Ám
Anul I. Nr, 4
Abonamentul:
Pe un an întreg ...................................... . 12 coroane
Pe jumătate a n ........................................... 6 ,,
glasu l vremii.
— Un cuvânt căfrâ /rafii noşfrii deia sate. —
.iată, s-a plinit vrem ea. Fraţilor!
Visul nostru de veacuri s-a făcut faptă:
stăpânii de ieri nu mai sunt, dreptatea
dumnezească i-a m ăturat pentru vecie,
penele de cocoş le-a înghiţit pământul,
nu mai este „terem tette“ , nici răcnet
furios de „solgăbiraie“ . . . A trecut
vremea lor. S-a schimbat lumea, s-au
şters durerile trecutului. M ândra ţara,
pe care o udă apele domoale ale AFiro­
şului, o strătaie cursul Oltului voinic, a
Someşului înlăcrim at, şi o încunună
Crişurile doinitoare, ţara frum oasă şi
bogată, pe care au brăzduit-o atâtea
veacuri plugurile harnice ale părinţilor
noştri de-acuma este a noastră deplin.
Zecile de mii de glasuri dela m area
adunarea din ! Decemvrie nou au con­
sfinţit ac»st lucru, au strigat în lumea
largă că Ardealu a fost furat şi că bunul
şi blândul Iui popor geme în grea robie.
Lumea au auzit strigătul nostru îndrep­
tăţit, a cunoscut durerile noastre şi
minciunile neruşinate ale domnilor dela
B udapesta; nobila F ranţă, iubita nostră
soră mai mare, s-a făcut ocrotitoarea
Neamului românesc, Wilson, generosul
fiu al Americei liberatoare, a pus pece­
tea puterii pe strigătul nostru şi ne-a
făcut stăpâni pe soarta şi pe pământul
nostru udat cu lacrimi. Iar ca o m ărea-
p a ju re i cu doua capete
— din „Cântece fă ră de ţară “ de O. Goga.
Din grele vremi de grea corvadă,
De când urnită din noroi,
Spurcată pajură de pradă
Te-ai pus stăpână peste noi,
Din grele vremi demult s'alege
Pe urma ta acelaş sfat:
Că’n cuibul tău fără de lege
Miroase-a moarte ş’a păcat.
Ca un blestem de cununie
Ne stă pierzarea ta’n pervaz
Si ghiara ta de veci ne serie
Ruşinea vieţii pe obraz;
Căci n’are iadul vre’un balaur,
Mai rău şi mai înfom etat,
Să ceară sânge — atât şi aur.
Cât Inetul meu pământ ţi-a dat.
ALBA IUL1A, 18 Nev-. (31 Dec.) 1918
Organ al proclamări unităţii
naţionale.
9
ţa consfinţire a drepturilor noastre re­
cunoscute, creasta îm pietrită a Carpaţi-
lor s’a aplecat, graniţele lor întărite s-au
dat plainice, şi ne-au venit mult aştep­
taţii fraţi ai României libere: oastea
vitează a M. Sale Regelui Ferdinand,
care de-acum înainte este Regele nos­
tru al tutorora!
M ăreţe vremi trăim acum, Fraţi
Români! Slugi am fost, robi ai unei ţări
asupritoare, clăcaşi fără plată; nu am
avut regele nostru, nu am avut oaste,
care să asculte de căpitani români, nu
am avut fiinţa noastră aparte. . . Nimic
nu am avut!
Iar acum? Acum fruntaşii neamu­
lui nostru au frânele în m f-F . ei, cei
răsăriţi din opinca şi utT ianga cum , .ic
plugului, şi se îngrijesc de soarta piui­
ţilor şi fraţilor, români ca si o..: F>
scutul şi pavăza noastră e A'laiestatea
Sa Regele Ferdinand şi arm ata sa vi­
tează. Avem ţară şi avem Rege. Suntem
liberi şi suntem stăpâni în ţara noastră!
Iar acesta e plinirea vremii de-acum.
Socoteala e limpede ca lumina soarelui:
acum se cuvine să ascultăm şi glasul
acestor zile mari, să cunoaştem şi dato­
ria bucuriilor de astăzi. Căci bucuria
are şi datorie, datorie care se resfrânge
Cu două ciocuri nesătule
In inimă tu ne-ai străpuns.
Nici lacrimi n'ai avut destule,
—
Nici carne nu ţi-a fost deajuns,
Ţi am dat feciorii şi bărbaţii
Si ţ-am dat plânset de femei,
Ţi-am dat sudoarea unei naţii,
Tu pajură, tu tot mai vrei.
In negru-galbcn ochiul sorţii
Ţi-a prins stindardul fără spor,
Căci galbeni ni-s la faţă morţii
Si neagră-i jalea ’n urma lor
Din ei e casa ta zidită,
Sî'n putredele-i temelii.
