a mea, care a suferit cu voi în ceasurile de umilinţă
şi de nenorocire, care a plâns amărăciunile voastre ş i a je
h t la mormintele voastre, « bătut atunci de o mândrie sfântă
şi a-şi fi voit cu m ii de glasuri să aduc cântarea mea de
mulţumire lui Dumnezeu ! ■
. NU m ’am înd0U niciodată de vitejia şi credinţa voastră
m sa ştiam grozăviile şi pu stiirile războiului din zilele
noastre...
De aceea aţi sta t ca un zid neatins de dezordinea veci­
nilor voştri şi aţi apărat cu piepturile voastre ţara aceasta
care este a voastră!
Cu astfel de suflete sunt câştigate biruinţele şi sunt scrise
laptele m ari în istorie şi cu astfel de suflete naţiunile îşi
câştigă libertatea şi unitatea,..».

REGINA M ARI A.

R e g in a M a r ia a R o m â n ie i.

tei** ; vru* t m u
dl SUyuAl«4t»

trezieIT * * * * * * * — * *'«■«— m „ rămdnesă

ROMÁNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 191<> — 1918 9

P R IN C IP E L E C A R O L AL R O M Â N IE I.

«Războiul acesta a arătat tuturora câte nenumărate virtu ţi are ţăranul Român. E oastea noastră de Ţărani, care
a făcut acele minuni ce uimesc astăzi lumea întreagă. Voi, Ostaşi, sunteţi făuritorii României M ari!»
PRINCIPELE CAROL.

INTRODUCERE.
înmormântarea unui tratat. — Dela 1883— 1914 România a
fost legată printr’un tratat de alianţă cu statele din centrul Eu­
ropei, cu scopul menţinerei unui echilibru între puteri. Niciodată
România, nu a bănuit că sistemul de alianţă din care făcea parte,
va fi o cursă întinsă păcei. Tratatul din 1883 fiind secret, po­
porul român nu a avut cunoştinţă de dânsul. Câţiva din oamenii
noştri politici de seamă, au avut prilejul să cunoască tratatul,
să-l aprobe şi să-l reînoiască, convinşi că interesele superioare
ale României sunt garantate printr’ânsul, că el este un instru­
ment politic, cu caracter defensiv şi conservator, iar nu ofensiv
şi ameninţător al echilibrului continental. Evenimentele din vara
anului 1914 au dovedit că România, în interesul ei propriu, nu
mai putea rămâne în alianţă politică şi militară cu acele puteri,
cari au provocat războiul european, punând astfel în primejdie
opera civilizaţiei prin nesocotirea principiilor de drept aflate în
onoare la toate celelalte popoare. România, nu numai că ar fi com­
promis grav problema română de peste Carpaţi, dar şi-ar fi pus în
serioasă primejdie însăşi existenţa ei de stat, dacă ar fi urmat
o altă politică. Odată războiul izbucnit în Iulie 1914 ; odată do­
vada făcută că Germania şi Austro-Ungaria au conspirat împreună
ca să arunce o sfidare Europei civilizate, — ne-am dat bine seama
că mântuirea neamului românesc porunceşte alipirea noastră de
celălalt sistem de alianţă, care avea înscris în programul său de
luptă : libertatea popoarelor şi rezolvirea problemei naţionalităţilor.
Războiul pornit între toate marile puteri se anunţa lung, greu
şi cu multe peripeţii.
România nu erâ gata să ia dintr’o dată hotărirea ei, nici mi-
lităreşte, nici diplomaticeşte.
 10
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918

0 fază pentru preparare era necesara. Mai întâiu România urma

cu o mare cunoştinţă a situaţiei diplomatice au făcut să răsară
să se desfacă formal din alianţa cu Germania şi Austro-Ungaria,
sentimentul quasi-unanim — nu zic concluzia— în favoarea neu­
ca să-şi poată asigura libertatea ei de acţiune. La acest eveni­
tralităţei în împrejurările de faţă». Aşa a fost înmormântat tra­
ment politic, de cea mai mare însemnătate, a contribuit în bună
tatul de alianţă al României cu Germania şi Austro-Ungaria.
parte şi eşirea Italiei din aceiaşi alianţă nefirească, care a fost
Un tren german. — In ziua de 13 August 1914, un tren
cunoscută la Bucureşti în ziua de 20 Iulie 1914.
special german a trecut pe linia Predeal-Bucureşti-Ramadan,
transportând peste 500 soldaţi din marina germană, deghizaţi
în lucrători, cu destinaţiunea Constantinopol. In această pri­
vinţă Sir G. Barclay, ministrul Marei Britanii din Bucureşti,
a expediat următoarea notă lui Sir Edward Grey, ministrul
afacerdor streine al Marei Britanii:

«Presa an u n ţă că un tren special venind din Berlin şi transpor­

tân d 500 soldaţi din m arina germ ană, a trecu t eri prin B ucureşti
cu destinaţiunea Constantinopol. Com unicatul oficial de astăseară
an u n ţă că acesta nu a fost un transport m ilitar, dar că oamenii
erau lucrători, cea mai mare parte germ ani, sub conducerea mai
m ultor in g in e rie i funcţionari, în d.um pentru T urcia, via B ulga­
ria, spre a lucra la calea ferată dela Bagdad. Com unicatul adaogă,
că în viitor supuşii străini nu vor avea perm isiunea să treacă prin
ţară de cât în grupe de cel m ult 20, chiar dacă paspoartele lor
individuale su n t în regulă».
A doua zi, sir H. Bax-Ironside, m inistrul Marei R ritanii din So­
fia, com unica urm ătoarea notă telegrafică lui sir Edw ard Grey :
Sofia, 28 A u g u st 1914 (st. n.)... «Un tren special, plin de m ari­
nari germ ani cu ofiţerii lor, a trec u t astănoapte prin Sofia, cu
destinaţiunea C o n stan tin o p o l; to talu l trecea de 600 oameni. S unt in­
form at, din bună parte, că un transport de tu n u ri şi m aterial de
artilerie a trav ersat Rom ânia la G iurgiu şi este pe pun ctu l să fie
tran sp o rtat la R usciuk («A doua Carte Albastră engleză » piesele
No. 40 şi 47).

Campania naţionalistă. — Peste puţină vreme o campanie a

C astelul Peleş.
pornit în ţară împotriva Austro-Ungariei şi Germaniei, întreţi­
nută de câţi-va oameni politiei şi susţinută călduros de majori­
Consiliul de Coroană dela Sinaia. — Un consiliu de Coroană, tatea intelectualilor. In fruntea campaniei naţionaliste şi răz­
sub preşidenţia regelui Carol I a fost convocat la Sinaia în ziua boinice s’au pus oameni politici Nicolae Filipescu şi Take
de 21 Iulie (3 August) 1914, ora 5 d. a. Au luat parte toţi Ionescu. Manifestaţiuni populare, repetate, în care s’a strigat
membrii guvernului: Ion I. C. Brătianu, preşedintele consiliului « \ie m Ardealul!» sau ţinut in Bucureşti, ca şi în principalele
de miniştri şi ministru de războiu; Emil Costinescu, ministrul oraşe- din ţară.
de finanţe ; Emanoil Porumbaru, ministrul afacerilor străine ; V Convenţia cu Rusia din 20 Septembrie 1914. — In ziua do
G. Morţun, ministrul de interne ; Al. Constantinescu, ministrul 20 Septembrie 1914, guvernul Brătianu a încheiat o convenţie
agriculturei şi domeniilor ; dr. C. Angelescu, ministrul lucrărilor secretă cu Rusia, în care s’a prevăzut : 1. Rusia se va împo­
publice ; I. G. Duca, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice; trivi oricărei atingeri a integrităţei teritoriale a României; 2. Ru­
Victor Antonescu, ministrul justiţiei; Al. Radovici, ministrul in­ sia recunoaşte României dreptul să anexeze teritoriile austro-
dustriei şi comerţului; M. Pherechide, preşedintele Adunărei ungare cu populaţie românească, precum şi cele din Bucovina.
Deputaţilor; Take Ionescu, C. G. Dissescu, Al. Cantacuzino- Hotărnicia se va face de către o comisiune mixtă, având ca
Paşcanu, Petre‘ Carp, Al. Marghiloman, Th. Rosetti, I. Lahovary principiu majoritatea populaţiunii locale ; 3. România va ocupa
şi Ion Grădişteanu, foşti miniştri.
aceste provincii când va găsi de cuviinţă ea însăşi».
S’a produs la început un dezacord între'rege şi reprezentanţii Acesta a fost primul act diplomatic al guvornului Brătianu,
voinţei naţionale, în privinţa interpretării tratatului. Din cei 18 în sensul apropierei noastre do Franţa, Anglia şi Rusia.
reprezentanţi ai voinţei naţionale, numai Petre Carp, fost prim- O misiune română la Paris. — O misiune română, din care
ministru, a susţinut părerea că România trebuie să respecte tra­
făcea parte: G. Diamandi, deputat, preşedintele scriitorilor ro­
tatul. Judecându-se situaţia creiată ţărei noastre prin războiul
mâni din Bucureşti; dr. prof. Ioan Cantacuzino ; dr. Costinescu,
provocat de grupul puterilor centrale şi avându-se în vedere deputat, a plecat la Paris în Decembrie 1914.
faptul că România nu fusese avertizată şi întrebată asupra de­
O manifestaţie s’a organizat în Capitala Franţei, la 28 De­
mersului guvernului austro-ungar la Belgrad, consiliul a opinat că cembrie, de către comitetul franco-român.
nu există casus faederis şi nici-o obligaţiune nu poate decurge
La banchetul oferit în onoarea misiunei — Ia hotel «Lutetia»—
pentru noi din acel tratat. Aproape în unanimitate consiliul s’a
au vorbit despre idealul românilor şi dorinţa Franţei să vază
pronunţat împotriva aplicărei tratatului şi pentru neutralitate (cu
România luptând alăturea de dânsa pentru cauza civilizaţiei şi
luarea de măsuri militare la graniţele ţării). Acordul s ’a resta­
înfăptuirea idealului ei naţional: G. Lacour-Gayet, poetul Jean
bilit apoi între rege şi sfetnicii săi.
Richepin, Paul Deschanel, preşedintele Camerei franceze.
C. G. Dissescu, fost ministru, care a luat_note în timpul con Cuvinte profetice s’au pronunţat la banchet.
siliului, a scris cele ce urmează despre hotărîrile lu a te: «în
«Va suna ciasul victoriei. Ciasul Franţei Mari şi al Româ­
dimineaţa zilei când fu convocat consiliul de coroană, mai mulţi
niei Mari, vor suna în acelaş timp ,1a Paris şi la Bucureşti»
amici politici s'au întrunit la d-1 Take Ionescu. Intr’un comun
(G. Lacour-Gayet).— «Cultura franceză, cultura română, cu alte
acord, am recunoscut trebuinţa neutralităţei. In consiliul de Co­
cuvinte cultura latină vor triumfa în războiul acesta» (Jean
roană, opinii individuale, exprimate cu un patriotism mişcător şi
Richepin). «Ca şi în 1877, ba chiar mai mult ca în 1877
>
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918
de hotărârea pe care o va luă România atârnă tot viitorul ei»
(Paul Desclianel).
La Roma. — O misiune română, in frunte cu dr. C. I. Is-
trati, preşedintele Academiei Române, a plecat la Roma, odată
cu cealaltă misiune. Acolo, s’a pus bazele unei ligi italo-române.
In timpul războiului Istrati a murit, departe de ţară, fără să
fi avut mângâerea să-şi vadă înfiripat visul lui de bun român.
Până în ultimele clipe Istrati a păstrat nestrămutata credinţă
în triumful latinităţei şi deci al României. Pentru acest inimos
român n’a fost o simplă formulă politică, sau geografică «Ro­
mânia Mare», ci un crez de toate zilele, un ideal de înfăptuit,
nu numai cu armele, ci şi cu sufletele tuturor.
La 22 Aprilie 1917, fostul preşedinte al Academiei Române,
a scris următoarele rânduri, pe cari ni le-a încredinţat nouă
ca să le dăm în vileag. Este ultima scriere a lui Istrati, în care
a dat câteva sfaturi pline de înţelepciune şi adânc patriotism
generaţiilor tinere.
«Trecutul».— «Conservatorul în adevăratul şi frumosul înţeles
al cuvântului, ca şi patriotul luminat, găsesc în trecutul neamului
cel mai limpede, mai puternic şi întăritor izvor de pricepere
şi energie, de care se poate dispune vre-odată şi cu care, ală­
turi de adevărurile generale, ce vor trebui să cunoască, vor
putea face fericirea celor pe care-i conduc. Nenorocirea mare
a ţării noastre îşi are obârşia tocmai în faptul că în marea epocă
a renaşteroi ei dela 1830 până mult încoace, a fost călăuzită
de oameni, care dacă, câte odată depăşeau în bine spoeala cu­
rentă a pseudoculturei apusene, dar nu cunoşteau mai nimic
din tot ce priveşte trecutul neamului. Nici nu se putea- o mai
mare nenorocire în o epocă de organizare şi de nouă îndrumare.
De aci zăpăceala, superficialitatea legilor admise, prezumţiunea
şi... falimentul moral. Numai atât ?,.. Un singur om a făcut ex-
cepţiune în acea epocă. El se chema Mihail Kogălniceanu. Dar
tocmai din această cauză el nu a fost înţeles de tovarăşii săi
de luptă, mai ales în chestia rurală. De aceea cu toate splen­
didele sale calităţi, el a dat cu mult mai puţin decât ar fi tre­
buit. Dacă privim acum dela distanţă viaţa politică a lui Mihail
Kogălniceanu găsim în ea scântei luminoase şi chiar geniale;
dar nu găsim izvorul de căldură, din care să se nască credin­
ţele, să se oţelească caracterele şi să se îndrumeze temeinic o
societate.
Voi, generaţiile tinere, ce vă ridicaţi acum, în momente aşa
B a n ch etu l o ferit de co m itetul fran co -ro m âu d in P a ris, în onoarea m isiunei
ro m ân e (Dec. 1914).
11
de cumplite şi în care găsesc inimi curate ca cristalul şi cu
dorul de sacrificii pentru binele neamului, alături cu alţii atinşi
U n iu n ea balcan ica şi co m itetu l franco-ro m ân .
In planul î n tâ i: Lahovary, m inistrul Rom âniei la P a r is ; G. Dia-
mandi, d e p u ta t; G. Lacour-G ayet, preşedintele com itetului franco-
român. Dela stân g a la dreapta : P. Ja n e t, membru al Academiei
franceze ; B runet, consul general al M untenegrului la P a r is ; Ri-
chet, membru al I n s titu tu lu i; Stephen Pichon, fost m inistru ; Veş­
nici, m inistrul Serbiei la Paris ; Denys Coclim, m em bru al Acade­
miei fran ceze; Athos Romanos. m inistrul Greciei la P a r is ; dr.
Oostinescu, d ep u tat ; Je a n Richepin, membru al Academiei F ran­
ceze ; dr. Ioan Oantacuzino, profesor u n iv e rsita r; A ulneau, şef de
cabinet al preşedintelui Camerei franceze ; Stancioff, m inistrul B ul­
gariei la Paris ; F. L a u d e t; Perroy, A. Dorchein.
deja de boala noastră, vouă vă zic: Intoarceţi-vă privirea spre
trecutul neamului nostru. Pătrundeţi cât mai adânc, in acest
trecut, pentru a-i înţelege rostul şi învăţământul ce vă pune la
dispoziţie. Iubiţi-1, aveţi-1 totdeauna în inima voastră, căci el e
păvaza contra căilor greşite şi îndrumător sigur în viitor. Acolo
veţi vedea, şi plecaţi-vă frunţile voastre curate, câte inteligenţi
alese, câte caractere de fier, câte voinţe de oţel şi câte comori
de vitejie, au fost închinate conştient pentru păstrarea nea­
mului. Dar priviţi la acestea cu inima românească, nu otrăviţi
de critica rânjitoare a falşei culturi apusene, care-şi râde de
tot, nu are nimic sfânt şi care fatal nu poate înţelege, nici slă­
biciunile — pe acestea le prea măresc — nici virtuţile strămo­
şilor noştri. Acolo veţi avea explicaţia faptului, aşa de rar în
istorie, ca un mănunchi de oameni, părăsiţi de toţi, zdrobiţi de
toate puhoaele barbarilor şi înconjuraţi de neamuri ce jânduiau
la pământul binecuvântat pe care locuim, au putut totuşi să
se menţie mii de ani şi să se desvolte chiar ! înarmaţi cu studii
serioase, adânciţi în specialităţile ce veţi îmbrăţişa ; dar oţeliţi
mai întâi prin cunoaşterea trecutului nostru, voi, nădăjduesc»
veţi faco România Mare demnă, cinstită, muncitoare, în care
firea bună a românului, să se poată manifesta şi ca neamul
nostru să contribue şi el în curând cu ceva la progresul ome-
nirei.
7,
Neutralitatea. — România a înlesnit trecerea armamentului
pentru Serbia şi a luat măsuri pentru interzicerea tranzitului
materialului de războiu destinat Turciei. La apelul făcut de gu­
vernele Inţelegerei, pe lângă guvernul român, de a se oferi con­
cursul efectiv al armatei noastre, s’a răspuns că România va
intra în războiu şi pentru propria ei cauză, însă în anume îm­
prejurări, care să-i asigure o intervenţie cu succes. S ’a comunicat
la Londra condiţiunile. In primăvara anului 1915, guvernul Bră-
tianu a comunicat guvernelor din grupul Inţelegerei punctul său
 12
de vedere. Comunicarea cuprindea: 1. Să se lămurească situaţia
Ita liei; 2. Să se precizeze pe hartă revendicările României, re-
In c e re u ire a im p eriilo r g erm ano-austro-ungar.
cunoscute de Rusia încă din toamna anului 1914 ; 3. Să se asigure
fără întârzieze armamentul şi piuniţiunile armatei române.
Presa din apus şi cea din Rusia, începuse să se ocupe în de-
aproape de «intervenţia» României. Intrarea în războiu a Italiei
şi României, ca şi apariţia armatei japoneze în Europa, erau,
pe-atunci, evenimente aşteptate să se producă, fiind considerate
ca hotărîtoare pentru terminarea războiului în favoarea puterilor
din grupul Inţelegerei. Sus, reproducem o hartă curioasă, pu­
blicata de revista pariziană «L’Illustration», reprezentând rolul
României în încercuirea imperiilor germano-austro-ungar.
La sfârşitul lui Februarie 1915, a sosit în Bucureşti generalul
francez Pau, cu care prilej s’au produs manifestaţii francofile
Generalul Pau a^părăsit ţara la 12 Martie, ducându-se în Rusia.
( Decoraţia de războiu a Italiei împotriva Austro-IJngariei (Mai
1915), a încurajat şi mai mult politica războinică din ţară. In
lucureşti s a pus bazele unor asociaţiuni naţionaliste : «Fede-
S o sirea g en eralu lu i francez P a u in i B ucuroşii. (F ebruarie 1915).
— ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918
raţia Unionistă» ; «Acţiunea Naţională» ; «Acţiunea Patriotică»
care împreună cu celelalte societăţi culturalo-naţionale («Liga
pentru unitatea tuturor românilor»; «Societatea românilor de
peste munţi»; «Societatea de cultură macedo-română»; «Ali­
anţa franco-română»; «Asociaţia latină») au întreprins o acţiune
politică pontru o grabnică intervenţie a României în războiu.
Sub patronajul acestor asociaţiuni s’au ţinut numeroase întruniri
în Bucureşti şi în principalele oraşe din ţară.
Germania şi Austro-Ungaria, prin agenţii lor diplomatici şi o
armată întreagă de spioni şi propagandişti, căutau să compromită
siguranţa ţărei, să înăbuşe acţiunea naţionaliştilor şi să provoace
neîncrederea opiniunei publice din România în reuşita unui răz­
boiu întreprins pentru înfăptuirea unităţei noastre naţionale.
Pe la sfârşitul lui August 1915, guvernul austro-ungar a în­
chis graniţa spre România şi a împins trupe spre graniţă. Gu­
vernul român s a văzut nevoit, pentru siguranţa ţării, să răspundă
cu aceleaşi măsuri. Trupele române au primit ordinul să facă
lucrări de fortificaţii de-alungul frontierei.
Ni coi. a e F il ip e s c u .
Contactul între guvernul Brătianu şi reprezentanţii diplomatici
ai puterilor Inţelegerei, se accentua mai intim. Opinia publică,
însă, din apus, manifestă oarecare nervozitate faţă de atitudinea
presupusă echivocă a României, — mai cu seamă în urma fap­
tului că intrarea ei în hora sângeroasă se anunţase, ca sigură,
de mai multe ori.
Apropierea franco-română. — Comitetul franco-român din Paris,
a adresat la 12 Octombrie 1915, elitei intelectuale din România
un apel călduros, semnat de : Emile Boutroux, Etienne Lamy,
Paul Hervieu, Jean Riche pin, René Doumic, Denys Cochin,
Alfred Capus, Henri Joly, Edmond Perrier, Léon Bonnat, Cha-
vannes, Appell, Croiset, Landouzy, Larnande, Stourm, Liard,
Gaston Bonnier, G. Lacour-Gayet, Louis Barthou, Stephen Pi-
chon, contele d’Ormesson, Arsène Henry, Fernand Laudet ş. a.
Apelul se termină cu fraza următoare :
'L a France, qui, une fois de plus, vient de tirer fepée pour
défendre contre toute hégémonie Vindependance des Balkans,
verra la Roum anie se ranger là où ses intérêts sa gloire et son
honneur l'appellenU.
 13
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918 = = = = = = = =

