Universitatea Spiru Haret

Facultatea de educatie fizica si sport

Fiziopatologia cartilajului

Indrumator :
Lecor.univ. dr. Buhociu Elena

Autor:
Dobrescu C.A. Alexandru Cristian

Condromalacia rotuliana
Cartilajul de pe suprafaa articulara a rotulei este ca un amortizor
natural. Suprasolicitarea, uzur sau ali factori pot duce la o stare
cunoscut sub numele de condromalacia patelara sau rotuliana o
definiie general care indica deteriorarea cartilajului de pe suprafaa
rotulian.
Cel mai frecvent simptom este durerea de genunchi, care crete n
intensitate atunci cnd mergei pe jos sau cnd urcai scrile. Tratamente
simple cum ar fi odihna i gheaa sunt utile pentru calmarea durerii,
dar uneori poate fi nevoie i de fiziokinetoterapie, sau chiar intervenii
chirurgicale pentru a ameliora durerea.
Simptome
Durerea n condromalacia rotulian apare n partea din fa a
genunchiului. Aceast durere se poate agrava atunci cnd:
mergei pe jos sau urcai i cobori scrile
ngenunchiai sau luai poziia ghemuit
stai cu un genunchi ndoit pentru o perioad lung de timp
Vrsta. Sindromul de durere din condromalacia rotulian se ntlnete de
obicei la adolesceni i tineri. Probleme la genunchi apar frecvent la
persoane mai n vrst, dar la acetia cauza cea mai frecvena este
artroza.
Sex. Femeile sunt mult mai predispuse s dezvolte afeciunea.
Anumite sporturi. Alergatul i sriturile pot pune un stress suplimentar pe
genunchi.
Complicaiile
Durerile din condromalacia rotulian pot duce la dificulti n desfurarea
activitilor de rutin, cum ar fi poziia ghemuit sau urcatul scrilor.

http://mihairascu.ro/condromalacia-rotuliana/ (19:07,18 mr.)

Artroza este o afeciune n care cartilagiul se deterioreaz i

devine mai moale i mai subire. Acest proces poate avea loc la nivelul
tuturor articulaiilor dar este ntlnit cu precdere la nivelul articulaiilor
gtului, spatelui, genunchilor, oldurilor, degetelor de la mini i de la
picioare.
Artroza este o afeciune reumatic cronic, cu evoluie nceat, dar
progresiv: asta nseamn c procesul nu se oprete i c deteriorarea
cartilagiilor este din ce n ce mai grav. Dintre toate afeciunile reumatice,
artroza este cea mai des ntlnit, i ea afecteaz mai multe femei dect
brbai. La persoanele mai n vrsta aceast diferen dispare iar suferina
poate fi ntlnit n proporii egale la ambele sexe.
Oamenii asociaz frecvent artroza cu btrneea i uzura cauzat de ea,
ca i cum persoana care sufer de artroza este neaprat btrna. De fapt,
acest lucru nu este ctui de puin adevrat. De asemenea, cuvntul
"uzura" induce cumva ideea c nu se mai poate face nimic, dar de fapt se
poate.
n ciuda cercetrilor n domeniu, nu se tie exact care este cauza
artrozei. Se tie ns c e vorba de o aciune conjugat a mai multor
factori.
Factorul ereditar
n unele familii artroza apare mai des dect n altele. Deci factorul ereditar
are un rol important n instalarea i dezvoltarea artrozei. Dac vorbim de
ci de factorul genetic atunci putem spune c exist anse ca artroza s se
instaleze mai repede i s afecteze mai multe articulaii.
Suprasolicitarea articulaiilor .Un alt factor este suprasolicitarea
susinut

ndelungat

articulaiilor,

de

exemplu

din

cauza

supraponderalitii, a ndeplinirii unei munci foarte grele, a sportului

ndelungat i greu sau a unei leziuni sportive (de exemplu deteriorarea

meniscului). Aceasta nu este cauza principal a artrozei, dar poate ajuta

c boala s se instaleze mai curnd sau s evolueze mai rapid.
Modificri ale articulaiei
n cazul artrozei, cartilagiul va fi deteriorat, din motive necunoscute
(imaginea 5). Calitatea lui se modifica: devine rugos la suprafa i pot
aprea fisuri n el. Cartilagiul deteriorat nu se poate reface, ba chiar, n
timp, poate disprea de tot.
Dac exist mai puin cartilagiu, articulaia nu va mai putea atenua
la fel de bine ocurile din timpul micrii; capetele oaselor se vor mica
mai puin. Din aceast cauz se modific i solicitarea oaselor de sub
cartilagiu: din ce n ce mai mult presiune va fi pus pe ele. Osul va
ncerca s primeasc aceast presiune crescut mrindu-se, astfel nct
pe marginea osului se pot forma vrfuri osoase "ciocuri" (imaginea 6).
Aceste modificri n structura articulaiei - diminuarea cartilajiului i lirea
extremitilor osoase - pot duce la o deformare a articulaiei. De aceea
artroza este denumit cu termenul latinesc "artrosis deformans", ceea ce
nseamn exact deformare.
Deteriorrile produse sunt permanente: cartilagiul sau osul care i-au
modificat form nu vor mai reveni la forma iniial, sntoas.
Inflamarea articulaiei
Articulaia nu e supus doar deformrilor, ci i inflamrilor.
Deoarece suprafaa cartilagiului devine neregulat, articulaia se poate roti
mult mai puin. Se produce tensiune n articulaie i de aici apare o
inflamare. Este de asemenea posibil ca buci de cartilagiu s ajung n
cavitatea articulaiei. Mucoasa din interior - sinoviul - este cel care trebuie
s repare situaia. El se poate inflama i produce lichid. Prin urmare,
articulaia se va umfla. Aceste inflamri ale articulaiei aparin artrozei; nu
nseamn c e vorba de artrit reumatoida.
Alt poziie a articulaiei
ntr-un stadiu mai avansat al bolii, se poate modifica i poziia
osului, caz n care, pentru c osul s se poat mica, muchii i