Se macină îmbătrânită
Snbt strigătele celor vii.
Azi gemi strivită şi bolnavă
Când vulturii gonaci te rup,
Văd din răsufletul de otravă
Arsura stinsului iau trup.
Preţul 30 fii.
înserţiunele
se primesc ia adminisfrafie.
asupra tuturora. Ne-arn bucurat, ne-am
veselit: acum la muncă, la lucru!
Aceasta e porunca vremii! La lucru,
la lucru. Fraţi Români!
Grăim cu toată căldură şi cu toată
dragostea pe care ne-o dă inimile noas­
tre româneşti: Fraţi săteni, părinţi şi
şi fraţi ai noştrii, acum se începe vremea
muncii stăruitoare. Ţ ara pe care am
făcut-o să fie a noastră, acum trebue să
o ţinem. Şi cum o putem ţinea? Aşa, că
fiecare să rămâie la locul său, plugarul
la plug, scriitorul la cancelarie, dască­
lul la scoală, preotul la biserică, solda­
tul Ia serviciu, fruntaşul la cârm ă. Să
încete petrecerile fără rost, să încete
neorânduială şi să fim cuminţi: nu Vă
mai atingeţi de avutul nimănui, fie de
orice neam şi de orice lege. Avutul e
sfânt şi asupra lui hotăreşte ţara. A te
atinge de avutul cuiva e hoţie. D repta­
tea e în puterea legii să-o facă. Să nu
| ne facem noi judecători! Acum avem
; judecători de limba şi neamul nostru.
/ \ l t l i v K ' l.Z îtll—fC Sci LC D O iăt Iw i »11ii l«41 i* , u t .
! ic mai ţineţi, avem armată, rom ânească,
chemata sll păstreze pacea şi randuiaia.
Să nu ne facem de ruşine înaintea lumii
cu vărsări de sânge; vinovaţii au dela
cine să-şiprim ească răsplata.
Sătenii noştri au fost tot deauna
cuminţi şi buni: acest nume să le fie
m ândria şi pe viitor. Şi un lucru e bine
să se ştie: arm ata • rom ânească a venit
cu porunca să facă ordine, să păstreze
liniştea, să păzească avutul şi viaţa tu­
turor locuitorilor. Ea ne-a venit ca soră
Din munţi, din văi şi pan la mare,
Te smulg, te muşcă şi te-alung,
Cu bocete de îngropare
Răsună vaieru-ţi prelung. . .
Nu ne-au scris zodiile nouă
Ce-ţi blestemam la căpătâi.
Cu vlaga noastră frântă *mlouă
Să-ţi fim la groapă cei dintâi.
Dar când potopul tutorora
Va'nchide praznicul grozav,
Vom fi şi noi să’ntindem hora
Pe stârvul tău căzut în prav.
Atunci în milostiva clipă,
Când cufundându-se-n amurg
Pe sfâşiata ta aripă
Va plânge schilavul Habsburg,
Atunci privind din nou cărarea
De ani o mie, robi ai tăi,
Vom sta'învinşi, simţind mustrarea
Că singuri mi ţi-am fost călăi.
Pag. 2.
cu braţele deschise: să-o ascultăm,
pentrucă este a noastră.
Pace şi bună învoire, fraţi săteni!
Vedeţi-Vă de plugul, de ogorul, de glia
şi de vitele Voastre! Puterea noastră e
ogorul şi munca, cinstea şi omenia.
„Ze deum“ la biserica gr. or. din oraş
— î)in prilejul intrării trupelor române in jîlb a -Ju iia .
încoronarea măreţului şi în veci ne­
uitatului act ai intrării trupelor române
în oraşul nostru s’a tăcut — cum am
amintit pe scurt la finea raportului din
numărul precedent al acestui jurnal — a
doua zi, Vineri, când s-a ţinut T e D e-
u m-u 1 în biserica ortodoxă din oraş.
Solemnă şi sublimă, cum a fost întim-
pinarea şi primirea în oraş a fraţilor, aşa
a decurs şi d-zească slujbă de mulţumită
cătră Domnul Dumnezeul părinţilor noş-
trii, carele a îndreptat cu bine paşii falni­
cilor urmaşi ai marelui Voevod, veniţi
după trei sute şi mai bine de ani, spre a
lua în primire dreapta lor moştenire.