Rom ânii au răspuns, asigurând pe francezi că :

«Marea m ajoritate a poporului român, răm âne credincioasă convin­

s e i sale. T rădarea bulgară n’a făcut decât să întărească hotărîrea
sa. Chiar în cazul când n’am puteâ să înfăptuim nicio aspiraţiune
naţională, le g ătu ra noastră de rasă, care ne fac refractari ideilor
şi tendinţelor germ ano-m aghiare, dragostea noastră de libertate şi
idealul nostru de civilizaţie, care este al vostru, ne-au aşezat dela
începutul războiului, lângă F ranţa».
Au sem nat răspunsul acesta : Nicolae Filipescu, Take Ionescu, C.
G. Dissescu, 0. P. Olănescu, N. Xenopol, M ihail O antacozino, D.
Greceanu, Dr. 0 . I. Istrati, M. Vlădescu, P etre G rădişteanu, părin­
tele Yasile Lucaci, G. Diam andi, V ictor Ionescu, S. M ândrescu,
generalul Teii, Dr. I. Cantacuzino, A rgetoianu, Scarlat Orăscu, Oa-
vadia, D. D um itrescu, N. Ooandă, Gr. Oonstantinescu, G. Dobrescu,
P. Cantili, Săftoiu, N. Cincu, Dr. Toma Ionescu, P. Missir, Deşliu,
A. C. Ouza, prin ţu l O. Brancovan, Oromolu, Leonte Moldovean, Dr.
D em etrescu-B răila, Buca Elefterescu, N. Cănănău, Iulian Vrăbiescu,
L eon Ghica-Dumbrăveni, Sebastian Moruzzi, Oonst. Miile, N. T itu -
lescu, N. Căpităneanu, Al. A lexandrescu, I. Igiroşeanu, Gr. Perie-
ţeanu, G. Petcu, Ioanide, G. Zam firescu, Th. Em andi, I. Miclescu,
Geblescu, G. Ţiţeica, I. Tanoviceanu, Dr. Demostene, Oireşeanu, D.
Negulescu, Em. Antonescu, S. Longinescu, Oonst. Sipsom, Dr. G.
M urnu, B ungeţeanu, Dr. Pompei, Teodorescu, H urm uzescu, Voinov,
Sabba Stefănescu, I. A tanasiu, Em anuel, Dr. G eorgescu, Dr. He-
răscu, Dr. Ionescu, Dr. Bruclm er, Dr. Ohiriacescu, Dr. Teohari, Dr.
Petrini-G alaţi, Davidoglu, Al. Florescu, N. G. Popovici.

T ake I o n escu .

-cr" ' ^

c /i ^ t A — V — ^

& . a v
3 -e -U'
4?
, c —v~*. /* '

ce ^ '

Wilhelm II.
«îm păratul W ilhelm va răm âne în istorie atâta vreme, cât va
există pe glob o omenire cugetătoare.
în m ândria sa, el şi-a ales rolul ultim ului paladin al reacţiunii.
E l va fi pom enit şi ca autorul răspunzător al suferinţelor celor
Şi l-a reprezentat, sub o înfăţişare a tâ t de odioasă, încât sfârşitul
mai m ari pe care le-a cunoscut istoria şi ca provocatorul incon­
ştien t a unor prefaceri a tâ t de întinse, în cât cu drept cuvânt se său nu va lăsă nicio părere de rău.
Din acest pu n ct de vedere, acest crim inal ar fi fost un creator».
va spune că odată el căzut, aceasta va însem nă începutul unei lum i
T a k e I o n escu .
nouă.
 14
1 ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918
In Iunie 1916, o importantă misiune franceză a fosttrimeasă
. G ardianii um anitătei.
de guvernul Republicei Franceze, la Bucureşti, în frunte cu
contele Ulric de Saint-Aulaire, numit ministru plenipotenţiar. \ . *La noi daca cea mai modestă infirmieră, sau santinelă ano­
nimă, se înfioară adese-ori simţind strecurându-se moartea în um­
bra sălilor spitalelor, sau a posturilor înaintate, ei se încurajează
gândmdu-se că fac de gardă pentru întreaga umanitate*
Iaşi 1917.

Ducele de Luynes despre România. - ...Ei au venit la noi

M isiunea fran c eză în B u c u reşti.
Misiunea franceză în frunte cu contele Ulric de Saint-Aulaire.
Delà stânga la dreapta : Obarles-Arsène Henry, secretar dé am­
basada ; ducele de Luynes, ataşat militar ; Gaillard-Lacombe, con­
silier ; marchizul de Belloy, căpitan de vas ; contele Ulric de Saint-
Aulaire, ministrul plenipotenţiar la Bucureşti ; colonelul Desprès
marchizul Robert de Fiers.
In ajunul plecărei misiunei din Paris, comitetul revistei filo-
române «La Revue Hebdomadaire», a oferit un banchet în
onoarea ei.
Contele U. de Saint-Aulaire a declarat : «Noi, diplomaţii în­
semnăm puţin lucru în uniunea popoarelor... suntem simpli notari,
cari înregistrăm contractele de căsătorie. D-voastră, sămănătorii
de idei, conducătorii opiniunei, care menţineţi, sau întăriţi sim­
patiile între popoare, faceţi căsătoriile, iar noi fixăm contractele»
şi se gandeau la Franţa, care sângera pentru libertatea tu­
turor... Au avut însă o mângâere : se găseau îutr’o ţară, unde
cultul Franţei este o tradiţie. Ducele de Luynes, spune în rân­
durile reproduse mai jos şi scrise în 1917, în vremuri de res­
trişte, că depărtarea de ţara natală, a părut mai puţin aspră
francezilor, de oare-ce au recunoscut în ţăranul român «aceleaş
calităţi ale spiritului şi inteligenţei»; au admirat frumoasa
noastră rasa de ţărani, stoică, ca şi cea franceză, în faţa sufe­
rinţelor şi însufleţită de aceeaş voinţă de a învinge.
Ducele de Luynes spune că numele suveranilor noştri se vor
grava în inimele tuturor francezilor, de oare-ce ele vor rămâne
sinonime cu lealitatea, bravura, sacrificiul şi bunătatea; iar
drapelele celor două ţări-surori vor păstra pentru totdeauna,
în cutele lor, amintirea suferinţelor noastre comune.
Robert de Flers despre România. — «Până în ziua când
mi-a fost dat să cunosc România — trebue să mărturisesc — nu
prea iubeam expresiunea «sora noastră latină», pe caro adesea

„R O M Â N IA “ D E D U C E L E D E L UY NES.

m eduze—.

c J iy fc -, ■?*
SÙ fefeîluS — i f e - fe - fe e - fefefe fe s
y A jk  J f e />L- £ . efe a it- ê~ k s - i^ d s - r /c s fe fe fe c 2 # ^

tfe fe te —j •&— fecS tfe iê tU i-e j» d f e A rT tJ ù clétZ A a .

fH & U ts— fe d -fen cfe. fe e — (cA<y>e^cie— f e fee— .

/C e a - L -u -P fe s ie z e a u ô zJL^ e — â — fe ru ^ -e ^ A cS 2 _ fe * fe p f e 'Ace#
fe J n fe fe p fe fe fe fe irT c fe fe e - C y jlu f e f e , û L - fee-

e/f e e - L n f e f e r J u - /Ü ^ lo />^jfeélS!— ffefefefee— fe(H S feesz-li- f e l

9 fe zJ Ù ^ c fe fe u s i-R fe fe fe f) fe j> </î£LieJ> &U-

fe l , ^ . . . A / Sæ—a ^

ÜS lu fefefe fee U s^ 'A feù -P , fes> A ei^ yA feC ? f e â’ ^U- U tuJfefeL fej/feyfefefesJL - fesfe& sA eşS u ^ jt

v

ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918
o întrebuinţam să desemnăm România, ca şi pe viteaza Italie.
Adese-ori am auzit această expresiune prea precisă, — la sfâr­
şitul unor vagi banchete, în cursul unor vagi discursuri, în mij­
locul unor"vagi comeseni. Ea mi se părea ceva prea ceremonios,
cunoscut şi electoral. Din moment ce ai o soră, este de prisos
să afirmi că ea este lat n ă ; de-ajuns că face parte din familia
noastră.
Aceasta este, în general, situaţia unei surori. Dar am cu­
noscut România şi am iubit-o — şi am înţeles cu toată retorica
oficială, tot ce înseamnă rudenia latină, dovedită printr’o încre­
dere şi dragoste reciprocă. Latinitatea înseamnă să vezi în a-
celaş fel trecutul, să întrevezi în acelaş fel viitorul. Latinitatea
este gustul comun al ordinei şi al elasticităţii; este nobila vo­
inţă de a subordona interesele, ideilor şi a nu admite ca litera
să existe când spiritul protestează; este instinctul superior al
dreptăţii; este partea ce se face bunului simţ împins până la
chimeră ; este dragostea măsurei împinsă până la id e a l; este
acelaş mod de a se emoţiona şi entusiasma în faţa unui peisaj,
a unei acţiuni frumoase, sau a unui superb nud. De mult ştiam
că latinitatea înseamnă acelaş fel de viaţă, — acum ştiu că în­
seamnă şi acelaş fel de a muri.
De aceea azi, când vorbesc de România, spun *. «sora noastră
latină». Am uitat discursurile de altădată şi răceala comunica­
tivă a banchetelor. România era eri sora noastră cea m ică; ea
va fi, ea este de pe acum, sora noastră cea mare. Dânsa trece
prin zile glorioase, însă dureroase. Suferinţa nu va fi decât tre­
cătoare, — este ceia ce medicii- numesc o «criză de creştere»,
Iaşi, 1917.
Ofensiva Brussilow. — La sfârşitul lunei Mai 1916 s’a produs
un eveniment militar însemnat pe frontul oriental ofensiva
Brussilow — care a influenţat simţitor asupra opiniunei publice
române. Linia austriacă a fost r u p tă r u ş ii au luat mulţi pri­
zonieri ; — totul părea a indica că armata rusă va fi în stare
să’şi ia revanşa pentru catastrofa de la Dunaieţ-Gorlice din A-
prilie 1915, iar generalul Brussilow nu va repeta greşala lui
A nibal: a învinge şi a nu culege fructele victoriei.
Incidentul de la Mamorniţa. — Un incident s’a întâmplat in
colţul nord-vestic al Moldovei, la 28 Mai 1916. Un detaşament
rusesc trecuse în timpul luptei, frontiera română, lângă Herţa,
prin punctul Mamorniţa. Generalul Pătraşcu a fost trimes in
acea regiupe, ca să ia măsuri pentru evacuarea teritoriului
român.
Detaşamentul rus avea frontul spre graniţa noastră. De oare­
ce generalul Pătraşcu nu a putut vorbi cu comandantul deta­
şamentului rus — acesta se află în luptă — el a trecut pe ma­
lul nordic al Prutului şi a cerut generalului Keller, imediata
evacuare a teritorului român. Din ordinul generalului Keller,
detaşamentul rus a părăsit regiunea Mamorniţa.
O notă diplomatică austro-ungară. — In nota adresata de
contele Ottokar Czernin, ministrul Austro-Ungariei din Bncn-
reşti, baronului Burian, ministrul afacerilor străine al Austro-
Ungariei, la 28 Iunie, se anunţă că situaţia a devenit critica.
Ministrul Austro-Ungariei din Bucureşti comunica: «Situaţia
este critică. Dacă nimic neaşteptat nu se întâmplă, Romama
va mai rămâne câte-va săptămâni liniştită. Mai mult insă nu,
în deosebi dacă situaţia războiului nu se schimbă, iar re ra-
gerea noastră continuă. _ Negocierile dela Bucureşti. — In cursul lunei Iunie 1916,
Sunt lipsit de pesimism, ca şi de acel optimism care îşi m-
chipue că orice primejdie este înlăturată pentru că închide ochii
şi nu vrea să vadă. Şi politica românească, ca totul astăzi in
= 15
Europa, este reflexul imediat şi direct al evenimentelor mili­
tare, -4nai imediat şi mai direct chiar decât anul trecut, de
oare-ce toată lumea de aci este convinsă că ultimul capitol al
marei tragedii, a început. Cu aceasta am spus tot ce se poate
spune de aci. Dacă aruncăm pe ruşi înapoi, sau îi oprim defi­
nitiv, România va mai aştepta. In cazul opus, trebue să contăm
cu războiul împotriva României. («Cartea roşie Austro-Ungarâ,
documente diplomatice relative la rela\iunile dintre Austro-
Ungaria şi România în perioada de la 22 Iulie 1914 până
la 27 August 1916» st. n.)
Intre Austro-Ungaria şi Germania. — Guvernul din Viena
alarmat de preparativele de război ale României, a atras aten­
ţiunea celui german asupra gravelor evenimente ce se anunţau.
Baronul Burian, ministrul afacerilor străine al Austro-Ungariei,
a adresat la 5 Iulie 1916, următoarea notă prinţului Gottfried
de Hohenlohe, secretarul de stat la externe al Germaniei.
Viena, 18 Iu lie 1916 (extras) în cele ce urm ează dau A. V. o
privire asupra situ aţiu n ei Rom âniei, în vederea în tră re i acestei
ţări în război contra n o astră ,— aşa cum rezultă, parte din rapoar­
tele contelui Ozernin, parte din alte inform aţiuni vrednice de în­
credere. Oând trupele im periale şi regale s’au retras din Bucovina,
în faţa unor forţe superioare ruseşti, guvernele înţelegerei s’au a-
dresat la B ucureşti d-lui B rătianu p entru a-i lăm uri că a sosit
m om entul, în care Rom ânia ar trebui, în propriul său interes, să
intre în război alătu ri de în ţeleg ere.
D. B rătianu a lu a t cunoştinţă de aceste com unicări; a observat
însă că trebue să supue chestiunea unei m ature chibzuinţi. După
aceea s’a p ronunţat în sensul că R om ânia nu poate eşi din neu­
tralitate fără să aibă în m âinele sale m aterialul de război treb u ­
incios. N umai dacă ar fi vorba de un război foarte scurt, România
ar p u tea să treacă cu vederea peste aceasta. S itu aţia războiului
nu este însă aşa, în cât se îngădue presupunerea u n u i sfârşit re­
pede. Săptăm ânile urm ătoare vor arăta abiâ dacă ofensiva ru ­
sească, până acum în tr ’adevăr în cu n u n ată de succes, se va dez­
v o lta în sensul de a da rezu ltate definitive. A tunci va sosi mo­
m entul ca R om ânia să se hotărească. Ou to a te aceste rezerve,
B rătian u a form ulat condiţiuni în cari Rom ânia ar in tra în război
alătu ri de înţelegere. U n proect supus în urm a acestora prim ului
m inistru, ar fi conţinând urm ătoarele p u n c te : A cordul răm âne
secret. Se asigură Rom âniei anum e te rito rii ale m onarchiei austro-
ungare. încheierea u n ei convenţiuni m ilitare în tre sta tu l major
rom ân şi cel rus. Trecere liberă pen tru trupele ruseşti prin Ro­
m ânia. F ixarea u n u i term en cât se poate mai scurt, în tre înche­
ierea acordului şi intrarea Rom âniei în război.
înţelegerea, care contează cu o anum e team ă a lu i B rătianu
de Bulgaria, are intenţiunea să înceapă în curând ofensiva gene­
ralu lu i Sarrail, -de atâtea ori anunţată. Ou acest chip se speră că
Rom ânia va fi scu tită de team a ce are din partea Bulgariei. Pe
de altă parte, e vorba ca, prin înaintarea sim ultană a ruşilor pe
te a tru l de război bucovinean şi g aliţian, presiunea în ţeleg erei să
devie atât de puternică, în c ât Rom ânia să fie determ inată a in­
terveni în război, independent de fap tu l dacă d-1 B rătian u ar mai
şovăi.
Acordul cu Rom ânia va prevedeâ — după cum am m enţionat
m ai sus — trecerea liberă a ruşilor prin R eg at. P rin aceasta s’ar în ­
deplini condiţiunea pusă de repetate ori de d. B rătianu, ca trupe
ru seşti să aju te în mod eficace la apărarea Rom âniei îm potriva
bulgarilor. O inform aţiune specială ce ne-a parvenit, după care
este vorba de pregătiri ale ruşilor la D unărea de jos (aşa de exem­
plu adaptări de şlepuri p entru tran sp o rtu l trupelor, etc.), ar indică
intenţiunea unei treceri prin Rom ânia şi a u n u i atac contra Bul-
gariei, în tăreşte cele expuse mai sus.
In ce priveşte furniturile de tu n u ri p entru Rom ânia, prim ul tran s­
p o rt ar fi sosit chiar la frontiera română.
R og pe A lteţa V oastră, să în cu n o ştiin ţaţi în m od confidenţial
pe dom nul Cancelar al Im periului de cele mai sus. F aptele invo­
cate vorbesc de la sine».
situaţia militară a înţelegerei nu era satisfăcătoare. Verdun era
ameninţat de Germani. In jurul cetăţei franceze se găseau nu-
 16
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918
meroase divizii germane, cu o artilerie formidabilă. O ofensivă,
şi presiuni, ar fi atras forţe de pe fronturi atunci în fiinţă, pe
întreprinsă, în regiunea Somme, (frontul francez) nu a dat prea
noul focar deschis de dânsa.
multe rezultate. Armata engleză eră încă în formaţie. In nume­
Fatal situaţia ar fi devenit alta.
roasele lupte în ofensivă şi defensivă, din Galiţia, ruşii pierdu­
Dacă nu am luâ în serioasă consideraţiune situaţia generală
seră aproape 700.000 de oameni. Din documentele ruseşti, pu­
militară a statelor cu care România urma să conlucreze, în stare
blicate după isbucniroa revoluţiei din Martie 1917, a reeşit că
ofensiva întreprinsă de generalul Brussilov, în acea epocă, a fost £ * * * nu am inîe,e« e rostul alegerei «momentului» dela
preparată în mod nu tocmai regulat, fără să se aibă în serioasă 4/; 1 AuSust 19Di. Intr’un sistem politico-militar, fiecare parte
a sistemului este în funcţiune de celelalte părţi, spre a se asi­
consideraţie situaţia generală militară de pe frontul oriental.
gura o armonizare în mişcări, o coordonare în acţiuni, o unitate
Oricare a fost origina acestei ofensive din Wolynia, Galiţia
m conducere. încă din cursul lunei Iunie 1916 Rusia a cerut
şi Bucovina, modul ciudat cum a luat sfârşit, întăreşte credinţa
României să intre în război, propunând ofensiva în Transilvania.
ca ea nu a fost rezultanta forţei imperiului ţarist, ci dimpotrivă
eneralul Alexeieff, comandantul suprem al armatelor ruseşti,
o^ dovadă de slăbiciune. Faptele, petrecute mai târziu, au venit
din acel timp, dorea să asigure frontul oriental. Cum ? Ajutorul
sa confirme, ceiace în Iunie 1916 constituea abia o presupu­
nere, o bănuială. roman în Transilvania ar fi acoperit stânga sa, aflată în aer în
Bucovina şi ar fi interzis austro-germanilor putinţa ca să ’şi
Odată ofensiva lui Brusilow oprită, aripa stângă a armatelor
atinga principalul lor obiectiv: ţinuturile, care mai târziu au
ruseşti se găsea primejduită, în cazul când armatele austro-
format statul Ukrainian. GeneraluljAlexeieff a solicitat în Iunie
ungare-germane ar fi luat, la rândul lor, o contra-ofensivă. La
1* 0 asemenea intervenţiune română în Transilvania. Cum
comandamentul suprem rus nu se punea prea multe speranţe
generalul Joffre, comanda, de fapt, în acea epocă, frontul aliat,
pe rezistenţa liniilor ruseşti. La curtea imperială domnea o oare­
s a adus la cunoştinţa acestuia cererea făcută de generalul A-
care confuziune în ce priveşte eşirea din război. Sarcinele din lexieff spre a’şi da avizul. Generalul Joffre a sprijinit punctul
zi in zi mai grele ale unui război ce ameninţa să se prelun-
de vedere al generalului Alexeieff, de oarece interesul Aliaţilor
giasca cu mea câţi-va ani — apăsau finanţele imperiului, încurcau era acelaş şi comun.
socotelile guvernanţilor, nelinişteau lumea politică, influenţau în
La 23 Iunie/6 Iulie 1916 guvernul român a primit următoare
sens pesimist asupra caracterului lesne impresionabil al împă­ comunicare, în această privinţă :
ratului Nicolae II. rău anturat şi deci rău sfătuit.
Pădurile de baionete erau legende, căci dacă Rusia dispunea
ce un număr considerabil de oameni, dată fiind vastitatea te­ Anexat scrisoarea No. 164 a ataşatului militar
ritoriului ei şi cantitatea populaţiunei sale, nu tot aşa era cazul Bucureşti, 23 Iunie — 6 Iulie 1916
cu problema armamentului şi a muniţiunilor. Polonia, Galiţia, ba
chiar şi Caucazul înghiţiseră o parte bună din oştile ţariste. ReZ'!!?%tUlt Unei telcSram e din 2 Iulie 1916 a generalului co­
m andant suprem a l Arm atelor franceze.
Puterile occidentale aveau dreptul să conteze pe sprijinul ar­
matelor ruseşti, care indiferent de fluxul şi refluxul maselor n u n ăeDunac u !w ileXe^ ff & însărcinat Pe colonelul T atarinof 1) să ex-
truM
eim üli de
oe R
R ăzboi
ăzboi R YomY ân:™S aSUpra aci
o rezum interveoţiunei
a lă tu ra t- române Minis­
slave in Polonia sau Galiţia, ele îşi îndeplineau funcţiunea de
măcinătoare a forţelor militare germano-austro-ungare. Factori în st“m asăaUîSntrrp Că <4,eZ° r" a n ‘Zată poate încă să reziste, dar nu este
noi intervenise însă să modifice optimismul dela început. Unul î n s ă ne ° aCtmne ofensivă. «Germanii atacaţi ei
m ijlo a c e lo rllr decftt'î-S să tr ™ eată în urm a sărăciei
dm aceşti factori — şi cel mai de seamă — a fost factorul mo­ lajl+ rf i •> ’ . cât câteva drvizn în aju to ru l aliaţilor lor si au
ral. Se remarcase, după încetarea ofensivei Brussilow, o scă­ S itu
ţu aÎtţiaf mmÎilitară
i t a T 8generala
" 1 d6 va
nu a rfi niciodată
ÍSta arm atei
maidela Salonic,
favorabilă t>en
dere accentuată a moralului opiniei publice ruse. In cercurile
se anö
a n ajeaza,
^ a 3 ' aîinn T urma
r m a ’bdet - rei definitive
h o tan 6Ste ea actualm
a Rom ânieiente. R usia
să tran s
conducătoare dela Petrograd, ca şi la înaltul comandament, se
punea cu grijă întrebarea, dacă un eveniment militar, întâmplat acestei p u te riCl “ ăŞ1v i f ă în t^ ztiere ma^ i a l u l de război, destinat
data la care va a l Í m tervenţiunei Rom âniei, depinde de
in regiunea de sub a frontului, n’ar fi în măsură să ofere Ru­ ana ia care va avea loc intrarea sa în acţiune- astfel s i t u a ţ i a îi
siei o catastrofă. Aceleaş cercuri conducătoare şi acelaş înalt
comandament s ’au gândit însă că există un mijloc de a înlătura
pentru catva timp, dacă nu chiar pentru totdeauna, o asemenea U a n V o X ’fără^ n tâ0^ 6 fron^ riie § [ D ^ l u â ^ r n g t j a T e ^ t M ^ ă
Siniştrii probabilitate. România voia să intre în război împotriva
A ustro-Lnganei; se prepara pentru acest război. Ea putea dis­ „ 3 “ IU| com andant suprem al arm atelor franceze mă însărci-
pune de o armată de 600.000 de combatanţi. Q armată proas­ S . m 'd u T S é 1« S i ', ' '.'“ f ” « ’ el lm p ir tise|U, i„ t*,,*-
păta şi relativ destul de numeroasă, aruncată în Transilvania Rom ânia t r . b . a a „ d ~ “
m acel timp ar fi modificat simţitor situaţia generală militară, P en tru copie conformă.
pe frontul oriental, în primul rând, pe celelalte fronturi, în Ataşatul militar al Franţei
(ss) P ic h o n
al doilea rând. întotdeauna un factor nou, intervenit în cursul
unui război produce serioase modificări în ordinea desfăşurărei telor X t í d e L S U He 1916f ®eneralul Sarrail, com andantul arm ,-
evenimentelor. Rusia avea nevoie de acest factor nou, de ins­ i a t ^ c u Rom ânia = a f° St pr6V6nit despre tratativ e le anga-
nrepare î el c° ns6Clnt ă căpătase in stru cţiu n i să se
trumentul menit să modifice situaţia militară, măcar pentru de a fixa d iv U , a l l ’ Sp1 a a-lu ta Pe viitorul aliat, cu scopul
cat-va timp, in favoarea ei şi a aliaţilor. Politica României se T® Y t bu lg a i'e pe frontul macedonean. P
desenase cu oarecare claritate pentru cercurile diplomatice şi Zi 4/17 A u tu s /tra f^ ? ’g!US- 1916 neS"cierile s a u sfâ rşit; iar a doua
Ou L te v a I i l e în -U! ? Y ° u Vf “ ţm n ea m ilitară au fost semnate.
militare, în măsură de a fi bine informate. Dacă nu se putea
presupune o trecere în câmpul opus, a României, se putea însă
presupune o întârziere a intervenţiei acestei ţări în război din
&SrirluiT
M or f despre1 t X t i ^ r
cauza lipsei armamentului trebuincios, ca şi a muniţiunilor. Se
hotărîse insă la Petrograd ca să se facă anume demersuri la
Bucureşti, într un mod special şi caracterizat, ca să se poată O comunicare a baronului Burian. — La 1 August 1916, ba­
produce o clarificare, o destindere a situaţiei, un eveniment ronul Burian a comunicat contelui Czernin, în legătură cu alte
Numai România, aruncând zarul, ar fi modificat planurile mili­ instrucţiuni anterioare, următoarele:
tare ale Austro-germanilor, ar fi schimbat direcţia unor atacuri
>) Calonelul T a ta rin o f fost a ta ş a t m ilita r al R u siei la B ucureşti.
IN C A R P A T I . — D E S A N T I N E L Ă .
*

