Anul 1. Nr, 3
Abonamentul:
Pe un an întreg . . . . - .......................... 12 coroane
Pe jumătate a n ........................................... 6
Salutul nostru.
------
La intrarea trupelor rom âne
în Alba-Iulia.
Bine aţi venit, bravi ostaşi ai R om â­
niei, voi fala şi m ândria neamului rom â­
nesc; bine aţi venit pe pământul scump
al Ardealului frumosul leagăn al popo­
rului român, de unde au descălecat întâii
Voevozi ai Ţări-Rom âneşti; bine aţi lui. Idealul naţiunei române de pretutin­
venit, voi şoimi de prin C arpaţi, în deni s'a desăvârşit.
sfânta cetate a gloriei şi patimilor noas­
tre, unde Mihaiu Vodă Vitezul şi-a tras cari înduioşată voastră mamă. Regina
spada fulgerătoare pentru răsbunarea M aria. v’a văzut căzând cu braţile în­
neamului şi unde ţăranii m artiri au mu­ tinse spre Alba-Iulia, sculaţi-vă din
rit m oarte nerăzbunata.
Ne închinăm vouă cu smerenie şi noastre. Sculaţi şi voi cei întristaţi de
adm iraţie.
0 v- VO. l: .V - C.l u, u ii l l l l U t,
1 U
i.i U l,i l-C i i i l i ^ făcut în bucurie. Bucuraţi-vâ si „vă ve­
pentru servicele ce le-aţi dus omenirei
în răsboiu! ucigător. Prezidentul S tate­
lor Unite a fost m artor Ia marile voas­
tre suferinţe şi jertfe pentru libertate.
In istorie se va scrie, că voi aţi ridicat
sabia voastră nu pentru scopul meschin
de a subjuga neamurile şi despoia po­
poarele de drepturi ci cu scopul elibe­
rării de sub jugul scalviei a neamului
românesc, care de veacuri cu suflet în-
|ntrarea lui [V\ihaiu Uiteazul
în fUba-lulia.
v Din N. Băicescu
In ta c e e a Mihaiu-Vodă, ridicându-şi
tab ăra de la Sibiu, înaintă cu încetu
spre Alba-Iulia. Prin toate oraşele pe
unde trece prin cale, locuitorii alergau
înainte-i cu daruri, trăg ân d puşti în
sem n de veselie şi prim indu-l cu m are
dragoste şi entusiasm. Apropiindu-se
de Alba, locuitorii oraşului şi ai ju­
deţului îl întim pinară cale de o leghe
înainte cu multă cinste şi daruri In
capul lor era episcopul catolic D im itre
N aprâdi, înconjurat de tot clerul său.
El felicită in numele poporului pe domn
de sosirea sa, urându-i tot felul de fe­
riciri o domnie vecinică asupra ţării
A rdealului ce el dobândise cu sabia,
o viaţă îndelungată şi isbânzi multe
care să se adaoge unele peste altele.
ALBA-IULIA, 11 Nov. (24 Dec.) 1918 Preţul 30 fii.
O rgan ai proclam ări unităţii Insertimele
nationale.
» se primesc la administraţi®-
setat alearg ă'd u p ă o vieaţă liberă, după
S ’au întâlnit fraţii!...
dreptate. Dacă voi aţi fi stat cu arm a la
picior şi aţi fi privit nepăsători peste Printro fericită inspiraţie a com an-\
î C arpaţi la noi. cine ştie dacă neamul damentului trupelor române, la Alba-lu-
!românesc n’a r fi fost îngenunchiat. lia a fost trimis mai întăiu Rec/. 5 Vâ­
D ar ţie bravă oaste, ţi- a dat D-zeu nători, ce poartă numele „Mihaiu“. —
i
un viteaz căpitan cu inimă nobilă, care In cetatea Alba-Iulie i vânătorii lui
n'a puiuţ răm ânea nesimţitor, ci a tri­ Mihaiu au găsit pe legionarii lui Avram
mis osta.şii Săi ca să înlăture tirania şi Iancn!
să triumfe libertatea. După 300 de ani zidurile acestei
S ’a plinit vrem ea suferiţelor neamu­ cetăţi primesc in adăpost iarăşi trupe
româneşti, trupele regelui Ferdinand. Ş i
cei ce au prim it acestea trape, cei ce au
Scultaţi-vă de acum şi voi cei pe dat onorul in clipa păşirii lor pe acest
sfânt pământ, sunt tot trupe româneşti,
sunt legionarii ardeleni ai căpitanului
Medrea, sunt o parte din oastea de până
morminte la glasul trimbiţei învierii acuma a Ardealului, răsărită aici în
Alba-Iulia pe ruinele fostului reg 60 de
veacuri, căci lacrimile noastre s'au vre- infanterie au stro-un ga ră.