La orele 10 a. m. — cum sunase din
presară ordinul bravului comandant co­ nemărginitei noastre veselii am auzit pe balsamul mângâierii părinteşti.
lonel Vasile G a g i u — carele într-o cli­ bravul şi multiubitul colonel G a g i u
pită a ştiut cuceri şi'oraşul şi inimile tu­ rostind cuvintele: „nu cred să existe pe
turor celor ce bau cunoscut —- trupele să faţa pământului un român, carele plecând
aflau la biserică, în frunte cu drapelul „de la drum să nu-şi facă semnul sf. cruci şi
gloanţe sdrenţuit“ cu comandantul încun- să nu rostească un: „Domne ajută,“ —
giurat de oficerii sei, de faţă fiind membrii apoi în aceaşi ordine de idei: „o armată
Consiliului Naţional, fruntaşii oraşului şi fără credinţă, nu poate conta la biruinţă“ '
public mult din loc şi jur.
f* » n v ci n/\îîArrt/n^l în c p n p n rn itrM -1
ion T e c u l e s e u slujba divină, prin .
ttFvâ ecteniior prescrise, ui t
aşa de solemnei răspunsurile strana
dusă de păr. FI. R u s a n. In deosebi, când
din uşile împărăteşti fprotoiereul cu glas
înalt, a rostit pentru primadată: „Încă ne
rugăm pentru atotprealuminatul şi Stă-
pânitorul nostru! Regele Ferdinand, cu
Regina Maria şi cu pruncii lor Carol,
Elisaveta, Maria, Nicolae şi Ileana; pen-
truca să întărească sceptrul Lui cu dreapta
celui de sus; ca să primească El putere
şi întelepţiune din ceriu spre a ocârmui
şi judeca drept; ca Domnul puterilor tot­
deauna să întărească arma Lui, şi să-i
ajute şi să-i supune subt piciorele Lui pe
tot vrăşmaşul şi pismaşul“ — în respun-
sul: ,, Doamne milueşte-ne“ al tuturor
celor din biserică vibra-o evlavie şi cu­
cernice, de care numai cei dintâi creştini
mai erau cuprinşi, când se vedau scăpaţi
din mânile păgânilor prigonitori.
Continuându-se servicilu dumnezesc,
cu cetirea Apostolului şi a Evangeliei pre­
cum şi a rugăciunei, în genunchi, pentru
noul nostru Domnitor, — păr. protoişrcu
Ion Teculescu, din uşa altarului rosteşte
următoarea cuvântare, pe care în reasu-
mat o dăm în cele ce urmează:
De-apururi scut şi adăpoşt
Poporului nostru ai fost , adunam tineri şi bătrâni conduşi de cre­ fluenţa neam ţească, în alte părţi ungu-
Biserică străbună.
Din rândul sfintei Provedinţi
Tu ai păzit pe-ai noşti părinţi
Ca mama cea mai bună.
Când valuri de potop turbat
Asupra lor s-au revărsat
Să stingă ’n ei credinţa
Cu zidul tău i-ai apărat
Şi legea sfânta li-o-ai păstrat
ALBA-IULIA Marţi, 31 Dec. 1918.
Acestea să le sliigim. ţilor noştrii s’a indurat de lacrimile noas­
$â le slugim cu toată inima, tre, de mai bine de o mie de ani, şi nu ne-a
părăsit. . . Nu, pentrucă noi niciodată na
cu tot focul sufletelor noastre: ne-am clătit în credinţa noastră, că:
ne-o cere glasul vremii. . . Domnul este ajutorul nostru. El este tăria
N e -o c e r e R om â n i a M a r e! noastră, El este scăparea noastră. .
Da, Părinte Sfinte! Noi am crezut că
tu ne auzi, când adunaţi aici, în casa ta
cea sfântă, rosteam din tot sufletul nostru:
„Doamne al puterilor fi cn noi, căci pe
altul ajutor întru necazuri nu avem, Dom­
Păstrându-le fiinţa! ne al puterilor fi cu noi“ !
De-aceia noi mult te iubim Şi nu ne-am depărtat delà tine Stăpâne,
De- aceia şi înpodobim căci ştiam cuvintele Tale. „Şezi dea-
A ta catapeteasmă. dreapta mea, până ce voiu pune pe vrăş­
Şi cu cântări toţi te cinstim maşii tei aşternut piciorele Tale.4 4 Şi am
Şi daruri noi îţi oferim crezut Părinte Bune, că trebue să se facă
Şi jertfă de mireasmă. plinire cuvintelor sfinte, care le auziam
O, îi-ne şi de-acum ce-ai fost aici: „Pogorît-a pe cel mândrii de pe scau­
Ocrotitoare şi — adăpost ne, şi a înalţat pe cei smeriţi, — pe cei
In vremuri de cercare. săraci i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei
Mireasă blândă-a lui Cristos bogaţi i-a scos afară deşerţi.“ „
Poporului dreptcredincios Toate ie-am crezut Părinte Drepte!