t-

ib

y,

ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918
«Ar fi recomandabil sa trim iteţi aci, la Viena, prin curier spe­
cial, în tr’u n u l sau două transporturi, actele politice cele mai im­
portante, dacă se poate face în
mod discret. M ăsura aceasta de
prevedere se im pune cu a tâ t mai
m ult, cu cât vor fi mai num e­
roase lucrările de făcut în u lti­
m ul moment» («Cartea, Roşie
Austro-U ngară », piesa No. 98).
Tratatul încheiat la 4/17 Au­
gust 1916 între România, Ru­
sia, Franţa, Anglia şi Italia.—
«Intre sub-semnaţii:
1. I). Stanislav Poklevski-
Koziel, trimis extraordinar şi
ministru al Majestăţei Sale îm ­
păratului tuturor Ruşilor pe
lângă Majestatea Sa Regele
Rom âniei;
2. Contele de Saint-Aulaire,
trimis extraordinar şi minitru
B a r o n u l B u r ia n plenipotenţiar al R e p u b lic e i
m in istru l de ex tern e al A ustro-U n- Franceze pe lângă Majestatea
gariei în 1916.
Sa Regele Rom âniei;
3. Sir. George Barklay, trimis extraordinar şi ministru ple­
nipotenţiar al Majestăţei Sale Regelui Regatului unit al Marei
Britanii şi Irlandei şi al pământurilor britanice de peste mări,
împărat al Indiilor, pe lângă Majestatea Sa Regele României şi
4. Baronul Fasciotti, trimis extraordinar şi ministru pleni­
potenţiar al Majestăţei Sale Regele Italiei, pe lângă Majestatea
Sa Regele României, anume însărcinaţi de guvernele lor res­
pective, de o parte
şi d. Ioan C. Brâtianu, preşedintele consiliului de miniştri
al Regatului Român, de altă parte, s’a stabilit ceeace urmează :
I. Rusia, Franţa, Anglia şi Italia garantează integritatea te­
ritorială a Regatului României, în toată întinderea fruntariilor
sale actuale.
II. România se obligă să declare război şi să atace Austro-
Ungaria în condiţiile stabilite prin convenţia militară ; România
se obligă de asemeni să înceteze dela declararea războiului,
orice legături economice şi orice schimb comercial cu toţi duş­
manii aliaţilor.
III. Rusia, Franţa, Anglia şi Italia recunosc României drep­
tul de a anexa teritoriile monarhiei Austro-Ungare prevăzute
şi hotărnicite în art. 4.
IV. Marginile teritoriilor despre care e vorba în articolul
trecut sunt hotărâte după cum urmează :
Linia de hotar va începe dela Prut dela un punct al frunta­
riei actuale dintre Rusia şi România aproape de Novosuliţa şi
va urcă râul până la graniţa Galiţiei la întâlnirea Prutului cu
Ceremusul. De aci va urma frontiera dintre Galiţia şi Ungaria
până la punctul Steag, cota 1655. Mai departe va urmă linia
de despărţire dintre apele Tisei şi Vizului ca să ajungă la Tisa,
la satul Trebuza, mai sus de locul unde se uneşte cu Vizo. De
la acest punct va coborî malul Tisei până la 4 klm. mai jos de
locul unde se întâlneşte cu Sameş lăsând satul Vasares, Na-
meni României. Va continua apoi în direcţia Sud-Sufest până
la un punct la 6 klm. la Est de oraşul Debreţin.
Dela punctul acesta va atinge Grişul la 3 klm. mai jos de
locul de întâlnire a celor doi afluenţi ai săi (Crişul alb şi Cri-
şul iute), se va uni apoi cu Tisa la înălţimea satului Algyo, la
nord de Seghedin, trecând la apus de satele Croshaza şi Be-
kesamson, la 3 klm. dela care va face o mică îndoitură. Dela
Alg linia va coborî malul Tisei până la vărsarea sa în Dunăre
şi în sfârşit va urma malul Dunărei până la frontiera actuală a
României.
România în timpul războiului 1916 — 1918.
17
România se obligă să nu ridice fortificaţii în faţa Belgradu­
lui pe o zonă ce va fi stabilită ulterior şi să nu ţie în această
zonă decât forţele necesare serviciului de poliţie. Guvernul re­
gal român se obligă sa despăgubească pe sârbii regiunei Ba­
natului, cari, părăsindu-şi proprietăţile vor voi să emigreze în-
tr’un spaţiu de 2 ani dela încheerea păcii.
V. Rusia, Franţa, Anglia şi Italia deoparte şi România de
altă parte, se obligă să nu închee pace separată, sau pacea ge­
nerală decât în unire şi în acelaş timp.
Rusia, Franţa, Anglia şi Italia se obligă de asemeni ca în
tratatul de pace teritoriile monarhiei Austro-Ungariei, prevăzute
în articolul 4, să fie anexate coroanei României.
VI. România se va bucură de aceleaşi drepturi ca şi aliaţii
săi în tot ce priveşte preliminările, tratativele de pace, ca şi
discutarea chestiunilor cari vor fi supuse liotărârei conferinţei
de pace.
VII. Puterile contractante se obligă să păstreze în secret
prezenta convenţie până la încheerea păcei generale.
Făcut în cinci exemplare la Bucureşti la 4/17 August 1916.
M inistrul Rusiei S . P o k l e w s k y - K o z i e l ,
M inistrul F ranţei S a i n t A u l a i r e ,
M inistrul Angliei Gr. B a r k l a y ,
M inistrul Italiei F a s c io t t i ,
Preşed. cons. de
min. a l Rom âniei I o n O. B r ă t i a n u .
Convenţiunea militară.— Art. 1. — Ca urmare la tratatul de
alianţă intervenit la 4/17 August 1916 între Franţa, Marea Bri-
tanie, Italia, Rusia şi România, România se obligă, mobilizând
toate forţele sale' de uscat şi de mare, să atace Austro-Unga-
ria cel mai târziu la 15/28 August 1916 (opt zile după ofen­
siva dela Salonic). Acţiunile ofensive ale armatei române vor
începe chiar în ziua declarării războiului.
Art. 2. — Dela semnarea prezentei Convenţiuni şi în toată
durata mobilizărei şi concentrărei armatei române, armata rusa
se obligă să lucreze într’un mod cu totul energic pe tot fron­
tul austriac, în scopul de a asigura operaţiunile române mai
sus menţionate. Această acţiune va fi în special ofensiva şi vi­
guroasă în Bucovina unde trupele ruse, vor trebui cel puţin
să-şi păstreze poziţiunilor lor, ca şi efectivele lor actuale.
Cu începere dela 12/25 August 1916 flota rusa va trebui sa
garanteze siguranţa portului Constanţa, sa împiedice debarcarea
de trupe inamice pe coastele române şi orice incursiuni pe
Dunăre în susul gurilor acestui fluviu.
De partea sa, România va recunoaşte flotei ruse de Marea
Neagră de a utiliza Portul Constanţa şi de a luă măsurile ne­
cesare contra flotei vrăşmaşe submarine.
Vasele de războiu ruseşti cari se vor servi de Dunăre, atât
pentru a apără malurile, cât şi pentru a da concurs armatei şi
flotei române vor fi sub ordinile Comandantului şef al armatelor
române şi vor coopera pe acest rîu cu escadra de monitoare
româneşti. Amănuntele acestei cooperări vor fi stabilite în con­
formitate cu articolele prezentei Convenţiuni.
Art. 3. — Rusia se obligă în momentul mobilizărei armatei
române, să trimită în Dobrogea două divizii de infanterie şi una
de cavalerie pentru a coopera cu armata română în contra ar
matei bulgare.
Aliaţii se obligă, a face ca intrarea în războiu a României, să
fie precedată, cel puţin cu opt zile înainte de o ofensivă afir­
mată a armatelor de Salonic, în scopul de a uşura mobilizarea
şi concentrarea tuturor forţelor militare române. Această ofen­
sivă va începe la 7/20 August 1916.
Dhcă, în cursul operaţiunilor militare, Puterile aliate, în urma
înţelegerei dintre Statele majore respective, ar decide mărirea
aporturilor lor militare, cooperând cu armata română, această
mărire de forţe nu va modifică întru nimic stipulaţiunile conven-
ţiunilor încheiate.
2
 18
Art. 4. — Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia se obligă a
procură României muniţiuni şi material de războiu, cari vor fi
transportate de vase româneşti sau aliate şi transitate prin Rusia.
Aceste predări şi transporturi, vor trebui astfel executate
pentru a le asigură sosirea în România, într’un mod cât se va
putea continuu de minimum trei sute de tone pe zi, calculat la
o lună de transport.
In cazul când aliaţii ar aveâ la dispoziţia lor noi căi accesi­
bile, uşurând tranzitul muniţiunilor, România va putea beneficia.
Art. 5. — Aliaţii se obligă deopotrivă a procură României, în
limitele posibilului, caii, cauciucurile, medicamentele, articolele
de subsistenţă şi de echipament pe cari le va cere în cantităţile
şi categoriile cari se vor fixa de comun acord.
Art. 6. — Aliaţii vor pune la dispoziţia României personalul
tehnic necesar pentru fabricarea in ţară a muniţiunilor şi ma­
terialului de războiu.
Art. 7. — îndată după încheerea prezentei Convenţiuni, Sta­
tele majore ale armatelor ruso-române, ca şi statul major al
armatelor dela Salonic se vor pune de acord pentru a stabili
modalităţile cooperărilor.
Acordul în timpul operaţiilor militare a armatelor româno-ruse
sau orice schimbare, lămurire sau adaos în vederea unei legă­
turi permanente se va stabili la Cartierul general respectiv, astfel
cum se va spune mai jos.
Art. 8. — Cooperarea armatelor aliate nu implică subordinarea
uneia din părţile contractante celeilalte, ea nu implică decât li­
bera acceptare a dispoziţiilor sau modificărilor datorate situa-
ţiunei generale, necesităţilor cerute de ţelul urmărit şi de ca­
maraderia de arme.
Art. 9. — In principiu, trupele regale române şi trupele im­
periale ruse, vor conservă comandamentul lor propriu, zona lor
distinctă de operaţiuni şi o complectă independenţă în conducerea
operaţiunilor. Linia de demarcare între cele două armate va
trece dela Dorna Vatra pe la Bistriţa şi văile rîurilor Chaio şi
Sameş la Debreţin. Ţinta principală a acţiunei române, întru
atât cât situaţia militară la sudul Dunărei o va permite, va fi
prin Transilvania în direcţiunea Budapesta.
Trupele ruse prevăzute la art. 3, destinate a cooperâ cu ar­
mata română, vor fi sub comandamentul superior al armatei
române.
In cazul când- contingentul rus, operând la sudul Dunării, ar
fi considerabil mărit astfel ca să fie de forţă egală sau supe­
rioară trupelor române, cu care va cooperâ, acest contingent va
putea formă, la ieşirea din teritoriul român, o armată indepen­
dentă, care va fi pusă sub ordinele Comandamentului suprem
rus. In acest caz această armată operând în afară de teritoriul
român, va trebui să aibă o zonă de operaţii distinctă şi va fi
condusă după directivele comandamentului suprem rus, confor-
mându-se în totul planurilor celor două cartiere generale pe
bazele stabilite mai sus.
Dacă în vederea ţintei urmărite, ar trebui să aibă loc opera­
ţiuni cu forţe combinate ruso-române, comandamentul acestor
forţe va fi indicat de zona respectivă de operaţiuni. Toate or­
dinele şi instrucţiile relative la conducerea acestor operaţiuni
vor fi redactate în româneşte şi ruseşte.
Art. 10. — In principiu, în teritoriul naţional, ca şi în cel ocupat
de armata uneia din părţile contractante, armatele celeilalte părţi
contractante nu vor putea să intre, decât dacă interesul general
şi ţinta comună ar reclamă şi cu consimţimântul înscris şi prea­
labil pentru fiecare caz particular.
Art. 11---- Ori de câte ori în cursul operaţiilor armatele aliate
vor aveâ nevoie, a întrebuinţâ una, sau mai multe căi ferate de
pe teritoriul unui stat aliat, pentru transportul de trupe, pro­
vizii şi furnituri militare, întrebuinţarea va fi stabilită pentru
fiecare caz în particular de delegaţii marilor cartiere generale
aliate.
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 - 1918
Administraţia, organizarea transporturilor şi aprovizionarea cu
resurse locale, va incumba în toate caşurile autorităţilor te­
ritoriale.
Art. 12. Prizonierii, prada de războiu şi trofeele luate de
una din armate îi vor aparţine.
Prada de războiu, luată în lupte in comun şi pe acelaş câmp
de bătaie va fi împărţită proporţional cu efectivele cari au luat
parte. Totuşi, pentru a uşurâ aprovizionarea armatei române,
Comandamentul imperial rus va cedă acesteia materialul de răz­
boiu şi muniţiunile, cuprinse în această pradă mixtă, de care ea
ar aveâ o urgentă nevoie.
Art. 13. Pentru a coordona acţiunile armatelor române,
ruse şi aliate şi pentru a ajunge mai sigur ţintele militare, un
reprezentant al armatei române, ajutat de va fi nevoie de un
anumit număr de ofiţeri adjutanţi trebuie să se găsească la Car­
tierele generale ruse şi aliate în momentul începerii operaţiilor
militare române. Tot asemenea reprezentanţii armatelor ruse şi
aliate şi adjutanţii lor trebuie să se găsească la Cartierul ge­
neral al armatei române.
Cartierele generale ale armatelor cooperante, trebuie să se
informeze mutual şi în timp util asupra conjecturilor militare,
repartiţia forţelor şi mersul operaţiilor.
Art. 14. — Dacă în cursul operaţiilor, survin situaţiuni cerând
luarea de măsuri noi şi ridicând chestiuni neprevăzute în pre­
zenta Convenţiune, toate aceste chestiuni vor fi tratate în fiecare
Cartier general cu delegatul armatei aliate, dar nu vor deveni
definitive, decât după un acord al comandanţilor şefi.
Art. 15. Pentru a se putea lua la timp măsurile prepara­
torii la începerea operaţiilor, părţile contractante vor trebui să
se înţeleagă asupra planului acţiunii militare, înaintea zilei în­
ceperii ostilităţilor de către armata română.
Art. 16. Chestiunea armistiţiilor se va decide de comun
acord de Comandamentele supreme a armatelor cooperant^.
Art. 17. Prezenta convenţiune va rămâne în vigoare din
ziua semnării ei, până la Pacea generală.
Făcut în cinci exemplare la Bucureşti la 4/17 August 1916».
în ajunul războiului. — La 5 August, ministrul Austro-
Ungariei din Bucureşti, a comunicat la V iena: «Partea cea mai
importantă a arhivei mele politice, va pleca Duminică prin cu­
rier. Restul, prin curierul următor». — «Monitorul Oficial» din
11 August a publicat doua hotărâri ale consiliului de miniştri,
prin cari creditul extraordinar de 600 milioane pe seama mi­
nisterului de război, a fost sporit la 800 milioane ; iar Banca
Naţională a României a primit autorizaţia să pună în circulaţie
hârtie-monedă de un leu şi doui lei, până la suma de 8 mi­
lioane lei.
Consiliul de Coroană dela Cotroceni. — La 14 August 1916
a fost convocat un consiliu de Coroană, la palatul Cotroceni
din Bucureşti. Au luat parte Ion I. C. Brătianu, primul mi­
nistru şi ministru de război; Emil Costinescu, ministrul de fi­
nanţe ; Emanoil Porumbarii, ministrul de externe; Vasile G.
Morţun, ministrul de interne; Alexandru Constantinescu, mi­
nistrul domeniilor şi agriculturii; dr. Angelescu. ministrul lu­
crărilor publice ; Al. Radovici, ministrul industriei şi comerţului;
I. G. Duca, ministrul instrucţiunei publice şi al cultelor ; Vic­
tor Antonescu, ministrul ju stiţiei; foştii preşedinţi de consilii:
Th. Rosetti, P. Carp, Titu Maiorescu ; preşedinţii şi foştii pre­
şedinţi ai Corpurilor Legiuitoare : C. F. Robescu, preşedintele
Senatului, Mihail Pherekyde, preşedintele Adunării Deputaţilor;
Const Olănescu, Alex. Cantacuzino-Paşcanu; şefii de partide :
Nicolae Filipescu, Take lonescu, Al. Marghiloman.
Consiliul s ’a ţinut de la ora 10 dimineaţa până la 1 d. a. In
preajma palatului, poporul aştepta cu nerăbdare hotărârea ce
urmă să ia regele şi sfetnicii săi. Când s’a anunţat hotărârea
luată — războiul împotriva Austro-Ungariei, deci războiul popu-
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918 = 19