U r n i i ăph i M ă r ă s e ş t i vi d f i t t O cvut
seliţi împreună cu noi, cei prigoniţi de sau întâlnit cu eroii de la Solferino , cu
oarba tiranie pentru dreptate şi adevăr. eroii deda Isonzo şi Ivatigorod, şi alătu­
Iar acum. când toată suflarea ro­ rea de monumental vitejiei româneşti delaf
mânească aşteaptă să se încoroneze Custozsa, aşezat în parcul cetăţii Alba-
capul regelui tuturor Românilor, să Iulia , se va ridica, în curând poate, mo­
strigăm toţi într-o simţire şi în tr’un glas: numentul eroilor dela Mătrăşeşti, ai reg.
Să trăiască România Mare! 6 vânători.
Să trăiască Regele F ordinând şi S ’au în tâ ln it fr a ţii , sa u sărutat
Regina Maria! camerazii, sau înfrăţit vitejii! Ce p ri­
Trăiască Augusta Tamilie Regală! velişte pentru sufletul românesc. Să vezi
In aceiaş zi, luni 1 N oem vrie (s. n.) i pe un m ăreţ cal alb. O pt copii de
Mihaiu-Vodă intră cu m are pom pă în ; casă, învestiţi cu m are eleganţă, încon-
capitala Ardealului. D orinţa ce adesea ; jurau calul domnului.
avea d ’a face întipărire asupra popoa- Mihaiu purta pe cap un calpac un­
j relor print’o strălucită privelişte adăo- guresc înpodobit cu o fulie n e ag ră de
gindu-se la vesela îm bătare a unei pene de cocor, leg ată cu o copcă de
o
isbânzi de atâta vreme dorită, făcu pe a u r; o mantie lungă albă de m ătase
j Mihaiu de puse in această intrare ţesută cu tir, avâud pe de laturi ţesuţi
j trium fală o podoabă neauzită în păr- vulturi de aur; o tunică albă de aceeaşi
j ţile noastre. Intrarea s'a făcut prin m aterie; lungi ciorapi de m ătase albi,
j p o arta Sfântului George. D e la această cusuţi cu petre scum pe „şi cisme de
j p o artă până la palatul domnesc sta saftian g a lb e n ; de brâu atârna o pală
; înşiraţi osta.şii de ambe părţile căiei, de T a b a n îm podobită cu aur şi rubine.
j în mai multe rânduri, in dosul carora O ceată de zece lăutari urm a în­
! se grăm ădise mii de mii de popor. d ată după domn, cântând cântece n a ­
| înainte venea episcopul şi clerul său, ţionale. O pt seizi duceau de frâu o p t
corporaţiile oraşului, apoi o bandă de cai acoperiţi cu şele preţioase, lu crate
musică, care se com punea de opt trim- in aur şi in argint şi îm podobiţi la
biţe ce cu m ultă arm onie modulau cap cu pene mari. A poi venea o m ul­
sunetele lor, de atâtea tobe de oţel ţime de boieri şi ofiţeri străluciţi, toţi
dupre obiceiul turcesc, de un bun căţări, şi o num eroasă trupă de soldaţi.
num ăr de ilaute şi fluiere. In urma L ângă domn se purtau steagurile lui
acestei orhestre venea Mihaiu călare A ndreiu Bathor-i. luate in bătălia de la
Pag. 2.
alăturea, străjuind poartă cetăţiit dela po­
ala munţilor ce „poartă aur“, pe voinicul
Moţ, alăturea de sprintenul Oltean, pe
legionarul ardelean alăturea de vânătorul
din Gorj. — Ce privelişte şi desfătare
sufletească, să vezi pe colonelul Gagiu
alăturea de căpitanul Medrea, să-i vezi
pe toţi aclamând numele unui singur
Mare căpitan, al tuturor oştirilor româ­
neşti, salutând cu mâna la chipiu un singur
drapel — sdrenfuit de vitejie — drapelul
cu acuila română ! . . .
Inimile ameninţă să ne sură din
piept, ochii ne joacă in lacrămi, glasul
ni-l frânge emoţia! — Visul nostru, al
moşilor şi strămoşilor noştri, fam veziiţ
— Implinindu-se ! D r V M a c a Veiu
Congresul de pace. ca leac al liniştirii
nervosităfii ungureşti. Odată cu începutul
seriei desfacerii diferitelor teritorii locuite
de alte neamuri de fosta ţară ungurească,
cari desfaceri puneau la mari încercării
nervii ungurilor: a inventat, guvernul un­
guresc şi presa lor, şi leacul, care să cal­
meze opinia publică enervată până la
desnădejde.
Oraşui Fiume s’a desfăcut întiiaşdatâ
de unguri şi s’a unit cu Italia. Cu prilejul
acesta s’a pus in circulaţie de presa ungu­
rească formula : „pot ei 'italieni face ce le
place; toate hotăririle lor îs provizorii;
congresul dă pace are cuvintul decisiv;
acesta ne da iară noaua Fiume“.
A urmat apoi alipirea Croaţiei ia Sîr-
bia, a slovacilor ia boemi, a nemţilor dela
frontiera apuseană la nemţii din Austria,
a rutenilor la Ucraui şi înfine unirea româ­
nilor cu regatul românesc.