tendoanele sunt solicitai mai mult. Acest lucru poate duce prin
suprasolicitare, la durere i nepeneal.
Noduli Heberden
n cazul femeilor este foarte des ntlnit o form a artrozei care se
numete noduli Heberden - la articulaiile dintre ultimele falange. n
general aceti noduli nu dor dect o scurt perioad, cnd se formeaz.
Evoluia artrozei
Multe persoane cu artroza se ntreab: oare ce m ateapt, cum
va evolua boala? Artroza este o afeciune cronic, cu evoluie lent i care
nu se vindec. Cartilagiul se deterioreaz treptat i nu se mai poate reface
n suficient msur.
Boala evolueaz diferit de la o persoan la alta. Nu se poate spune de la
nceput n ce msur o persoan se va confrunta cu dureri, nepeneala i
limitri ale micrii.
Evoluia artrozei e diferit de la persoana la persoan. Artroza se poate
dezvolta n diverse articulaii. Nu se poate prezice ct de mult va fi afectat
cartilajiul, i nici ce probleme specifice va avea cineva. Nu se poate
prezice dac o persoan va avea dureri i nepeneli, sau va trebui s
accepte limitri ale micrii. Se poate ntmpla ca o radiografie s arate
multe probleme i totui persoana respectiv s nu remarce aproape
nimic n viaa de zi cu zi. Dar se poate i invers. Nu se tie ce factori
determina aceste deosebiri.
Artroza secundar este o boal care apare dac ai avut la un
moment dat probleme cu articulaia - o inflamare, o traum de vreun fel
(un os rupt sau probleme cu meniscul) sau slbirea ligamentelor; toate
acestea sunt lucruri care slbesc articulaia i o fac mai predispus la
artroza.
Apariia artrozei poate fi i consecina unui sport practicat intensiv sau a
relurii prea curnd a sportului dup o rnire sau o operaie.
Afectarea mai multor articulaii

Dac avei artroza probabil v ntrebai dac exist riscul c boala

s afecteze mai multe articulaii. Asta depinde. Dac exist o cauz
precis a artrozei (de exemplu avei deja probleme cu genunchiul su cu
meniscul), atunci exist anse mai mari ca artroza s rmn la o singur
articulaie.
Dac nu exist o cauz precis, atunci avei anse mai mari s fie
afectate mai multe articulaii. De regul, n acest caz e vorba de factori
ereditari.
Cel mai mare factor de risc pentru artroza rmne vrsta: la
persoanele peste 75 de ani artroza se ntlnete foarte des.
Artrit reumatoida i artroza
Artrit reumatoida i artroza sunt boli diferite. Artrit reumatoida este o
afeciune inflamatorie care apare ca urmare a unei inflamri n membrana
sinovial.
Artroza este o afeciune n care cartilajiul se rupe, dup ce n timp
are loc o deteriorare treptat a acestuia. Artroza poate aprea devreme,
acolo unde au existat deja deteriorri, de exemplu din cauza unei infecii :
atunci vorbim de artroza secundar.
Decalcifierea oaselor i artroza
Decalcifierea oaselor (osteoporoza) i artroza sunt ambele ntlnite
la persoane mai n vrst, dar adesea nu au nimic de-a face una cu alta.
n cazul artrozei, osul de sub cartilaj se mrete treptat, ca reacie la
deteriorarea i pierderea acestuia. n cazul osteoporozei are loc o pierdere
de calciu din os, iar acesta devine mai fragil.
Dac cartilagiul i pierde proprietile normale asta nu nseamn
c vei avea probleme imediat. La multe persoane, chiar i la tineri,
artroza este deja instalat n anumite articulaii fr s creeze probleme
respectivelor persoane.
Prima problem simit este durerea. Durerea este un simptom
care poate aprea la orice articulaie afectat de artroza. Ea este graduala
i apare mai ales cnd se face micare sau cnd articulaia este

suprasolicitat. Durerea poate deveni mai accentuat pe parcursul zilei.

De asemenea, putei experimenta durere dac dup o perioad de repaos
reluai micarea; aceasta se numete durere iniial. ntr-un stadiu mai
avansat articulaia va deveni mai greu de folosit i vei simi durere i n
timpul nopii sau n perioade de repaos.
Dac o articulaie se inflameaz, ea va produce mai mult durere,
se va umfla i va fi cald i uneori se va nroi. Dac durerea se
acutizeaz putei ncepe un tratament cu analgezice sau antiinflamatorii
dup o consultaie prealabil cu medicul.
n momentul cnd m ridic de pe canapea uneori m sprijin pe
old. Vd c oamenii se uit la mine mirai, cci nu neleg care este
problema. O prieten bun obinuiete s spun : ah, nu e nimic, are
ceva probleme la pornire.Pe lng durere, multe persoane sufer din
cauza nepenirii articulaiei, mai ales dup o perioad de repaos. Dac,
de exemplu, ai stat mai mult n aceeai poziie v vei simi nepenit cnd
reluai micarea; asta se numete nepenire iniial. V ridicai greu n
picioare dup ce ai stat aezat o vreme, minile v pot fi nepenite dup
o perioad de nemicare, sau avei greuti n a ridica minile deasupra
capului. i gtul v poate nepeni. nepenirea poate aprea n orice
articulaie afectat de artroza.
nepeneala dispare prin micare.
Limitri ale micrii
Articulaiile dureroase i nepenite se mic mult mai greu.
Anumite micri pot deveni dificil sau chiar imposibil de efectuat, ns asta
depinde de care anume articulaii sunt afectate de artroza. De exemplu, e
mai greu s rsuceti capul, s ridici capul su umrul, s ndoi
genunchiul su degetul mare de la picior.
Pentru c nu doar articulaia n sine poate fi afectat ci i muchii din jurul
ei pot fi slbii, articulaia i poate pierde stabilitatea i fora. Scade i
for muscular i apare o senzaie de slbiciune. Suprasolicitarea
tendoanelor provoac i mai mult durere. Din aceast cauz, se poate