Fi-i mamă apărătoare! iar acum, când le vedem plinite, laudă şi
mulţumită cea mai adâncă ţi-o aducem
După acest motto, urmează cam ast­ astăzi, când asupra neamului nostru de
fel : pretutindeni vedem întinsă dreapta ta
Fraţilor! Când aseară, în toiul şi elanul ocrotitoare şi în inimele noastre reverşi
Lăudat fie deci numele Tău în veci de
veci, de neamul nostru românesc şi cin­
stită fie biserica Ta deapururea, de cei pe
cari i-a ocrotit şi adăpostit prin toate
încercările. . . Amin!
Terminându-se cu acestea măreţul
serviciu, publicul adânc impresionat la
- - bucuria şi satisfacţia sufletului meu de j invitarea păr. protoiereu rosteşte cu
noştrii buni şi adevăraţi. Una este ră d ă -1 Ferdinand. — Trăiască Maiestatea Sa
cina, una. c tulpina şi a munci şi a sufletu lui« Regina noastră Mana. — Trăiască augus­
Căci iată, nu numai graiul şi chipul, nu ta casă domnitoare. — Trăiască România
numai firea şi temperamentul asemenea e mare. — Trăiască brava noastra armata!
cu al nostru, ci semnul acela cel mai tai­
nic, vibraţia aceia, cea mai adâncă din
sufletul lor, adecă credinţa strămoşească, Pesrobirea sufletească
asemenea e cu a noastră, una este cu
a noastră!
a Românilor.
,. . . şi am simţit în acel moment, cum P ână acum am fost ţinuţi în tr’o
sufletul colonelului, ca o boare lină şi Îndoită sclăvie: una politică şi una cul­
dulce s-a atins de sufletul meu crescân- turală. Zdrobîndu-se cea dintâiu, e v re­
du-mi credinţa şi simt în aceste clipite, mea s ’o înlăturăm şi pe a doua. O vom
când vă văd în faţa sf. altar, cum inima înlătura aşa, dacă vom îndepărta tot ce
voastră palpitând călduros să atinge de e strbin de sufletul, de mintea, de inima,
a mea şi mi-o creşte şi înalţă. de limba şi sim ţirea rom ânească.
Fraţilor! Credinţa ne-a păzit, legea Sunt multe de zis în privinţa aceasta.
ne-a întărit, şi biserica ne-a ocrotit şi ne Acum odată stăruiu numai asupra cu­
voi şi pe noi, prin toate urgiile veacurilor, răţirii limbii rom âneşti de toate înriuri-
ce le-am petrecut. rile streine, mai cu seam ă ungureşti şi
Şi dacă voi veniţi astăzi şi ne spuneţi, nemţeşti, cari se întâm pină aşa de des
că în credinţă aţi avut şi aveţi cea mai ia Românii din fosta Austro-Ungarie.
bună nădejde de biruinţă,— ce să vă spu­ De însem nat că cei mai mulţi Români
nem noi vouă, fraţilor prea mult iubiţi? ai noştri vorbesc, slavă Domnului, o
Noi. cari din toate, iată, cu ce am mai fost o limbă neaoş rom ânească, dar nu pre-
rămas, pe plaiul propriei noastre moşii: ţuindeni. Amestecul cu streinii, ne-a
cu biserica! Atît şi nimic mai mult! Ea cu îm pestriţat limba cu o mulţime de cu­
zidul ne-a apărat, ea legea sfântă ui-o-a vinte şi alcăltuiri de cuvinte nefireşti
păstrat, — păstrăndu-ne fiinţa. In ea ne lirnbei rom âneşti. In B anat se simte in­
dinţă, spre a câştiga nouă putere de luptă rene influenţa ungurească.
inpotriva valurilor cutropitare şi a unelti­ Credem însă că dupăce a resărit şi
rilor neîmpăcaţilor duşmani, cari chiar sorele nostru, trebue să ne încălzim
acum mai în urmă întinsese ghiarele numai la razele lui, —• nu la alte raze
lor viclene şi veninoase şi asupra acestei mai sărăcăcioase. Soarele Românilor
unice şi sfinte redute, spre a ne-o sparge apare însă dela Bucureşti, prin urm are
şi dărima, cunoscând că în ea ne stă pu­ după fraţii noştri de dincolo avem să ne
terea cea mai mare. îndreptăm întru toate, şi în ce priveşte
Dar iată că Domnul Dumnezeul părin- limba.
 Marţi 31 Dec. 1918
Ei vin însă cu trenuri rom âneşti, nu
cu „ghezeşe" ungureşti ori cu „zuguri"
nemţeşti şi se opresc la gări. nu staţii,
une-ori la halte mai mici, dar nu la
,,alom aşuri" ori „banhofuri“ . Când au
grabă mare, călătoresc cu trenul acce­
lerat. dar nu cu „ghiorştil“ ori ,,şnelzu-
gul“ .
Citesc ziare sau gazete româneşti,
nici decum „uişaguri“ ori „zeitunguri“ .
