Anul I. Nr 2 ALBA IULIA, 4 Nov. (17 Dec.) 1918 Preţul 30 fii.

Abonamentul:
Pe un an în tr e g ........................................12 coroane
O rgan a! proclamări unităţii înserfiunele
Pe jumătate a n ........................................... 6 nationale.
»
se primesc la administraţie.

Cu voi deodată aduceţi o lume nouă,

3n aşteptarea trupelor române. plină de soare şi miresme îmbătătoare. In
locul doinei tânguioasă răsună de acum
S'a scurs atâta amar de vreme, de Deodată, ca prin minune, împărăţia în largul văilor noastre chiote, joc şi voie
când privirile ne sunt aţintite spre Răsărit. i iadului se prăbuşeşte, lumea veche şi pu- bună. Nu simţiţi cum în jurul vostru, ră­
Aşteptam cu sufletele dornice ivirea Zori­ j tredă se aprinde şi arde cu vălvătaie în sună mm vesel şi fericit codrul? Nu sim­
lor, sosirea Soarelui măreţ, ea să ne scal­ flăcările păcatelor. Acesta era focul, ce ţiţi cum pământul, pe care-1 frământaţi cu
de în valurile Sale bogate de lumină. Dar avea să cureţe aierul de miasmele veni­ picioarele voastre, se cutremură şi din el
vai! In cursul acestei aşteptări, D-zeul noase şi stricăcioase. se înaltă triumfător mii şi mii de suflete.
popoarelor pusu-ne-a la multe şi grele Sunt sufletele eroilor noştri adormiţi, cari
A venit repede, ca un fulger căzut
încercări; vort-a să bem păliarul tuturor la sunetul goarnei române, vrăjiţi de
din cer. Noi rămânem încremeniţi, bui­
amărăciunilor. Mintea ni’se întunecă şi sărbătoarea pe care numai ei au visat-o
măciţi. Ce-i de făcut şi Incătrău să dăm?
trupul tremură de groază, când ne gândim sau trezit din morminte să prăznuiească
h i etudindenea e fum şi scrum. Atunci
la celea ce am pătimit. Vedem atâtea şi ei măreţele zile. Nu vedeţi măreţele
trimisu-ne-’a D-zeu oameni vrednici şi de
lacrimi, tipete şi vaete. umbrea lui H o r a , C l o ş c a şi C r i ş a n,
inimă, cari îndată s’au recules şi pus pe
Când cercam să suspinăm, să ne spu­ muncă. Atmosfera era plină de tumul, ce cari în această cetate au pecetluit şi sfin­
nem gândurile şi dorinţele, ce ne frămân­ se înălţă din trupul lumii ce ardea aşa că ţit cu sângele lor idealul, ce-1 vedem în­
tau, eram încătuşaţi în lanţuri, sbicicuiu nici ochiul cel mai ager nu putea vedea trupat? Nu vedeţi, că din cele patru col­
pană la sânge, răstigniţi pe crucea tuturor limpede. turi ale oraşului nostru, unde au fost ani­
suferinţelor. De această furie nebună, nu nate, spre spaima şi văzul tuturor români­
erau cruţaţi nici oamenii cu sufletele Atunci iată că Răsăritul se luminează; lor, bucăţi din trupul lor sfârticat se înaltă
curate ca reaua dimineţii, ba de muJteori văzduhul se lămureşte. Goarna Roma- j :tcum martirii, şi beţi de fericire, strigă în
asupra acestora se năpusteau cu mai mul­ nici răsună dcalungul cedrilor, eh ta mă Pc iaigui lumii: ciiu/.a pentru care ne-arn
tă ură, pentrucă voiau să-le păteze, să-ie voinici la arme. Dragostea de frate ridică j jertfit a fost sfântă, de aceia a trirnfat. Nu
murdărească cu celea mai infernale oă pe toţi flăcăii în pioiore şi ca răpiţi de un auziţi, că munţii ce încunună văile acestea,
cate, sufletele lor curate. puhoi puternic aleargă spre hotare. Unde de acuma nu mai răsună jalnic de fluierul
plecaţi voi, dragi voinici, cu atât avânt şi lui Jancu, care, cu sufletul zdruncinat
In faţa acestei privelişti înfiorate eram însufleţire? Unde mergeţi prin vânt şi spunea văilor durerea răscolită de înşelă­
îndureraţi şi înnăbuşiţi, nici decât ademe­ ploi, prin ger şi nea, părea că întreabă ui­ ciunea împăratului? Alăturea de umbrele
niţi de mrejile desnădejdii. Aveam credin­ mite văile şi codrii? Unde? La fraţii dulci martirilor noştri, vă eşim cu toţi întru în-
ţa neclintită că scopul pentru care luptăm din Ardeal! Da, la fraţii din Ardeal. La tîmpinare, şi vă aşternem tot ce are sufle­
cu îndârjire e sfânt şi drept. Priveam cu noi? Veniţi, veniţi! Doar aceste cuvinte tul nostru mai drag. Voim, că sufletele
ochii înainte şi luptam mereu, mereu. au fost ruga, ce-o rostiau buzele noastre noastre să fie pecetluite de cea mai puter­
Când zăream vre-o geană trandafirie în cursul atâtor ani; acestea au fost cele nică dragoste, şi ca împreună umăr la
strălueând în Răsărit, sufletele ni-se în­ din urmă cuvinte, ce au fluturat pe buzele umăr să luptăm şi muncim, pentrucă din
viorau, puterile ni-se împrospătau. moşilor şi strămoşilor noştri. această ţară să facem un raiu pământesc.