de exemplu s avei o anume nesiguran n genunchi n timpul mersului

i s v fie team c vei cdea, ceea ce nu face dect s sporeasc
ansele dv. c ntr-adevr s cdei.
Umflarea:Uneori articulaia poate fi mai umflat. Aceasta este
urmarea unei inflamri i a producerii de lichid n exces n articulaie.
Articulaia poate prea ngroata i din cauza mririi n volum a
extremitilor osoase prin apariia osteofitelor "ciocurilor" osoase.
Modificri ale poziiei corpului
ntr-un stadiu mai grav al artrozei poziia oaselor se poate modifica, ceea
ce poate rezulta ntr-o poziie defectuoas, de exemplu cu genunchii
ndoii nspre interior.
mergi sus
n cazul artrozei la gt sau la spate, zona din jurul ncheieturii
afectate este dureroas. Durerea este produs de faptul c sinoviala,
ligamentele i capsula sinovial sunt forate s se ntind, ca urmare a
modificrilor produse n articulaie. "Ciocurile" de pe marginea articulaiei
pot apsa pe nervi.
La articulaii durerea este produs n general de faptul c osul de
sub cartilagiul afectat e obligat s suporte o greutate mai mare. "Ciocurile"
aprute trag i ele de mucoasa. Capsula articulaiei i ligamentele pot fi
prea ntinse din cauza instabilitii articulaiei. Capsula sinovial se poate
inflama i ea, ducnd la durere i umflare.
Din cauza durerii vei ajunge s folosii mai puin anumite articulaii, motiv
pentru care muchii din jurul articulaiilor respective i vor pierde fora i
rezisten.
Deoarece muchii slbesc, apare mai mult presiune pe articulaie, i
astfel cartilagiul deja afectat se deterioreaz i mai mult.
Cnd durerile se acutizeaz
Cnd situaia devine mai grav, durerea crete i nici una din msurile
care funcioneaz de obicei (relaxare, cldur, exerciii) pare a nu mai
avea vreun efect.

n unele cazuri fizioterapia ajuta temporar, alteori necesar tratamentul

medicamentos, dar uneori - atunci cnd osul este deformat, cnd durerea
e prea intens sau deteriorarea e foarte grav - se impune operaia.

Deoarece cauza bolii nu este cunoscut nc, artroza nu poate fi

vindecat. Dar asta nu nseamn c un tratament bun nu are efect:
durerea i nepeneala se pot diminua, iar articulaia rmne ct de ct
funcional.Exist o terapie prin exerciii care ajut la pstrarea funcionarii
muchilor i a articulaiilor i exist de asemenea medicamente mpotriva
durerilor i a nepenelii. ntr-un stadiu mai avansat articulaiile pot fi att
de afectate nct se impune o operaie de nlocuire a articulaiei cu una
artificial.Efortul dv. personal este foarte important pentru combaterea
artrozei. n fapt, dv. lucrai mpreun cu medicul pentru a obine rezultatul
dorit. Tratamentul necesit din partea dv., pe lng perseveren i
disciplin, i o doz de rbdare, cci nu ntotdeauna vei obine imediat
rezultatul dorit.

http://www.reumatism.ro/disease/artroza (19:30,18 mar)

Osteocondrita disecanta este cea mai frecventa cauza a pierderii
unui corp liber n spaiul articular la pacienii tineri. Deoarece rezultatele
clinice sunt adesea slabe in fazele avansate ale bolii, diagnosticul
necesit un indice ridicat de suspiciune. Impotenta functionala partiala
poate fi uneori singurul semn clinic. Diagnosticul se face prin examenul
radiologic,iar rezonanta magnetica are un rol important n determinarea
stabilitii fragmentului osteo-cartilaginos lezat. Managementul
conservator este pilonul de tratament al leziunilor stabile. n timp ce
majoritatea pacienilor rspund la tratament conservator, cei cu leziunile
instabile necesit gestionare artroscopica.
Osteocondrita disecanta este o tulburare relativ rara, caracterizata
de o zon focala de tesut osos subcondral, care necrozeaza. Cartilajul