Presa ungurească tot deatîtea ori
aplica leacul miraculos al congresului de
de pace. Cică toate hotăririle acestea sunt
vremelnice, până la congres, care va res­
titui iara ţara ungurească aşa cum a fost
Acum deodată cetim ştirea, că ia
congresul de pace vor lua parte numai
puterile Antantei si ceie neutrale. Puterile
centrale, în urmare nici ungurii, nu să
admit ia desbaterile congresului, nu au ce
căuta acolo. Lor siniplaminte ii să presintă
tratatul de pace aşa cum l-a statorit An­
tanta, peniru ca să-l iscălească.
Aşa să înfăţişează îri realitate con­
gresul de pace, întrebuinţat de presa un­
gurească ca panaceă pentru calmarea vite­
jilor strănepoţi ai lui Ar.dpad.
Sibiiu. Ele erau desfăcute şi plecate
spre păm ânt in semn că A rdealul este
supus.
Astlel in mijlocul concertului trâm ­
i un batailon din reg
biţelor tobelor şi altor instrum ente, in
sunetul clopotelor şi in vuetul tunurilor,
cu care se uniau strigările de bucurie
ale poporului, intră Mihaiu in căpitala
Ardealului şi trase la palatul domnesc.
In cale, până nu ajunge la acest palat,
Mihaiu spun că se înd rep tă către un
nobil ungur Ştefan Bodoni, ce căzuse
prins in bătălia de la Sibiiu şi-l întreabă
unde ar fi m ai bine să trag ă. „ F ără
îndoială, zise Bodoni, in palatul p rin­
ţului A ndrei“ . La care vorbe Mihaiu
răspunse: Ce nu sunt eu încă biruitor?“
mirându-se că incă se da num ele lui
Andreiu unui palat, care acum era cu
drept cuvântul al său. T o a tă oslăşim ea
se împărţi in linişte şi cu orânduială
prin ospătarii şi case publice fără a
face nici o pagubă sau vătăm are lo­
cuitorilor. Nimeni n'ar fi îndrăznit a
face vre un rău, ştiind pe straşnicul
dom n acolea.
ALBA-IUL1A
Jntrarea trupelor române în Jîlba-Julia
îţegirgentul 5. Vânători „J/Îihaiu p ra v u l“. — Compania de onoare a legiunii
române din jflb a -Julia la gară. — Calea triumfală prin oraş.
Qctgiu în fruntea trupelor. — prim irea în piaţă.
— jYÎasa comună în onoarea oficerilor. — Cntusiaste aclamâri la adresa Suvera­
nilor fţomăni. — „ăfora U n i r i i — „ Ie 2)eum‘‘ la biserica din oraş.
Intrarea trupelor române în A lb a-
I u 1i a s'a făcut în mijlocul unei însufleţi­
ri 'i-edf'şqrise. Alba-lulia, vechia centru
militar, dela M i h a i V i t e a z u l încoace
nu a mai văzut o sărbătoare înălţătoare
ca cea de astăzi. Seara de Joi, 18 Dec.
nou a fost o seară cu adevărat ca în po­
veşti. Lumini de torţe, ropote de paşi,
sunete de goarne, nesfârşite urale entusi-
aste, tropote de armăsari buestrii, sbuc-
niri de rachete pâlpâitoare: toate aceste
s'au înfrăţit într'un măreţ cântec de
biruinţă ca să pregătească un ansamblu
demn de marele eveniment al clipei, când
bravii ostaşi ai României au călcat pe
urmele voivodului Fătfrumos din vremile
bătrâne. Intr’adevăr clipa era atât de mă­
reaţă, încât sufletele noastre abia mai
puteau cuprinde elanul: nu ne venea să
credem că suntem cu adevărat martorii
unor clipe reale, ci părea că visăm cel mai
măreţ vis, care se poate închipui. Sublim
vis. sublimă realitate!
Avizul despre sosirea trupelor române
în Alba-lulia ne-a sosit incă cu trei zile
inaimé. Pin acest moment oraşul nostru
a devenit un furnicar de lume însufleţită:
se lăţise vestea şi în satele din jur şi cur­
geau frumoşii noştrii săteni în cete mari
cu drapele şi cu cântece naţionale, ca să
vadă eu ochii proprii mult aşteptata ovă
mântuitoare-. Orăşenii au aşteptat două
nopţi în şir priveghind pană dimineaţa,
dar se vede, că blăjenii, cari găzduiau din
15 Dec. brigada vânătorilor români, nu se
îndurau să-i laşe să mai plece şi spre noi.
In sfârşit ieri, Ia ora 3 a sosit ee! mai au­
tentic aviz: vorbea dela gara din Teiuş
însuş comandantul trupelor menite pentru
Alba-lulia. De acum vin cu siguranţă, vin,
vin! — se auzea pretutindeni -pe stradele
oraşului. S'au făcut numai decât pregă-
tirele de primire în piaţă şi la gară, şi
ceasul pană să sosească trenul părea o
veşnicie.
în drum spre Alba-lulia.