r
Sonete De unde a fugit durerea.
Trăiesc acum eroii traşi pe roată.
Câtă durere a fost în inima
Beţia de albastru îi învie. bietului neam românesc! Un spin, plin de
Şi Jancu mâne vesel va să vie
otravă, era înfipt în inima lui, şi prietinii
Să-şi vadă adunată a lui gloată.
noştri de azi, ieri ni-l apăsau tot mai
adânc, şi ne durea, D-ne cum ne durea!
Iar toţi cei morţi în inimi or să fie.
Ei rădeau, şi hohotele tor ne durea şi mai
Şi 'nimeni de acolo n’o să-i scoată,
Căci imde-i semizeul ce-o să poată tare. In ziua în care ne-am trezit neam nou
Să nc despice inima trezvie?! şi mare, ne-am scos spinul din inima,
¥
ne-am scos vecinicul suspin din piept, am
Mihai venind ca volbura pornită, răsuflat aşa de uşor şi pasul ni-e era aşa
Apare în cetatea lui cea sfântă, de sigur. Eram conştii, că aerul pe care-l
inspirăm şi pământul pe care călcăm e al
Căci oastea care vine acum, stârnită
De dorul lui, e oastea lui ne'nfrântă. nostru de acum . . . cu totul. In locul unde
ne-am adunat, în Duminecă mărirei nea­
—„Voivodul cel cu inima rănită mului românesc, durerea întregului neam
Cu noi i-acum . . . mulţimea c â n tă ,, era sălăşluită şi ea a fugit, s’a dus ca
[cântă. ceata toamnei la strălucirea soarelui Bu­
Corneliu N. curiei. Durerea a murit. In aceiaşi loc era
sălăşluită şi bucuria de-o clipă a neamu-
irti şi ia înviat. Acolo a trăit durerea de
In preziua »dunarii. ani de zile şi ea a murit, acolo a murit
bucuria mărirei de-o clipă n'a înviat.
Acolo s a 'nvârtit, înainte de asta cu 100
şi atâtia ani, o roată, tăind încet, încet
trupul alor 2 români, ajunşi acolo din în-
căpăţinarea lor sfântă, doi români cari au
voit să fugăriască durerea, care rodea aşa
de cumplit inima neamului. Moartea lor a
'nsemnat căderea namului nostru, cum tot
cădere a’nsemnat pălmuria aceluia, care
a căutat să-şi aline durerea, eântându-şi
oftatul in ’flueri.
Acolo a păşit furtunatic crajoveariul,
fulgerând pe duşmani, şi ducând înainte
sufletul vrernei cu sute de ani. Acolo ne­
am înăltat. am căzut şi iarăşi acolo ne-am
înălţat.
Din valvârtjul şi vuietul zilei mari,
ecohuJ taor 2 vertsuri ini-a rămas:
„Murim mai bine ’n luptă cu glorie
[deplină.
