Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Motto: “Să ajuţi individul şi acesta bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre sănătate
sau recuperare, să ajuţi individul fie bolnav sau sănătos să-şi folosească fiecare acţiune pentru
a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibe tăria, voinţa sau
cunoaşterea necesară pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât să-şi poarte de grijă
singură cât mai curând posibil”
Virginia Hendersen
I. PARTEA GENERALĂ
COLOANA VERTEBRALĂ
Rahismul lombar ocupă porţiunea bazală a conului superior osos al organului axial,
ceea ce face ca solicitările mecanice în statica şi dinamică să fie mai mari la acest nivel.
Componenta osoasă a rahisului lombar este reprezentată de cele 5 vertebre lombare
care prezintă caractere regionale specifice, iar prima şi a cincea sunt caractere speciale.
Corpul vertebral e cel mai voluminos dintre corpurile vertebrale ale rahismului.
Diametrul transversal al corpului vertebral depăşeşte evident diametrul auto-posterior, şi
creşte de la o vertebră la alta în sens cranio-candal. Bureletul marginal al feţelor corpurilor
vertebrale este pronunţat, cel de la faţa inferioară fiind întotdeauna mai gros şi mai evident.
Partea centrală a feţei corpurilor vertebrale prezintă două zone şi anume una periferică, lângă
bureletul marginal care este ciuruită, şi alta centrală care corespunde nucleului pulpos.
Pagina 1 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Bordurile marginale sunt rotunjite şi destul de ieşite în afară pe părţile laterale ale corpului
vertebral. Suprafaţa circumferenţială a corpului vertebral e mai scobită transversal, fapt ce se
datorează bordurilor marginale care sunt mai dezvoltate. Pe corpul vertebrei lombare se află
ligamentul vertebral longitudinal. Pe primele trei se prinde stâlpul diafragmatic drept, iar pe
cel stâng numai primele două. Pe feţele laterale ale corpurilor vertebrale se prind fascicule ale
psoasului şi pe vertebra a doua lombară, arcada psoasului.
Pediculii vertebrali pleacă de pe partea superioară a corpului vertebral şi sunt
orizontali, groşi şi scurţi. Marginile lor superioare şi inferioare sunt scobite, delimitând prin
suprapunere.
Lamele vertebrale au forma patrulateră, sunt groase şi sunt orientate uşor oblic de sus
în jos, dinainte-înapoi şi dinăuntru în afară. Pe marginea superioară a feţei posterioare, ca şi
pe marginea inferioară a feţei anterioare, se prind ligamentele galbene.
Apofiza spinoasă este o lamă osoasă groasă, patrulateră, îndreptată orizontal dinainte-
înapoi. Scade ca dimensiune la ultimele două vertebre lombare. Pe feţele laterale se găseşte
câte o creastă osoasă care le divizează în două câmpuri. Pe câmpul superior se inseră
muşchiul interspinos lombar şi trans-verso-spinos. Pe câmpul inferior se prinde muşchiul
interspinos lombar subiacent. Marginea superioară dă inserţie ligamentului interspinos.
Marginea inferioară prezintă un tubercul şi o creastă pe care se prinde ligamentul interspinos
subiacent. Vârful apofizei spinoase şi marginea ei posterioară dau inserţie ligamentelor
supraspinoase, fasciei lombo-toracice şi muşchiului dorsalul mare. Pe primele trei apofize
spinoase se mai prinde şi muşchiul dinţat posterior şi inferior. Pe ultimele patru vertebre
lombare se prinde porţiunea lombo-dorsală a muşchiului lungul spatelui.
Apofizele transversale care mai sunt numite şi apofize transversale L2 şi L3 sunt mai
bine reprezentate. Pe faţa anterioară şi spre rădăcina apofizei transverse se inseră muşchiul
psoas, iar spre vârf, tot pe aceeaşi faţă, inseră muşchiul pătratul lombelor. La baza feţei
posterioare se găseşte un tubercul numit tubercul accesoriu sau apofiza stiloidă Broca, pe care
se inseră fascicole mediale ale lungului dorsal. De la tuberculul accesoriu pleacă o creastă
care împarte faţa posterioară a apofizei costiforme într-un câmp superior pe care se inseră
muşchiul intercostal şi fascicole externe din porţiunea lombară a lungului spatelui. Pe
marginea superioară a apofizei se inseră muşchiul intertransversal lateral al lombei, iar pe
marginea inferioară se inseră muşchiul intertransversal lateral al lombei din spaţiul următor.
Pe vârful apofizei costiforme se prinde aponevroza posterioară a muşchiului transvers
abdominal, pătratul lombelor pe primele patru lombare, ligamentul lombocostal Henlle pe
primele două lombare şi ligamentul iliolombar pe ultimele două lombare.
Pagina 2 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 3 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Gaura vertebrală creşte dimensional faţă de celelalte vertebre lombare şi are forma
unui triunghi echilateral cu unghiuri rotunjite.
Generalităţi:
Aceste formaţiuni sunt aşezate între feţele de contact ale corpului vertebral la nivelul
rahismului articulat. Ele sunt în număr de 23, primul găsindu-se între axis şi cea de-a 3-a
vertebră cervicală, iar între corpul celei de a-5-a vertebră lombară şi faţa articulară a bazei
sacrului.
În general, la fiecare disc intervertebral are forma unei lentile biconvexe ce se
mulează în spaţiul intervertebral prin comprimarea sa de către suprafeţele articulare. Datorită
acestui fapt, porţiunea mijlocie a discului este mai bombată, iar circumferinţa apare pe faţa
anterioară şi pe feţele laterale ale vertebrelor în forma unei benzi transversale. Marginea
posterioară a circumferinţei discului este uşor scobită şi răspunde canalului rahidian. Pe faţa
anterioară a circumferinţei discului intervertebral se prinde ligamentul vertebral longitudinal.
În schimb, pe faţa posterioară a circumferinţei sale, deci în canalul vertebral, ligamentul
vertebral, longitudinal posterior aderă foarte puţin de circumferinţele discului, favorizând
astfel hernierea nucleului pulpos în canalul rahidian.
Înălţimea discului intervertebral e mai mare la mijlocului lui. La periferia acestuia
înălţimea este variabilă, depinzând de curburile sagitale ale corpurilor vertebrale. Astfel în
regiunea lombară discul este mai înalt( 10-12 mm la nivelul celei de a 3-a şi a 4-a vertebră
lombară).
Pagina 4 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
hemivertebre sau modificări ale discului intervertebral ca însoţesc malformaţii mai intense ale
coloanei vertebrale. Factorii predispozanţi se suprapun pe de o parte constituţiei, pe de altă
parte manifestărilor de tip distrofic ale “ spatelui alb” dintre care cele mai importante sunt
anomaliile tranziţionale ale joncţiunii lombo-sacrale şi defectelor de includere arcului
posterior.