Iar pentru întregirea neamului

nostru — mulţimea a isbucnit
în urale.
Declaraţia de război a Ro­
mâniei împotriva Austro-Un-
gariei. — Nota predată la 14/27
August 1916, ora 8.45 seara, la
ministerul imperial şi regal al
afacerilor străine din Viena,
de către Edgar Mavrocordat,
ministrul plenipotenţiar al Ro­
mâniei :

M inistrul regal al Rom âniei la

Viena către m inistrul Casei
I. R. ş i al afacerilor străine.
Viena, 14/-27 August 1916.
«Alianţa încheiată între Ger­
mania, Austro-Ungaria şi Italia
nu avea, după chiar declaraţiile
guvernelor, decât un caracter
esenţial conservator şi defensiv.
Obiectul său principal era să
garanteze ţările aliate împotriva
oricărui atac din afară şi să P a la tu l C otroceni, (interior).
consolideze starea de lucruri
creată prin tratatele anterioare.
Numai în dorinţa să-şi pună politica sa în acord cu aceste ten- intereselor sale, fusese adoptată în prima linie pe baza asigu-
dinţe pacifice, România se alipise la acea alianţă. Consacrată rărilor date la început de Guvernul Imperial şi Regal, că Mo-
cu totul operei sale de reconstituire interioară şi credincioasă narhia, declarând războiu Serbiei, nu fusese inspirată de un
nestrămutatei sale hotărâri de a fi în regiunea Dunării-de-jos spirit de cucerire şi că nu urmărea în nici un fel acţiuni teri-
un element de ordine şi de echilibru, România nu a încetat să toriale. Aceste asigurări nu s’au îndeplinit,
contribue la menţinerea păcei în Balcani. Ultimele războaie din Astăzi, ne găsim înaintea unor situaţiuni de fapt, din cari
Balcani, distrugând statul-quo, i-au impus o nouă linie de con- pot eşi mari transformări teritoriale şi schimbări politice de
duită. Intervenţiunea sa a grăbit pacea şi a restabilit echi- natură a constitui o gravă ameninţare pentru siguranţa şi vii-
librul; pentru ea însă-şi România s’a mulţumit cu o modificare • torul României. Opera de pace, pe care România, credincioasă
de frontieră, care-i dă mai multă siguranţă contra unei agre- spiritului Triplei-Alianţe, încercase să o îndeplinească, a fost
siuni şi care repară, în acelaş timp, nedreptatea făptuită în astfel izbită de sterilitate de către aceia chiar, cari erau che-
paguba sa la congresul din Berlin. Insă în urmărirea acestui maţi să o sprijinească şi şă o apere.
scop, România a avut decepţiunea să constate că nu găsise pe Aderând la 1883 la grupul Puterilor Centrale, România, de-
lângă cabinetul din Viena, atitudinea la care era în drept să parte do a uita legăturile de sânge ce aveau populaţiunile Re-
se aştepte. gatului cu Românii supuşi Monarhiei Austro-Ungare, văzuse în
Când a isbucnit războiul actual, România, astfel precum fă- raporturile de prietenie şi de alianţă ce se stabiliseră între
cuse şi Italia, a refuzat să se asocieze la declaraţiunea de răz- cele trei Mari Puteri, o chezăşie preţioasă pentru liniştea sa
boi a Austro-Ungariei, de care nu fusese prevenită de către internă, ca şi pentru îmbunătăţirea soartei Românilor din Aus-
cabinetul din Viena. In primăvara anului 1915, Italia declară tro-Ungaria. In adevăr, Germania şi Italia, cari îşi reconsti-
război Austro-Ungariei : Tripla Alianţă nu mai exista. Motivele tuiseră Statele lor pe baza principiului naţionalităţilor, nu pu-
care determinară alipirea României la acest sistem politic, dis- teau să nu recunoască legitimitatea temeliei pe care era aşezată
păreau în acelaş timp. In locul unei grupări de state, cari să însăşi propria lor existenţă. Cât despre Austro-Ungaria, ea gă-
caute prin sforţări comune a lucra împreună pentru asigurarea seâ în relaţiunile amicale ce se stabileau între dânsa şi Rega-
păcei şi păstrarea situaţiunilor de fapt şi de drept create prin tul României asigurări pentru liniştea sa, cât şi la fruntariile
tratate, România se găsea în faţa unor Puteri, care luptau între noastre comune, căci ea nu ignora până la ce grad nemulţu-
ele tocmai în scopul cte-a ajunge să transforme cu totul ve- mirea populaţiunii sale româneşti se repercuta la noi, amenin-
chile alcătuiri cari serviseră de bază tratatului lor de alianţă, ţând să turbure în fiece minut bunele raporturi între cele două
Aceste adânci schimbări erau pentru România o dovadă evi- State,
dentă că scopul ce ea urmărise alipindu-se la Tripla-Alianţă Speranţa ce noi puseserăm, din acest punct de vedere, pe
nu mai putea fi atins şi că trebuia să-şi îndrepteze vederile şi adeziunea noastră la tripla Alianţă, a fost înşelată. In cursul
sforţările sale spre noui căi, — cu atât mai mult, cu cât opera unei perioade de mai bine de 30 de ani, Românii din monarhie
întreprinsă de Austro-Ungaria lua un caracter ameninţător pen- nu numai că n’au văzut nici odată introducându-se vre-o re-
tru interesele esenţiale ale României, ca şi pentru aspiraţiunile formă de natură a le da măcar o speranţă de satisfacţie, dar,
sale naţionale cele mai legitime. din potrivă au fost trataţi ca o rasă inferioară şi condamnaţi
In faţa unei modificări atât de radicale a situaţiunii, creată să sufere apăsarea unui element străin, care nu constitue decât
între monarhia Austro-Ungară şi România, aceasta din urmă o minoritate în mijlocul naţionalităţilor deosebite din cari se
şi-a reluat libertatea sa de acţiune. compune Statul austro-ungar. Toate nedreptăţile pe cari fraţii
Neutralitatea ce Guvernul Regal şi-a impus, în urma unei noştri erau astfel siliţi să le suporte, au întreţinut între Ţara
declaraţiuni de războiu făcută în afară de yoinţa sa şi contrarie noastră şi Monarhie o stare continuă de animozitate pe care
 20
guvernele Regatului nu reuşeau să o potolească, decât cu pre­
ţul a mari greutăţi şi numeroase sacrificii.
Când a izbucnit războiul actual, se putea spera că guvernul
Austro-Lngariei, cel puţin în ultimul moment, va sfârşi convin-
gându-se de necesitatea grabnică de a face să înceteze această
nedreptate, care pune în pericol, nu numai relaţiunile noastre
de prietenie, dar chiar raporturile normale ce trebuie să existe
între Statele vecine.
Doi ani de război, în cursul cărora România a păstrat neu­
tralitatea, au dovedit că Austro-Ungaria, ostilă oricărei reforme
interne, putând a face mai bună viaţa popoarelor ce guver­
nează, s a arătat, pe atât de gata să le sacrifice, pe cât de
neputincioasă să le apere împotriva atacurilor din afară. Răz­
boiul la care ia parte întreaga Europa, pune în discuţiune cele
mai grave probleme, atingând dezvoltarea naţională şi chiar e-
xistenţa statelor. România, împinsă de dorinţa de a contribui
să grăbească sfârşitul conflictului şi sub imperiul necesităţii de
a ş i salva interesele sale de rasă, se vede nevoită să intre în
luptă alături de aceia care pot să-i asigure înfăptuirea unităţei
sale naţionale.
Pentru aceste motive, ea se consideră, încă din acest mo­
ment, în stare de război cu Austro-Ungaria».
După primirea acestei note, imediat s’a convocat, la Viena,
consiliul federal.
Austro-Ungaria în 19 1 6 .— In «UAutriche-Hongrie, ses in ­
stitutions et ses nationalités » (Paris, 1871) D. Lévy scrie :
«Năzuind odinioară să facă din lumea întreagă vasala puterei
sale, dominând Germania prin împăraţii săi, strângând Franţa,
marea ei rivală, într’un cerc imens de fer format din Ţările-de-jos,
Sfântul-Imperiu, Italia şi Spania — asigurâDdu-şi complicitatea pa­
pilor, Austria vede, în sfârşit,. prăbuşindu-se, încetul cu încetul
construcţia aceasta de .ambiţiune şi absolutism. Austerlitz — i-a
U n birou de m obilizare.
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918
zmuls sceptrul Cezarilor; Solferino şi Sadowa, i-a zmuls Italia şi
supremaţia în Germania. Şi nu este totul. Furtuna se înteţeşte.
Popoarele sale, victime, din generaţie în generaţie al unui des­
potism odios, se ridică şi cu preţul desfacerei generale a monat-
hiei, ele revendică odată cu libertatea, respectul datorat drepturilor
lor istorice şi vechei lor autonomii. Iată care este situaţia Austriei,
situaţie gravă, ba chiar primejdioasă. Fără îndoială, Austro-Un­
garia este o putere mare, de întâiul ordin, de care celelalte puteri
trebue să ţină seama, însă aceia care cunosc situaţia ei internă —
turburată, deosebită, unică în Europa — nu se înşală. Ei ştiu că
forţa aceasta, fără omogenitate şi coesiune, că elementele dispa­
rate ce o coihpun, departe de a se sprijini şi întări unele pe al­
tele, adeseori se neutralizează şi vatra minunată unde se aprinde
entusiasmul unui popor, ca să şi atingă un ţel comun, nu există
în Austria».
Aceiaş situaţie a avut Austro-Ungaria şi în 1914 când a pro­
vocat Serbia. Criza austro-ungară nu putea fi înlăturată prin-
tr’un război general, ci, fatal monarhia dunăreană se angaja în
faza desfacerei totale. România nu putea asista cu indiferenţă
la desfăşurarea acestui proces.
Popoarele sănătoase posedă, pe lângă un adânc sentiment de
dreptate, un instinct superior care le călăuzesc paşii, în drumul
lor spre mărire şi glorie ; care le comandă acţiunile lor morale
şi materiale ; care chiamă magic alianţele lor naturale. Aceiaş
instinct apără şi susţin popoarele în vremuri de restrişte.
Poporul românesc a înţeles, ca în marea dramă, începută în
Iulie 1914, va avea un rol de seamă; că pentru apărarea in­
tereselor lui supreme şi pentru putinţa înfăptuirei visului de
mai multe ori secular, el va trebui să sângereze, să nu dea
înapoi din faţa oricăror adversităţi şi sacrificii. Cu toate îm­
prejurările neprielnice unei intrări în arena sângeroasă, Ro­
mânia nu a şovăit, în August 1916^ să ridice sabia ei, să o
pună în serviciul Dreptului Omului şi al Popoarelor, contribuind
 21
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918

prin aceasta acţiune eroică, la înfăptuirea unităţei şi mărirei crucişător-protejat, patru monitoare cuirasate, 8 vedete şi mai
neamului nostru. multe canoniere.
Mobilizarea. — «Monitorul Oficial» apărut în ediţie specială,
în după amiaza zilei de 14 August 1916, a publicat următorul
decret pentru mobilizarea tuturor forţelor noastre de uscat şi
de m are: «Art. 1. întreaga armată se va mobiliza. Art. II.
Prima zi de mobilizare va începe la'ora 12 în noaptea de 14
la 15 August 1916. Art. III. Ordinea de bătae va fi cea ho­
tărâtă prin planul de mobilizare».
Ţara dispunea de 1.250.000 de oameni mobilizabili între 18—
46 ani. S’au mobilizat 810.000 oameni, din care 640.000 au in­
trat în compunerea armatelor de operaţii.
Pentru timp de pace, forţele noastre armate erau grupate în
15 divizii (Diviziile 1— 10 erau compuse din două brigăzi (4
regimente) infanterie şi o brigadă (două regimente) de artilerie ;
iar diviziile 11—15 erau compuse din 8 regimente teritoriale şi
un regiment de artilerie.
I d vederea războiului greu ce aveam de întreprins, s a sporit
numărul diviziilor la 23 — neegale în forţă şi valoare, în plus
două divizii de cavalerie. Unele divizii s au constituit după
decretarea mobilizării.
Regimentele de infanterie au mobilizat câte pati u batalioane ;
regimentele de vânători, câte trei şi doua batalioane. Regimen­
tele de cavalerie şi-au sporit efectivul prin formarea escadroa­
nelor de ştafete. O parte din trupe se aflau mai d’inainte con­ C. F . R. în tim p u l m obilizării.
centrate, la frontiere, formând trupele de acoperire. Ele s ’au
ridicat la un efectiv de aproximativ 100 batalioane, 80 baterii,
30 escadroane. M obilizarea s ’a făcut in m ijlocul entusiasm ului general. L a
Armata mobilizată a format: 366 batalioane de infanterie; su n etu l goarnelor, populaţiunea în sta re d e a p u rta arm ele, a
327 baterii de artilerie ; 106 escadroane de cavalerie. Diviziile răsp u n s cu voioşie.
1 _ 1 0 s’au constituit din 3 brigăzi de infanterie, un regiment
de vânători, o brigadă de artilerie, trupe şi servicii speciale ; Armamentul. — A rm ata m obilizată a av u t la dispoziţie 330.000
diviziile 11—15 din două brigăzi de infanterie, un regiment de puşti «MaDlicher», calib ru 6.®; 100.000 puşti «M artiny H e n ri» ,
artilerie (tragere repede), trupele şi serviciile speciale ; diviziile câtev a mii de p u şti lu ate d ela bulgari, in tim pul cam paniei din
16—23 mai mult din al patrulea batalion al diferitelor regi­ v ara anului 1913 ; 750 de tu n u ri cu tra g e re r e p e d e ; 650 de tu ­
mente de infanterie, batalioane de miliţieni, artilerie cu tragere nuri cu tra g e re în ceată^ to a te tu n u rile din forturile cetăţii B u c u ­
înceată (piese de 87 m/ m sau 75 mlm)> celelalte trupe şi sei- reşti, ca şi cele de p e linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Gfalaţi,
care au fost dem ontate, sp re a fi în tre b u in ţa te ca artilerie g r e a ;
vicii mai reduse.
Forţele armate de apă mobilizate au fost compuse din un 15.000 de s ă b ii ; 500 m itraliere.