Când au nevoie să arate cine sunt, sau
să dovedească ceva, o fac cu atestate
şi certificate ori cu legitimaţii, d ar nu
cu „bizonitvani“ uri ori ,,igazolvaniuri“ ,
pe cari le-am îngropat credem pentru
totdeauna. In satele noastre însă se vor
purta de aci înainte procese’ verbale şi
nu ..protocoale“ şi lucrurile ce vor fi să
se însemne acolo, nu se vor „înproto-
cola“ , ca până acum, ci se vor înregistra.
Oamenii noştri, când vor avea vre-o
pricină de judecată, vor primi citaţii, nu
„idezeşuri“ ca până acum. Vinovaţii
vor fi pedepsiţi, unii cu temniţă, alţii cu
amendă în bani, nici decum însă cu
,,foghaz“ şi nu vor mai fi „birşăguluiţi.“
Şi în părţile sătm ărene, credem, ca
dupăce va trece potopul românesc cel
curăţitor şi pe acolo nu se va auzi de
„arviz“ care să ducă „boroş hordauele",
ci vor spune de puvoaie cari răpesc po-
loboacele ori bnţile de vin.
Şi alte multe ar fi de însem nat la
răbojul acesta, dar fie destul de-o cam-
dată. Când va fi lumea mai aşezată şi
ne vom putea duce în dragă voie noi
Români de aci la cei de dincolo, ca fraţi
la fraţi, şi când ne vom putea vorbi ne-
împedecaţi gură la gură, tot ce-i strein
şi fără viaţă între noi va pieri, cum
pier buruienile tăiate de sapa ori hârle-
ţu! nemilostiv al lucrătorului harnic.
In adăstarea acelor zile mai bune
să plivim zi de zi grădina sufletului nos­
tru românesc când de-o buruiană stre­
ină, când de alta.
loan Georgescu, profesor.
P r i m i m d e l a tin c e t i t o r
U rm ătoarele sire de ad eren tă:
Preastimate Pomnule Redactor!
Salut cu nespusă bucurie sufletească
apariţia primului ziar românesc numit
„Alba-Iulia* ce apare în istoricul oraş al
Bălgradului şi îi urez viaţă îndelungată!
Oraşul Bălgradului în trecut — prin
moartea tragică a eroilor martiri H o r i a
C l o ş c a şi Cr i ş a n şi întemniţarea ge­
nialului beliduce A v r a m I a n c u — în­
tâmplări petrecute acolo — a devenit un
loc sfinţit pentru Românii de dincoace de
Carpaţi.
Prin intrarea triumfală a lui M i h a i u
V i t e a z u l în cetatea acestui oraş, aici
.s a realizat pe o climpâ visul naţional al
tuturor Românilor.
Prin marea adunare naţională dela
1 Decembre a anului curent* tot aici proc-
lamându-se unirea pentru vecie a întreg
neamului românesc, acest oraş a ajuns la
cea mai capitală importanţă în istoria Ro­
mânilor.
în viitor acest oraş e chemat să de­
vină un centru însemnat de viaţă şi cul-
j^Jură românească!
A L B A-l U L l A Pag. 3.
Se cuvenea deci, ca aici să apară asupreli şi de temniţi barbare, să ajungă o
un organ de publicistică românească, care odată în mâna acelora, pe cari cei câteva
să fie un far luminător nu numai pentru mii „domni şi procurori“ unguri i-au urît
acest jur ci şi pentru întreaga românime! mai mult. . . „
De aceea Vă felicit din inimă domni­ A mai venit odată şi dreptatea dum-
lor — cari aţi luat asupra D-Voastrâ sar­ nezească, Domnule Apatliy! ,
cina redactării şi editării acestui ziar — şi
Vă doresc deplină tărie sufletească in rea­
lizarea cu succes a principiilor schiţate-în
articolul-pogram al primului număr!
STIR I.
?
înainte cu Dumnezeu!
Delamurâş, la 1/14 Decembre 1918.. — Generalul Berthelot in Transilvania.
Cu d. stimă: ih. Ni să comunică dela comandamentul
regimentului 5 Vânători, că domnul gene­
Şeful armatei şi al siguranţei publice ral frances Berthelot va trece Mercuri în
1 lanuare st. n. prin oraşul nosru. Rugăm
Nr.95. publicul românesc, ca să se prezinte în
Cătră număr cit mai mare la gară, spre a i se
tace o primire cât mai frumoasă. Soseşte
Onorata Redacţie ,,fllba*HiIia\ pe la orele 9 înainte de masă.