care acopera tesutul osos necrozat rmne intact initial, hranindu-se din
lichidul sinovial. Cand este resorbit osul necrozat, cartilajul isi pierde
suportul, iar fragmente din el pot fi deplasate n spaiul articular.Exist
dou tipuri principale de osteocondrita: forma adulta, care apare dup ce
cartilajul de crestere se nchide, i forma juvenila, care apare la pacienii
cu cartilaje deschise.n trecut, acesta afectiune aparea predominant la
brbai tineri. Recent, acesta afectiune a fost raportata cu o frecvena in
crestere printre tinerele atlete. . Lasata netratata poate conduce la
modificari degenerative precoce cu durere cronica si impotenta
functionala.Incidenta n populaia general este estimata la 15-30 cazuri la
100,000 de persoane. Este recunoscuta ca o cauza importanta de dureri
articulare la adolescenii activi. Osteocondrita disecanta a fost cunoscuta
ca afecteaza brbaii cu varsta cuprinsa ntre 10 i 20 de ani. Un studiu a
remarcat faptul c bieii sunt de trei-patru ori mai susceptibili de a fi
afectati decat fetele. Incidenta pare a fi n cretere in favoarea femeilor.
Zonele cele mai frecvent afectate includ, n ordinea descresctoare
a frecvenei, condilii femurali, talusul i capitulum humeral. Genunchiul
este implicat in aproximativ 75 % din cazuri. Zona neportanta a condilului
femural medial este locaia n 85% din cazurile de osteocondrita disecanta
a genunchiului. In 20-30% din cazuri este bilaterala.
Cauze
Traumatica:Traumatismul a fost descris ca etiologie potentiala pentru
osteocondrita disecanta. La genunchi, traumatismul direct poate creea o
fractura transcondrala, totusi predilectia pentru portiunea posterolaterala a
condilului femural medial sugereaza traumatisme indirecte. La glezna
leziunile traumatice sunt acceptate ca etiologie. Subluxatia tibiotalara
determina incarcerarea talusului sub tibie sau fibula. Leziunile
anterolaterale talare determina impactarea talusului in fibula. Cauza
exacta a osteocondritei disecante a cotului nu este clara. Cei mai multi
medici considera rolul important al microtraumei repetitive ca etiologie

potentiala. Sporturile precum baschetul determina formarea unor forte de

compresie intre capul radial si capitelium, conducind la modificari
osteocondritice.
Ischemia:Ischemia a fost investigata ca etiologie potentiala pentru
osteocondrita disecanta. Predispozitia naturala pentru ischemie conduce
la formarea de sechestre osoase si vulnerabilitate la traumatisme.
Genetica:Cativa cercetatori au investigat o legatura genetica pentru
aceasta boala. S-a raportat o influenta ereditara pentru boala.
Simptomele osteocondritei disecante variaza cu stadiul leziunii. La
genunchi leziunile incipiente sunt asociate cu simptome vagi si slab
definite, incluzind grade diferite de durere si tumefiere. Cei mai multi
pacienti au dureri legate de activitate i rigiditate dup perioade de
nentrebuinare. Plngerile comune includ senzatii de instabilitate pe
genunchi, precum i incapacitatea de a extinde complet articulatia. Pe
masura ce leziunea progreseaza, simptome precum durere, hidartroza
(acumulare de lichid in genunchi), crepitatii sunt observate frecvent.
Aceste simptome sunt intermitente si asociate cu exercitiile sau incarcarea
ponderala. Pacientii trebuie intrebati asupra frecventei simptomelor.
Simptomele care sunt constante si severe sunt asociate tipic cu corpii
pierduti din genunchi. Simptomele care cresc in intensitate si frecventa pot
indica progresia leziunii. In plus,corpii pierduti in articulatie pot fi palpati.
Costocondrita este o inflamatie a articulatiilor prin care coastele
superioare se unesc cu cartilajul care le mentine la nivelul sternului.
Aceasta afectiune determina durere localizata care poate fi reprodusa prin
apasarea cartilajului de pe fata anterioara a toracelui. Costocondrita este
in general o afectiune benigna care trece fara tratament.
Cauza este necunoscuta de cele mai multe ori.

- costocondrita (cu cauza necunoscuta) este o cauza frecventa a durerii

toracice la copii si adolescenti. Reprezinta intre 10 si 30% din durerile
intalnite la copii. Varful de incidenta al acestei afectiuni este 12-14 ani;
- costocondrita este, de asemeni, considerata un diagnostic posibil pentru
adultii care prezinta durere toracica. Durerea toracica la adulti este
considerata un semn cu potential serios al unei afectiuni cardiace, pana la
proba contrarie. Durerea toracica la adulti determina medicul sa
recomande o multitudine de teste pentru a exclude prezenta unei afectiuni
cardiace.
Daca aceste teste sunt normale, iar examenul fizic releva semne de
costocondrita, medicul va stabili diagnosticul de costocondrita ca si cauza
a durerii toracice. Este important, totusi, pentru adultii cu durere toracica
sa fie examinati si testati pentru afectiunile cardiace inainte de a fi
diagnosticati cu costocondrita. Deseori diagnosticul diferential intre cele
doua este dificil de stabilit fara teste suplimentare. Afectiunea este mai
frecventa la femei decat la barbati (70% versus 30%). De asemeni,
costocondrita poate apare ca urmare a unei infectii sau ca o complicatie in
urma unei interventii chirurgicale care implica sternul.
Cauzele costocondritei sunt:
Costocondrita este un proces inflamator, dar de obicei nu are o cauza
definita. Traumele minore repetate ale peretelui toracic sau infectiile
respiratorii virale pot determina de obicei durere toracica datorita
costocondritei.
Ocazional, costocondrita este rezultatul unei infectii bacteriene care apare
la persoanele care folosesc droguri cu injectare intravenoasa sau la
persoanele care au suferit o interventie chirurgicala la nivelul toracelui.
Dupa operatie, cartilajul poate deveni mai predispus la infectii, datorita
reducerii fluxului sanguin in zona operata.