Noxele metabolice pot fi congenitale, manifestându-se cel mai frecvent în adoleşcenţă
sau după naştere. Astfel de anomalii sunt: alcaptonuri diferite mucopolizaharidoze,
cistimuria, hipofosfatazemia, dereglări hormonale congenitale, etc. printre factorii postnatali
care favorizează anomaliile metabolice, un rol important îl joacă nutriţia discului
intervertebral precum şi diverse influenţe toxice şi climatice.
Noxele mecanice. Factorii mecanici acţionează deja în cursul creşterii după cum arată
deformaţiile vertebrale din scolize. Sediul preferenţial al leziunilor degenerative discale se
află în segmentele de maximă mobilitate ale rahismului (L4-L5). Hernia de disc e mai des
întâlnită la bărbaţi, la persoane care depun eforturi fizice mari. Factorul mecanic este legat de
anumite mişcări cu mare coeficient de traumatizare discală: hiperflexia cu torsiunea
trunchiului , mişcările de flexie şi extensie şi sarcina. Traumatismele mici şi repetate grăbesc
evoluţia proceselor degenerative discale. Poziţiile defectuoase menţinute un timp mai
îndelungat în timpul efectuării unei munci, scaune cu o construcţie incorectă, suspensia
deficitară a unor autovehicule, sunt o serie de factori ce influenţează discul vertebral. De
asemenea şi ortostatismul. Lordoza lombară sacrifică funcţional discurile respective ale
căror solicitări devin externe. Mecanica coloanei lombare se modifică datorită miopaţiilor,
membrului inferior amputat, anchilozei coxo-femurale, sechele de poliomielită, inegalitatea
membrelor inferioare, obezitate, etc.
Noxele distructive. Distrugerea discurilor intervertebrale are loc prin cointeresarea
acestora într-o infecţie specifică sau nespecificată pornită de la capul vertebral sau prin
invadarea lor tumorală. Indiferent de natura proceselor patologice progresive ale discului
intervertebral, acestea cauzează modificării macroscopice discale, deseori modificări vizibile
ale corpului vertebral. Traumatismul coloanei poate duce diverse schimbări anatomice la
nivelul discului fără a cauza simptome sau poate cauza suferinţe fără modificări discale
decelabile. Forma şi funcţia discului intervertebral reprezintă două entităţi inseparabile, atât
din punct de vedere descriptiv, cât şi terapeutic.
Pagina 5 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Nervul sciatic este cel mai mare nerv. El iese din bazin prin marea scobitură sciatică,
sub muşchiul piriform, trece între trohanterul mare şi tuberozitatea ischiatică şi coboară apoi
pe faţa posterioară a coapsei, până în spaţiul popliteu, unde se termină prin bifurcarea în
nervii sciatici popliteu extern şi sciatic popliteu intern. Încă de la origine, nervul sciatic este
format din aceşti doi nervi, strânşi într-o teacă conjunctivă comună. Uneori, diviziunea
sciaticului se face în partea superioară a coapsei.
În regiunea coapsei, trunchiul sciatic de ramuri musculare pentru:
semitendios, semimembranos, porţiunea lungă a bicepsului şi aductorul mare,
provenind din contigentul sciatic popliteu intern.
porţiunea scurtă a bicepsului provenind din contigentul sciatic popliteu extern.
Nervul sciatic popliteu extern (ramurile posterioare L4-L5). După ce se desface din
trunchiul sciatic în spaţiul popliteu, coboară în jurul părţii posterioare a bicepsului femural,
înconjoară gâtul peroneului, aflându-se în şanţul peroneal între os şi muşchiul lung peronier şi
apoi se împarte în ramuri terminale. În spaţiul popliteu, nervul dă ramuri senzitive,
importante fiind cele pentru articulaţia genunchiului şi nervul cutanat peronier, pentru faţa
laterală a gambei, maleola externă şi partea laterală a piciorului şi a degetului-V.
Ramurile terminale se distribuie astfel:
ramura recurentă articulară inervează articulaţia genunchiului şi tibioperoniera;
accesoriu, muşchiul tibial anterior.
ramura tibială anterioară (nervul peroneal profund) inervează muşchiul tibial anterior,
extensorul lung al degetelor, extensorul propriu al halucelui, pediosul: articulaţia gleznei şi
suprafaţa ei cutanată, precum şi articulaţiile primelor două degete.
ramura musculocutanată ( nervul peroneal artificial ) inervează muşchii poronieri,
suprafaţa cutanată a dosului piciorului, o parte a halucelui şi porţiunile din degetele II-V până
la a doua falangă.
Nervul sciatic popliteu intern ( ramuri anterioareL4-L5) coboară în spaţiul popliteu, în
continuarea trunchiului sciatic, trece apoi prin inelul solearului ( de unde este denumit nerv
tibial posterior) în loja posterioară a gambei, dând la nivelul gleznei cele două ramuri
terminale: nervii plantar medial, echivalentul medianului şi plantar lateral, echivalentul
cubitalului.
Ramurile motorii ale trunchiului sciatic popliteu intern inervează muşchii
gastrocnemian, popliteu, plantar subţire, solear, tibial posterior, flexorul lung al halucelui.
Din punct de vedere senzitiv, nervul sural, anastomazat cu ramura cutanată peronieră,
Pagina 6 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 7 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
popliteu extern. Este flexor dorsal al piciorului, contribuie la adducţia piciorului şi face
rotirea lui în afară (mişcarea de supinaţie).
Muşchiul extensor comun al degetelor- este un muşchi lung, aşezat în afara tibialului
anterior. Are originea pe condilul lateral al tibiei, pe partea superioară a feţei anterioare a
peroneului şi pe membrana interosoasă. Tendonul de inserţie, după ce trece pe sub dunga
flexorilor, se împarte în patru tendoane care se inseră pe falangele mijlocii şi distale ale
degetelor 2,3,4 şi 5. Este inervat de nervul tibial anterior şi de nervul sciatic popliteu intern.
Este extensor al degetelor 2,3,4 şi 5; are acţiune de flexie dorsală a piciorului şi supinaţie.
Muşchiul extensor propriu al haluceului este muşchi lung şi subţire, aşezat între
tibialul anterior şi extensorul comun al degetelor şi puţin mai profund decât aceştia. Are
originea pe faţa medială diafizei peroneului şi pe membrana interosoasă, iar inserţia se face
pe faţa dorsală a bazei falangei distale a haluceului. Este inervat de nervul tibial anterior. Este
extensor al halucelui; el face şi flexia dorsală a piciorului.