— Inaugurarea jandarmariei române
Sibiu 17. dec. 1918. fllba-julia. din Alba-Iulia. Ieri a fost inaugurarea
Aduc la cunoştinţă tuturor gardelor jandarmariei română din Alba-Iulia. In
române din Ungaria, Transilvania şi Banat piaţa oraşului s’a slujit de părintele pro­
şi a publicităţii, că în baza denumirei mele topop Ion T e c u l e s c u şi părintele
de şef al armaţei şi al siguranţei publice Rusan, sfinţirea apei. A fost dc faţă în­
am preluat puterea executivă peste toate treagă jandarmaria cu vrednicul şi inimo­
gardele naţionale române, de pe teritoriul sul ei comandant O G r i t t a, apoi o
locuit de români, deci de aci încolo aces­ companie de vânători cu stegul sdrănţuit,
tea numai mie îmi sunt subordonate înpli- în frunte cu Major P a ţ a şi Căp. S a n d u .
nind toate ordinile ce în legătură cu sigu­ Părintele protopop Teculescu a vorbit
ranţa internă şi publică a ţării se vor da. despre datorinţele mari şi grele, dar aşa
Şeful armatei şi al de folositoare pentru neam, ale jandar­
mariei, comandantul O. Gritta despre
siguranţei publice:
S te îa n ( \ Pop m. p. puterea şi sfinţenia jurământului; părin­
tele Rusan îi îndeamnă la împlinirea mi-
Pentru conformitate:
siurnei lor măreţe, iar major Paţa îi salută
(Medelcu Locot. cu bucurie în numele Regelui Ferdinand. .
Momentul cel mai înălţător a fost
jurământul, când fiecare jandarm cu suf­
Intrarea trupelor române letul plini de demnitate ating drapelul
în Cluj. dela Mărăşeşti, şi jură credinţă şi supu­
nere Regelui României-Mari.
Generalul Neculcea în fruntea oştilor. — La Şard. O parte a oficerilor români
— Primarul Haller a ieşit înaintea trupe­ au făcut Sâmbătă în 21 Dec. nou, o mică
lor spre Somoşfalău. — Primirea făcută escursie la Şard sub conducerea agilului
de cetăţenii români în piaţa lui Matia. Căpitan Sandu. Au fost primiţi cu arc
Ungurii sunt forte ploati. — triumfal şi cu o frumoasă cuvântare a
Trupele româneşti au Intrat în Cluj preotului local Elie M a g d a, care ieşişe
Marţi, in 24 Decembre n., la orele 11, intru întimpimarea oaspeţilor la podul
venind de cătră Apahida. In fruntea regi­ Ampoilui, însoţit de membrii Consiliului
mentelor era generalul N e c u l c e a . Un­ şi de întreg poporul, cu lăutari. Bravii
gurii ştiau ziua şi ceasul, când aveau să ' Şardeni s-au dovedit de asta ospitali cum
vie trupele româneşti, de acea au trimis numai ei ştiu să fie. însufleţirea cu care
înainte pe primarul Haller Gustav, ca să au primit pe trimişii armatei române nu
salute pe comandantul român şi să ceară se poate descrie.
scut pentru locuitorii oraşului. — Dr. Kramarz despre unguri: Ministru
Intrarea în oraş a fost foarte impună­ prezident ceh, dr-Kramarz, în convorbirea
toare. Ungurii s-au încuiat prin case, iar ce-a avut-o cu un colaborator al ziarului
Românii s’au adunat în piaţa cea mare a italian Corriere della Sera a spus — între
oraşului, faţă în faţă cu statua lui Matia. altele — următoarele adevăruri crude des­
Trupele au fost salutate de cătră repre- pre Ţara-ungurească: Peste tot nu pot să
sen fanţii bisericilor româneşti, de mem­ simt nici cea mai mică părere de râu faţă
brii Consiliului român, de cătră societatea de Ţara-ungurească, care a voit răsboiul.
femeilor române şi de cătră studenţii Ungurii au urmat deadreptul o politică
români. , ticăloasă faţă de naţiunile nemaghiare şi le-
Generalul Neculcea a asigurat liniştea au asuprit. Procedura Vienei, în asemănare
şi rânduială, dar a făcut atenţi pe fruntaşii cu purtarea Ungurilor, se poate numi chiar
ungurilor, că cei cari vor arătă cea mai gingaşă. Acum, când Ungurii şi-au primit
mică împotrivire armatei româneşti, vor soarta bine meritată, au cerşit mila. Când
fi pedepsiţi, numai decât foarte aspru, ceruseră însă mila acele popoare, pe cari
chiar cu moarte. Afară de poliţie şi de Ungurii le-au subjugat, urechile lor erau
foarte puţină jandarmerie, săcuii au fost surde.
desarmaţi. Garda românească a rămas — Spre ştire. Suntem autorizaţi a aduce
toată cu arme. Patrularea prin oraş o fac la cunoştinţa tuturor comitetelor naţionale,
soldaţi români şi gardişti de neamul că toate gardele trăbue disolvate, iar ar­
ndstru. — Ungurii sunt foarte ploaţi. Era matura se va preda Comandamentului mi­
vremea, ca Clujul, acest vestit cuib de litar român de care aparţin.