Decât sa fim sclavi iarăşi, în vechiul
[nost pământ.“
E îu aceste 2 versuri, toată încăpăţi-
uarea sfântă a neamului nostru, pe care-
 Pag. 2. ALBA-IULIA Marţi, 17 Dec. 1918-

Cu aceasta ocaziune se face cunos­

prodamaţia generalului jVfoşoiu. cut, câ in Alba-lulia s’ă format deja •
companie de jandarmerie şi de 10 zile
Armato română, de sub comanda generarului Aloşoiu, a împărţit pe tér Ho­
încoace această companie prevede servi­
rni ocupat următoarea proclamaţie. ciul de siguranţa publică in oraş şi în ju­
Români! De când Gelti a murit moartea de erou pe ţărmul Căpuşului, în rul nemijlocit al oraşului cu un resultat
lupta cu barbarii cuceritori, mândrul A r d e a l a ajuns în grea robie. De atunci a u foarte îndestulitor.
trecut o mie de ani şi Ardealul numai odată şi-a putut rupe lanţurile. Cel m a i II. Comitetele naţionale şi p. t. par­
scump vis al viselor noastre de mărire, Miliar Vodă Viteazul, — sa stins ucis de ticulari sunt rugaţi a încunoştiiuţa biroul
de informaţiune al legiunii despre toate
ne mâni mişeleşti şi cu el sa risipit şi mărirea noastră. Veacurile de amară robie
evenimentele mai marcante din cercul lor,
ce au urmat van frânt puterile, dar neînvinse rămas-au sufletele voastre! in deosebi:
Ş i clipa aşteptată de noi toţi — pe care o profeţiră vizionarii neamului şi o a) abuzurile autorităţilor ungureşti,
sfinţiră cu sânge mucenicii sute şi mii — iată că este sosită! Lanţurile sa u rupi b) concentrările militare,
pentru totdeauna. Armato română păşeşte cu dragoste şi încredere pe pământul c) ţinuta gardelor străine faţă de popor,
Ardealului. d) mişcările de agitare înpotriva ro­
mânilor.
Dorobanţii vin pe pământul robit, — a cărui mărire a fost stânsă de
Peste tot fiecare român de bine ieste
nemernica stăpânire străină — având în ju ru l fr u n ţii aureola Marelui Voivod La rugat să ne comunice tot, ce ar fi preţios,
praznicul dat nouă de Dumnezeu iatâd, că se grăbesc toţi ceice au binevestit şi s f inţii ca să ne formăm un tablou real despre
cu viaţa acest vis, umbrele legendare ale lui H o r i a, Cloşca şi Q n şa n şi c ra iu l situaţia noastră militară şi politică.
m u n ţilo r Ia n c u — ca împreună cu voi cei uniţi pentru totdeauna cu Ţara mamă, III. P. t. public, îndeosebi locuitorii
să se bucure în ziua maréi sărbători. comunelor învecinate, pentru evitarea even­
tualelor nenorociri, se fac atenţi să nu se
Români! Cuvântul mândru al libertăţii l-am scris pe flamurile noastre.
aprorie de magazinul cu material exploziv
Maiestatea Sa Regele F erd in a n d , cel mai mare între regi, — a ordonat să trecem deia Bilac şi de magazinul de prav de
graniţele nedrepte, care ne-au despărţit o mie de ani şi uitând trecutul de umilinţe puşcă de sub viile oraşului.
vă întindem frăţească dreaptă, ca sâ întărim legătura pe care nimenea nu o va mat Căpitanul Florian Medrea.
putea rupe vreodată. comandant.
Comandantul armatei a patra :
óén. M O ŞO IU . vice-col S T Ă N E S C U ,
şeful statului major. Ön anachronism:
cultura na|ienală maghiară.

Comanda Xegiunii"{{organe de jfflba Ju liaDe AOctavian Goga.

O rdin II.
Alba-luliâ, l b Decemvrie 191b u.
Cu organisarea unui corp de jan-
darmărie română, pentru tot ţinutul fostului
district de întregire ai regementului 50. îl
încredinţez pe Dl. sublocot. Odiviu Gritta.
Caderul jandarmeriei va fi Alba-lulia,
unde se vor primi şi instrua viitorii gen-
darmi şi îi va disloca la centrele pretoriale.
Toate comitetele şi gardele naţionale,
precum şi toate celelalte autorităţi române
sunt rugate cu urginţă şi insistinţâ a stârni
interes în popor pentru această institu-
ţiune, neapărat de lipsă la susţinerea or-
dinei publice.
Toţi românii cari au servit în jardar
am vâzut-o ia cei doi morţi pe roată şi la
cel pălmuit, e ţipetul, e fulgerul vremilor
prins de poetul mort nebun de durerea
neamului. E atâta putere de viată in aces­
te 2 versuri, o atât de bărbătească hotări-
re, care a trebuit s'o ia neamul nostru
simţind cuţitul la os.