Trupele destinate pentru Alba-lulia
vânător — sub co­
manda colonelului G a g i u au plecat
dela Blaj la orele l 1/2, în aclamăriie publi­
cului blăjan. Cu trenul acesta au plecat
dela Blaj spre Alba-lulia şi dd: protopopul
Clujului Dr. D a i a n şi profesorii blăjeni:
Dr. V. M a c a v e i u şi A. L u p e a n u
Mândru înainta trenul trupelor româ-
neştLsalutat pe tot parcursul drumului de
populaţia românească. La gara Crăciunel
ieşise tot satul la gară cu bătrâni şi tineri,
femei şi copii, a fost o aclamare, un chiot
din sute de piepturi, fluturări de batiste şi
lacrimi multe, multe în ochi, de bucurie.
Ajungem la Mihalţ. Locomotiva o ia
mai încet, suntem pe podul liniei „demar-
caţionale“. Din fereştrile trenului răsună
glasul goarnelor române, ca o strigare de
triumf. Ori-ce pază a podului Iipsia. Asea­
ră, iu 18 Dec. la orele 9V2 trecuse primul
tren românesc peste podul dela Mihalţ, şi
pe unde aceste trupe trec se înstăpâneşte
liniştea şi siguranţa.
Marţi, 24 Dec. 1 9 l8 .
.
JCoc. Colonel
Salutul Consiului JYafiona! local.
La Teiuş ne primeşte garda şi paza
românească a gării. Pe frontul gării fâl­
fâie mândru steagul tricolor. Gara goa­
lă cu urmele vieţii de tabără a zilelor
din urmă când în gară stăpân iau incă
gardiştii unguri.
in iaţa gării ne aştepta poporul: urale,
vorbiri, veselie. Suntem copleşiţi de obo­
seală zilelor dela Blaj şi copleşiţi de
emoţii: trecem peste pământ sfinţit de
amintiri istorice, Sântimbrul voevoduiui
Huniade şi ne apropiem de cetatea, unde
Mihaiu Vodă Viteazul a înfăptuit pe o
clipă, înainte cu 300 de ani, visul care
acuma se va înfăptui p e v e c i ţ _ .V.M.)
Sosirea.
Trenul a sosit la ora 5 şi 10 minute. Pe
peron aştepta în neclintire de granit com­
pania de onoare a legi un ei române din loc,
în frunte cu comandantul-şef căpitan
M e d r e a şi cu bravul comandant imediat
al ei Icc. G r i 11 a. Peronul era luminat de
torţe purtate de ofiţerii legiunei. Era de
faţă primarul oraşului Dr. C â i n i i
V e 1i c a n, • căpitanul poliţiei Dr. Rubin
P a t i ţ i a şi membrii ai consiliului.TrenuI
s’a oprit lin: cel dintâi care a coborît a
fost Locot. Colonelul G a g i u , comandan­
tul Regimentului 5 Vânători „Mihai Vitea­
zul“, apoi oficerii trupelor române şi oas­
peţii Blajului. Primul, care a întiinpinat
pe comandant a fost căp. Medrea, apoi
locot. Gritta, care a ordonat companiei
sale: pentru onor şi a făcut reglementarul
raport militar. Colonelul Gagiu s'a îndrep­
tai apoi spre representanţa oraşului. Pri­
marul Velican a rostit cu glasul plin de
emoţie un entusiast salut, la care coman­
dantul trupelor române a răspuns cu bra­
vură şi cu agilitatea care îl caracterizează
— Am venit la voi, aici, unde şi-a pus
mai întâi .piciorul Voevodu! Mihai, am
venit cu piepturi de aram ă şi cu inimile
pline de cele mai măreţe simţeminte. Sun­
tem mândrii şi nu se poate mai fericiţi, că
chiar noi, Reg. 5 Vânători, am avut noro­
cul să venim, atunci, când ar fi dorit să
vie atâţia dela noi, cât nu i-ar fi încăput
toate vagoanele. Venim la voi cu sufletele
deschise şi vă aducem tot ce avem mai
drag şi mai sfânt: inima şi armele noastre.
Ura! Trăiască bravul popor al Albei-
Iulia!
Din aceasta clipă s'a pornit furtuna
de urale, furtună clocotitoare: Trăiască
armata română! Trăiască M. S. Regele
Ferdinand şi Familia domnitoare. Ura!
Ura!
După aceasta s’a alcătuit cortcjul tri­
umfal. în frunte colonelul Gagiu, figură
impunătoare şi marţială, cu tradiţionala
căciulă românească, amintitoare de că­
ciula bravului Mihai. călare pe un cal
superb, care ascultă de numele „Destin“
şi care saltă în trap eroic, conştiu par’eă
şi el de măreţia clipei.
La dreapta şi la stânga, tot călări, căp.
Medrea şi loc. Gritta, apoi un maior şi un
adjutant. Pe jos, corpul oficerilor, după
dânşii fanfora regimentului, apoi trupa
Marţi 24 Dec. 1918
vânătorilor cu echipament de sărbătoare,
cu drapelul la mijloc.
Pe laturile drumului face cordon de
onoare legiunea română. La un semn,
colonelul strânge frânele 'admirabilului
său cal, care pleacă în trap mai est os şi
cortcjul se pune în mişcare. Era seară
completă când am părăsit gara. dar fac­
lele .făceau lumină deplină: o lumină fee­
rică, rănind depărtările întunecate până
spre munţii lui Jancu, cari îşi dorm cel
mai fericit somn acuma, când oastea
română să apropie cu sfinţenie de pragul
lor măreţ. Toate fereştrile sunt deschise.