Pag. 4. ALBA-IULIA Marţi 31 Dec. 1918

Contele Czernin şi Ungurii. Fostul mi­ — "De-aie noastre. După cum sîntem nişte fraţi, de societatea scriitorilor din
nistru de esterne pe vremea încheierii păcii informaţi se plânuieşte orgânisarea unui Paris. T a c li e J o n è s c u, Oct. G o g a
dela Bucureşti al fostei monarchii austro- comisariat pentru comitatele locuite de şi Elena V ă c ă r e s c u au fost primiţi ca
ungare, a ţinut în zilele trecute o cuvân­ Moţi. în fruntea acestui comisariat va sta fraţi latini de societatea franceză.
tare, în care a cercat să-şi spele mînile d-l advocat din Abrud Dr. Laurenţiu Pop — Aviz. Fiind recercat din mai multe
şi să decline dela răspunderea pentru şi ca substitut d-I Dr. Jon Pop advocat părţi, m’am hotărit, sâ deschid un curs de
încheiarea păcii odioase dela Bucureşti, în Alba-lulia. limba română. Ceice doresc sâ participe,
unde ungurii şi nemţii a cercat să sape — Apucături iezuitice. Mailâth Gusztâv, să se prezinte la librăria Schâser. Traian
groapa independenţei României. în cuvân­ episcopul rom. cat. al Ardealului, i-a tri- Popa, profesor de limba română.
tarea aceasta a făcut Czernin unele destâi. mN papei dela Roma o scrisoare, în care — Căutăm un culegător tipograf, care
nuiri de mare preţ cu privire la mentalita­ arată, că ce primejdie grea ameninţă uni­ să lucreze la masina de cules, sistem
tea politică faţă de Români a întregului tatea bisericei maghiare rom. cat., mai cu „Linotype“ Plata după tarif. Existentă
popor unguresc. Spune adecâtele Czernin seamă în urma cucerirei româneşti şi asigurată. A se anunţa la Redacţia noas­
că el avea de gând să încheie o pace mai sârbeşti. Se mai vesteşte, că nu peste tră, ori Tipografia Schăser în Alba-lulia.
blîndă cu România, care să nu lase nic mult. o ceată de popi catolici vor merge
un ghimpe in sufletul poporului românesc la Roma, tot cu scopul ca ţara ungurească
deci să nu anecteze nimic, nici chiar în să rămână cum a fost. fiaidade! Înainte
Editorii de cărţi româneşti
forma de îndreptare de graniţă, din teri­ de asta cu câteva sute de ani apucături, de sunt rugaţi a trimite catalogele
toriu României. Czernin, — spune el mai felul acestora ar fi dus la scop, dar azi, din scrierile poporale române,
departe, — socotea că numai prin o ast­ cetîndu-le, ne vine a râde.
fel de pace se poate asigura pretinia Ro­ — Greva groparilor. Cetesc într'o foie, poesi etc. câte 2 - 3 ex. la Libr.
mâniei pe după râsboiu, de care avea că într'un mare spital stau în rânduri lungi Francisc Schăser Alba-lulia.
mare nevoie Austro-Ungaria. Asta a fost bieţi morţi ne'ngropaţi. Zile dearîndul. nu
şi părerea împăratului Carol. s'a aflat nimeni să-i deie înapoi pământu- Q p r * £ 1 1 1 1 5 v în 2 â to r i P e n t r u
Nu a putut însă încheia o astfel de lui-mamă. Groparii nu vreau să litere, O v L Ű U U I g a z e t a n o a s t r ă
pace din pricina ungurilor, cari voiau să plata veche le pare prea mică, nu-s îupă- în f i e c a r e s a t . /Numerii ne vî n d u ţi
nimicească România şi în acest scop ce­ caţi nici cu ia mărită, că pot câştiga mai s e p r i m e s c înapoi.
reau anectarea Munteniei, ca să aibă ve­ mult, cu mai putină sudoare. Muţi, stau
cinătatea cu Bulgarii şi afară de aceea sute de soldaţi morţi, sub cerul umed.