Ziua de Duminecă a fost o rugăciune,
a ntreg neamului românesc, pe locul de
unde a fugit durerea, un pelegrinaj la pă­
mântul sfânt al nostru, la îngropătoa-
rea cea mai sfântă. Acolo ne-a fost locul
de'nchinare şi acolo ne-atn adunat. Ne-am
descoperit inima înaintea celuii de sus,
neagră de durere ea s'a albit de-odată la
lucirea soarelui bucuriei. „Curaţi am fost
la inimă . . . fericiţi.“ Tu D-ne ascultă-ne
rugăciunea! Ni-e albă inima, ca zăpada
de pe vârfurile munţilor... ceata ce-o
încunjura s’a topit şi minunatul soare ne
sărută inima . . ..numai el.
C a r a i N i m a. .:
magyar kultúrát a magyar nem­
ic-ria li pu: !Si,d sunt somaţi, ca in ter-
minul cel mai scurt sâ se presinte pentru
serviciu ia comanda jandarmeriei (Alba-
lulia: hotelul „Elisabet“) — căci in caz
contrar îşi vor pierde dreptul la pensiune,
şi nu se vor lua în socotinţa la conferirea
de posturi in oficiile române.
Gardeie naţionale la cari se află vre-un
gerdarm de profesiune, sunt îndatorate, să-i
transfereze inmediat la comanda gendar-
meriei.
Toţi soldaţii şi subofiţerii stabili, cari
au de gând să se dedice carierei de gen-
darm sâ se presinte fără amânare la co­
manda susnumită.
Condifiuni de primire.
J. Carte de botez.
2. Atestat de conduită, dela comitetul
naţional român respectiv, conţinând şi na­
ţionalul.
3. Eventual atestat despre serviciul
militar prestat.
4- testimoniu şcolar despre studiile
absolvate (cunoştinţa scrisului şi cetituiui.
5. Revers iscălit in faţa alor 2
tori că vor servi la gendarmerie cel pu­
ţin 1 an.
Compeiinţe.
1. Deocamdată leafă lunară de 300
cor., pentru subofiţerii stabili (länger Die­
nende) incă duplui lefei avute până acuma.
Mai tirziu leafă se va statori de guvernul
român.
2. Locuinţă, inbrâcăminte şi previziu­
nea întreagă.
3. Subofiţerilor drept de pensiune.
Anii de serviciu de stat se vor socoti la
' pensionare. . . . ; aştia viteji şi baţosi, atitudinele aceste
zet élő lelke szabja meg... amely min­
denható, örök és halhatatlan, és mely
m e g s z a b ja a m a g a i r á n y i t é p e n ú g y ;
mint a hogy meg van szabva a csil­
lagok fénye.
(Ministrul Zichy, discursul parlamentar
din 14 Dec.)
Pl în deobşte cunoscut spiritul iper-
bolic, exagerarea fără m ăsură, cu care
com patriotul nostru ungur îşi afişează
de obicei calităţile lui de rasă. Publi­
citatea ungurească, literatura lor, bâj-
băie de accentele stridente ale unei
lăudăroşii orientale, care nu găseşte
decât superlative când vine vorba de
te miri ce însuşire a neamului lui Á r­
pád. In această lipsă m are de autocri­
tică, în nota de m egalom anie şi dis­
preţ a exagerării m orbide, s a îndru­
mat la ei spiritul public şi s ’a făcut
educaţia societăţii. Culmile de gândire
ale geniului uman trecute prin re to rta
aprecierii ungureşti devin nişte biete
muşinoaie fără preţ, în vrem e ce ino­
mar­
centele m anifestări de viaţă ale cre-
erului turanic iau proporţii uimitoare.
Nu cred să fie o ţară cu mai mulţi
oameni inconştienţi de valoarea lor,
cu gesturi mai largi şi cu o mândrie
naţională mau rău plasată, ca ţara
ungurească. Nicăiri n a i să găseşti func­
ţionari publici aşa de rancunoşi, con­
ducători aşa de brutali şi jandarm i
aşa g ata de bătaie. Pentru un străin
occidental lumea asta ciudată, oameni
Marţi 17 dec. 1918
de g ran d cţă ridicolă, sunt un aspect
straniu şi storc zâm bete de com pătim ire
sau glume.