E sublim chipul colonelului G a g i u , cu
mustaţa sa energică şi cu largul său piept
plin de decoraţii. Se potriveşte de minune
cântarea, care a răsărit spontan, la Blaj,
în onoarea colonelului:
Colonele Gagiule,
Gagiule Viteazule,
Unde duci armatele?
Ea Ardeal, frate Române,
Să-l scăpăm de munci păgâne
Să-i păzim popoarele
Să-i lărgim hotarele
Si să facem horă mare
S’o ntindem peste hotare.
Să se mire lumea toată
De mândra noastră armată.
Pe tot parcursul drumului aşteaptă
lume imensă şi aclamă cu capetele desco­
perite: Trăiască România Mare! Trăias­
că Armata Română! — In timpul acesta
deasupra oraşului fulgeră lumini de ra­
chete, cari parcă vreau să dea ştire ceriu-
ui de bucuria noastră!
Primirea în piaţa.
Ajungând în piaţă se întrezăresc mii
şi mii de capele descoperite; în faţa ote-
lui „Hungária“, care din această clipă a
luat numele de „Dacia“ aşteaptă elita
publicului din Alba-Iulia şi jur, frumoasă
cunună de dame şi domnişoare, iar pe
balcon alături de stindardul românesc,
membrii Consiliului Naţional, în frunte
cu protopopul U r z i c ă , vicepreşedintele
consiliului.
Călăreţii se opresc în faţa otelului,
trupele • se postează în front, colonelul
înaintează puţin urmat de maiorul
Gheorghiu. Din public se aleg două fetiţe
fermecătoare, în port naţional, cari cu
mânuţe tremurătoare de emoţie, întind
două superbe buchete de flori colonelului
Gagiu şi maiorul Gheorghiu. Scumpele
fetiţe sunt: Elena C- i r l e a şi Felicia
S t o i c a . Protopopul U r z i c ă salută
trupele române*, spunând îhtre altele
următoarele:
— Un mare fapt istoric s'a săvârşit aci
în vremile bătrâne, când Mihaiu, şi-a
făcut intrarea triumfală în cetatea de pe
culme; al doilea fapt istoric a fost la
1 Decemvrie n. 1918. când s’a decretat
unirea cu România mamă, iar al treilea
moment istoric se împlineşte acum, când
visul nostru de veacuri se înfăptuişte:
armată română vine să desăvârşească
România M are!
Vă salutăm ca pe trimişii M. Sale
Regelui Ferdinand. Regele tuturor Ro­
mânilor (urale nesfârşite: Trăiască!> Noi
credem, că pe viitor veţi fi pururea cu
noi, ca să nu ne mai poată sfăşia nimeni
dela sânul mamei noastr; mbite Remania
A L B A-l U L I A _______________________________ 3-
Mare. (Ura!) Vă primim cu inimile pline de glasuri aproabă această inimoasă pro­
de toată dragostea şi strigăm în numele punere.) Ai noştrii să fiţi pe vecie!
alor milioane de Români: Dr. Elie Dăianu, protopopul Clujului:
1răiasca M. S. Regele Ferdinand! — Armata română întră în Alba-Iulia
Trăiască M. S. Regina Maria! fără nici un picur de sânge, ea vine în
Trăiască Familia domnitoare Română! numele unei idei universale: libertatea
Ura! tuturor popoarelor, fie mici, fie mari. Ro­
Răspunde Colonel Gagiu: mânii, urmaşii legiunilor lui Traian, au
- Sosim în Alba-Iulia pe urmele lui rămas aici ca o stâncă, credincioşi menirii
Mihai Viteazul şi am venit să nu mai fie legiunilor vechi de a fi digul de apărare
nici o despărţire între noi. Vă represăn- ai civilizaţiei române. Am susţinut toate
tăm aiai prin drapelul sfinţit al Regimen­ atacurile stăpânirilor străine şi nu neam
tului nostru de vânători, pe M. S. Regele pierdut. Am fost cu atâtea popoare bar­
Ferdinand, în numele căruia venim. Am bare şi am rămas români. Cum a zis
venit să nu mai plecăm nici odată! (Urale Bărnuţiu: „Am fost cu Hunii şi nu ne-am
nesfârşite). In culmea emoţiei vă zic: făcut Huni, am fost cu Bulgarii şi nu ne­
Bine v'am găsit sănătoşi! Trăiască Ro­ am făcut bulgari, am fost cu Maghiarii şi
mânia Mare! (Urale nesfârşite la adresa nu ne-am maghiarizat, pentrucă păstrăm
Regelui a armatei.) Urmează un moment ca o taină sfântă conştienta noastră ro­
solemn: drapelul regimentului, pe creştet mana, idea noastră regină“. Acelea, cari
cu aqnila romană, care poartă în eroicele *au ajutat această susţinere au fost femeile
lui cute sdrenţuite urmele atâtor lupte române. Ele au susţinut ca neşte vestale
biruitoare (ca să amintim numai câteva': focul sacru: ideia romană şi civilizaţia la­