D escărcarea u n o r m ate ria le de aviaţie.

 22
(Fraucezii aveau o com panie de mitraliere, a patru secţii, de fie­
care regim ent de in fan terie; deosebit câte o companie, a patru
secţii, de fiecare brigadă, la dispoziţia com andantului de brigadă.
La cavalerie, fiecare regim ent aveâ câte o secţie de m itraliere în­
hăm ată. Ambele secţiuni erau grupate şi se aflau la dispoziţia co­
m andantului brigăzei. G erm anii dispuneau la începutul războiului
(1914) de 50.000 m itraliere, apoi num ărul lor a fost m ărit. E i în-
trebuinţau m itralierile în g rupe de 2, 3_4).
In 1913 şi 1914, România comandase in Germania şi Aus-
tro-Ungaria mari cantităţi de armament. România declarându-se
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918
neutră centralii nu au mai executat acele comenzi. S’a făcut alte
comenzi în Franţa, Anglia şi Italia, dar cum Dardanelele erau
mc ise lmia Salomc-Niş-Prahovo nu putea fi utilizată din cauza
operaţiilor militare, iar prin Yladivostok sau Arhanghelsk, Rusia
nu se arăta dispusă să tranziteze repede aceste transporturi
am intrat in răsboi cu un armament insuficient, aşteptând tu­
nurile, armele ş. muniţiunile să sosească după intrarea noastră
^ H a ; ânr r ă’ C0nf0rm CeIor în convenţiunea
militară din 4/17 August 1916.

Concentrarea trupelor s’a efectuat în 17 zile. După decretarea

mobilizării s’a constituit Marele Cartier General, — şef al mare-
ui stat major fiind generalul Zottu ; iar sub-şef al marelui stat-
major generalul Dimitrie Uiescu, care de fapt, a condus acest
serviciu în partea întâia a campaniei.

Starea de asediu. — Odată cu decretarea mobilizării s’a pus

G e n e r a l Z ottd
şeful M arelui S ta t M ajor în A ugust 1916.
Până la decretarea mobilizărei au apărut în Bucureşti urmă­
toarele gazete zilnice :
Acţiunea, Adevărul, Bukarester Tageblatt, Dimineaţa,
JtM. li/l llbUM tjţi /lut/w
în aplicare legea votată la 21 Februarie 1915 de către Corpu­
rile Legiuitoare, relativă la introducerea stării de asediu. «Moni­
torul Oficial» din 14 August 1916 a publicat decretul următor :
«Articol unic. — In actualele împrejurări excepţionale şi până la
restabilirea păcei europene, starea de asediu va putea fi decla­
rata, prin decret regal, în cuprinsul legeidin 10 Decembrie 1864».
Cenzura. — In vederea situaţiei excepţionale, creată de starea
de războiu, s a introdus cenzura ziarelor şi a tuturor publicaţiu-
mlor. Cu organizarea şi aplicarea cenzurei a fost însărcinat de
guvern, I. G. Duca, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice G e n e r a l D . I l ie s c u
su b -şe fu l M arelni S ta t Maior In A u eu st
1916
Dreptatea, Epoca, Gazeta, înainte, Journal des Balkans, L ’ln-
dependance Roumaive, La Roumanie, Libertatea, Minerva,
Naţionalul, Steagul , Seara, Universul, Ziua.
După decretarea mobilizării au apărut în Bucureşti:
Acţiunea, Adevărul, Dimineaţa, Epoca, Gazeta, L ’Indepen-
dance Roumaine, La Roumanie, Minerva, Naţionalul, Steagul
Universul, precum şi 0 foaie ocazională «Războiul». In Iaşi, au,
continuat să apară, după decretarea mobilizărei; Evenimentul,

ijhrţoMl m Htmk IHfUm Mişcarea, O pin ia; iar în G alaţi: în ain te—Galaţii-Noi. Ziariştii
nu aveau voie să critice în toată libertatea actele guvernului,
sau să publice ştiri de ordin militar, — afară de cele comunicate
de autorităţile militare, prin
biuroul cenzurei, care funcţiona

hn I1 Î(4h,
Caricatura în timpul războiului.
. la ministerul instrucţiunei pu­
blice ; iar în provincie, la pre­
fecturile de judeţ, — censori
™ .... ...... ,, . Ihflg/) , fiind prefecţii de judeţe. <
In acelaş timp cu cenzura
presei, s’a introdus cenzura te­
fi <hw l t lU V U
legramelor şi a corespondenţei
poştale.
VlujUtt/tH & ; hti HUMÎI
P roclam aţia R egelui Ferdi-
fa d h ţinto L nand I, către p o p o ru l român.

Români,

jioMt^uD K Ji)i. Războiul, care de doi ani a

«Pe ruinele acestui războiu groaznic, o lum e nouă se va ridică.
£>e pe acum îi_zărim aurora. E a este a tâ t de frumoasă, în cât ne
face să dăm u itării suferinţelo noastre. E a ne va răzbună de toate
suferinţele şi nedreptăţile trecătoare ale soartei».
I.
încins tot mai strâns hotarele Cenzorul
(Din 'revista «Deşteptarea» d in Iaşi
noastre, a zdruncinat adânc Ve­ 1917).
chiul aşezământ al Europei şi a
învederat că pentru viitor numai pe terenul naţional se poate asi­
gura viaţa paşnică a popoarelor. Pentru neamul nostru el a adus
ziua aşteptată de veacuri de conştiinţa naţională, ziua unirii lui.
După veacuri îndelungate de nenorociri şi de grele încercări,
înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze Statul Român prin Unirea
Principatelor, prin războiul independenţei, prin munca lui neo­
bosită pentru renaşterea naţională.
G. D u c a . Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru
 23
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918

GUVERNUL ROMÂN DIN 1916.

A l . O o n s t a n t in e s c u
E m il O o s t in e s c u E m a n o il P o r u m b a r u
m in istru l a g ric u ltu re i şi d o m en iilo r.
m in istru l de fin an ţe. ii\in istru l afacerilor externe.

I on I. O. B r ä t ia n u
P reşedintele consiliului şi m in istru de războiu.

V ic t o r A n t o n e s c u
V. Gr. M orţun
A l . R a d o v ic i m in istru l ju stiţiei.
m in istru l de^interne.
m in istru l in d u striei şi com erţului.
 24
totdeauna ceeace Mihai Viteazul a înfăptuit pentru o clipă:
unirea Românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor.
De noi atârnă azi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe
fraţii noştri de peste munţi şi din plaiurile Bucovinei, unde Ştefan
cel Mare doarme somnul lui de veci.
In noi, în virtuţile, în vitejia noastră, stă putinţa de a le redă
dreptul ca într’o Românie întregită şi liberă, dela Tisa până la
mare, să propăşască în pace, potrivit datinelor şi aspiraţiunilor
gintei noastre.
Români,
însufleţiţi de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâţi să în­
fruntăm cu bărbăţie toate jertfele legate de un crâncen război,
pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor, care are
credinţa neclintită în menirea lui.
Ne vor răsplăti roadele glorioase ale isbândei.
Cu Dumnezeu înainte !»
FERDINAND.
Regele F erdinand I către o sta şi
Ostaşi,
V’am chemat ca să purtaţi steagurile voastre peste hotarele
unde fraţii voştri vă aşteaptă cu nerăbdaro şi cu inima plină
de nădejde.
Umbrele marilor Voevozi Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare,
ale căror rămăşiţe zac în pământurile ce ve-ţi desrobi, vă în­
deamnă la biruinţă, ca vrednici urmaşi ai ostaşilor, care au
învins la Războeni, la Călugăreni şi la Plevna.
Veţi luptă alături de marile naţiuni cu care ne-am unit. O
luptă aprigă vă aşteaptă. Cu bărbăţie să îi îndurăm însă greu­
tăţile şi cu ajutorul lui Dumnezeu izbânda va fi a noastră.
Arătaţi-vă deci, demni, de gloria străbună.
De-alungul veacurilor un neam întreg vă va binecuvânta şi
vă va slăvi. FERDINAND.
G e n e r a l u l I on Ou lcer
C om andantul a rm a te i I.
Arm ata 1. Frontul armatei I se întindea dela isvoarele
Argeşului până la Vârciorova, — 260 km. lungime. Comandant
al acestei armate a fost numit generalul Culcer: şef de stat-
major generalul Lupescu. Cartierul general: Craiova. In com­
punerea acestei armate a intrat, la început, diviziile: 1, 2, 11,
12, 13 şi 23. Totalul forţelor: 140.000 oameni.
ROMÂNIA ÎN TIM PUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918
H anul de operaţii român. — In planul de operaţii s’a pre­
văzut pentru frontul de nord şi nord-vest, în rezumat, urmă­
toarele : 1) In noaptea de 14— 15 August 1916 trupele de aco­
perire, să treacă frontiera carpatină (lungime 700 km.) să
atace cu toată vigoarea şi pe toată întinderea zonei muntoase ;
2) Trupele de acoperire, ocupând zona muntoasă, să se oprească
pe poziţiunile ocupate, să le consolideze, până la terminarea
concentrării armatei; 3) După terminarea concentrării, armatele
I, II, IV (de Nord) — aproximativ 400.000 oameni — să facă
marşuri concentrice ; Armata I Culcer servind de pivot mişcă-
rei ofensive, spre a se uni apoi toate, în vederea unei bătălii
mari, dată, probabil, în regiunea Mureşului; 4) Să fie ocupat
teritoriul, cuprins între curba ce o face Carpaţii, formându-se
apoi un front ofensiv pe ipotenuza triunghiului transilvănean
(pe linia dreapta ce tae platoul transilvănean, cu extremitatea
de nord, rezemată pe munţii Călimanului, iar cu extremitatea
de sud, rezemată pe munţii Haţegului); 5) Operaţiunile ofen­
sive ale armatei IV (de Nord) să să facă în legătură cu aripa
stângă a armatei ruse din Bucovina ; Divizia I (din armata 1)
să ocupe zona muntoasă (regiunea Cerna).
Pentru frontul de sud s’a prevăzut defensiva, dacă Bulgaria
va atacă, până la sosirea grosului forţelor ruseşti.
Rezumat: planul de operaţii a prevăzut ofensiva Ia nord şi
defensiva la sud.
Gruparea forţelor române.—Ca să fie pus în executare planul
de operaţii, armata de operaţii a fost împărţită în patru grupe, pa­
tru armate: I, II, III şi IV (de Nord), inegale în valoare şi
forţă. Cu ofensiva în Transilvania au fost desemnate armatele I, II
şi IV (de Nord); iar cu defensiva pe frontul de sud, armata III.
G en er a lu l A l . A verescu
C om andantul arm atei a 11-a.
Arm ata II. — Frontul armatei II se întindea dela valea
Futnei până la izvoarele Argeşului. Comandant al acestei ar
 - 25
ROMANIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918

mate a fost numit în ziua de 17 August generalul Al. Ave-
rescu; şef de stat-major: generalul Christescu. Cartierul general:
Ploeşti. Totalul forţelor: 120.000 de oameni.
frontal. Românii aftaptau “ “'« T . “ f i “ " ' Â n ts tlS e
sia garantate prin convenţia militară dm 4/17 August 1 >
începerea unei acţiuni energice de către armateie Brussilow-
Scerbacew-Letciţki, odată cu intrarea României in zazboi, sp
a asigura dezvoltarea operaţiilor noastre. .-
I fontul macedonean 7 - 1 4 August 1916). In ziua de ^
gust începuse o bătălie cu caracter general, pe tot frontul de a
Florina, la vest, până la Seres, la est (200 km.) De ap , nu a
fost un angajament continuu pe tot frontul, ci lupte deosebite
cu mari spaţii despărţitoare între ele, solidare în ansamblu, dar
independente în detaliu. Astfel, a fost o bătălie sarba pe rontu
de vest; o bătălie franco-englezâ, pe frontul de nord, o
franceză pe frontul de est. In fiecare dm aceste batăln s au an­
gajat efective, variind dela una, la două divizii. La 12 August
au fost angajamente de infanterie de oarecare însemnătate.
După această dată bulgarii au încercat sa contra-atace spre
Vetrenic (6 atacuri) şi la nord de lacul Ostrov ; pe când la vest
de lac, au atacat francezii, iar la sud de acelaş lac, sarbn. Toate
luptele au avut un caracter parţial.
Românii, aşteptau producerea unei ofensive a armatelor m
Orient aliate, de sub comanda generalului francez Sarrail, odata cu
intrarea lor în acţiune. Numele Sarrail ajunsese popular în ţara.
Al 12-lea afront». — In ajunul intrării în războiu a României
existau următoarele «fronturi»: In Europa: 1. Frontul franco-
anglo-belgian-german ; 2. Frontul italo-austro-ungar ; 3. Frontul
macedonean; 4. Frontul oriental (ruso-germano-austro-ungar). In
Asia : 5. Frontul ruso-turc (teatrul armean); 6. Frontul ruso-turc
(teatrul persan) ; 7. Frontul anglo-turc (teatrul mesopotamian);
8. Frontul anglo-turc (teatrul Sînaia şi frontiera egipteana),
Frontul anglo-arabo-turc (teatrul Hedjaz). In Africa : 10.1 rontu

G e n e r a l u l Oo n st . P r esa n
C o m an d antul arm atei IY (de Nord).

Arm ata IV (de Nord). — Frontul armatei IV (de Nord) se

întindea dela Vatra Dornei până la valea Putnei. Comandant
al acestei armate a fost numit generalul Const. Presan. Tota­
lul forţelor: 110.000 de oameni.
Arm ata III. — Frontul armatei III se întindea dela Calafat
pânăla Ekrene (Marea Neagră), lungime 500 km.
In ziua de 15 August, comandant al acestei armate a fost
numit generalul M. Aslan ; şef de stat-major : generalul Măr-
darescu.
In compunerea armatei III a intrat, la începutul ostilităţilor:
6 divizii şi una de cavalerie : diviziile 9, 17, 19 române; divi­
ziile: 61 infanterie, una de cavalerie ruseşti; o divizie de in­
fanterie ceho-sârbă. Aceste trupe aveau misiunea să apere
Dobrogea, a cărei frontieră prezenta o lungime de 150 km.,
Turk-Smil-Ekrene). Alte trupe apărau malul stâng al Dunării.
Totatul forţelor : 140.000 de oameni.
Rezerva generală strategică. — S’a constituit apoi o rezerva
generală strategică, compusă din două divizii (în jurul Bucu­
reştilor). Totalul forţelor : 50.000 de oameni. _
Situaţia militară pe fronturile ce interesau operaţiunile ar­
matei române. — Frontul rus la 13 August 191b. — Pe fron­
tul de Nord: angajamente fără însemnătate. Pe frontul de su d :
a) armatele generalului Brussilov încetase ofensiva ; b) Armata
Scerbacew întâlnise rezistenţă în sectorul Zlota-Lipa,; c) La
armata “Letciţki, care forma extrema stângă, sprijinita pe Lar-
paţi, - acţiuni locale. Unii prevedeau începerea unei contra­
ofensive germane, condusă de mareşalul Hindenburg, prin an­
gajarea unei bătălii paralele, pe frontul rus, ajuns in linie
dreaptă, având ca puncte de plecaro Kővel şi Wladimir Wo-
lynsky; său o ofensivă, întreprinsă de armata austro-ungaro- C om andantul arm atei III.

turcă a archiducelui Kari, printr’o manevră de flanc, asupra

armatei Letciţki, pornită din Ungaria şi combinată cu un atac
 26
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918

Al 12-lea front, creat prin intrarea noastră în războiu, a fost

d. a. o escadrilă rusă, sub comanda contra-amiralului Patton, a
cel mai lung. El se întindea de-alungul Cârpacilor, dela Vatra-
intrat în portul Constanţa, în uralele populaţiunei. In Constanţa
Dornei până la Vârciorova ; de-alungul Dunărei, dela Vârciorova
se aflau mulţi vizitatori, — sezonul balnear erâ în toi.
Escadrila rusă se compunea din unităţile următoare : cuirasatul
«Rotislav» ; patru contra-torpiloare (tip «Căpitan Baranow»);
două sub-marine; fi şalupe distrugătoare de mine (armate cu
tunuri de 120 mm.) şi un număr mare de vase-transport. In
noaptea de 14— 15 August, trupe ruseşti au început să treacă
pe un pod de vase Dunărea, pe la Isaccea. Armata rusă zisă de
Dobrogea, a fost pusă sub comanda generalului Zoiancicowski;
ea se compunea din divizia 61 de infanterie, o divizie de cava­
lerie şi o divizie de ceho-sârbi, sub comanda colonelului din
armata sârbă S. G. Hajici. Divizia ceho-sârbă s’a constituit în
Rusia, din foştii prizonieri din armata austro-ungară.
Populaţiunea din ţară erâ încredinţată că Rusia va trimite ar­
mate numeroase la sud şi considera slabele forţe, aflate sub
comanda generalului Zoiancikowski, doar o avangardă a grosului
format din sute de mii de soldaţi, ce neîntârziat ar fi urmat ca
să-şi facă apariţia, unde trebuinţa va cere.
Consecinţele intrării României în războiu. — Declaraţia de
războiu a României împotriva Austro-Ungariei, a căzut ca un
trăznet la Viena şi Budapesta. Atât austriacii, cât şi ungurii,
sa u grăbit să ceară ajutorul Germaniei. Germania, la rândul ei,
a fost surprinsă, a doua zi după serbările patriotice organizate
cu prilejul reîntoarcerii în patrie a submarinului «Deutschland».
In primăvara anului 1915, când Italia declarase războiu Aus-
ţro-Unganei, Germania îşi păstrase calmul, părând că o lasă
indiferentă acest eveniment. Declaraţia noastră de războiu a fost
imediat simţită şi considerată ca un eveniment foarte însemnat.

I n t e n d a n t u l G e n e r a l Z a h a r ia .

până la Turk-Smil; de-alungul frontierei dobrogene, dela Turk-

Smil, până la Ekrene (Marea Neagră), având o lungime de aproxi­
mativ 1200 km. Până la 14 August 1916, frontul oriental se
întindea dela Marea Baltică până la Vatra Dornei (frontiera ro­
mână) ; dela 15 August, el a format o linie cu cel român, având
o lungime totală de 2300 km. (1100 km. frontul rus + 1200 km.
frontul român).
Cooperarea ruso-română. — In timpul negocierilor diplomatice
ce au avut loc înainte ‘de intrarea noastră în războiu, Rusia fă­
găduise că va trimite în Dobrogea, ca să ne asigure împotriva
unui eventual atac al bulgarilor, o armată de 200.000 oameni,
In convenţia militară, s’a prevăzut ajutorul cunoscut (2 divizii
de infanterie şi una de cavalerie). In ziua de 14 August, ora 5

C o n s t a n t á i n A u g u st 1916 (CASINO).

Noutatea a provocat mare senzaţie la Berlin.