Regiunea posterioară a gambei are muşchii aşezaţi în două planuri: superficial şi
profund.
Planul superficial
Pagina 8 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
tricepsul sural, care are ca acţiune ridicarea călcâiului şi întinderea piciorului, adică ridică
corpul pe vârful picioarelor. Prin acţiunea solearului, tricepsului sural ia parte la menţinerea
corpului în poziţia verticală, alături de muşchii fesieri.
Muşchiul plantarul subţire este un muşchi fusiform, aşezat la partea superioară a
regiunii posterioare a gambei şi acoperit de gemeni. Are originea pe condilul lateral al
femurului, iar inserţia se face printr-un tendon lung care se fixează pe calcaneu, lângă
tendonul lui Achile. Este inervat de nervul tibial. Extinde piciorul sau face flexia gambei pe
coapsă.
Planul profund
În planul profund, deci sub muşchii gemeni şi solear, se află următorii muşchii:
popliteul, lungul flexor comun al degetelor 2,3,4 şi 5, tibialul posterior şi lungul flexor al
haucelui.
Muşchiul popliteu este un muşchi lat, scurt şi triunghiular, se află aşezat în partea
anterioară a feţei posterioare a tibiei. Are originea pe condilul lateral al femurului şi pe
capsula artificială a articulaţiei genunchiului, iar inserţia se face pe linia oblică a tibiei şi
deasupra ei. Este inervat de nervul tibial. Flectează gamba pe coapsa şi roteşte gamba
înăuntru.
Muşchiul lungul flexor comun al degetelor este in muşchi lung aşezat în partea medial
a regiunii posterioare a gambei, fiind acoperit de muşchiul popliteu şi muşchii gemeni. Are
originea pe faţa posterioară a diafizei tibiei, între linia oblică şi extremitatea inferioară.
Tendonul de inserţie trece prin chinga flexorilor şi ajunge în pantă, unde se împarte în patru
tendoane care se inseră pe faţa plantară a bazei falangelor distale ale degetelor 2,3,4 şi 5. Este
inervat de nervul tibial posterior. Flectează degetele 2,3,4 şi 5 şi face extensia piciorului faţă
de gambă.
Muşchiul lung flexor propriu al halucelui este un muşchi lung, situat în partea laterală
a regiunii posterioare, acoperit de muşchiul solear. Are originea de partea inferioară a feţei
posterioare a diafizei peroneului şi partea corespunzătoare din membrana interosoasă, iar
inserţia se face pe faţa plantară a bazei falangelului distale a halucelui. Este inervat de nervul
tibial posterior. Este flexorul al halucelui.
Muşchiul tibial posterior, numit şi muşchiul gambier posterior, este un muşchi lung,
aşezat profund pe linia mijlocie a regiunii posterioare şi acoperit de cei 2 flexori şi de solear.
Are originea pe faţa posterioară a tibiei, sub linia oblică, partea superioară a feţei posterioare
Pagina 9 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
a peroneului şi pe membrana interosoasă, iar inserţia se face pe osul scafoid. Este inervat de
nervul tibial posterior. Face extensia şi rotirea înăuntru a piciorului.
Pagina 10 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
face pe faţa medială a extremităţii proxinale a primei falange a halucelui. Este inervat de
nervul plantar medial. Face abducţia halucelui.
Muşchiul flexor scurt al halucelui este un muşchi fusiform, aşezat sub abductorul
halucelui. Are originea pe oasele cuboid şi cuneiformul lateral. La capătul inferior se împarte
în două în două fascicule, ale căror tendoane se inseră pe bază primei falange a halucelui.
Este inervat de nervul plantar medial. Face flexia halucelui pe primul metatarsian.
Muşchiul aductor al halucelui este un muşchi format dintr-un fascicul oblic şi altul
transvers.
Fascicolul oblic este un muşchi lat, aşezat lateral faţă de flexorul scurt al halucelui.
Are originea pe osul cuboid şi pe baza metatarsinelor al II-lea, al III-lea şi al IV-lea.
Fascicolul transvers este un muşchi lat, aşezat transversal, la baza degetelor 2,3,4 şi 5.
Are originea pe ligamentele articulaţiilor metatarsofalangiene ale degetelor 3,4 şi 5.
Tendoanele de inserţie ale celor două fascicole fuzionează şi se inseră pe faţa laterală a bazei
falangei proximale a halucelui. Este inervat de nervul plantar lateral. Face adducţia şi flexia
halucelui, iar prin fasciculul transvers contribuie la aproprierea degetelor între ele.
Pagina 11 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Muşchii lombricali ai piciorului sunt patru muşchi subţiri, aşezaţi sub scurtul flexor
plantar. Au originea pe tendoanele lungului flexor comun, iar inserţia se face pe baza falangei
(proximale) a degetelor 2,3,4 şi 5 şi pe tendoanele extensorului comun. Sunt inervaţi de nervii
plantarului medial şi plantarul lateral. Flectează falangele proximale (1) şi extinde falangele
mijlocii (2) şi distale (3).
Muşchii interosoşi sunt împărţiţi în două grupe:
Muşchii interosoşi plantari sunt trei muşchi subţiri, aşezaţi în cea mai mare parte pe
faţa plantară a metatarsienelor al III-lea, al IV-lea şi al V-lea. Au originea pe feţele plantare
ale bazelor falangelor proximale ale degetelor. Sunt inervaţi de nervul plantar lateral. Sunt
flexori ai falengelor proximale şi extensori ai ultimelor falange ale degetelor 2,3,4 şi 5; fac
abducţia degetelor.
Muşchii interosoşi dorsali care sunt patru muşchi subţiri aşezaţi între oasele
metatarsiene.
Pagina 12 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Poziţia F.G. decubit heterolateral, cu susţinerea gambei, care este flectată şi piciorul în
poziţie neutră.
f1: palparea tibialului anterior mediat lateral de creasta tibială şi a tendonului sau pe
faţa anterioară, medial de tendonul extensorului halucelui; tendonul extensorului degetelor
este spre marginea laterală a gleznei.
f2: de execută dorsiflexia piciorului. Poziţia A.G. şezând, cu gamba atârnând, piciorul
este în poziţie neutră.
f3: piciorul este dorsiflectat, fără să devieze în inversie eversie.
f4 şi f5: rezistenţă pe feţele anterioare şi distală ale piciorului.
Substituţie, nu există.
Flexia plantară(extensia)
Muşchii: tricepsul sural (gemenii şi sorealul).
De stabilizat: gamba
Poziţia F.G. : în decubit heterolateral, cu gamba şi piciorul de testat susţinute, glezna
în poziţie neutră.
f1: palparea solealului în porţiunea distală posterioară a gambei (genunchii flectaţi
pentru a scoate din acţiune gemenii). Gemenii se palpează la inseţia pe femur a celor 2
capete.
f2: flexie plantară.