Intre num ăroasele calităţi, cari so-
cot că le asigură superioritatea de
rasă asupra neam urilor învecinate, ei
pun la locul în tâ i: cultura naţională
maghiară. G azetăria din B udapesta tri­
buna parlam entară, încercările literare
scot tot mai des la suprafaţă argum en­
tul, că cel mai puternic stâlp al su p re­
m aţiei lor politice e cultura naţională
m aghiară, în puterea căreia ei sunt
predestinaţi la dom inaţiune, avănd a
face cu rase inferioare. D ovadă actuală
a acestei concepţii ne-o dau cuvintele
recente ale m inistrului de instrucţie
Zichy, în cari, răspunzând unui o rato r
rom ân, nobilul conte răpit de avânt cu
adevărat naţional, confundă drum urile
culturii ungureşti cu m ersul stelelor
din cer. A cest argum ent de altfel e
susţinut şi de aparatul puterii de stat,
e propogat la noi prin baionete şi
lansat în lum ea largă de nenum ăraţi
retori, cât plătiţi cât neplătiţi. întâlnit
a tât de des e în stare, fireşte, să în tu ­
nece din când în când şi judecata
clară a m ultor oam eni de-ai noştri,
devenind astfel isvorul unei serii de
opinii greşite.
Intelectualul nostru ardelean izolat
prin forţa îm prejurărilor de m anifestă­
rile superioare ale culturii rum âneşti,
condam nat la o educaţie străină, ră ­
m âne adese orbit de strălucirea de
faţadă a ungurism ului din jurul lui,
care-1 buim ăceşte şi-i slăbeşte încre­
derea în puterile proprii. Câţi oam eni
de-ai noştri nu întâlnim zilnic, pentru
cari contele Apponyi c cea mai în altă
expresie a debatterului parlam entar,
gazeta Az Ú jság “ cel mai bun organ
de publicitate, Újházi cel mai genial
actor, Pikler profesorul cel mai erudit,
M olnár F erenc autorul cel mai de
spirit şi aşa mai departe. A cest surghiu­
niţi pe cari nenorocirea i-a ţinut
d e p arte de curentele de gândire ale
apusului şi în acelaş tim p nu le-a d at
nici prilejul să pătrundă în tainele
sufletului rom ânesc, duc o viaţă in te ­
lectuală de com pătim it, plină de g re ­
şuri şi dibuiri. Psihologia lor de hi­
brizi e cea mai dispusă să atingă în
raporturile cu străinii coarde de con-
cialinţă vinovată, din ceata lor se re ­
crutează şegheştii politici şi literari, ei
sunt agenţii de licitaţie m inuendă a
pretenţiilor noastre legale. Ce m are
serviciu le-ar face acestor naufragiaţi
tără busolă şi câtă orientare ar aduce
in societatea noastră un spirit clar,
care in lumina unor cercetări ştiinţifice
ar căuta să ne prezinte aspectele aşa
zisei culturi m aghiare din zilele noastre.
A L B A-l U L 1 A 3.
înlăturând contribuţia vecinilor, izolănd cutul sufletului unguresc s ’a frânt, ref­
elem entele străine atât de covârşitoare, lexele elem entelor sociale cari au fă­
ar fixa rezultatele reale ale creaţiunii cut istoria acestui popor nu mai au
specific ungureşti şi ne-ar lămuri ast­ cuvânt in literatu ră. Vei intâlni in
fel colţişorul extrem de m odest ce-i schimb la tearu pe avocatul din L ip ó t­
revine cestui popor pe arena de luptă város, pe burghezul utilitarist, pe oră-
a intelectualităţii universale. şanul mut pentru frum useţile naturii.
In aceste rânduri aş dori numai să Poetul are să-ţi prindă in rime frigu­
schiţez in treacăt, susţinându-m i d re p ­ rile sufletului sbucium at de to ate mi­
tul de a reveni când-va asupra chesti­ zeriile asfaltului, din strofele lui vei
unii, problem a destul de interesantă alege spleenül sau am ărăciunea p ă g â ­
pentru noi, anum e anahronism ul că se nului modern lipsit de orice credinţă,
vorbeşte astăzi de-o cultură naţională in locul im aginilor colorate ale p a n te ­
m aghiară, in leg ătu ră cu faza actuală ismului de odinioară vei găsi intunerec
de desvoltare a literaturii ungureşti- posom orât. R econstruind pe urm a unei
Pentru un cetito r străin, care cu­ cărţi personalitatea autorului, răm âi
noaşte poporul unguresc şi cunoaşte penibil atins de această cunoştinţă
operele literare in cari au fost prinse nouă. Recules odată ai să-ţi m ărturi­
notele lui caracteristice, literatura ac­ seşti in p rip ă: domnul acesta n a re
tuală curentă prezintă un aspect cu nimic a face cu toată frăm ântarea is­
totul străin. Din toată producţia tim ­ torică a maghiarismului m ilenar, dela