Cu o grabă, ce nu intrase încă în obiceiurile sale, împăratul
V ilhelm II a dat ordin imediat, ministrului german din Bucu­
reşti^ baronul von dem Busche, să părăsască Capitala României
şi să facă cunoscut guvernului nostru, starea de războiu între
Germania şi România.
A venit apoi altă replică la declaraţia noastră de războiu fă­
cută împotriva aliatei Germaniei: o importantă schimbare în
înaltul comandament german. Bătrânul mareşal Hindenburg, în­
vingătorul ruşilor, cel mai popular general din Germania, a fost
numit în ziua de 15 August 1916, comandant general al arma­
telor; generalul Erich von Ealkenhayn, şeful marelui stat-major
german, a primit o nouă însărcinare şi anume aceea de a co­
manda armata IX ce urma să ia ofensiva în Transilvania, îm­
potriva armatelor române; mareşalul August von Mackensen a
fost numit, în aceeaşi zi, comandant suprem al armatelor ger­
C olonel F arm acist-şef a l A rm atei.
mano-bulgare din Bulgaria de Nord, având misiunea să conducă
 27
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918

operaţiunile ofensive împotriva armatei III română. Din ordinul Caricaturi ruseşti din 1916.
Germaniei, Turcia a fost silita şi ea să ne declare rărboiu, obli­
gată fiind să îndrepte câteva divizii spre frontiera Dobrogei. De
Bulgaria, Germania eră sigură. Această ţară, aştepta cu nerăb­
dare momentul ca armatele române să fie angajate în Transil­
vania, ca să ne atace, cu concursul preţios al germanilor, pe
la spate.
In Grecia, declaraţia de războiu a României a pricinuit o pu­
ternică impresiune. Câte-va zeci de mii de patrioţi greci, într o
mare adunare, ţinută la Atliena, au aclamat pe fostul prim-mi-
nistru Elefterie Venizelos, salutând într’însul voinţa şi cugetul
poporului elen. S’a cerut regelui Constantin să imite gestul re­
gelui Ferdinand I al României. O revoluţie a izbucnit la Salonic
şi o puternică escadră anglo-franceză a apărut în faţa Pireului.
La Paris, ca şi în toată Franţa, declaraţia noastră de războiu
a stârnit un entusiasm de nedescris. In epoca aceea francezii
susţineau lupte grele la Verdun, unde se concentrase foarte multe
divizii germane. Noul focar descbis de România putea sa atraga
' mare parte din diviziile germane, — după cum s’a şi întâmplat.
Francezii, în numeroase reuniuni, au aclamat România, numind
pe regele nostru: «Ferdinand cel leal». In Anglia şi Italia, de
asemenea bucuria populaţiunilor a fost puternic manifestată.
Toate aceste întâmplări au dovedit însemnătatea loviturei pe
care o da România puterilor din centrul Europei lovitură mo­
rală, politică, economică şi militară— în toiul războiului, când .dTHTfiflX £T3ÎM ',®*n.XA& A <<,E^
balanţa victoriei nu se ştia încă în ce parte va înclina.
puţine zile la dispoziţia autorităţilor militare 6000 paturi, în
spitalele sale fixe şi o mie de paturi în cele cinci spitale de
campanie ale sale.
Membrii Comitetului Central al Societăţei Naţionale de
Cruce Roşie a României, la 15 August 1916:
P re şe d in te de onoare, doam na Irin a Câm pineanu,
P reşed in ie activ, A lex an d ru M arghilom an,
Vice-Preşepinte : doamnele Ecaterina G. Cantacuzino şi Eliza
Brătianu,
Yice-Preşedinţi: General Gr. Crăiniceanu şi Dr. N. Bărdescu.
M embrii: Angelescu C. Dr., Balş G., Bărbulescu N., Blank
Betina, Botescu H. Dr., Brătianu Lia, Brătianu C. I., Brătianu
C. D. Dr., Brukner I. Dr., Cantacuzino I. Dr., Cantacuzino N.
Maior, Caribol Zoe, Constantinescu Al. C., Cornescu Elena, Costi-
nescu Adina, Cnranu C., Juvara E. Dr., Filipescu Anastasia,
Filipescu N., Gârleşteanu lesef colonel, Gerota D. Dr., Ghika E-
T ru pe ru se ş ti în D obrogea.
caterina, Glogoveanu Maria, Golescu Catherina A., Grecianu Gr.
Războiul se anunţă greu pentru noi, în urma atâtor duşmănii N., Grămăticescu Emilia, Iliescu D. General, Lacasievici Al., Ka-
pe care le atrăsesem prin gestul nostru eroic şi cavaleresc. Cu minski Hermine, Dr., Mavrocordat L. G-ral Adj., Mortzun Y.
fruntea senină, cu braţul ferm, cu sufletul curat, România intră Cornelia, Neniţescu D. S., Obregia Al. Profesor Dr., Papilian
în arena sângeroasă, spre a-şi da sângele celor mai buni din fii C. Dr. General, Roşu Constanţa, Romniceanu Zoe, Sevescu
săi, pentru cauza civilizaţiei, pentru triumful latinităţii, pentru Ana Gr., Slătineanu Lea, Sturdza Elena, Sturdza Irina Maria,
înfăptuirea visului nostru strămoşesc. Ştirbey Barbu, Ştirbey G., Theodorescu N. V., Theodory I.
Dr. General, Tlieodoraki H. D., Vlădoianu Zoe.
Crucea Roşie Română. — Cu toate că are de mult fiinţă, Din Comitetul Central conform art. 21 alin. 2 din Statute a
«Crucea Roşie Română», n’a primit decât în anul 1915, forma
legală definitivă, care i-a dat putinţa să întreprindă o acţiune
unitară şi roditoare.
In momentul începerei războiului european «Crucea Roşie»
se găsea cu mijloace destul de modeste. In silinţele ei, de a
se pregăti pentru orice eventualitate, a avut de întâmpinat
multe greutăţi.
Intr’adevăr, despărţită de occident, de Austro-Ungaria şi Ger­
mania, care nu mai lăsau să-i parvină nimic, mijloacele i-au
fost cu mult reduse -pentru a face faţă nevoilor. Nu fără se­
rioase greutăţi s’a putut completa organizaţia spitalelor.
Aceste spitale au fost împărţite în două grupuri :
1. Spitale fixe; 2. Spitale de campanie.
La aceasta s’a adăugat: infirmeriile şi cantinele din gări.
In momentul mobilizărei «Crucea Roşie Română» a pus în în fră ţire a R om ână-R usă (la B urdujeni).
 28
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1618
mai făcut parte de drept, Principii şi Principesele Regale,
tiengesellschaft din Budapesta a cumpărat din România 150.000
membri ai Societăţei; miniştri de interne şi de răsboi, direc­
de vagoane de grâu. La 18 Ianuarie, Anglia a înfiinţat în Bu­
torii generali ai serviciilor sanitare militar şi civil şi directorul
general al căilor ferate române. cureşti un birou tot pentru cumpărare de cereale româneşti. Un
contract s a încheiat între acest biurou şi comisiunea centrală ro­
Membrii Comitetului A : D-na Irina Câmpineanu, preşedintă
mână pentru cumpărarea a 80.000 de vagoane de grâu, reprezen­
de onoare ; Dr. N. Bărdescu, vice-preşedinte; D-nele Adina
tând o sumă de 262.200.000 lei. Englezii îşi rezervaseră dreptul
Gostinescu, Elena Sturdza, Dr. Herm. Kaminski, D-nii Al Con-
sa lase grânele cumpărate în depozit la agricultori cu un termen
stantinescu, Dr. D. Gerota, Dr. H. Botescu, C. I. Brătianu, D.
S. Neniţescu. fixat la 6 luni după încheierea păcei generale. Preţurile stabi­
lite au fost: 3200 lei pentru vagonul de grâu, 2600 lei pentru
Membrii Comitetului B : D. Al. Marghiloman, preşedinte;
vagonul de ovăz, 2700 lei pentru vagonul de orz, 2800 lei pentru
D-na Ecaterina G. Cantacuzino, vice-preşedinte; D-nele Lia
vagonul de porumb, 3200 lei pentru vagonul de fasole şi 4000
Brătianu, Zoe Dr. Romniceanu, Lea Slătineanu; Dr. Prof. Al.
lei pentru vagonul de mazăre. Cerealele vândute imperiilor cen­
Obregea, Dr. I. Brukner, G. Ştirbey, G. Balş, Gr. N. Grecianu.
trale şi Angliei s’au ridicat la o valoare de 650.000.000, plus
Membrii Sub-Comitetului de D irecţie: Doamna Irina Câm-
taxa de export de 120.000.000 în aur, încasate de statul român.
pineanu, preşedintă de onoare ; Alexandru Marghiloman, preşe­
O parte din suma ce ne datora Germania pe cerealele cum­
dinte activ; Doamna Adina Costinescu; D-l Al. C. Constanti-
nescu, G. Ş tirb ey; G. Balş. părate, a fost plătită prin cuponul datoriei noastre publice, prin
vanzarea titlurilor noastre de rentă, prin disponibilităţile ce s ’au
Comisiunea de Aprovizionare: D-nele Eliza I. Brătianu,
găsit în cassele băncilor austro-germane din Bucureşti; iar altă
preşedintă, Ana Sevescu, Dr. H. Botescu, Gr. N. Grecianu.
parte a fost plătită în locomotive, vagoane, maşini, materii chi­
Comisiunea F inanciară: Al Lucasievici, C. Cioranu, N. V.
Theodorescu. mice, pe care guvernul german se obligase să ni le furnizeze
in schimbul cerealelor. în acest scop intervenise un aranjament
România în 1916. România ocupă un teritoriu de 139.690 km. intre Germania şi România relativ la exportul şi tranzitul reci­
p. cu o populaţiune de 8.000,000 locuitori. proc al mărfurilor. în Mai 1916 un alt aranjament s ’a încheiat
A vuţianaţională: proprietatea rurală şi pădurile 11.400.000.000; intre Austro-Ungaria şi România, cu acelaş cuprins. Ca să se
vii, cu o suprafaţă de 106,456 hectare, 300.000.000; terenurik centralizeze şi dezvolta schimbul de mărfuri, se crease anumite
inundabile, 500.000.000. orgamzaţiuni la Bucureşti, Viena şi Berlin. în urma acestor con­
Pentru totalitatea proprietăţii rurale statistica N. Xenopol a tracte, aranjamente şi vânzări fireşte că avuţia României se
dat cifra de 13 Va miliarde ; statistica dr. I. N. Angelescu, a dat mărise ; apoi căpătasem în schimbul cerealelor şi altor articole,
8 I2 miliaide ; statistica Mihai Şerban, 10 1 / 2 miliarde. Proprie­ o parte din maşmele de care aveam mare nevoie. Teama de
tatea fonciară urbană, 2 miliarde. România însă nu permitea Germaniei şi A*ustro-Ungariei să ne
Averea industrială, 1.300.000.000 (500 milioane învestite în dea decât anumite maşini şi articole.
afaceri petrolifere de diferite societăţi; 500 milioane valoarea Bugetul pe exerciţiul 1916—1917 se prezentă cu o augmentare
celorlalte instalaţiuni industriale, — 838 de fabrici; 300 milioane la cheltueli de 45.786.400 lei, faţă de exerciţiul 1915__1 9 lf ,;
valoarea capitalului circulant — materii prime, combustibil etc. taxele de export în aur şi anumite impozite făceau situaţia sta­
Averea comercială a societăţilor cu nume colectiv şi a firme­ tului prosperă.
lor individuale, 500 milioane. Capitalul mobiliar, considerat ca Din această cauză s’a putut organiză cel dintâiu împrumut
bogăţie naţională, 1 miliard. Bunurile cari nu produc venit (mo­ intern în România, a cărei operaţiune a produs 400 de milioane.
bile, bijuterii, obiecte de artă, automobile, vehicule de lux, vase A fost prima victorie financiară a României. Funcţionau în ţară
particulare, animale de lux), 160 milioane. Reţeaua drumurilor multe bănci. în Bucureşti: Banca Românească (capital în franci
de fer — lungime 3548 km. — 1.060.058.513 lei. Pădurile sta­ 26.250.000); Marmorosch Blank & Co. (20.000.000); Banca
tului — având o suprafaţă de 1.042.000 ha. — după statistica T de Credit Român (20.000.000); Banca Agricolă (18.500.000)-
Cudalbu au dat un venit de 8.000.000, reprezentând o valoare Banca Generală Română (15 000.000); Banca Comercială
de o00 milioana. Pescăriile statului 60.000.000. Pământurile de Română (12.000.000); Banca de Sccmt (10.000.000); The Bank
cultura ale statului 200.000.000. Salinele, minele de lignit şi ca­ of Roumania Ltd (1.500.000). în ţară, cele mai importante bănci:
rierile, 100.000.000. Serviciul maritim şi fluvial, docurile, fabri- «Banca Comerţului» din Craiova (capital în franci 7.831.500);
cele de tutun şi chibrituri, şantierul naval dela Turnu-Severin, Banca «Moldova » şi Banca «.Iaşilor», ambele în Iaşi.
stabilimentele militare, stabilimentele balneare, imprimeria sta­ Din aceste bănci, au fost înfiinţate din iniţiativă română, în
tului, etc., 100.000.000.
totalitate, sau în mare parte cu capital românesc şi deci au
5 Valoarea terenurilor petrolifere ale statului, 300.000.000. Nu putut aduce reale servicii ţării, atât in epoca neutralităţii, cât
s a putut evalua alte valori (monumente religioase, edificii etc.) şi în timpul războiului nostru : Banca Agricolă, Banca de Scont,
Aproximativ s a fixat capitalul naţional, public şi particular la Banca Marmorosch Blank & Co., Banca Românească, Banca de
21.500.000.000.
Credit Român, Banca Comercială din Craiova, Banca «Moldova»,
Datoria publică a statului s’a ridicat la 1 Aprilie 1916 la Banca laşilor din Iaşi, precum şi alte bănci mai mici din pro-
suma de 1.718.386.499 lei. Scăzând această sumă din capitalul \incie. «banca Generală Română» fiind o emanaţiune a lui Dis-
brut naţional al statului, a rămas aproape la un miliard, eva­ kontoc/esellschaft şi a casei S. Bleicliroder din Berlin, înfiin­
luarea averei statului.
ţată din iniţiativă străină, cu capital străin şi cu acţiuni aflate
Suprafaţa cultivabilă a ţărei: 6 milioane de hectare. în majoritate în mâini străine, ea nu a lucrat în acord cu inte­
Valoarea producţiunei totale a cerealelor s ’a ridicat la peste 2 resele româneşti. Bank of Roumania Ltd. a fost fondată de .
miliarde. (Un vagon de grâu a fost vândut înainte de 1914 cu Banca Imperială Otomană din Londra şi Paris. Politica exte­
1800 2000 l e i ; iar în timpul războiului european el s’a vândut rioară a României, până la 1914, poziţiunea noastră geografică
cu 3000 3500 lei). Din cauza înfometării Germaniei şi Austro- şi timiditatea capitalurilor franceze şi chiar engleze, au explicat
Ungariei, prin blocus-ul duşmanilor aeestor imperii, preţurile prezenţa atâtor iniţiative şi capitaluri germano-austro-ungare în
cerealelor noastre s’au mărit considerabil. instituţiile financiare din ţară, până la 1916.
O comisiune germană de importul cerealelor: Zentral-Ein-
Situaţia economică a ţării ajunsese îngrijitoare, din cauza
kaufsgesellschaft din Berlin, care lucra în înţelegere cu Kriegs-
războiului european. Dardanelele erau închise. Graniţele dinspre
getreide- Verkehrsanstalt din Viena şi Rriegsproduction-Ak-
Austro-Ungaria se închideau şi se deschideau după cum dictau