Poziţia A.G.: decubit ventral, genunchi flectat la 90 de grade, talpa “priveşte” tavanul.
f3: flexie plantară, degetele ridicându-se spre zenit.
f4: rezistenţă plantară.
f5: în ortostatism, se ridică pe vârful piciorului. Substituie prin: flexări extrinseci ai
degetelor, gravitaţie (in decubit)
Inversia
Muşchiul: tibialul posterior
De stabilizat: gamba distală.
Poziţia F.G.: decubit dorsal, cu şoldul şi genunchiul flectat la 90 de grade şi piciorul
în poziţie neutră.
f1: palpare pe / şi deasupra maleolei interne
f2: se face inversia, planta ”privind” medial.
Poziţia A.G.: şezând, gamba “în atârnat”, picior în poziţie neutră.
Pagina 13 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2. HERNIA DE DISC
Pagina 14 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2.2. Clasificare
Clasificare anatomică:
Clasificare topografică
Pagina 15 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2.3. Etiopatogenie
Vârsta de predilecţie este între 30-40 ani. La copii se produc mai rar deoarece discul
nu este degenerat. Excepţional se observă hernii de disc la copii sub 10 ani şi la bătrâni.
Este mai frecventă la bărbaţi (raport 2:1). Aproximativ 70% din herniile de disc apar
la cei care depun eforturi fizice mari. Frecvent unică, hernia de disc este localizată mai ales
lombar, apoi cervical şi rareori dorsal. Se pot găsi la acelaşi bolnav hernii lombare şi
cervicale. Uneori pot exista hernii multiple în aceeaşi regiune sau în regiuni diferite ale
coloanei vertebrale (1%). Prezenţa mai multor hernii în aceeaşi regiune explică persistenţa
durerilor după operaţie.
Regiunea lombară şi mai ales ultimele 2 discuri lombare prezintă sediul de predilecţie
al herniei posterioare de disc din următoarele cauze: şocurile traumatice sunt transmise mai
ales în segmentul lombar; ligamentul vertebral dorsal, îngust în regiunea lombară şi redus la o
bandă subţire situată pe linia mediană, este mai slab dezvoltat la L4-L5 şi într-un contact slab
cu corpurile vertebrale; discurile lombare au aici înălţimea maximă şi un nucleu pulpos
voluminos iar fibrele inelului fibros sunt lungi şi subţiri; coloana vertebrală prezintă o lordoză
mare şi o mobilitate deosebită.
Poziţia laterală a herniei este frecventă (65%), (mai rar median-33% şi excepţional
bilateral-2%), astfel că se produce în regiunea de mai mică rezistenţă a ligamentului comun
posterior comprimând rădăcina subadiacentă, cu dureri vii prin dereglarea circulaţiei venoase.
Hernia de disc lombară e mai frecventă pe partea stângă pentru că în cursul mişcărilor
obişnuite , fac flexiunea coloanei spre dreapta şi tracţiunile cele mai mari le suportă muşchii
Pagina 16 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
vertebrali şi segmentul lombar în stânga. Din aceleaşi motive hernia de disc cervicală este
mai frecventă la dreapta.
Patogenic
Pagina 17 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 18 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
lombalgii), sau rădăcina (hernia posterolaterală, care dă dureri radiculare sciatice). Ultima
situaţie e cea mai frecventă. Hernia comprimă de obicei o singură rădăcină, rareori două
rădăcini în acelaşi timp (hernia discului L4-L5 comprimă rădăcina L5 şi mai puţin rădăcina
S1). Suferinţa rădăcinii sub compresiunea şi tracţiunea herniei trece prin trei stadii:
stadiul I (sindromul de iritaţie, parestezii şi dureri)
stadiul al II-lea (sindrom de compresiune, semne de excitare în interiorul rădăcinii
comprimate, anestezice etc. )
stadiul al III-lea (sindrom de întrerupere sau paralizie radiculară; ultima fază de
leziune radiculară; paralizia teritoriului muscular periferia al rădăcinii atinse).
Mecanismul compresiunii radiculare depinde de localizarea, volumului şi consistenţa
herniei, de unghiulaţia şi situaţia rădăcinii în foramen.
Factorul vascular joacă un rol eficient în mecanismul durerii. Hernia de disc produce
congestie radiculară duramater şi în formaţiunile anatomice peridurale, care dă staza în
venele mari epidurale şi perimedulare: comprimă artera radiculară şi astfel se produc tulburări
circulatorii pa rădăcini şi chiar în conul terminal. În consecinţă, durerile radiculare se
accentuează şi apar simptome neurologice date de suferinţa teritoriilor care prezintă tulburări
vasculare. Din cauza radiculitei de staza durerilor sciatice pot persista multă vreme după
operaţie.
Dacă hernia de disc evoluează de multă vreme, se produce arahnoidita traumatică
aseptică, care accentuează durerile şi uneori o face să devină chiar continuă şi să persiste
după operaţie. Procesul congestiv dural produce o îngroşare a ligamentului galben care
contribuie la accentuarea durerii, durere ce se datorează modificărilor locale (strâmtarea
găurii de conjugare) şi se tratează medical.
Intermitenţa durerilor este dată de tulburări vasculare, de poziţia discului şi de
integritatea rădăcinii senzitive. Există un plex venos intra şi extradural al rădăcinilor. O
hernie este tolerată atâta timp, cât circulaţia arterială şi venoasă a rădăcinii este normală.
Staţiunea bipedă prelungită, frigul, umezeala, pot determina o congestie în acele plexuri
venoase. Congestia produce un edem în disc, care brusc poate provoca o ştrangulare a
rădăcinii.
Modificările anatomopatologice ale discului se împart în patru stadii:
stadiul I - dezorganizarea structurii discului intervertebral;
stadiul al II-lea – migrarea posterioară a fragmentelor nucleului pulpos prin fisurile
inelului fibros;
Pagina 19 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2.4. Simptomatologie
Pagina 20 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Se vor face radiografii simple din faţă şi din profil, a întregii coloane vertebrale
lombare pentru a elimina unele afecţiuni ale coloanei vertebrale şi pentru a confirma
diagnosticul. Identificarea vertebrelor şi a discurilor se face luând în consideraţie eventualele
Pagina 21 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
anomalii vertebrale (sacralizarea vertebrei L5, lombalizarea primei vertebre sacrate, existenţa
coastei a XIII-a), care pot face să se considere, din greşeală prima vertebră lombară drept a
XII- toracală. Astfel făcându-se o localizare greşită, hernia aflându-se mai sus sau mai jos.