Mărăşcşti, Mănăstioara şi Rîmndţa în tină. Această ideie a venit să-o susţină şi
Basarabia) purtat de plutonierul major armata română, alăturea de atâtea po­
C o n s t a n t i n N i s t o r înaintează în poare cari s’au dizolvat în anarchie. Când
fata publicului şi a trupelor, e salutat cu am văzut un popor, care şi-a aruncat
onorul militar şi e trecut în lăuntrul ote­ regalitatea şi coroana sa sacră, ca pe-o
lului, la locuinţa colenelului urmat de garda sdreanţă, ca să amăgească lumea, cum a
drapelului. amăgit-o de atâtea ori, atunci aveam o
Masa comună. satisfacţie că armata română susţine re ­
După primire oficerii români au fost galitatea, ideia oare a c r e a t şi s u s ţ i-
invitaţi să participe la masa comună, care n u t poporul românesc.' S ’a relevat că
se serveşte în sala cea mare a otelului Regele Ferdinand cum a ştiut să abdice
„Dacia“. Sala e minunat decorată, graţie de orice consideraţii şi să se contopească
„Reuniunii femeilor române“, cu stegu- cu poporul său. Dar alăturea de Regele
leţe şi cetină de brad. In frunte sunt ta­ Ferdinand trăieşte reprezentanta femeii
blourile M. S. Lor Regelui Ferdinand şi române, care este cea mai mare română,
Reginei Maria. La mesele principale se pentrucă s’a arătat mama soldaţilor când
grupează oficerii români în frunte cu co­ erau mai încercaţi între două coloase:
mandantul, având la dreapta pe primarul Germanii şi Ruşii. Regina a îndrăgit por-
oraşului, iar la 'stânga căp. Medrea şi mai j tul nostru, poesia, doina şi tot coloritul
j departe oficeri şi onoraţiori ai oraşului, sufletului românesc. Se verifică vorba
j Ca oaspeţi participă dd. Dr. Elie Dăianu, Reginei Carmen Syylva: „Viitorul unui
I protopopul Clujului, Dr. Victor Macavei. popor îl ţese femeia.“ Regina Maria a
prof. al facultăţii teoi. din Blaj, Dr. Const. ţesut viitorul nostru, al poporului româ­
Papuc, dela marele cartier român; A Lu- nesc. Trăiască M. Sa regina Maria! (Ura-
peanu-Melin, prof,. publicist, şi Traian lele nu mai contenesc. Imnul regal.)
Popa, când. prof. Sunt două mese rezer­ Colonel Jipa:
vate, una pentru damele şi domnişoarele — Când am intrat în Ardeal pe Ia Ghi-
din loc, alta pentru oaspeţii din jur. meş, credeam că n’o să mai dau de arde­
Primul toast îl rosteşte d. Dr. Camil leni. Dar însufleţirea pe care am găsit-o
V e I i c a n, primarul oraşului, pentru M. începând dela un mic sătuşor, ne-a arătat
S. Rgele Ferdinand. , cine sunt ardelenii. Pretutindeni în fruntea
— Pentru acela, care a fost totdeauna entuziasmului am întâlnit femeia română,
una eu noi în cugete şi simţiri (publicul se închin în sănătatea Doamnelor şi Femeilor
ridică în picioare şi aplaudă cu frenezie, din Ardeal. (Se cântă „Deşteaptă-te
aclamând). închin pentru sănătatea Re­ Române).
gelui tuturor Românilor! (Nesfârşite ura­ Protopopul Teculescu.
le. Publicul inonează cu multă însufleţire — Cumcă noi v’am aşteptat şi am avut
imnul regal.) nădejde că veniţi: iată suntem tot aici de
— Lt. Colonel Gagiu, mulţumeşte în o mie de ani! Oare Dv. ne-aţi cucerit pe
termini foarte avântaţi pentru călduroasa noi, ori noi pe Dv.? Noi zicem că noi v’am
primire şi spune între altele: cucerit înainte cu două săptămâni când
— Suntem trimişii M. Sale Regelui Fer­ am declarat unirea cu Dvoastră.
dinand Ura! Trăiască!) şi avem noi no­ Când întrătoşaţi Alba-Iulia, înbrăto-
rocul, oficerii şi soldaţii Regimentului 5 de şaţi Poporul românesc întreg. Când cu­
Vânători, şă întrâm pentru a doua oră şi ceriţi Alba-Iulia, ne cuceriţi pe noi toţi.
pentru totdeauna în cetatea lui Mihai Vi­ Eu insă vă spun, că ne-a cucerit şi pe
teazul. Primirea ce ne-o faceţi e mai mult unii şi pe alţii duhul lui Mihai, şi Reg. lui
decât omeneşte e posibil. Vă suntem Mihai nu întâmplător a venit la Alba-
adânc mulţărtritori şi fericiţi: Vă zicem Iulia. — Trăiască bravul ei comandant:
cu drag, bine v-am găsit. Să trăiţi! Fraţi­ colonelul Gagiu. (Se cântă de cătră publi­
lor! Primirea Dv. e atât de entuziastă, cul întreg: La arme.)