BO MÂNIA ÎN TIMPUL BĂZBOIULUI 1916 — 1918
interesele imperiului vecin. Exportul suferea; importul de-ase-
menea. Fabricele nu puteau să lucreze) lipsindu-le materiile
prime. Faptul că treceau peste graniţă diferite articole alimen­
tare, prin contrabandă, sau alta mijloace pe cât de ingenioase,
pe atât de condamnabile, micşorase resursele noastre alimentare.
Din această cauză o criză economică se manifestă. Unele arti­
cole se scumpise, altele ajunsese rarităţi. Numărul speculatorilor
se mări într’un mod îngrijitor, ca şi a-1 complicilor lor, — aca­
paratorii. Dacă o mică clasă se îmbogăţea, majoritatea popula-
ţiunii suferea. Guvernul se văzu nevoit să ia măsuri de înfrâ-
narea speculei, imitând până la un punct statele aflate în război,
în ce priveşte reglementarea preţurilor şi paza graniţelor împo­
triva contrabandelor. S’a introdus preţurile maximale pentru
cereale, lapte, brânză, unt, carne, peşte, legume, alcool, făină,
pâine, grăsimi animale, lână, zahăr, orez, sulfat de cupru, lignit
etc. Preţurile fixate au prezentat, totuşi, o urcare simţitoare faţă
de preţurile normale d’inainte de războiul european. Iată un ta­
blou comparativ, în care s’au trecut preţurile mijlocii, a câtorva
articole alimentare între anii 1910—1916 :
P â in e a C arnea L ap tele B rânza U ntul to p it
Preţuri normale.
1910 . . 0,315 ■ 0,762 0 ,3 3 , 1,387 —
1911 . . 0,297 0,824 0,346 1,536 —
0,917 0,356 1,70 3,768
1912 . . 0,31!
1913 . . 0,32 0,93,5 0,35 1,80 3,81«
1914 . . 0,325 0,90 0,35 1,83 3,932
Preţuri maximale.
1916 . . 0,35 1,50 0,50 2 - 6,—
Din nefericire introducerea preţurilor maximale nu opri spe­
cula. Unele articole dispărură de pe piaţă; altele se vindeau
cu preţuri mari, pe sub ascuns. Trecerea mărfurilor şi în spe­
cial a articolelor alimentare peste graniţă a continuat. Se ex­
pedia în colete poştale — în Austro-Ungaria şi Germania —
unt, brânză, păsări, şuncă, etc. S’a socotit- la 100.000, capetele
de vite trecute în Austro-Ungaria, prin contrabandă. Preţurile
oferite în ţările, ce sufereau cumplit de pe urma blocus-ului,
erau exorbitante, contribuind să încurajeze specula şi contra­
banda. Din belşugul dela 1 9 1 4 -1 9 1 5 , România începu să re­
simtă în 1916 raritatea, sau chiar lipsa unora din articolele de
prima necesitate.
Se luase însă toate măsurile ca armata să fie bine aprovi­
zionată, în vederea unei apropiate campanii războinice. Servi­
ciul intendenţei a fost organizat, până în cele mai mici detalii,
dând dovadă conducătorii lui, de un real simţ de prevedere.
Depozite numeroase au fost înfiinţate în diferite puncte ale
ţării.
Direcţiunea serviciului sanitar militar luase şi ea măsurile
dictate de împrejurări, în ce priveşte strângerea materialului
necesar războiului modern şi organizarea diferitelor servicii. Dr.
C. Angelescu, ministrul lucrărilor publice, îşi consacrase o bună
parte din activitatea sa, organizării unor trenuri sanitare, în­
zestrate cu toate cele necesare şi care au putut rivaliza cu
trenurile sanitare utilizate de marele armate din apus.
Serviciul farmaceutic al armatei s a aprovizionat, din timp,
cu o mare cantitate de articole farmaceutice, unele din articole
aduse chiar din Germania.
In comerţ însă, s’a resimţit lipsa, sau raritatea acestor articole.
Alte servicii ale armatei nu s’au putut organiza cum ar fi
trebuit, în vederea războiului, fie din cauza absenţei unei in
dustrii naţionale independente şi puternice, fie din cauza impo­
sibilităţii executării la timp a comenzilor- făcute în ţările care
se aflau în război. Căile respiratoare ne lipseau; iar imperiile
centrale — eu care trebuia să ne războim — au refuzat să ne
mai furnizeze articolele în legătură cu preparaţiunea unei ar­
mate pentru război.
29
Din punctul de vedere social, România în 1916 a fost sur­
prinsă într’o fază de prefacere. Se proiectase modificarea unor
articole din Constituţie, în vederea unei consolidări sociale şi
economice. Exista o disproporţie periculoasă în ce priveşte re­
partiţia bogăţiilor, a pământului de exploatat; după cum între
clasa de jos, burghezime şi pătura de sus erau spaţii despărţi­
toare, care chemau atenţiunea conducătorilor politici, indife­
rent de partide. Unul din oamenii politici, N. Xenopol, scria
în 1916:
«Societatea română se prezintă, din punctul de vedere al di­
stribuirii bogăţiei şi a venitului, sub o înfăţişare puţin favora­
bilă : o clasă foarte restrânsă de bogaţi, de oameni foarte bo­
gaţi, posedând imense întinderi de pământ sau păduri, bănci
mari şi societăţi mari comerciale, sau industriale, realizând în
general considerabile beneficii, o clasă mijlocie puţin nume­
roasă ; la ţară, o clasă de ţărani înstăriţi — al căror număr, din
fericire se măreşte în fiecare an ; o masă, 0 prea mare masă de
ţărani şi de muncitori agricoli, având o situaţie materială mi­
zeră ; în sfârşit, în toată ţara o clasă numeroasă de funcţionari
slab retribuiţi.
In oraşe mulţi lucrători cu salarii uşor ridicate, numeroşi
mici proprietari şi mici comercianţi cu venituri m odeste; scum­
pirea vieţei a atins mai cu seamă pe aceştia din urmă. Clasa
mijlocie, ceva mai ridicată, este formată în parte din străini;
cele mai bune case de comerţ sunt în mâinile lor ; în societă­
ţile comerciale şi industriale posturile cele mai bine retribuite
le aparţin.
Trebue să recunoaştem că românii din clasa burgheză pre­
feră funcţiunile publice, carierilor productive ale comerţului şi
industriei; un oarecare număr este atras spre profesiunile
liberale unde se găseşte o pletoră de avocaţi şi medici» ( « ia
Richesse de la Roumanie », par Nicolas Xenopol, Bucarest
1916).
Partidul liberal, care guverna dela 1913, venise la cârma sta­
tului pe baza unui program larg, care prevedea reforme în do­
meniul agrar şi electoral. Războiul european a impus alte preo-
cupaţiuni guvernului de pe atunci şi România a intrat în război
cu o organizaţie socială neconsolidată.
Războiul pentru înfăptuirea unităţii naţionale, din punctul de
vedere moral, nu a găsit masa poporului nepregătită. Poporul
nostru de ţărani a dat dovezi cât de bine pricepe rostul şi
glasul vremurilor, ce i se cere dela dânsul în epocile hotărâ­
toare şi ce anume trebue să dea pentru binele neamului său.
Dacă în pătura de sus, au fost pe ici pe colo unele şovăeli,
unele calcule, oarecari absenţe morale, sau prea mult sgomot
şi exaltare patriotică, — în pătura de jos am găsit suflete oţe-
lite, minţi cumpănite, o pornire de jertfă fără fraze; o sin­
gură dorinţă ascunsă în inima fiecărui semănător şi plugar : să
facă treabă de bun pământean pentru toţi de acelaş neam cu
dânsul, spre a nu se face de ocară prin vecini. Şi acele numă­
rate legiuni de plugari, care pornise în luna lui August 1916,
să se războiască cu două mari şi temute împărăţii, ce nu pu­
tuse încă a fi clătinate în doi ani de aprige lupte, cu atâtea
puternice, luminate şi nenumărate popoare, aveau conştiinţa lim­
pede că vor luptă pentru o pricină dreaptă. Ţăranii-oşteni aveau
mândria că ei nu intră într’o horă la spartul e i ; aveau credinţa
într’un Dumnezeu al celor obijduiţi şi nedreptăţiţi de veacuri, şi
aveau nădejdea că din cumplitele vremuri va răsări o ţară mai
mare şi mai mândră, de care se vor folosi urmaşii lor, iar căr­
turarii viitorimei, vor pomeni cu respect şi dragoste faptele lor !
Transilvania. — In 1867 ungurii au fixat, după cum le-a con ­
venit intereselor lor politice, teritoriul dintre Tisza şi Garpaţn
româneşti, în mai multe diviziuni administrative. Prin Transil­
vania se înţelegea teritoriul Jcuprins între munţii Carpaţi până
la o linie la Vest, in care găsim păsurile: poarta Transilva­
niei sau poarta de Fer, sub muntele Rătezatul din apropierea
 30
oraşului Grădiştea; pasul Zam, în apropierea râului Mureş;
pasul Bucur, între Abrud şi Bran ; pasul du cea, sau Meceşul,
situat la sud-est de Şim lău; pasul Surduc, pe unde trece râul
Someş ; pasul Ştrâmbu, la nord, în direcţiunea Capnic (muntele
Rotunda).
G ran iţele desfiinţate. P u n c tu l P o la tiţte a (jud. O o r j).
Prin Transilvania urmează să numim toată regiunea cuprinsă,
nu numai între aceste păsuri şi Carpaţii româneşti, dar şi din­
colo de aceste păsuri, adică toate ţinuturile româneşti din Cri-
şana şi Maramureş (parte din Maramureş şi Ugocea la sud de
lisa , Sătmar, Solajiu, Bihor, Brad, părţi din Bichiş şi Cenad)
Conform diviziune! ungureşti din 1867, Transilvania avea 57.804
km. p . ; iar după cele expuse mai sus, Transilvania are 85.000
kilóm, p a ir aţi.
O probă că prin Transilvania se înţelegea chiar de unguri,
in veacurile trecute, toate ţinuturile româneşti, până şi cele de
peste Mureş, din Banatul Temişanei, o avem în faptul că erau
considerate ca p a rtes adnexae ale Transilvaniei: Caransebeş,
Lugoş, Făget, Lipova, Şiria, Zărand, Ineu, Beiuş, Oradea-Mare,
Şimleu, Chivără şi Sătmar, — cu alte cuvinte ţinuturile româ­
neşti din Banatul Temişanei, din Crişana şi Maramureş.
Poporul românesc s’a desvoltat între Tisza şi Nistru. Cu
toate numeroasele năvăliri ale barbarilor, şi dominaţiunea apă­
sătoare ungară de mai multe ori seculară, românii rămaşi în
ţinuturile lor dintre Tisza şi Carpaţi şi-au păstrat limba şi ere.
dinţa în triumful dreptului, considerând pe unguri ca uzurpa­
tori şi impilatori. Aşa se explică numeroasele revoluţiuni făcute
de românii din Transilvania în diferite epoci. Andrei Popovici
scrie în această privinţă :
«în anul 1387 se face revoluţiune condusă de Vlad láncul, Vlad
şi Mihai Dan, — în Bănat; — în 1435 revoluţiunea lui Stanciu, Popa
Voica şi Costa, chinezi din Răuşorul din Ţara Haţegului;_în 1437,
ţărani români, conduşi de căpitanii Mihai şi Galu Românul, străbat
in Aiud, ocupă Clujul, devastează curţile şi proprietăţile nemilo­
şilor nemeşi unguri, cari îi ţineau în sclăvie. Ungurii, Săcuii şi
saşii se întrunesc la Turda şi decid să stârpească pe ticăloşii de
români. Autoniu Magnu, primul căpitan al revoluţiunei ardelene,
este tăiat de unguri în bucăţi lângă mănăstirea Clujului, iar 9
soţi de ai lui, sunt traşi în ţ e a p ă ; - la 1474, se răscoală ţăranii
dm districtul Şeicei şi al Mediaşului; — la 1486, românii fac re­
voluţiune contra nobililor unguri şi contra saşilor; — la 1514,
românii ocupă Şiria, Şoimuşul şi Lipova, iar sub conducerea pope!
Laurenţiu, dau foc Oradiei Mari, pustiesc pe ungurii Bihorului şi
Săiagiului, aşa că «flăcările se vedeau până la Buda».
«La 1726 revoluţiunea condusă de Ion Ţarul, se întinse din
Banat, până la Orăştie ; — la 1599, românii, la vestea victoriei lui
Mihai-Viteazul asupra lui Batori, în credinţă că acum au să ca­
pete domn de neamul lor, apucară lăncile şi suliţile şi se răscu-
lară ca un om, dar şi această revoluţie fu înecată în sânge. «Nici.
odată furcile, temniţele, securile, cârligele, ştreangurile şi colţu­
rile stâncilor, nu au omorât mai mulţi criminali români, — scrie
ungurul Bethlen Wolfgang. La 1701, avem revoluţia românilor
dm Alba-Iulia ; la 1707, acea condusă de căpitanii Vasile Negru,
Dragu Bălică, Bucur Oâmpeanu şi Grăvrilă Naghisegi; la 1721 ro-
ROMÂNIA ÎN TTMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918
mâmi răsculaţi din Dobra, ocupă Dova şi gonesc garnizoana Îm­
părătească ; la 1727, fac revoluţie în Abrud, la 1730 în Trăscău ;
la 1760, iar în Abrud şi apoi alte mici revoluţiuni, până la cea
mare din 1784 a ţăranilor Horia, Cloşca şi Orişan.
«Revoluţiunea aceasta a fost mare — scrie Heydredorf, contem-
puran saş din Mediaş — fiindcă întreg poporul român din Tran­
silvania, chiar şi cel din forudul regesc era impregnat cu ideea
revoluţiunei şi hotărât la ea».
Apoi am avut revoluţia din 1848, în cap cu Avram Iancu.
Frământările din Februarie 1848 se propagară cu repeziciune
în toată Europa. Viena cerea libertate; Praga şi Cracovia, au­
tonomie naţională; Pesta, republică independentă; Blajul, auto­
nomia Transilvaniei. Ungurii puseseră la cale unirea Transil­
vaniei cu Ungaria. Românii, în marea lor adunare naţională dela
Blaj, ţinuta în câmpia Libertăţii, au ridicat un energic şi so­
lemn protest, cerând autonomia şi respectarea drepturilor lor
naţionale ; dar ungurii nu au voit să ţină în seamă cererile le­
gitime ale românilor, după cum şi austriacii nu le-au luat în
considerare..
Anul 1849 a adus : războiul între unguri şi austriaci, inter­
venţia ruşilor, Vilagos, capitularea de la Comom, semnată de
generalul Klapka, domnia absolutismului, vreme de 10 ani. Sub
regimul absolutist, a stat, fireşte şi Transilvania.
In 1860 Austria încercă să dea oare-cari libertăţi. Sub gu­
vernul Schmerling se elaboră constituţia zisă de la 26 Febru­
arie 1861.
Din camera deputaţilor urmau să facă parte 343 membri, în
proporţiile următoare pentru fiecare ţa r ă : Ungaria 85, Boemia
54, Lombardia veneţiană 20, Dalmaţia 5, Croaţia şi Slavonia 9,
Galiţia cu Cracovia 38, Austria de jos 18, Austria de sus 10,
Salzburg 3, Styria 13, Carintia 5, Carniolia 6, Bucovina 5,
Transilvania 26, Moravia 22, Istria şi Triestul 6, Silezia (aus­
triacă) 6, Tirolul şi Voralberg 12. Ungurii au refuzat să tri-
meată deputaţi la Viena, interzicând şi românilor să trimeaţă
deputaţi, sub cuvânt că împăratul Franz-Joseph nu. este un rege
încoronat şi legal pentru Ungaria (împăratul Franz-Joseph nu
depusese jurământul de credinţă constituţiei ungare).
în timpul negocierilor între austriaci şi unguri, Reichsrathul
s a întrunit la Viena (1 Mai), dar lipseau deputaţii Ungariei,
Transilvaniei, Veneţiei, Croaţiei şi Slavoniei (140 deputaţi din
343). Schmerling, a spus atunci în Reichsrath celebrele vorbe,
arătând locurile goale: W ir Koennen w arten ! (Putem să aş­
teptam !) Situaţia era atât de turbure, pentru Austria, în cât
Schmerling fu înlocuit cu contele Belcredi, cunoscut prin ten­
dinţele sub federaliste, iar împăratul, prin manifestul din 20
Septembrie 1865 se declara gata să intre într’o cale de înţe­
legere cu reprezentanţii legali ai popoarelor din «partea orien­
tala a imperiului». Pe atunci Ungaria şi Transilvania erau pen­
tru Austria «partea orientală» !
Evenimentele din 1866, atât de triste pentru Austria, grăbi
înţelegerea. Doui oameni, Beust, pentru Austria şi Deak, pentru
Ungaria au fost autorii reconcilierii, autori faimosului compro­
mis din 1867, care a dat prilej ungurilor să sugrume dreptu­
rile naţionalităţilor. Ungurii au uzat şi abuzat de drepturile
câştigate, căutând să maghiarizeze pe români. Curentul federa-
ţiunii pe baza sistemului grupelor naţionale, început la 1849,
continuă şi după încheerea compromisului, în Austria. In cartea
lui I. — I. Prochaska ( Oesterreich's Bettung, Viena 1867) se
spunea că imperiul austro-ungar ar trebui să se împartă în 6
grupe — în grupul No. 5 găsim trecută şi Transilvania cu
2.116.000 locuitori; imediat după grupul Ungaria (No. 4). Iată
cum, ori de câte ori a fost vorba de un sistem politic, bazat
de principiul naţional, Transilvania era separată de Ungaria,
considerată ca grup etnic aparte şi capabilă să se ocupe sin­
gură de soarta ei. Şi pe când — nu mai departe in anul ur­
mător 1869 s’a strigat la Praga, cu prilejul sărbătorirei ma­
relui reformator-martir H u ss: Hanba ! Zaplatime ! (Infamie
 31
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI l9 l6 — 1918