Examenul radiologic simplu arată modificările care indică o hernie de disc; astfel,
soclioza, dispariţia curburii lombare şi pensarea globală a discului intervertebral constituie
triada Barr care în forma în completă se întâlneşte mai rar (maxim 15%); în această
eventualitate, diagnosticul radiologic de hernie este aproape sigur. De obicei, semnele care
alcătuiesc triada se întâlnesc fie izolate, fie asociate câte două. La această triadă trebuie să se
adauge şi modificările reactive osoase vertebrale adiacente herniei. Demineralizarea
spongioasei şi atrofia unghiului posterior al vertebrelor adiacente discul herniat pot fi puse în
evidenţă radiografic.
Pensarea discului intervertebral este foarte frecventă; de cele mai multe ori e globală,
uneori este numai unilaterală (de partea herniei), din cauza scoliozei, alteori există pensări
multiple cu o herniere unică, iar rare ori se constată numai pensări multiple ale discurilor
vecine, spaţiul intervertebral de la nivelul herniei de disc fiind normal. Vertebrele adiacente
pot apărea normale sau modificate în ceea ce priveşte conturul. Pensarea discului poate fi
însoţită şi de: osteofite pe marginea dorsală a vertebrelor, margini neregulate ale iterliniei
articulare datorită unei rupturi provocate de hernie, fractura parţială a marginii dorsale a
vertebrei cu un fragment osos împins în canalul vertebral şi calcificări ale herniei. Pensarea
discului intervertebral poate fi asociată cu imaginile caracteristice ale nodulilor Schmorl.
Absenţa pensării discului nu exclude hernia de disc.
Adesea trebuie să se facă un diagnostic diferenţial radiologic între hernia de disc,
morbul Pott şi cancerul vertebral. În mordul Ptt, radiografia simplă (fată şi profil) a
rahismului arată dispariţia spaţiului intervertebral, cu modificarea imaginii corpului vertebral
(aspecte distructive, decalcificări), de cele mai multe ori fiind prinse două sau mai multe
vertebre, pensări multiple. În morbul Pott, discul intervertebral e precoce şi frecvent lezat,
pensarea este asimetrică, în timp ce în hernia de disc, pensarea e de cele mai multe ori globală
şi abia mai târziu apar modificările vertebrale.
Diagnosticul diferenţial cu tumorile vertebrale este uşor, deoarece în tumori â,
leziunea este întotdeauna vertebrală, vertebra este turtită, iar discul rămâne respectat chiar
într-o fază avansată.
Semne radiologice asociate. Examenul radiologic simplu poate arăta diverse
modificări vertebrale care din greşeală pot face să se excludă o hernie de disc.
Pagina 22 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Modificări ce apar:
sacralizarea uni / sau bilaterală (uneori cea unilateral este de partea opusă herniei);
osteofite ale feţei dorsale ale marginilor vertebrale;
modificări în cadrul reumatismului vertebral;
artrite şi artroze;
conuri neregulate ale marginilor vertebrale (prin ruptura provocată de hernie);
spina bifidă;
lombalizarea;
fracturi vertebrale (fractura parţială a marginii dorsale a vertebrei cu un fragment osos
împins în canalul vertebral, în herniile însoţite de fractura corpului vertebral);
hernii intraspongioase, hernii calcificate;
pseudopondilolistezis;
Aceste modificări asociate se întâlnesc în 80% din cazuri.
Pagina 23 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
herniile mediane mari se observă opriri totale, parţiale sau în ceas de nisip (lipidolul trace
median, deoarece la acest nivel diametrul anteroposterior este mai mare).
În herniile multiple, modificările se întâlnesc la mai multe niveluri; dacă sunt
localizate de aceeaşi parte a discului dau imagini lacunare multiple homolaterale, în herniile
multiple alterne, iar în herniile multiple mediane se observă imagini mătănii, substanţa opacă
prezentând ştangulare la nivelul mai multor discuri. Herniile multiple pot fi combinaţii cu o
hernie laterală sau între mai multe hernii laterale etc.,şi pot fi localizate în aceeaşi regiune a
coloanei vertebrale (mai frecvent lombar) sau în regiuni deosebite ale rahismului (cervical,
toracal, lombar).
Hernia de disc în regiunea lombară dau imagini caracteristice. Herniile lombare
laterale produc un defect de umplere a sacului dural. Defectul este cu atât mai mare, cu cât
hernia este mai voluminoasă. Intr-o hernie mare lipidolul migrează numai pe latura canalului
rahidian opusa heniei, luând un aspect filiform. Cu cât hernia este mai mică, cu atât defectul
este mai mic, iar banda de lipidol apare mai lată, apropiindu-se de dimensiunile normale.
Migrarea poate fi normală, când hernia este laterală şi canalul vertebral este larg.
În herniile de disc lombare mediane, aspectul lipidoului depinde de mărimea herniei;
stop total (hernie mare), în ceas de nisip sau butonieră (hernie mai mică).
În herniile lombare bilaterale se obţine o imagine în mătănii. Pe radiografiile din
profil, în herniile cu diferite sedii se poate observa oprirea completă a substanţei opace sau
deplasarea dorsală la nivelul discului herniat.
Amputaţia radiculară. Radiculografia poate evidenţia herniile foarte laterale care
scapă metodelor mielografice obişnuite. O hernie de disc, oricât de mică, comprimând
rădăcina, produce o amputaţie, pe radiografie sau o deplasare a rădăcinii. Dacă pe lângă
amputaţia rădăcinii există o imagine lacunară diagnosticul de hernie de disc e indiscutabil.
Când imaginea mielografică este neconcludentă pentru o hernie de disc se recomandă
executarea unui clişeu cu bolnavul decubit ventral cu şoldul pe partea sănătoasă ridicat cu
câţiva centimetri deasupra planului mesei, iar cu fascicolul de raze Rotgen orizontal şi centrul
pe discul afectat. Substanţa de contras se adună astfel în cantitate mai mare la nivelul
defectului.
Mielografia cu aer este mai avantajoasă şi se poate utiliza în orice localizare a herniei:
în hernia lombară, imaginile pozitive sunt in proporţie de 98%.
Pagina 24 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Metoda constă în introducerea în centrul unuia din discurile L3,L4,L5 a unei cantităţi
de substanţă de contras a cărei răspândire în interiorul şi în afara discului este vizibilă pe
radiografii. Discografic se pot întâlnii trei aspecte: disc normal, hernie discală sau disc
degenerat (protuzie discală).