Diferite tipuri de afectiuni infectioase pot determina costocondrita:

- virale: costocondrita apare frecvent in cazul infectiilor virale respiratorii
datorita inflamatiei articulatiei costocondrale de la infectia virala in sine
sau datorita efortului de tuse;
- bacteriene: costocondrita poate apare dupa o interventie chirurgicala si
poate fi cauzata de o infectie bacteriana;
- fungice: infectiile fungice sunt cauze rare ale costocondritei.
Simptomele costocondriteiSus
Durerea toracica asociata costocondritei este de obicei precedata de
exercitiu fizic, un traumatism minor sau de o infectie a tractului respirator
superior. Durerea este de obicei ascutita si localizata pe fata anterioara a
peretelui toracic. Poate iradia spre spate sau abdomen si este mai
frecventa pe partea stanga.
Cele mai frecvente puncte in care se intalneste durerea toraica sunt
coastele a patra, a cincea si a sasea. Aceasta durere este mai intensa la
miscarea trunchiului sau daca pacientul respira adanc. De asemeni, se
amelioreaza daca pacientul nu se misca sau respira superficial.
Sensibilitatea reproductibila resimtita la presarea articulatiilor costale
(articulatii numite costocondrale) este o caracteristica stabila a
costocondritei. Fara aceasta sensibilitate diagnosticul de costocondrita nu
poate fi pus.
Diagnosticul de costocondrita nu se stabileste in urma unor teste.
Istoricul personal si examenul fizic sunt principalele etape pentru stabilirea
diagnosticului. Testele sunt uneori folosite pentru a elimina alte afectiuni
care au simptome similare, dar sunt mai periculoase, cum ar fi afectiunile
cardiace.

Policondrita recidivanta este o boala rara care este intalnita

la toate rasele. Ambele sexe sunt egal afectate si nu exista agregare
familiala. Aproximativ 30% din pacientii cu policondrita recidivanta au si o
alta suferinta reumatica, cel mai frecvent vasculita sistemica, poliartrita
reumatoida, lupus eritematos sistemic sau sindrom Sjogren. La pacientii
cu policondrita recidivanta s-a gasit o frecventa semnificativ crescuta a

HLA-DR4 fata de indivizii normali. Nu s-a gasit insa un subtip predominant

de HLA-DR4 asa cum s-a intamplat la pacientii cu poliartrita reumatoida
care sunt HLA-DR4 pozitivi.
PATOLOGIE SI FIZIOPATOLOGIE Cea mai precoce anomalie
histologica observata in cartilajul articular este o pierdere focala sau difuza
a bazofiliei, indicand depletia in proteoglicani a matricei cartilaginoase. In
jurul cartilajului interesat se gasesc infiltrate inflamatorii care constau
predominant in celule mononucleare si ocazional plasmocite. in faza
acuta, leucocitele polimorfonucleare pot fi de asemenea prezente.
Distractia cartilajului incepe la periferie si avanseaza spre centru. Apar
zone lacunare cu pierderi de condrocite. Cartilajul degradat este inlocuit
cu tesut de granulatie si ulterior de fibroza si arii focale de calcificare.
Zone mici de cartilaj regenerat pot fi de asemenea prezente. Studiile de
imuno-fluorescenta au aratat prezenta imunoglobulinelor si a
complementului la locul leziunii. La microscopul electronic s-a observat un
material granular fin in matricea degenerata care a fost interpretat ca fiind
reprezentat de enzime sau imunoglobuline.
Mecanismul imunologic joaca un rol in patogenia policon-dritei
recidivante. La locul inflamatiei se gasesc depozite de imunoglobuline si
complement. in plus, anticorpii fata de colagenul de tip II si complexele
imune sunt detectate in serul unor bolnavi. Posibilitatea ca raspunsul imun
fata de colagenul de tip II sa joace un rol important in patogeneza este
sustinuta experimental de aparitia condritei auriculare la soarecii imunizati
fata de colagen de tip II. Anticorpii fata de colagenul de tip II sunt gasiti in
serul acestor animale, iar depozitele imune sunt detectate la locul
inflamatiei urechii. Imunitatea mediata celular poate fi de asemenea
implicata in producerea leziunilor tisulare caci transformarea limfocitelor
poate fi evidentiata atunci cand limfocitele acestor pacienti sunt expuse la
extracte cartilaginoase. La unii pacienti a fost pus in evidenta un raspuns
imun umoral si celular fata de colagenul de tip IX si XI.

Disolutia matricei cartilaginoase poate fi indusa prin injectarea

intravenoasa la iepurii tineri de papaina, o enzima proteolitica, ceea ce
provoaca in 4 ore colapsul cartilajului urechii, anterior rigid. Reconstructia
matricei apare in aproximativ 7 zile. in policondrita recidivanta, pierderea
matricei cartilaginoase este determinata cel mai probabil de actiunea
enzimelor proteolitice eliberate din condrocitele, leucocitele
polimorfonucleare si monocitele care au fost activate de mediatorii
inflamatiei.
MANIFESTARI CLINICE Condrita auriculara este cea mai frecventa
manifestarea clinica a policondritei recidivante, ea apare la 40% din
pacienti, dar poate afecta uneori pana la 85% din pacienti (elul 326-l). De
obicei sunt afectate ambele urechi. Pacientii prezinta o durere brusca,
sensibilitate si tumefactia portiunii cartilaginoase a urechii. Lobii urechii nu
sunt afectati deoarece ei nu contin cartilaj. Tegumentele supraiacente au
pentru scurt timp o coloratie rosie sau violacee. Episoadele prelungite sau
recurente conduc la un aspect flasc al urechii. Tumefactia poate obstrua
trompa lui Eustachio (cauzand otita medie) sau meatul auditiv extern,
ambele putand afecta auzul. Inflamatia arterei auditive interne sau a
ramurii sale cohleare produce surditate, vertij, greata sau varsaturi.
Cartilajul nasului se inflameaza in timpul primelor atacuri. Afectarea
nasului apare la aproximativ 50% din pacienti. Pacientii prezinta obstructie
nazala, rinoree sau epistaxis. Piramida nazala devine rosie, tumefiata si
sensibila sau se poate colaba, producand deformarea "in sa\". La unii
pacienti, deformarea "in sa\" se dezvolta insidios, fara sa fie precedata de
inflamatie. Deformarea "in sa\" se observa mai frecvent la pacientii tineri,
in special la femei.
Artrita este manifestarea de debut a policondritei recidivante la
aproximativ o treime din pacienti si poate fi timp de mai multe luni singura
modificare clinica. Pe parcurs, mai mult de jumatate din pacienti vor avea
artrita. Artrita este de obicei asimetrica, oligo- sau poliarticulara si