Ne vom răzbuna !), —- la Budapesta magnaţii spuneau că infa­ 1,104.322 români (57.3% ) ; 517,577 unguri 26 .9 % ); 200.364
mie şi trădare faţă de «patrie» ar fi, dacă cine-va ar îndrăzni germani, saşi (10.4%) ; 14.152 evrei (0.7% ) ; 1,378 cehi, moravi
în regatul Sf. Ştefan să vorbească de drepturi naţionale, căci şi slovaci (0.1% ) ; 88.990 bulgari, ţigani, albanezi, greci, armeni
de la pustă şi până în Carpaţi nu trebue să existe de cât (4.5% ); iar pentru Ungaria 4.333.987 unguri (44.2% ) ; 1.171.676
maghiari! Nu vorbiseră tot aşa ungurii împăratului Franz-Jo- români (12.%). După statistica făcută de austriacul dr. Fickher,
seph în 1865, când invocaseră sus şi tare drepturile lor naţio­ directorul statisticei administrative în 1869, erau în Austro-
nale. De fapt ungurii începuseră propaganda lor de maghiari­ Ungaria: 9.060.000 germani, 6.690.000 cehi, moravi şi slovaci,
zare mai înainte de încheerea compromisului. Prin câte-va legi 2.370.000 polonezi, 3.000.000 ruteni, 1.250.000 sloveni, 2.510.000
votate de dieta din Pesta, în 1843 şi 1847 limba ungară a fost
MARELE STAT MAJOR Ungaria.
instituită ca limba oficială, in locul limbei latine şi întrebuin­ SECŢIA IIl-a UN DOCUM ENT.
ţarea sa făcută obligatorie, nu numai în dietă, dar chiar şi în BIUROUL6
comitate, în administraţia publică. Ce efect a făcut aceste dispo- SECRET
ziţiuni de maghiarizare în occident ? Un filomaghiar, Levy, scria
în « L'Autriche-Hongrie ses institutions et ses nationalités »
(1871, Paris) :
«Oând s’au lu a t asemenea m ăsuri, care rupeau eg alitatea în pro­
fitu l u nui singur idiom şi a unei singure rase, o nemulţumire uni­ INSTRUCŢIUNI
versală se 'rid ică printre croaţi, sloveni şi români. N u num ai că asupra
aceştia se sim ţeau m oralm ente atinşi în m ândria şi dem nitatea lor Chipului de procedare a l oricărui element de trupă, la ocuparea unuei
localităţi sau regiuni
naţională, dar erau politiceşte loviţi în drepturile lor cetăţeneşti,
căci sub regim ul legilor noui, ei nu puteau să pretindă la nici-o Scopul urmărit prin instrucţiunile de faţă ») este de a îndrumă comandanţii oricărei
unităţi — dela recunoaşterea de ofiţeri până la marile unităţi — asupra chipului cum vor
funcţiune publică, nici m ăcar să aspire a reprezenta pe com patrioţii procedă, imediat ce au ocupat o localitate sau o regiune, pentru a asigură :
1. Secretul operaţiunilor şi'siguranţa armatei;
lor în dietă, fără să fie constrânşi la um ilitoarea obligaţie de a în ­ 2. Procurarea mijloacelor de traiu şi comunicaţiuni necesare armatei;
v ă ţa lim ba m aghiară, adică o limbă străină ! In 1848, U ngaria re­ ’ 3 . Luarea în posesiune, în bune condiţium. a tot ce aparţine statului vrăjmaş,
4. Menţinerea ordinei;
voluţionară persistă în acest sistem im prudent şi despotic, căzând, 5. Continuarea traiului obicinuit în condiţiuni cât mai aproape de cele normale, pentru
la rândul ei, în aceiaşi greşală, pe care o învinuia — şi pe drept populaţia pacinică. { . . .
Măsurile de luat pentru asigurarea cerinţelor de mai sus, sunt arătate mai jos^ in or-
cu v ân t —■cu rţei din Viena. Şi ea dorea să constitue u n s ta t politic dinea importanţei lor. Ele vor fr aplicate de orice detaşament sau unitate care intră in otice
localitate în măsura efectivului de care dispune; dacă în localitate au mai trecut alte uniţăţi,
u n ita r fără să ţin ă socoteala de reclam aţiunile legitim e ale diferi­ unităţile noui venite se asigură dacă unităţile ce le-au precedat au luat toate măsurile pros­
crise şi le completează la nevoie; dacă sunt mai multe unităţi, atunci cel mai mare in grad
telor rase ce o locuesc. Oare a fost rez u ltatu l ? Un dezastru. Re­ hotărăşte. Înainte de intrare în localitate, comandantul unităţii sau detaşamentului îşi întoc­
v o ltaţi de pretenţiunile nebuneşti ale m aghiarilor, populaţiunile meşte după hartă, după broşura asupra organizării Ungariei şi după informaţium, o listă de
toate autorităţile ce se. află In localitatea care se ocupă, complectându-o mai târziu prin in-
oprim ate s’au ridicat sub conducerea lu i Iellacici, banul Croaţiei, formaţiuni din localitate^
şi n u cu p u ţin au contribuit în tru câtva să ruineze cauza patrio­
ţilo r unguri».
croaţi şi sârbi, 5.460.000 maghiari, 2.870.000 români, 600.000
Acela care săvârşise crima contra dreptului celui mai sacru al italieni, 1.160.000 evrei, 230.000 indivizi, aparţinând unor rase
naţionalităţilor, Kossuth, şi-a dat mai târziu seama de «greşala diferite.
politică» făcută şi în exilul său din Anglia, a ţinut un discurs, In 1900, recensământul ungar a dat următoarele cifre, pentru
din care extragem : Ungaria : 8.651.520 unguri (51.38%) ; 2.798.559 români (16.62% ).
«Suntem dispuşi, noi u n g u rii să trăim în bune raporturi cu slavii Este de observat că după recensământul din 1857, numărul
delà sud şi cu românii. U ngaria este bulevardul Europei, îm potriva românilor din Transilvania şi Ungaria se cifra la 2.275.998 ; după
panslavism ului şi ea este, deasemenea aliată n aturală a naţiona­ recensământul dr. Ficker din 1869, numărul românilor se cifrâ
lităţilo r croată, sârbă şi română...» la 2.870.000 ; iar după 29 ani recensământul maghiar din 1900
Intervenind pactul din 1867, ungurii nu au mai cunoscut ce a dat cifra de 2.798.000 !
este măsura în materie de maghiarizare. Românii au fost cu de­ Răspunsul ni l-a dat prof. R. Gonnard în «Hongrie au XX-e
săvârşire sacrificaţi politiceşte, cu toate că ungurii se obligaseră Siècle », (Paris, 1908) :
să recunoască anumite drepturi naţionalităţilor, în ce priveşte «Este foarte greu să se ştie exact, prin ce fracţiune este re-
biserica, şcoala, administraţia şi justiţia! Noua situaţie creată prezintată fiecare din naţionalităţile, care populează Ungaria ;
Transilvaniei a provocat două curente printre conducătorii ro­ nu fiindcă statisticile sunt mute în această privinţă, departe de
mânilor: Unul pentru uniune, sau «activitate» şi altul contra aceasta ; ci pentru că multă lume refuză să le acorde încredere.
uniunii, sau pentru «pasivitate». Majoritatea transilvănenilor a Reprezentanţii «naţionalităţilor» pretind că statisticianii maghiari
fost împotriva uniunii, refuzând să trimeată reprezentanţi în dieta îngroaşă bucuros cifra connaţionalilor şi o subţiază pe aceea a
din Budapesta ; pe când românii din Banat şi Maramureş au tri­ celorlalte grupuri etnice. îm i aduc aminte, cu câtă convingere
mis până la 1887, când şi ei au recurs la pasivitate. După câţiva îmi spunea un mare industriaş de lângă Viena, care erà foarte
ani românii s’au hotărât să trimeată reprezentanţi la Budapesta, în curent cu chestiunile sociale ungare : «Ungurii pretind, că
dar toate alegerile din Transilvania au fost făcute sub teroarea sunt 9—10 milioane; în realitate nu sunt decât cinci.... » El in­
jandarmilor maghiari. Temniţele ungureşti au început să fie um­ sistă asupra acestui fapt, pentrucă printre Ungurii delà sud
plute cu români ; ziarele româneşti au suportat amenzi în valoare sunt numeroase populaţii germane şi că loialismul lor faţă de
de câte-va milioane de coroane, ziarişti au fost condamnaţi la coroană îi face să fie consideraţi ca Unguri, pe când ei nu sunt
închisoare ; până şi femei, pentruca au purtat la horă tricolorul de loc.
românesc, au cunoscut regimul penitenciar maghiar. Izbucnind «Recensământul din 1900 arată cât de slabă este în Ungaria
războiul în vara anului 1914, românii din Transilvania au fost majoritatea formată din acea parte a populaţiunei, a cărei «limbă
constrânşi să între în luptă pentru o cauză, care nu numai că maternă» este cea ungurească. Mai este de remarcat, că în această
nu erà a lor, dar era duşmană lor. Mulţi tineri ardeleni au trecut majoritate figurează destule elemente, care nu sunt de loc de
Carpaţii, în regatul român, căci se auzise în Transilvania că Ro­ origină ungurească şi dintre cari multe sunt numai de curând
mânia nu va sta multă vreme tn neutralitate şi va luâ armele maghiarizate. Pentru a scoate în evidenţă acest lucru, este su­
pentru dezrobirea lor. ficient a constata, că majoritatea delà 1900 (51,38%) a fost mi­
Populaţiunea. — In ce priveşte populaţiunea din Transilvania, noritate la 1890 (48,5%) şi încă mai mult la 1880 (46,6% ). Or,
recensământul din 31 Octombrie 1857, a dat următoarele cifre : cum natalitatea maghiară, departe de a fi superioară, dimpotrivă
 '32
le este inferioară celorlalte populaţiuni, — creşterea rapidă a nu­
mărului indivizilor, a căror limbă maternă este cea maghiară,
trebue explicată mai curând prin cuceriri lingvistice, decât prin-
tr’o augmentare a elementului etnic unguresc. Independent de
aceasta este clar, că într’o ţară, unde se vorbesc mai multe limbi
şi unde este o singură limbă oficială, aceasta devine cu timpul
limba obicinuită a unei părţi din populaţiunile, cari la început
nu o întrebuinţau decât în mod excepţional.
«Populaţia Ungariei se poate împărţi în trei grupuri mari •’
blocul unguresc la mijloc şi spre A p u s; blocul românesc spre
R ăsărit; blocul slovacilor spre Nord. Ungurii ocupă aproape
locul dintre Dunăre şi Tisa, afară de partea sudică, unde ei
se amestecă cu populaţii foarte diverse printre cari domină ele­
mentul german şi mai ales Sârbii. Ungurii se respândesc şi spre
Răsărit dincolo de Tisa şi la Nord de Murăş pe o suprafaţă
egală aproape cu aceea dintre Dunăre şi T isa ; ei ocupă ambele
maluri ale Tisei spre Nord şi Nord-Est.
«Românii ţin un loc foarte mare pe harta regatului Ungariei,
cel mai considerabil după Unguri. Ei înaintează spre Apus de
Transilvania, domeniul lor, până ’n mijlocul comitatelor Timiş şi
Arad ; spre Nord până la cursul superior al Tisei. In schimb
teritoriul lor transilvan cuprinde destul de numeroase popula­
ţiuni ungureşti şi germane, mai ales la frontiera României,
unde un bloc compact de Unguri (Secui) formează avantgarda
fiilor lui Arpad spre Orient, alături de alt bloc german, Saşii
din Transilvania, cari nu trebuesc confundaţi cu Şvabii din
Banat- Valea de mijloc a Murăşului este partea ocupată de
elementul românesc cel mai curat.
«Slovacii deţin Nordul, unde sunt amestecaţi cu Germani,
Unguri şi Ruteni, şi Nord-Vestul, unde domină aproape peste
tot. Cele trei populaţiuni amintite sunt fiecare astfel cantonate,
nu fără penetraţiuni reciproce,—pe trei teritorii destul de uşor
distincte dacă nu delimitate. Germanii dimpotrivă, aproape tot
aşa de numeroşi ca Slovaci, sunt foarte risipiţi».
După statistica maghiară din 1910 erau în Transilvania
2.678,367 locuitori ; în Banat 1.582.133 : în Crişana, 2,308,468;
în Maramureş 846,092, — Total 7.415.060.
Aceiaşi statistică stabilise populaţia după limba maternă astfel:
1) Transilvania : 1.472,021 români; 537.402 se c u i; 380.000
unguri ; 234.085 germani (saşi) 54.044 diverşi.
2) B a n a t: 592.049 români; 387.545 germ ani; 284.329 sârbi ;
242.152 unguri, 53.927 diverşi.
3) C rişana: 1.473.734 unguri, 661.699 români, 102.773 slo­
vaci, 52,083 germani, 11,788 diverşi.
4) Maramureş : 364,026 unguri, 214.020 români, 70.854 ger­
mani, 196.193 diverşi.
In realitate, numărul românilor în Transilvania se ridica în
1916 la 2.900,000 (62. 5 °/0), la sate 95 °/0 ; iar 5 °/0, la oraşe.
Teatrul de operaţiuni. — Dacă Transilvania a fost un re­
zervor de oameni pentru consandamentul austro-ungar, în răz­
boiul isbucnit în vara anului 1914, ea a ajuns teatru de operaţii
prin declaraţia de războiu a României din 14 August 1916.
La marginea de sud şi est a teatrului de operaţiuni se ridica
lanţul impunător al Carpaţilor, cu defileurile Vulcan, Turnul-Roşu,
Bran, Predeal, Bratocea, Buzău, Oituz, Ghimeş, Bicaz, Tulgheş,'
pe unde au pătruns coloanele române, în noaptea de 14—15
August, In apropierea defileului Vulcan se întind munţii Hu-
niedoarei, până la râurile Striiu şi Jiu, unde se află bogatul
bazin carbonifer Petroşani.
Cam la jumătatea cursului de apă Striiu dăm de superba
'a le a Haţegului, unde se găseşte orăşelul Grădiştea, renumit
prin ruinele Sarmisegetuzei, fosta capitală a Daciei. In apro­
pierea trecătoarei Turnu-Roşu se află munţii Răşinarilor. Oltul
îşi croeşte un drum prin Carpaţi, pe la Turnu Roşu, oferind o
regiune minunata de pătrundere în spre lunca Mureşului.
Dincolo, se întinde apoi ultimele ramuri ale Carpaţilor des-
ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI 1916 — 1918
chizându-se ţinutul plin de amintiri istorice a Selimbarului şi
Sibiului. In spre Banat avem lanţul de munţi dela fosta frontieră,
pitorească vale a Cernei şi alte văi dincolo de Cerna. Acesta
a fost teatrul de operaţiuni al trupelor din armata I română,
în Transilvania şi Banat.
Dela culmile Carpaţilor, între isvoarele Argeşului şi valea
Putnei, până mai sus de Olt, se întinde un platou ondulat,
străbătut pe toată lungimea de lunca Oltului. In această re­
giune sudestică a Transilvaniei se găseşte ţara Bârsei, cu fru­
mosul şi bogatul oraş Braşovul; ţinutul Făgăraşului.
Acesta a fost teatrul de operaţiuni al armatei II române.
Dela culmile Carpaţilor Moldovei până la văile Mureşului şi
Oltului, se desfăşură o regiune încântătoare.
Natura este în permanentă sărbătoare. Culmile munţilor oferă
perspective nebănuite; defileurile prezintă poziţiuni variate şi
nespus de pitoreşti; văile Oltului şi ale Mureşului desmiardă
ochiul calatorului, reţinându-1 într’o continuă reverie.
Acesta a fost teatrul de operaţiuni al armatei IV (de Nord).
Având spre răsărit lunca Oltului, la apus lunca Sameşului, iar
în mijloc lunca Mureşului, teatrul transilvan prezenta pentru
armatele române ca obiectiv principal de atins lunca Mureşului,
cea mai întinsă, căci ea cuprinde aproape jumătate din ţinut.
Armata Orientului. — Când s’a decretat mobilizarea armatei
române, ar fi urmat să se fi produs pe teatrul de operaţii ma­
cedonean o ofensivă, cu scopul de a reţine aproape totalitatea
forţelor bulgare, la sud, angajate în luptă. Ocupându-se de si­
tuaţia armatei aliate dela Salonic, din acea epocă, Alfred W est-
phal a dat următoarele relaţiuni :
«La 24 August (st. n.) generalul Joffre a telegrafist gene­
ralului Sarrail că îi lasă libertatea să lucreze după propria sa
inspiraţie. La 28 August Sarrail a răspuns generalului Joffre
că el nu va şovăi să atace.
La 29 August (st. n.) generalul Joffre i-a telegrafist să gră­
bească atacul». (A treia zi a mobilizării române).
«Armata (Sarrail) era formată din elemente juxtapuse, dar
nefuzionate şi fiecare se supunea şefilor respectivi.
Robertson, comandantul corpului englez a fost până la sfârşit
cu desăvârşire ostil oricărei ofensive. Armata sârbă era sub
ordinele prinţului Alexandru. Brigada italiană şi brigada rusă,
îşi îngroşase puţin efectivele.
Armata Orientului, în ansamblul ei, era mai puţin numeroasă
decât se pretindea pe atunci. Se spunea, 500.000 de comba­
tanţi. Eram departe de această cifră ! Marele Cartier General,
care cunoştea toate greutăţile care le întâmpina misiunea ge­
neralului Sarrail, care era exact informat asupra cifrelor efec­
tivelor sale şi a importanţei armamentelor sale, ştia bine că îi
era peste putinţă să întreprindă o acţiune directă în legătură
cu armata română. A ocupa pe bulgari, a-i fixa, acosta a fost,
după câteva variaţiuni, planul definitiv al comandamentului aliat».
('L e Sacrifice R oum aim de A lfred Westphal, tresorior g e­
neral de Ia Ligue des Droits de l ’Homme).
Trupele bulgare. — încă înainte de decretarea mobilizării ar­
matei române forţele bulgare erau împărţite în două: o parte
din forţe se aflau pe frontul macedonean, făcând faţă armatei
Orientului (Sarrail); altă parte din forţe se aflau concentrate
la nord, de-alungul Dunărei şi frontierei dobrogene. Trupele
bulgare concentrate la nordul Bulgariei, spre a supraveghia
România, se ridicau la aproape 135.000 de oameni. In regiunea
Vidinului erau concentrate vre-o 15.000 bulgari; între Lom-
Palanca şi Rusciuk cam 20.000; iar între Rusciuk — Varna a-
proximativ 100.000 de oameni.
Ne ştiind cu precisiune în ce direcţiune va fi îndreptat atacul
principal român, dacă armata româna va luâ ofensiva în Tran­
silvania, sau va porni o ofensivă spre sud, comandamentul bulgar
a căutat să apere linia ferată Rusciuk-Varna, direct ameninţată
în cazul unui atac bruscat al forţelor româno-ruse din Dobrogea.
 CASELE NAŢIONALE
PENTRU
ÎNVĂŢĂTURI $1 în d e m n u r i b u n e .
Bodega MIRCEA
B-dul Academ iei
încă din iarna anului 1917', s'a început, de către o mână
d e oameni de inim ă , construirea şi organizarea unor insti-
tuţiuni de cultură şi educaţie românească, numite «Casele
Serveşte publicul ca în timpuri normale
Naţionale». cu cele mai alese BĂUTURI.
Organizarea lor şi desvoltarea la stadiul în care se găsesc
astăzi, se datoreşte, in mare parte, încrederei desăvârşite
acordată iniţiatorilor.
A stăzi sunt deja construite şeapte Case Naţionale, a 8-a
încă în construcţie, având la Bacău o centrală cu o şcoală
EXPOZIŢIE DE ÎMBRĂCĂMINTE
de m eseni cu toate atelierele — unde orfanii de războiu, pe PENTRU DOAMNE Şl DOMNI
lângă adăpostul necesar vieţei lor , sunt îndreptaţi fiecare
către o meserie. \ Articole sosite din ANGLIA şi FRANŢA. Elegantele şi
Centrala Caselor Naţionale, este condusă de un comitet al eleganţii Bucureştilor sunt obligaţi să Viziteze Ex­
cărui preşedinte de onoare, este Domnul General Văitoianu, poziţia dela
iar fiecare Casă Naţională, se conduce prin îngrijirea unui
comitet local şi sub directivele Centralei.
MAGAZIN N
Casele Naţionale, sim t cunoscute ca persoană morală de BUCUREŞTI. — CALEA VICTORIEI, 52. — BUCUREŞTI.
către Corpurile legiuitoare.
Susţinută p ân ă acum p rin ajutorul venit dela prieten la
prieten, această operă de cultură şi educaţie naţională atât
de necesară satelor noastre, a luat aşa dezvoltare, că are
S ’A D E S C H I S
nevoe de concursul tuturor oamenilor iubitori de neam. BODEGA, B E R Ă R I E SI P A T I S E R I E
Fiecare român poate concura la ridicarea morală a fiilor
ţă rii noastre, înscriindu-şe ca membru fondator sau activ
la Casele Naţionale, şi căutând a răspândi ideile atât de
LA ROMÂNIA MARE
sănătoase conducătoare, ale acestor instituţiuni. BUCUREŞTI. Str. A cadem iei No. S. BUCUREŞTI
Casele Naţionale,, au făcut să apară şi revista «Kăsăritul», (fost BERARIA CĂPITANUL)
pen tru învăţături şi îndemnuri bune, p rin care, întrebuin-
Bufetul din cele m ai bogate şi alese. — Patiserie fină.
ţându-se literatura naţională ca mijloc, se tinde la cidtiva- Băuturi excelente. — Vinuri din depozitul „COROANA“.
rea comorilor sufletelor şi desăvârşirea educaţiei civico-na­ P. C. B R Ă T U L E S C U
ţională.
Cunoscând sentimentele. Dv. de în alt patriotism , şi siguri
p e dragostea ce vă leagă de fiii acestui neam cereţi să vă
trimitem un exemplar din statutele Centralei Caselor Naţio­
nale, şi vă rugăm ca, dacă credeţi, că puteţi lucra la re­
crutarea de noi membrii şi procurarea de abonamente, sau
a dezvolta o altă activitate mai mare în acest scop, să bine­
voiţi a ne răspunde.
încrezători în munca şi dragostea Dv. de neam, suntem
siguri de ajutorul ce ne veţi da, pentruca prin noi înşine
să ajungem acolo unde ne îndeamnă n ă zu in ţa : o Românie
tare, într'o Românie Mare.

Preşedintele „Caselor Naţionale“

C O L O N E L , I. M A N O L E S C U

NB. — Orice răspunsuri se vor trim ite pe ad re sa : M. Augustin,

Str. Cereş No. 2 (prin Isvor) Bucureşti.

V IZITA JI
Magazinul A. BARAGH1AN
70, CALEA VICTORIEI, 70.

Cumpără şi primeşte spre vânzare în comision

COVOARE şi orice OBIECTE DE ARTĂ.
CASĂ DE ÎN C R ED ER E.

i) Explicaţia o g ăsiţi în «Scrisoarea Iubitei».

 ABONAŢI-VÂ LA

România în Timpul Războiului

1 9 1 6 - 1 9 1 8
FIIND 0 C A R T E F O L O S I T O A R E , C A R E NU T R E B U E SĂ L I P S E A S C Ă OIN NICI-0 C A S Ă D E R O M Â N .

P r e ţ u i a b o n a m e n tu lu i.
Ediţia de lu x ..................................... lei 120.—
Ediţia obicinuită ............................. lei 80.—
Buletin de Abonament.
Dorind să mă abonez la «România în Timpul■Răz­
boiului 1916— 1918» (toate fascicolele) vă trimit suma
de lei ......... prin mandat poştal.
Numele şi Pronumele ............
Oraşul sau satul
Judelui ............................................................
Data Semnătura,
Pentru învăţători şi grade inferioare
din armată . ................................. lei 60 .—
P R E Ţ U L UNEI FASCICO LE
de vânzare la librării şi chioşcuri, L E I 5 .—
Preţul unei fascicole vechi, L E i 10 .—
REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA:
Pasagiul Român No. 14 (ziarul „Acţiunea Română“)
Pentru orice alte informaţiuni a se adresa
D-lui ROM ULUS SEIŞANU
BUCUREŞTI. — PASAGIUL ROMÂN No. 14, BUCUREŞTI.

Administrator, S. NAUMESCU

•
•
O ELEGAN TA 1
Atrage toate privirile. UN TÂNĂR ELEGANT de asemenea. Vizitaţi cât mai este deschisă încă EXPOZIŢIA
DE ÎMBRĂCĂMINTE dela Magazinul FAIN, Calea Victoriei No. 52. Bucureşti.

S C R IS O M R E M IU B IT E I.
«Sunt supărată... Să nu spui că sunt capriţioasă, că nu te iubesc, că nu sunt în stare să mă
sacrific pentru tine. Da, da, nu zâmbi, răutăciosule! Dacă vrei să ne împăcăm, ia-mă şi pe mine
la... dar care să fie localul acela elegant, atrăgător, unde se poale dina, dejuna şi supa după gustul
faimosului B.-Savarin ?
■Stai. Nu’fi mai trudi creerul. Iubita ta l-a descoperit. Şi merită un premiu. Vom mânca...

L A M A R ELE R E ST A U R A N T -B A R

Bucureşti. —Piaţa Teatrului Naţional. — Bucureşti.

Se serveşte â la carte, iar în BRASSERIA acestui elegant local: MENU-URI cu preţul fix de
12 LEI O MASĂ. Se serveşte tfors d'Oeuvre. — Plais du jour şi fripturi . — Cel mai atrăgător
local. PREŢURI CONVENABILE.

25.997.—INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE «MINERVA», BUCUREŞTI