Electromiografia prezintă câteva avantaje pentru precizarea diagnosticului de hernie
de disc: poate prezenţa modificări în absenţa oricăror semne neurologice, poate arăta
interesare radiculară la un nivel, în timp ce examenul clinicoeurologic sugerează leziuni la
două două niveluri; poate prezenta modificări în prezenţa unei mielografii normale, întărind,
în acest fel, concluzia neurologică şi contribuind la decizia operatorie; modificările
electromielografiei se resimt considerabil după intervenţia chirurgicală şi reparaţia constituie
un indiciu de valoare în depistarea recidivelor.
2.8. Clinic
I. Durerea lombară poate fi mediană sau laterală (în regiunea scro-lombară sau
lombo-sacro-iliacă). Intensitatea este variabila: de la simplă jenă până la dureri insuportabile.
Lombagia poate fi singura manifestare a unei hernii de disc (hernia se află la vertebre
lomabare superioare). Mai târziu, lombalgia se poate însoţi de dureri radiculare la L2-L3.
Alteori la o lombagie se adaugă şi sciatica, în caz de hernie la L4-L5. Trecerea de la
lombagie la lombosciatică se poate face în câteva zile până la câţiva ani. De obicei după un
efort apare o criză de lombagie, la intensitate variabilă, care ţine în câteva zile sau mai mult.
După mai multe crize separate prin intervale din ce în ce mai mici, în care durerile au o
durată şi o intensitate din ce în ce mai mare, apare după un mic efort o nouă criză de
lombagie, urmată imediat sau la câteva zile de o sciatică. Rareori, lombagia dispare, lăsând
locul sciaticii. Sciatalgia este durerea iradiată în membrul inferior (compresiunea unuia sau
mai multor rădăcini ale sciaticului). Durerea creşte de la o zi la alta, întindându-se în jos spre
regiunea fesieră, apoi pe toată faţa posterioară a membrului inferior până la extremitatea lui
distală. Predomină în regiunea fesieră şi la coapsă. După această fază extensivă urmează faza
regresivă, în care durerea se retrage, fixându-se în teritoriul superior sau inferior al
sciaticului.
Traiectul durerii este diferit, după sediul herniei dacă iradiază în partea anterioară a
coapsei, oprindu-se în fată internă deasupra genunchiului (mai rar trece puţin şi pe faţa
Pagina 25 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
internă şi superioară a gambei), iar uneori iradiază în plica inghinală şi scrot; aceasta pledează
pentru o hernie la L2-L4 mai ales dacă există şi diminuarea reflexului rotulian.
Durerea iradiată în regiunea sacro-iliacă, în fesa şi pe faţa posterioară a membrului
inferior este caracteristică pentru herniile ultimelor două discuri (L4-L5) mai ales dacă
reflexul ahilian este diminuat.
Modul cum durerea iradiază în plantă depinde de sediul herniei: hernia de la L4/L5,
durerea se localizează pe partea externă a gambei, pe regiune externă a piciorului şi pe faţa
dorsală a acestuia până în dreptul primului spaţiu interosos; în herniile de la L5-S1, durerea
este localizată pe faţa posterioară a gambei, în plantă şi în călcâi.
Durerile pot avea o intensitate variabilă, pot fi continui (hernie mare) sau intermitente
(hernie mică). Durerea intermitentă are caracter de fulger, iar cea continuă este lancinantă
constructivă. Alteori are caracterul unei senzaţii de amorţeală dureroasă proiectată mai ales în
plante şi în degete, în timpul crizei, bolnavul poate percepe durerea sudă continuă, peste care
uneori se suprapun dureri vii, în crize.
Factorii ce pot reactualiza sau accentua durerea sunt: eforturile, tusea, strănutul.
Durerea e rebelă la tratamentul conservator. Un caracter al herniei de disc lombare îl
constituie evoluţia în două etape a sindromului dureros: lombagie şi sciatică
(simptomatologie bipolară-de Seze).
Intermitenţa durerilor este un alt caracter al herniei de disc lombare. Când există
numai dureri lombare, fazele de acalmie sunt scurte, crizele dureroase se prelungesc şi apoi
devin continui. Declanşarea crizelor nu se poate atribui totdeauna unei singure cauze. Uneori
se găseşte cauza, dar alteori nu se poate pune în evidenţă.
Un alt caracter al durerii în hernia de disc lombară este modificarea ei în anumite
poziţii ale corpului, în faza incipientă. Mersul, staţiunea prelungită, poziţii şezând, decubit
dorsal sau ventral, schimbarea de poziţie accentuează durerile, pentru că se accentuează
protuzia discului. Decubitul lateral în cocos de puşcă şi poziţia de supra-repaos determină
coloana lombară să devină cifotică şi să amelioreze durerea. Staţiunea în picioare provoacă
dureri, deoarece în această poziţie greutatea corpului se transmite aproape integral ultimilor
discuri lombare, în hernia de disc lombară, această poziţie a corpului tinde să mărească hernia
discului, comprimând şi mai mult rădăcinile astfel încât durerea se accentuează. În poziţie
şezând prelungită greutatea corpului se transmite în special asupra ultimelor discuri lombare.
Când bolnavul încearcă să se ridice, el tinde să să pună coloana lombară în lordoză, cea ce
duce la accentuarea pensării posterioare a discului. Decubitul ventral poate da uneori dureri,
deoarece în această poziţie, lordoza lombară se exagerează la maximum, fapt ce accentuează
Pagina 26 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2.9. Obiectiv
Durea provocată. Durerea poate fi provocată sau accentuată prin presiunea şi percuţia
vertebrală şi paravertebrală, prin presiunea sau percuţia pe anumite puncte de pe traiectul
nervului, prin diverse manevre pentru alungirea nervului (hiperflexiunea coloanei vertebrale
sau a membrelor inferioare).
Limitarea dureroasă a mişcărilor rahismului. Mobilizarea coloanei lombosacrale
provoacă dureri. Mişcările de anteflexiune de hiperextensiune provoacă o durere vie lombară
sau lombosacrată. Aceste mişcări exagerează compresiunea pe care o exercită hernia asupra
rădăcinii în spaţiul interdiscoligamentar şi astfel accentuează durerile.
Contractura muşchilor paravertebrali asociată cu limitarea dureroasă a mişcărilor
rahisului poate fi uni/sau bilateral. Se evidenţiază cel mai bine atunci când bolnavul îşi
reflectează ventral coloana.
Durerea la apofiza spinoasă. Percuţia sau presiunea apofizelor spinoase ale vertebrelor
L4-L5 pot determina, când masele musculare lombare sunt necontractate, o durere locală sau
o durere iradiată în membrul inferior, iar heniile de disc intraspongioase apar, de asemenea,
dureri localizate în dreptul vertebrei respective. Uneori, punctele dureroase prin presiune sau
percuţie sunt localizate în regiunea laterovertebrală.
Zonele cel mai frecvent dureroase sunt punctele fesiere, punctele femurale, punctul
situat înapoia capului peronier, punctul ahilian, punctul medio-planetar.