intereseaza atat articulatiile periferice mari, cat si pe cele mici. Un episod

de artrita dureaza de la cateva zile la mai multe saptamani si se remite
spontan, fara deformari articulare reziduale. Acutizarile artritei pot sa nu fie
legate temporal de alte manifestari de policondrita recidivanta. Articulatiile
sunt calde, sensibile si tumefiate. Lichidul sinovial nu este de tip
inflamator. In plus fata de articulatiile periferice, inflamatia poate cuprinde
cartilajele costocondrale, sternomanubriene si sternoclaviculare. Distractia
acestor cartilaje poate produce pectus excavatum sau chiar perete totacic
anterior flasc. Policondrita recidivanta poate aparea la pacientii cu
poliartrita reumatoida preexistenta, sindrom Reiter, artrita psoriazica sau
spondilita anchilozanta. Sindromul mielodisplazic a fost intalnit la mai multi
pacienti cu policondrita recidivanta.
Evolutia bolii este foarte variabila, cu episoade care dureaza de la cateva
zile la cateva saptamani si apoi se remit spontan. La alti pacienti boala are
o evolutie cronica, insidioasa. intr-un studiu, rata de supravietuire la 5 ani
a fost de 74% si la 10 ani de 55%. in contrast cu primele date, numai
aproximativ jumatate din decese au putut fi atribuite policondritei
recidivante sau complicatiilor tratamentului. Complicatiile pulmonare sunt
responsabile pentru doar 10% din decese. in general, pacientii cu forme
difuze de boala au un prognostic mai sever.
MODIFICARI PAR ACLINICE Deseori sunt prezente o usoara
leucocitoza si o anemie normocitara, normocroma. Viteza de sedimentare
a hematiilor este de obicei crescuta. Factorii reumatoizi si anticorpii
antinucleari pot fi ocazional pozitivi, in titruri mici. Anticorpii fata de
colagenul de tip II sunt prezenti la majoritatea pacientilor, dar nu sunt
specifici. Complexele imune circulante pot fi detectate mai ales la pacientii
cu boala activa precoce. Concentratiile crescute de gammaglo-buline pot
fi prezente. Anticorpii anticitoplasma neutrofilelor (ANCA) citoplasmatici (cANCA) sau perinucleari (p-ANCA) sunt gasiti la unii pacienti cu forma
activa de boala. Caile aeriene superioare si inferioare pot fi evaluate prin

tehnici imagistice cum ar fi tomografia lineara, laringotraheografia sau

tomografia computerizata si bronhoscopia. Bronhografia este efectuata
pentru a identifica ingustarea bronhiilor. Obstructia aeriana intratoracica
poate fi de asemenea evaluata prin studii ale fluxului inspirator sau
expirator. Radiografia toracica poate arata ingustarea bronhiilor principale,
largirea aortei ascendente sau descendente datorata aneismelor si
cardiomegalie, in cazul prezentei insuficientei aortice. Radiografia poate
arata calcificari ale zonelor de cartilaj unde au fost localizate leziunile:
urechile, nasul, laringele sau traheea.
DIAGNOSTICUL Diagnosticul se bazeaza pe recunoasterea
modificarilor clinice tipice. Biopsiile cartilajului afectat de la nivelul
urechilor, nasului sau tractului respirator confirma diagnosticul, dar sunt
necesare doar cand manifestarile clinice nu sunt tipice. Pacientii cu
granulomatoza Wegener pot avea deformare in "sa\" a nasului, dar
interesarea pulmonara poate fi deosebita de cea din policondrita
recidivanta prin absenta afectarii auriculare si prin prezenta leziunilor
granulomatoase din arborele traheobronsic. Pacientii cu sindrom Cogan
au keratita interstitiala si anomalii vestibulare si auditive, dar acest
sindrom nu intereseaza tractul respirator sau urechile. Sindromul Reiter
poate semana initial cu policondrita recidivanta datorita artritei
oligoarticulare si afectarii oculare, dar aceste afectiuni se deosebesc in
timp prin aparitia uretritei si a leziunilor mucocutanate tipice si prin
absenta interesarii cartilajului nasului sau al urechilor. Poliartrita
reumatoida poate initial sugera o policondrita recidivanta datorita artritei si
inflamatiei oculare. Artrita din poliartrita reumatoida este insa eroziva si
simetrica. in plus, titrai factorilor reumatoizi este de obicei mult mai inalt
ativ cu cel din policondrita recidivanta. Infectiile bacteriene ale pavilionului
urechii pot fi confundate cu policondrita recidivanta, dar difera prin aceea
ca intereseaza de obicei o singura ureche si includ si lobul. Cartilajul
auricular poate fi lezat si traumatic sau prin degeraturi.