pului din urm ă nici un gen literar nu Á rpád până la A rany János. D om nul
mai este expresia sufletului maghiar, acesta este tipul curent al ahasverului
nu purcede din fibrele gândirii specific m odern pe care l-am intâlnit şi le Os-
ungureşti. Din to t ce se tipăreşte zil­ tanda şi la R iviera şi pe bordul coră­
nic, — şi com erţul lor de cărţi e biei in drum spre Singápur, il chema
exorbitant, — nu se deşface impulsul M ayer, Durând sau Löwy şi era to t­
organic al unei literaturi naţionale. deauna la fel. D om nul acesta poate
Inzadar vei căuta in cărţile lor oglinda să fie astăzi întâm plător red acto r la
notelor istorice ale psihologiei ungu­ «Peşti Hirlap» şi să scrie piese pentru
reşti : in aşazisa literatură ungurească K irály színház, d ar aşa plictisit cum il
ungurii se întâlnesc tot mai rar. S au văd eu, mizantrop, fricos, plin de p ro ­
pierdut tipurile rom antice ale lut Jókai, blem e şi de reum atism e, ar fi cea mai
m ândrii nem eşi greoi şi îndărătnici ai inoportună apariţie in mijlocul c etăţe­
baronului Kemény, s’au dus cu Mik­ nilor dela Salonta-m are, cari i-ar fi
száth şi simpaticii ţărani vioi din ţara deopotrivă de străini sufleteşte ca şi
slovacilor. S ’a curm at trad iţia de avânt, farmerii din Scoţia. Izolat de to ate
nota de nobleţă, sincera sim patia de tradiţiiele unei m oşteniri m ilenare, el
subiect a scriitorului, nu mai întâlneşti nu înţelege tainele acestui păm ânt,
in piesele lor de te atru pe ţăranul nici aer, nici lumini, nici um bre, nici
gălăgios, violent, nu mai găseşti in culoare, — şi când călătoreşte in v a­
poezia lirică suliul de săn ătate rustică, gonul restaurant dealungul pustei u n ­
drag o stea de natură. N u mai e nici gureşti, privirea lui e mai plictisită
pustă ungurească in cântece, nici decât a mea. In mine este cel puţin
chiot de ciarde, nici vitejia rom antică interesul palpitant al vecinului intrigat
a haiducilor din Bakony. T o a te notele de-o duşmănie istorică, pe când din
particulare au fost sacrificate, lite ra tu ra ochii lui priveşte sila W eltbiirgerului,
lor nu mai e o literatu ră naţională. lipsit de orice preocupări de ordin
Valorile estetice au fost m odificate, naţional. (Va urma.)
credinţele literare s’au shim bat, eroii
s’au înlocuit. Nu mai e literatu ră mi­
litantă, nu m ai sunt lu p tăto ri pe arenă,
nu mai vezi tribuni ai revendicărilor
ŞTIRI.
i
naţionale Nu te mai opresc accentele — Desemne cu tîlc împotriva Entente-i.
energice ale violenţei turanice, in faţa (Entente este cuvînt francez, să ceteşte
ta se desenează icoane triste, în tu n e­ „Antant“ şi înseamnă pe româneşte „înţe­
legere“, „alianţă“ intre Franţa, Anglia,
cate, clişeuri uzate de a rtă internaţio­
Italia şi celelalte state mai mici, cari a
nală. Un suflet chinuit, svârcolirile unul luptat in contra Germaniei şi Austro-Un-
individualism exagerat, un cinism b ru ­ gariei.)
ta l şi o frivolitate necunoscută cer cu­ Misiunea militară engleză, care a ve­
vânt in producţia lor actuală. Ţ ăranul nit in înţelesul armistiţiului încheiat intre
a încetat a mai fi subiect literar, ne­ generalul trupelor aliate din Balcani d’Es-
perey şi intre unguri, la Bpesta ca să
m eşul se mai iveşte abia in câte o
cuprinză împreună cu francezii capitala
piesă de teatru ca să facă deliciile fostei ţării ungureşti, a aflat că in Pesta
spectatorilor cu poza lui ridicolă. Pun­ s’ar fi tipărit nişte placate (desemne) cari
tea care ar lega pe cei de azi cu tre ­ aveau tîlc îndreptat împotriva Entente-i şi
 Pag. 4.
înfăţişau cîte un ostaş, prusiac şi nu hon­
véd unguresc stînd pază Ia porţile Pari­
sului, chipul, că a cucerit Parisul.
Englezii a trimis imediat placatele
cu pricina la Londra, ca să devodească
guvernului englez şi tuturor conducătorilor
ai Ententei, cit sint de nesinceri, şi farizei
unguri cu intreg guvernul lor Károlyi, cari
pe faţă strigă in gura mare, că ei sint
prietini devotaţi ai Ententei şi duşmani ai
Germaniei, ba ca să fie minciuna şi mai
cu coarne, spun că ei şi in decursul răs-
boiului a fost cei mai bun pretini ai En­
tentei şi numai pentru aceia a luptat in-
contra ei, pentru că i-a silit Austria şi
Germania.