Pagina 27 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 28 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Tulburări de reflexe. Reflexele ahilian şi rotulian sunt diminuate sau abolite în funcţie
de rădăcina comprimată. Reflexul medioplanetar poate fi uneori sciatică în diminuarea
reflexului cutanat planetar. Reflexul rotulian e modificat de herniile de disc L2-L3, iar
reflexul ahilian e modificat de hernia L5.
Tulburări sfincteriene, rare sub hernia de disc lombară sunt produse de herniile
mediane sau paramediane, care comprimă rădăcinile sacrate inferioare.
Tulburările potenţei sexuale sunt rare, întâlnindu-se mai ales la herniile de disc
lombare joase.
Pagina 29 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 30 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
degetelor ale peronierilor şi tibialul anterior sunt proeminente de partea sănătoasă şi de partea
paralizată (proba statului într-un picior -Fromment).
În paraliziile disociate ale sciaticului popliteu extern, leziunea exclusivă a tibialului
anterior permite abducţia piciorului, în leziunea izolată a musculocutamului se produce a
deviere a piciorului în varus cu prestarea mişcării de extensie a degetelor.
În caz de paralizie totală a sciaticului popliteu extern se mai pot observa unele mişcări
“suplimantare” în interiorul inervat de el (Chusid): flexia puternică a degetelor (efectuată de
sciaticul popliteu intern) se însoţeşte de o uşoară extensie a piciorului; reflexarea bruscă a
flectării degetelor, de o discretă extensie a lor.
Tulburările de sensibilitate ocupă partea laterală a gambei şi dosul piciorului.
Comprimarea trunchiului sciatic popliteu extern de gâtul peroneului nu provoacă parestezii şi
nu este dureroasă.
Paralizia sciaticului popliteu intern duce la imposibilitatea flexiei plantare a piciorului
cu pes calcaneus, imposibilitatea de a ridica şi a merge pe vârful picioarelor. În mers bolnavul
izbeşte solul cu călcâiul (mers talonat), vârful fiind ridicat şi prin acţiunea antagonistă a
tibialului anterior. În afară de pes calcaneus, se pot produce deformări prin anchiloza
tibiotarsiană, ştergerea jgeabului retromaleolar, turtirea bolţii plantare şi un picior în “gheata”
cu degetele în “ciocan”, prin acţiunea antagonistă a flexelor dorsali ai degetelor şi paralizia
interosoşilor. Bolnavul nu poate face flexia plantară, răsfirarea (evantaiul) sau abduţia
degetelor.
Testele cele mai des folosite pentru evidenţierea paraliziei sciaticului popliteu intern
sunt:
imposibilitatea de a ridica călcâiul dacă vârful piciorului rămâne fix pe sol (PITRES)
în staţiunea într-un picior, tendonul lui Ahile rămâne moale şi gemenii nu se contractă
(Fromment)
bolnavul în decubit ventral, dacă flectează cu putere gamba pe coapsă, are piciorul fix
de partea sănătoasă şi balans pe partea paralizată.
Reflexele ahilian şi medio-plantar sunt abolite, reflexul plantar extern poate fi inversat
sau indiferent.
Tulburările de sensibilitate obiectivă se asociază relativ frecvent cu fenomene
cauzalgice. Sindromul canalului tarsian Keck este provocat de compresiunea nervului tibial
posterior în canalul osteofibroligamentos tibioastragalocalcamean, de obicei consecutiv
traumatismelor locale inghinale; reflexul ahilian diminuat sau exagerat uni-sau bilateral în
herniile L5, etc.
Pagina 31 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 32 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Lichidul cefalorahidian obţinut prin puncţie lombară între L5-S1, este adesea normal,
rareori se constată hiperalbuminoza.
Examenul radiologic evidenţiază două categorii de modificări ce pot coexista cu
hernia (sacralizări spina bifidă, spondilolistezia) şi semne de prezumţie (scolioza dispariţia
curburii lombare, pensarea globală a discului paravertebral) care pledează pentru o hernie
intrarahidiană. Absenţa acestor modificări nu elimină însă posibilitatea unei hernii de disc. În
acelaşi timp, acest examen ajută să elimine morbul Pott sau cancerul vertebral, care adesea se
manifestă clinic printr-o sciatică sau o lombalgie, care pot fi confundate cu hernii de disc.
Examenul radiologic cu ajutorul substanţelor de contrast (mielografia şi
radiculografia) arată, în cazul herniilor de disc, semne de certitudine , care în acelaşi timp
permit şi localizarea leziunii.
2.12. Diagnostic
Diagnostic pozitiv. Acest diagnostic se pune pe baza datelor culese din anamneza
(eforturi fizice), evoluţia în două etape: (lumbago, apoi sciatică), apoi crize, modificarea
durerilor în raport cu poziţia corpului.
Diagnostic de localizare se face pe baza semnelor clinice obiective, la care se asociază
examenele complementare (radiografia, mielografia, examenul L.C.R), vor fi rezervate unor
cazuri care prezintă circumstanţă specială.
Diagnosticul diferenţial. Este bazat pe date clinice şi radiologice. Se vor elimina:
sindromul sciatic, dat de diverse alte afecţiuni (medulare, vertebrale, sciatice sau parasciatice)
şi durerile localizate în membrul inferior, date de o pseudosciatică şi de algii simulate.
Pagina 33 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Afecţiunile medulare dau dureri mai mari noaptea în decubit, din această cauză
bolnavul preferă să meargă sau să doarmă în fotoliu (durerile nocturne se întâlnesc doar
excepţional în herniile de disc). Evoluţia lentă şi progresivă a simptomelor, absenţa
modificărilor radiologice caracteristice pentru hernie, durerile în decubit, care se ameliorează
când bolnavul merge, disocierea albuminocitologică, oprirea lipiodulului la nivelul corpului
vertebral, sunt elemente pe care se poate pune diagnosticul de tumoare medulară.
Granuloamele spaţiului epidurar (tuberculoza, bruceloza, etc.) se deosebesc uşor de
herniile de disc prin evoluţia bolii alterarea stării generale; toate aceste afecţiuni având o
origine infecţioasă.
Arahnoiditele simple au evoluţia lentă, progresivă cu dureri radiculare sau cordonale,
manifestate printr-o sciatică continuă. Există în plus tulburări de sensibilitate, pareze,
tulburări sfincteriene, care dau un tablou clinic de compresiune. Lipseşte contractura
musculară, ca şi scolioza.
Hematomielita apare după un traumatism vertebral, o cădere sau un efort mare.
Semnele neurologice apar rapid (pareza, tulburări de sensibilitate disociate).