împingerea frontierei până Ia poalele mun* îngheţând cu totul în nopţile reci. iar dc
ţilor pe teritoriul Munteniei şi al Moldovei. s a r 'domoli vremea, cadavrele pornite
FARMACIA NAŢIONALĂ:
Cereau asta — zice Czernin — nu spre putrezire vor infecta spitalul în tot
numai guvernul unguresc de pe atunci. jurul, răspânduid boli. Bieţi morţi! Voi
V I R G I L Y L A D
Tisza şi Wekerle, fără întreg poporul ungu­ nu puteţi striga, nu puteţi clienta pe nimeni, din A L B A - I U L I A ,
resc, adecă şi opoziţia, contele Károlyi şi ' să vă îngroape. Ce nemiloşi sunt oamenii,
tovărăşii, cari îs acum la guvern, şi cari nu le pasă de voi, nu vre’au să vă deie complet asortată cu toate m edica­
până acum .susţineau într’una, că ei tot­ odihna, de veci. Sufletul vostru ie'n loc m entele, articli de drogerie şi cos­
deauna au fost blînzi, şi pretinoşi faţă de cu verdeaţă, iar trupul într’o curte mur­ metici, se află in piaţa Bălgradului
români, şi numai Tisza şi Wekerle i-a îm­ dară. unde trec aţâţa pe lângă voi. fără să
piedecat de-a trăi în termini buni cu ro­ | le atingă inima o undă de durere. Groparii în vecinătatea primăriei.
mâni. j tac grevă, nu vreu să lucre, şi moartea
Daca a mai esistat român pe lumea lucră din greu. cine s’a r fi gândit să vină
asta, care a dat crezământ vorbelor ne­ şi vremuri de acestea, ceva însă nu ne
sincere ale contelui Károlyi şi a oame­ trece prin gând, că vor veni vremuri cănd La f i r m a
nilor lui cu privire la pretinia faţă de moartea ar face grevă.
români: socotim, că după destăinuirea lui Edniond Rostand, marele scriitor Avram Oarga,
Czernin, îşi va deschide ochii fiecare şi se francez, „miliardarul de rime“ — cum îi Alba-lulia, Strada-TraianlS.
va convinge, că in mere greşalâ se găsea numiau, a murit în zilele acestea la Paris.
crezind, că ungurul poate fi pretin româ­ In româneşte sunt traduse mai multe din Se află de vânzare în mic
nului. cărţile lui, aşa opera lui principală „Cyra- cât şi în mare următoarele:
— Şedinţa de constituire a „Reuniunii no ‘de Bergerac“, apoi „Samariteanca“,
/Morcovi
femeilor române din Alba-lulia şi jur.“ ..Principesa îndepărtată“ etc. Câteva so­
■Pâtrânjei
In 13 1. c. s'a ţinut şedinţă de constituire nete de-ale lui a tradus Perieţianu. Născut Cartofi
a „Reuniunii femeilor române din Alba- în Marseille înainte cu 54 ani. ci a ajutai V a rz ă
Iuiia şi jur.“ S’au prezentat întruu număr mult ca Franţa să nu-si uite de pământul "Brânză
foarte frumos, atât din loc cât şi din jur. ei luat de germani, . . . şi Franţa nu-şi va U n t
Dna Silvia Stoica prin o vorbire plină de uita de iei nici când.
avânt arată rostul reuniunii, chemarea mă­ — Foile maghiare se vaită, că foile din
Qu preţurile celea mai moderate.
reaţă a femeii române. Părintele protopop străinătate abia se ocupă de ei, în schimb Cu dragoste frăţească
Urzică vorbeşte despre trecutul femeii ro­ se ocupă mai mult de români, sârbi şi
mâne, care a ştiut nutri totdeauna focul boemi. Ba mai mult se ocupă de români, A . O a r g îi
o_
sfânt al iubirei de neam şi lege în sufle­ ai căror scriitori au fost sărbătoriţi ca
tele fiilor de pe aceste plaiuri. Se face
apoi alegerea: prezidentă dna Miţi Urzică,
vprezidente: Silvia Stoica şi Elena Dr. Z. F*
(t Jnslitut de credit şi
Munteanu, cassieră: Getta Dr. Velican;
secretar Qr. Gregoriu German; controlor b~
Uarie Cacoveanu.
— Prim-articolul din nr. trecut: „Salutul &
„I u I i a ecenemii în fllba-julia 4
-a

nostru“ a fost scris de D-l advocat Dr. 1 b* D ire c ţiu n e a in s titu tu lu i de cred it «i econo­
Marciac. b* «î
— Miniştri ardeleni Ia Bucureşti. Moni­ m ii „Iul ia“ a Liotărît a c o r d a r e a de înpru-
torul Oficial din Bucureşti, în numărul său b~ m u t u r i pe lîngei in te re s e r e d u s e m a e ş tr ilo r
cei niai nou, aduce numirea de miniştri H* ro m a n i, reîntor^i de pe front. •H
fără portofoliu în mitilsteriul dela Bucureşti b ' s_t pirecţiunea.
a domnitor Vasile Goldîs. Dr. S. C. Pop
şi Dr. Atesandru Vaida.
Editor şi redactor responsabil: Dr. iacharie Muntean.
Tipografia Frîmcisc Schăser din Alba-lulia.