încât vă cerem şi noi un serviciu: cereţi Căp. Constantinescu:
că Reg. nostru 5 de vânători să-şi aibă — Reg. 5 vânători, după prima sa etapă
garnizoana în Alba—kilia, ca să fie al la Caţa a intrat în Blaj, ca mai întâi să
vostru pentru vecie. (Formidabil uragan ne luminăm şi apoi să vedem învierea.
 Pag. 4. A L B A-I U L I A Marţi 24 Dec. 1918

Blajul ne-a dat nouă lumina, pe marii Telegrama Consiliului flafional Local cătră ÎYI. S. ^egefc Ferdinand.
dascăli ai neamului Lazar şi soţii lui. Dar
Din prilegiul intrării trupelor rom âne în Alba-Iulia, Consiliul Naţional a
Transilvania nu ne-a dat numai dascăli ci
trim is M. S. Regelui Ferdinand o telegnm ă omagială, care cuprinde şi cererea,
şi braţe: pe luptătorii ardeleni, cari ca
ca Regimentul 5 Vânători „Mihai B ra v u l“ , care a pus mai întâi piciorul pe
legionarii lui Napoleon s'au bătut pe toate
păm ântul cetăţii Alba-Iulia, să răm ână pentru tot deauna cu garnizoana în
fronturile, apoi au venit la noi şi ne-au
această cetate. — Telegrama e urm ătoarea:
întins braţele nouă.
Închin pentru bravul comandant a! Consiliul National Român din Alba-Iulia fericit de a fi primit în ziua Sf.
legiunii Cap. Medrea. Închin pentru celea ierarch Nicolae armata română între zidurile sfinţite de atâtea amintiri glorioase,
două armate unite şi pentru bravul ei depune espresiuuea sentimentelor de omagiu şi gratitudine pentru onoarea deose­
căpitan! bită ce ni-s’a făcut de a fi gardaţi de batalionul Loc. colonelului Gagiu din Reg. 5
Protopopul Urzică. Vânători „Mihai Bravul“, care regiment am dori sa rămână cu garnizoană stabilă
Să ne aducem aminte in acestea clipe în Alba-Iulia. Din acest fericit priiej rugăm pe Dumnezeul părinţilor noştri să
mari şi de talpa ţării, de ţăranul român, ocrotească pe M. Sa Regele nostru Ferdinand şi pe M. Sa Regina noastră Maria şi
care coboară din legionarii lui Trăiau, de să binecuvîntcze întreagă Familie regală, în deosebi pe Alteta Sa prinţul Niculae,
memoria lui Horia, Cloşca, Crişan, a lui a cărui zi onomastică a fost ziua bucuriei noastre.
Ion Arion, martirul dela 1 Decembre. ioan Teculeseu, prezident; I)r. A. Serbau, secretar.
Suferinţele poporului poporului românesc
nu se pot descrie: sătenii din Ardeal cari Din Bucureşti se anunţă: Ministrul Serbiei de pe lângă guvernai român a
au suferit atâtea asupriri, ţăranii din Mun­ declarat, că in 14 zile Sârbii evacuează Banatul.
tenia, cari au fost storşi de Germani (stri­
găte puternice: jos cu ticăloşii!) şi-au
'ta te a sufletească a Românilor de pretutin­
eluptat dreptul să se facă amintire aici şi
de e i: să nu uităm pe acest popor de
mucenici, ţăranul român de pretutinderi.
S?T I R I deni. Cu adevărat magistrală conferenţâ.
Locot G r u i a din Armata română a reci­
tat o pârtie din „Mahabharata“ în tradu­
Maior Gheorghe Faţa a vorbit pentru — Intrarea oficială în cetate a trupelor cerea lui Co.şbuc, dovedind un real talent
sublimitatea înfăptuirii unltatăţi naţionale. române s'a făcut Duminecă după serviciul dc tragedie. Locot. Go mb o ş ' f i u al Mun­
Intrarea României în ardeal a fost o nece­ divin. Trupele, cari participaseră la slujba ţilor Apuseni, a cântat doine. Loc. R ă-
sitate psihologica, iar acum putem întinde bisericeasâ, au făcut front în faţa otelului d u 1e s c u a recitat versuri hazlii, iar
fericita horă a unirii depline. „Dacia“ din oraş; aici li-s’a pus înfrunte, centrul seratei a fost Cap. C o n s t a n ţ i -
Colonelul Gagiu se ridică iară în fur­ călare, colonelul Gagiu, urmat de majorii n e s c u, cu recitările sale glumeţe şi se­
tunoase aplause şi închină pentru clerul şi căpitanii săi, apoi în sunetele însufleţite rioase : a impresionat în deosebi poesia
român din Ardeal. Apoi auzind glasuri ale goarnelor s’a pornit convoiul în sus, eroică a Rcpausatului Căpitan Vuiovici
dela o masa din fund, la care şed oficeri spre cetate. în faţa porţii celei mari aştep­ care a murit moarte de erou, precum în­
ardeleni, cu o minunată vioiciune şi cu o tau membrii Consiliului naţional local, da­ suşi dorea, pe înălţimile dela Csikszereda.