Guvernul Unguresc, să’nţelege, nu a
fost 'încîntat de descoperirea placatului,
care-1 da de gol şi cearcă să se scoată
din belea zicând, că placatele s-ar fi tipă­
rit deja pe vremea guvernului YVekerle,
incă pe'vrem ea războiului. Altă întrebare
insă dacă-i să va da crezământ acestei
esplicaţii a lucrurilor.
Guvernul Unguresc dă tîrcoale cu
cele mai neruşinoase linguşiri in jurul En­
tentei în nădejdea, că in felul acesta va
isbuti să înduplece pe Entente, ca la in-
cheiarea păcii să fie mai îngăduitoare cu
cu ungurili Linguşire cu acelaş scop e şi
pretinia cu care să laudă acum.
Conducătorii Ententei insă bine ştiu,
că cine le sínt şi le-a fost pretini devotaţi;
adecă aceia, cari a jertfit sute de mii de
vieţi omeneşti, şi alte bunuri pentru du­
cerea la izbindă al programului de răsboiu
al Ententei, care era: libertatea şi demo­
craţia; iar nu aceia cari a luptat ani de-a
rindul contra acestor idealuri sfinte, voind
să ferece pe vecie popoarele lumii întregi
in lanţurile sclăviei prusi ace şi ungureşti.
Întâmplarea cu placatele a fost o
noaua dovadă cu privire la prietinia ungu­
rilor pentru Ententa dacă a mai fost lipsă
incă de dovadă in privinţa aceasta.
— Când şi unde se va încorona regele
Ferdinand? Maiestatea Sa, ditnpruună cu
sfetnicii săi, a fost de părere că încorona­
rea să se amâne pănă la sfârşitul răsboiu-
lui. Răsboiul e sfârşit şi M. S. urmează să
fie încoronat ca Rege al României Mari.
încoronarea va avea loc, după toate sem­
nele la A 1b a-I u 1i a, cetatea gloriei stră­
bune a Românismului. In ce priveşte ter-
tnfnul, el nu poate fi hotărit acum, dar se
nădăjduieşte, că va putea fi ziua de 24
Ianuarie, care e de două ori istorică: prin
Unirea dela 1858 şi prin dedarea neatâr­
nării Basarabiei.
— Teritorul fostei Ungarii (fără Horvaţia)
era de 283 mii kil. pătraţii. Románja ia,
din acest teritor, 128,800 mii kil. patr.,
Boernia şi celelalte state aproape 100 mii
kil. patraţi. Teritorul Ungariei rămâne
deci 53 mii kil. patr., pe teritorul acesta —
zice o foaie ungurească — nu pot trăi cei
11 milioane de unguri curaţi. Vorba vine!
Bar oare câţi din ei sunt de cei perciunaţi?
— Teritorul viitoarei Român/i se com­
pune din vechia Românie, cu un teritor de
138 mii tói. patr. şi cu 7.5000000 de locui­
torii, din Basarabia cu teritorul de 46 mii
kil. patr. şi cu 2.500000 locuitori, din Bu­
covina cu teritor de 10 mii kîl. patr. şi cu
750.000 locuitori, din ţinutul locuit de
români în fosta Ungarie 128.800 kil. patr.
şi cu 6.300,000 suflete. România mare are
Editor şi redactor responsabil: Dr. Zacharte Muntean.
Tipografia Franoisc Schăser din Alba-lulia.
A L B A-l U L I A
deci un teritor de 316.000 kil. patr., cu
peste 17 milioane de suflete.
— Dacia în Sibiu. In Sibiu s'a Infinţat o
Agenţie Telegrafică sub numele A g e n ţ i a
Telegrafică Da c i a , in strada
Bruckental Nr. 13., cu scpul de a informa
ziarele româneşti de pretutindeni, despre
tcate mişcările politice, finanţiare, eomer-
caie, industriale şi agrare din România
mare, şi cu scopul de combate toate ştirele
cu intenţie falş lansate în străinătate de
duşmanii neamului românesc despre
români.
Pentru a uşora munca aceasta grea şi
complicată a Agentei, este în interesul
nostru propriu ca toate comandurrile
gărzilor naţionale române, primăriile, pa­
rohiile, prefecturile din teritoarele elibe­
rate, să comunice imediat toate ştirile ce
se petrec în respectivul oraş sau sat. pe
cale telegrafică fără plătirea taxei tele­
gramelor Agenţei din Sibiu, — organul
semsoficios al consiliului dirigent.