Policondrita recidivanta se poate dezvolta la pacientii cu boli autoimune

variate, incluzand lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoida,
sindromul Sjogren si vasculitele. In majoritatea cazurilor aceste boli
preceda aparitia policondritei recidivante, de obicei cu luni sau ani. Este
posibil ca acesti pacienti sa aiba modificari imunologice care predispun la
dezvoltarea acestui grup de boli autoimune.
TRATAMENT
La pacientii cu condrita activa sau vasculita asociata, predni-sonul
in doze de 40 pana la 60 mg/zi este deseori activ in supresia activitatii
bolii; ulterior, pe masura ce boala este controlata, doza este redusa
treptat. La unii pacienti, predni-sonul poate fi oprit, in timp ce la altii sunt
necesare doze mici de 10-l5 mg/zi pentru supresia bolii. Medicamentele
imunosupresoare ca ciclofosfamida sau azatioprina trebuie rezervate
pacientilor care nu raspund la prednison sau care necesita doze mari
pentru controlul activitatii bolii. Dapsona si ciclofosfamida au avut efecte
benefice la unii pacienti. Pacientii cu inflamatie oculara semnificativa
necesita frecvent administrare intraoculara de steroizi precum si doze mari
de prednison. Uneori poate fi necesara inlocuirea valvelor sau operarea
unui aneism aortic. La pacientii cu obstructie subglotica este necesara
traheostomia. La pacientii cu colaps traheobronsic poate fi necesara
montarea unor stenturi.sotite de edem la nivelul zonei dureroase.
http://www.mediculmeu.com/boli-ale-sistemului-imun/artrita-psoriazica-siartrita-asociata-cu-boala-gastrointestinala/policondrita-recidivanta.php
(21:30 ,joi)

Osteoartrita este o afectiune in care cartilajul care protejeaza si

inveleste suprafetele articulare se deterioreaza o data cu trecerea
timpului. In cele din urma, oasele, nemaifiind separate de cartilaj, se
freaca unele de altele, ducand la lezarea tesutului si a osului subiacent si
determinand aparitia simptomelor articulare dureroase ale osteoartritei.
Osteoartrita, denumita cateodata boala articulara degenerativa sau

osteoartroza, reprezinta cea mai frecventa forma de artrita si este cauza

principala a durerii si invaliditatii in randul adultilor in varsta.
Boala afecteaza adesea articulatiile coloanei vertebrale, degetelor de la
mana, degetului mare de la mana, soldului, genunchilor sau degetelor de
la picioare. Osteoartrita de la nivelul genunchiului se soldeaza
cu invaliditate in 10% din cazurile (1 din 10 persoane) aparute la varsta de
peste 55 de ani si 25% dintre acestea (1 din 4 persoane) au invaliditate
severa.
Osteoartrita este rezultatul unor modificari chimice de la nivelul
cartilajului care fac ca el sa se distruga intr-un ritm mai rapid decat este
produs. In majoritatea cazurilor, specialistii nu cunosc cauza distrugerii
cartilajului.
In unele cazuri, poate aparea ca rezultat al unei alte afectiuni (osteoartrita
secundara).
Greutatea corporala excesiva tensioneaza suplimentar articulatiile, in
special cele care sustin greutatea, cum ar fi genunchii, soldurile si
articulatiile de la nivelul talusului. Specialistii estimeaza ca fiecare libra
(aproximativ o jumatate de kilogram) de greutate corporala tensioneaza cu
cel putin 3 libre (aproximativ un kilogram si jumatate) articulatia
genunchiului si chiar cu mai mult articulatia soldului. Studiile arata faptul
ca scaderea in greutate poate diminua simptomele osteoartritei
genunchiului sau probabilitatea de a dezvolta aceste simptome.
O singura leziune articulara majora sau mai multe leziuni articulare minore
pot duce cu timpul la deteriorari ale cartilajului. Chiar daca activitatile
obisnuite de zi cu zi nu pot produce osteoartrita, anumite tipuri de
activitati, cum ar fi ridicarea de greutati in mod frecvent sau repetitiv, statul
pe vine sau activitatile din cadrul unor sporturi sau slujbe care implica
ingenunchierea, tensioneaza in mod repetat articulatia si pot creste riscul
dezvoltarii osteoartritei.

Slabiciunea musculara creste de asemenea probabilitatea dezvoltarii

osteoartritei. De exemplu, slabiciunea musculara la nivelul cvadricepsului
de pe fata anterioara a coapsei creste probabilitatea de dezvoltare
a osteoartritei genunchiului.
Activitatile zilnice obisnuite efectuate intr-o articulatie a carei pozitie este
deviata de la axa normala sau care este mai laxa si mai mobila decat in
mod normal, pot duce la deteriorarea articulatiei si creste riscul dezvoltarii
osteoartritei.
De asemenea, o infectie articulara in antecedente, poate altera procesele
chimice de la nivelul cartilajului si duce la dezvoltarea osteoartritei.
La un procent mic din populatie pare a exista o legatura intre distrugerea
cartilajului si anumiti factori.
Existenta unui istoric familial de osteoartrita (mai multe cazuri de
osteoartrita in randul membrilor aceleiasi familii) poate influenta procesele
chimice de la nivelul cartilajului.
Unele afectiuni metabolice sau endocrine mai rar intalnite, cum ar fi
existenta unei cantitati in exces de fier in (hemocromatoza) sau productie
in exces de hormoni tiroidieni sau paratiroidieni, pot produce leziuni ale
cartilajului si respectiv osteoartrita.
Deficiente ale cresterii sau dezvoltarii articulatiei pot accelera distrugerea
cartilajului si pot duce la dezvoltarea osteoartritei la o varsta mai tanara.
Aceste afectiuni neobisnuite afecteaza de obicei articulatia soldului.