rara drăgălăşenie isbucneste: — Ce mai mele şi public imens. în fruntea cetăţii, Dş O l i v i a U r z i c ă a recitat „Nu te-ai
vreţi acolo, Dior? Vreţi dragostea noastră? pe ziduri şi pe creştetul porţii, fâlfâiau priceput" de Coşbuc. — A urmat horă şi
O aveţi! — Dar am şi eu o cerere pentru superb drapelele, române. Priveliştea era dans până în zori.
tivoastrd: să- veniţi dincolo şi să vă căsătoriţi c.a în bssme: figura de voevod a colone­
cu fetele noastre. (Solemn.) Jar o f cerilor ar­ lului Gagiu, călare pe roibu! său minunat, Boală spaniola, bântuie mai departe
matei române de sub comanda mea le ordon: pasul duduitor ai trupelor pe podul cetăţii,
şi la sate şi la oraşe. In Pesta într’o singură
zi s'au înbolnăvit 41d'şi au murit 54.
să-şi ia fele de aici din Ardeal, >-a in acest toate acestea ne fâceu să credem că asis­
chip legătura dintre noi să se cimenteze desă­ tăm la clipei» când Mihai Bavul făcea
vârşii. (Bravo! Ura! Fetele in drăgălaşe aceluş lucru, înainte cu sute de ani . . .
Porturi naţionale aplaudă cu entusiasm. Măreţul tablou a fost învesnicit in mai FARMACIA NAŢIONALĂ:
Oficerii se ridică şi spun: la ordinul Dv. multe susceperi fotografice.
dom'le colonel.) — E>a biserica unită din oraş s’a slujit V I R G I L VLAD
Dr C. Fa/om-, locotenent în armata Duminecă „Te deutn‘\ la care au participat d in A L B A - I U L I A ,
română, fost profesor în Braşov vorbeşte trupele române în frunte cu d. colonel
în numele voluntarilor ardeleni. Salută în G a g i u şi cu statul său major. Cuvânta­ com plet asortată cu toate m edica­
numele camarazilor săi pe legionarii Ar­ rea acazionalâ a rostit-o Si. Sa protopopul m entele, articli de drogerie şi cos­
dealului şi pe vânătorii regatului. D â i a n u , evocând în dulce grai momente
Frof. A. Lupeanu. închina pentru me­ măreţe din istoria Ardealului şi lămurind metici, se află in piaţa Bălgrâdului
moria martirilor din Alba-Iulia, începând cu luminoasele motive româneşti-naţionqle ale în vecinătatea primăriei.
Huria, Cloşca, şi lancu. Apoi trece Ia mar­ unirii
tirii de ieri, dintre cari unii sunt de faţa, — „Calea Vânătorilor“, Piaţa „Mihai Bra­
ca Dr Zaharie Munteanu, fost osâ'ndit la vul“ Strada din Alba-Iulia, pe care şi au
moarte, Dr I. Marciac şi protopopul făcut trupele române intrarea Joi, în 19 La f i r m a
Dâianu, cari au suferit pentru ideia naţio­ Decembre n. 1918, dela această dată
nală. Închină pentru suferinţele lor şi a înainte se va numi „Calea Vânătorilor“, Avram Oarga,
miilor de preoţi şi săteni deportaţi în exilul după numele Regimentului 5 Vânători
anmr dela Şopron.
Alba-Iulia, Strada-Traianl8.
.Mihai“,'cari au călcat mai întâi pe pă­
Colonelul Gagiu, salută presa româ­ mântul acestui oraş străvechi» Iar piaţa Se află de vânzare în mic
nească şi pe representanfii săi. Apoi spune- va purta numele de „Mihai Bravul“ — câl şi în mare următoarele:
— Dior! am şi eu copii şi aş avea un cu Otelul „Hungaria“ de aci înainte se va
Morcovi
vânt în interesul tineretului. Atâtea dom­ numi „Dacia“.
■pătrânjei
nişoare frumoase şi entusiaste sunt de
— S s ra ta literară de Buminecă. Serata Cartofi
faţa, cari au o dorinţă: h o ra ! Să le-o îm­
de Duminecă seara a fost de-o deoselită V a rz ă
plinim ! La acest ordin drăguţ, mesele se
splendoare, întâi pentrucă aveam oaspeţi Brânză
ridică şi se porneşte hora mare, care se
distinşi, pe oficerii trupelor române in frun­ U nt
întinde pânp in zori.
te cu d. Colonel Gagiu, a doua pentrucă
* Cu preţurile celea mai moderate.
punctele programului, prin debutul unora
A doua zi, Vineri, când scriem aceste Cu dragoste frăţească
şire, la biserică protopopeascâ din oraş se dintre oficeri, au fost la un înalt nivel ar­
serveşte un „Te deum“ la care participă tistic. Deschiderea seratei a făcut-o Sf. Sa
trupele cu drapelul şi public mult. protopopul Dr E 1i e D ă i a n u dela Cluj, A. Oarga
fl. Welin. rostind o avântată conferenţâ despre uni-
Editor şi redactor responsabil: Dr. Zacharie Muntean.
Tipografia Francise Schăser din Alba-Iulia.