— Numărul săcuilor. După statistica
ungurească din 1910:
Comitatele, comune unguri români
Cine 109,080 4,215
55
Trei-Scaune 87 97,303 3,445
180 108,210 1,024
Odorhei
Murăş-Turda 109 74,722 5,416
318 389,915 14,100
Cele 6 oraşe au in total 09,149 2,189
La un loc . . . 449,064 16,289
Urmează dar că teritorul locuit în
massă de săcui, cuprinde 381 de comune
rurale şi 6 oraşe, eu o populatiune rotundă
de 450 mii de locuitori maghiari şi 16,000
locuitori români.
De sigur, numărul romanilor este mai
mare şi cine cunoaşte modul, în care con­
struiau statisticele ungureşti, nu se vaîn-
doi nici un moment despre aceasta.
— Spre ştire. Rugăm redacţiile gazete­
lor remăneşti să ne trimită foaia lor şi vor
primii iu schimb a noastră. Trimitem de­
odată cele 2 numere apărute.
Rugăm preoţi/ şi dascălii harnici ai
neamului să aboneze şi răspândească foaia
noastră.
ULTIME ŞTIRI.
jtfgenţia telegrafica 2)acia ne comunică:
7)1 prătianu anumii mi
prezident. preşedintele republicei por­
—
tugalia a fo s t omorît.
Garda ungurească din Branişca a primit
eu focuri trupele române. S'a născut o încă­
ierare de mai multe oare. O patrulă de 50 de
soldaţi români a ţinut piept cu peste 400
gardişti unguri. Românii n’au avut nici-o pier­
dere, ungurii 3 morţi şi 6 răniţi, ceialalţi au
luat-o la sănatoasa.
Marţi 17 Dec. 1918
— Convocare. Prezidenta reuniunei
femeilor din Alba-Iulia şi jur, D-na Silvia
A. Stoica cheamă damele române la o
consfătuire importantă, în şcoala gr. or.
din oraş, pe ziua de 17 Dec. Sunt rugate
deci toate damele, cari vor primi convo­
carea, a lua parte.
— Vorbindu-se mult despre •superiori­
tatea culturei maghiare asupra celei
române, republicăm strălucitul articol al
D-Iui Oct. O o g a, scris în anul 1913 (Ro­
mânul 7 .Ian.) Actualitatea lui e de netă­
găduit.
— Ceva trebue să recunoască foite
ungureşti, că la adunarea din Alba-lulia a
fost o regulă admirabilă, sărbătoarea cea
mare a decurs cu sfinţenie, lei recunosc
asta, iar noi gânduindu-ne la mortul din
Teiuş şi la steagul spintecat la Cucerdea,
îi cunoaştem din nou. lei sunt tot ceivechi.
— Notarul la păşune. In comuna Baj
(lângă Salonta-mare) ţăranii au prins pe
notar, i-au pus căpăstrul pe cap şi l'au dus
Ia păşune, unde l’au lăsat 24 de ceasuri să
pască. 4 ani a păscut sudoarea ţăranilor, el
a fost învăţat să pască, 24 de ceasuri i-o fi
trecut iute . . . de a fost cumva iarbă
bună.
— Guvernul maghiar şi preoţii români.
Intre preoţii români s’a lăţit ştirea, că pe
teritoriile ocupate guvernul nu mai dă eon-
grua. Senii oficios se publică, că guver­
nul maghiar orice ajutor bazat pe lege îl
dă şi pe mai departe preoţilor români şi
că nu voieşte să-i pedepsească pentru
irici o întâmplare politică. S’o credem?
— Serată literară. Tinerimea română
din Alba-Iulia a aranjat Duminecă în 15
1. c. în sala restaurantului „Himgaria“ o
şedinţă literară. Şedinţa a deschis-o pă-
rintele-protopop U r z i c ă , arătânt scopul
şedinţei; în câteva vorbe rezumă cum a
fost şi cum trebue să fie viaţa sufletească
a intelectualilor Români. A urmat apoi o
declama re , o lucrare despre Delavrancea,
o altă declamare şi în urmă cetirea câtor­
va poez-ii din Cosbuc. —- Banii adunaţi s’au
depus, ca fond pentru o bibliotecă publică.
Pe Duminecă viitoare (8 oare seara) se
anunţă şedinţa a 2-a. Chemăm toţi inte­
lectualii români, la câteva clipe de recre­
are sufletească.