Simptome

Printre simptomele osteoartritei se numara:

- durerea, in special la nivelul mainilor, soldurilor, genunchilor sau
picioarelor si cateodata la nivelul coloanei vertebrale; durerea este in
stransa relatie cu activitatea desfasurata in articulatia respectiva si este
mai puternica la sfarsitul zilei sau dupa perioade de activitate; pe masura
ce boala avanseaza, durerea apare chiar si in repaus
- rigiditate (care dureaza mai putin de o ora) dupa perioade de inactivitate,
cum ar fi dimineata la trezire sau dupa repaus prelungit
- limitarea miscarilor in articulatie
- durere la palpare si tumefiere ocazionala
- deformari articulare (in special in stadiile tardive ale osteoartritei)
- cracmente articulare (crepitatii), insotite adesea de durere; aceste
cracmente pot aparea de asemenea si intr-o articulatie normala
(nonartritica) si sunt de obicei nedureroase.
Simptomele osteoartritei pot fi de la minore la severe. Simptomele depind
de articulatiile afectate. In cazul in care sunt afectate articulatiile care
sustin greutatea (cum ar fi soldurile si genunchii), apar mai multe
complicatii decat in cazul osteoartritei de la nivelul articulatiilor care nu
sustin greutatea, cum ar fi cele de la nivelul degetelor.
De obicei, osteoartrita este limitata la un singur set de articulatii, cum ar fi
de exemplu ambii genunchi. Cu toate acestea, ea poate avea mai multe
localizari in organism (de exemplu, genunchii si mainile). In mod normal
osteoartrita produce simptome numai la nivelul uneia sau mai multor
articulatii; simptomele care afecteaza intregul orgasnism cum ar fi,
scaderea in greutate sau rash-ul nu sunt intalnite in osteoartrita.
Pe masura ce osteoartrita devine din ce in ce mai severa, simptomele pot
presupune o pierdere totala a functiei articulatiilor afectate.
Mecanism fiziopatogenic

Osteoartrita este o boala lent progresiva. Cartilajul se distruge in

mod gradat pana ce suprafetele osoase articulare, initial separate prin
cartilaj, ajung sa se frece unele de altele.
Rata cu care osteoartrita progreseaza variaza in limite largi de la o
persoana la alta. Simptomele pot lipsi ani de zile, pana ce oasele si
tesuturile sunt lezate. Evolutia osteoartritei este greu de anticipat, datorita
faptului ca simptomele pot disparea in anumite perioade de timp.
Simptomele articulare pot ramane constante sau se pot inrautati in mod
gradat in cativa ani. Simptomele pot sa apara si dupa aceea sa dispara
(simptome recurente), ca si in cazul altor forme de artrita.
Desi procesul fiziopatogenic al osteoartritei afecteaza cartilajul din intregul
organism, simptomele apar numai in una sau doua articulatii sau grup de
articulatii. Simptomele sunt localizate adesea la nivelul coloanei
vertebrale, articulatiilor degetelor, soldurilor, genunchilor sau degetelor de
la picioare. Initial, durerea apare numai in timpul perioadelor de activitate.
Pe masura ce boala avanseaza, durerea poate aparea si in repaus.
Oasele de la nivelul articulatiilor degetelor pot creste in dimensiuni,
dezvoltand niste excrescente numite nodulii Heberden si Bouchard.
Pozitia genunchilor in genu varum (cu genunchii in exteriorul liniei
mediane) sau in genu valgum (cu genunchii la interior de linia mediana) se
intalnesc frecvent in cadrul osteoartritei. Aceste deformari duc la aparitia
unor pierderi inegale de cartilaj si pe masura ce cartilajul se deterioreaza,
pozitiile in genu varum sau genu valgum se agraveaza.
Desi nu exista pentru aceasta afectiune, multe persoane fac fata
simptomelor osteoartritei cu ajutorul medicamentelor si prin schimbarea
stilului de viata. Intr-un numar mic de cazuri, osteoartrita devine destul de
severa pentru a necesita tratament chirurgical in scopul inlocuirii
articulatiei distruse sau pentru alipirea oaselor articulare, interventie in

urma careia miscarile in articulatie vor fi limitate (proces numit artrodeza).

Atat tehnicile chirurgicale cat si componentele articulare artificiale folosite
in interventiile chirurgicale sunt in continua imbunatatire.
Factori de risc
Se pare ca anumiti factori cresc riscul de dezvoltare a osteoartritei.
Printre acestia se numara:
-varsta inaintata, care nu produce practic osteoartrita dar este un factor in
dezvoltarea simptomelor (la aproape toate persoanelecu varstapeste 65
de ani exista semne radiologice de osteoartrita la nivelul mainilor)
-obezitatea, factor care este asociat in mod evident cu osteoartrita de la
nivelul genunchiului; obezitatea duce la cresterea tensiunii de la nivel
articular, in special la nivelul articulatiilor care sustin greutatea, cum ar fi
soldul, genunchii si articulatiile de la nivelul talusului; folosireaexcesiva a
greutatilor poate de asemenea altera structurile articulare si favoriza
aparitia osteoartritei
-istorie familiala de osteoartrita (mai multe cazuri de osteoartrita in randul
membrilor aceleiasi familii)
-traumatisme mici si repetate sau o singura leziune la nivelul unei
articulatii, lucru ce poate afecta structura articulara normala
-activitatile care cresc in mod repetat tensiunea de la nivelul unor
articulatii, inclusiv statul pe vine, ingenunchiatul sau ridicarea masiva de
greutati (pe care unele slujbe sau sporturi o presupun)
-densitate osoasa crescuta, fapt ce duce la scaderea capacitatii oaselor
de a atenua impacturile si de a proteja cartilajul; opusul acestei conditii
este de asemenea adevarat: femeile cu osteoporoza au un risc scazut de
a dezvolta osteoartrita
-forta musculara scazuta si scaderea sensibilitatii proprioceptive
(capacitatea de a aprecia pozitia diferitelor segmente corporale in raport
cu mediul inconjurator); aceasta se intalneste la pacientii care au leziuni
nervoase (neuropatii) si uneori in sau in anemia Biermer (deficit de
vitamina B12)

-scaderea cantitatii de estrogen la femeie, in special dupa menopauza

-carenta de vitamina D: vitamina D este necesara pentru mentinerea
sanatatii osoase si de asemenea a sanatatii cartilajului; carenta de
vitamina D se asociaza cu progresia mai rapida a osteoartritei.