Screloza în plăci, în forma dureroasă, prezintă dureri radiculare în membrele
inferioare, asociate cu contractura musculaturii lombare şi limitarea mişcărilor. În evoluţia
bolii se pot întâlni perioade de resimţire. Absenţa traumatismului iniţial, prezenţa altor semne
discrete neurologice uşurează diagnosticul. Uneori datorită eforturilor, un bolnav de screloza
în plăci poate face şi o hernie de disc.
Tbesul dorsal dă dureri fulgerante în unul sau în ambele membre inferioare. Infecţia
specifică în antecedente, modificări neurologice, reflexele ahiliene abolite, absenţa
traumatismului şi contracturii muşchilor paravertebrali sunt elemente care arată originea
bolii.
Periradiculita cronică sau fibroza tecii radiculare, datorită unor procese inflamatoare,
degenerative sau vasculare, prezintă aceleaşi simptome ca şi în hernia de disc în puşeuri, dar
totdeauna dă numai simptome iritative şi niciodată de compresiune.
Cancerul vertebral lombar, primitiv dau secundar, apare după 40 de ani, evoluează
rapid şi progresiv, cu dureri lombare şi lombosciatice uni sau bilaterale, iar în final se
instalează un sindrom de coadă de cal. Evoluţia durează de la câteva săptămâni la maxim 6
Pagina 34 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
luni. Poate debuta după un traumatism cu durere intensă, continuă, progresivă, ce nu cedează
la repaus sau calmante. Se constată: anemie, slăbire generală ,VSH-ul, radiografia coloanei
vertebrale arată modificarea corpului vertebral, apoi turtirea vertebrei cu spaţiile
intervertebrale conservate. În antecedentele bolnavului se poate decela existenţa unor tumori,
care a fost sau nu operară.
Morbul Pott lombar, incipient sau oligisitomatic se poate manifesta cu dureri lombare
sau lombosciatică uni sau bilaterală. Se asociază cu contractura musculaturii lomabare şi
dispariţia lordozei. Pentru diagnostic se ţine cont de : antecedente ( infecţie tuberculoasă) ,
vârsta (tineri), VSH, calmarea durerii în repaus, radiografia coloanei vertebrale (pensarea
simplă, asimetrică a discului intervertebral şi mai târziu tasarea corpurilor vertabrale). Morbul
Pott, datorită deformării coloanei vertebrale, rareori se poate asocia cu o hernie de disc.
Tuberculoza ganglionară paravertebrală lombară se poate propaga la defileul
interdisco-ligamentar şi poate cuprinde rădăcina, dând o lobosciatică, la început fără semne
radiologice. Mai târziu apar modificări caracteristice morbului Pott.
Boala Kummel – Verneuil (spondiloza traumatică) apare la tineri după un traumatism
vertebral moderat cu discrete dureri locale, trecătoare (1-2 săptămâni) urmate de un interval
de 6-12 luni sau câţiva ani, după care apar dureri radiculare uni sau bilaterale şi cifoza, iar
ulterior chiar un sindrom e compresiune medulară. Debiul dureros poate persista şi se poate
confunda cu o lombosciatică prin hernia de disc. Radiografia arată o vertebră cuneiformă,
lăsată anterior, cu discurile conservate; uneori există şi osteofite însoţite chiar de pensarea sau
ştergerea discului.
Sacralizarea vertebrei L5. Există o sacralizare (boală) cu simptome clinice: dureri uni
sau bilaterale surde, continue, uneori exacerbate, localizate paravertebral, iradiate în fesă,
rareori de-a lungul sciaticului. Sacralizarea este un factor predispozant important în formarea
unei hernii de disc astfel încât ori de câte ori o sciatică cronică, intermitentă este rebelă la
tratament şi este asociată cu o sacralizare, trebuie să se suspecteze o hernie de disc.
Spondilolistezia. Se manifestă prin dureri lombare sau lombosciatică uni sau
bilaterale, fără teritoriu precis, localizate mai ales în fesă şi pe faţa posterioară a coapsei.
Muşchii paravertebrali sunt contractaţi şi există hiperlordoza lombară, însoţită de antepulsia
toracelului şi de depresiunea mediană lombară deasupra vertebrei L5. Pe linia mediană există
un şanţ în locul crestelor apofizelor spinoase ale vertebrelor L4 şi L5; există dureri la
presiunea apofizelor spinoase de la nivelul alunecării. Mişcările rahisului, în special de
anteflexiune, sunt limitate şi provoacă dureri. Radiografia arată alunecare vertebrelor,
Pagina 35 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
pensarea discului subiacent; se poate vedea leziunea articulară, care a produs alunecarea.
Diagnosticul este mai dificil când se asociază cu o hernie de disc.
Hernia nucleară intraspongioasă. Radiografic, la început procesul nu poate fi pus în
evidenţă. Nodulii se pot întâlni în mai multe vertebre, fapt cere pledează pentru o boală
generală a discurilor intervertebrale. Se presupune că cicatricele vasculare pot alcătui locuri
de minimă rezistenţă, pe unde herniază ţesutul discal.
În osteoporozele accentuate şi în mieloame se pot produce rupturi în lamele
cartilaginoase iar discul se poată astfel pătrunde în corpul vertebral. Astfel de modificări se
datorează eforturilor fizice sau traumatismelor minime (care pot determina rupturi în lamele
cartilaginoase şi secundar prolabarea discului în corpul vertebral). În traumatisme grave,
astfel de prolabări se pot produce chiar dacă lamele cartilaginoase nu au mai fost deloc lezate
până la traumatisme.
Formarea nodulilor Schmorl în urma traumatismelor devin vizibili radiologic după
mai multe săptămâni de la traumatism. Aceştia pot exista şi în afara unui traumatism evident.
Clinic s-a remarcat adesea ca indivizii la care apar pe radiografii, nodulii cartilaginoşi la
nivelul vertebrelor lombare, se plâng de lombalgii.
Algiile membrului inferior. Sciatica prin leziune primară în nerv (sciatica intrisecă)
poate avea următoarele cauze: infecţii (sifilis, tuberculoză, paludism, gripă, etc.), intoxicaţii
exogene (guta şi diabet), tulburări circulatorii (sciatica varicoasă), leziuni directe ale nervului
(glonte, schije, secţiuni, injecţii cu soluţii medicamentoase caustice sau necrozante), tumori
ale nervului, etc. Sciatica nevritică, entitate clinică mai puţin frecventă decât cea prin hernia
de disc are evoluţie acută şi se vindecă medical. Antecedentele, examenului neurologic şi cel
radiologic arată natura leziunii. O sciatică cronică, gravă, recidivantă, rebelă la tratamentul
medical şi balnear nu este o sciatică nevrotică, ci este provocată de cauze neurovertebrale şi
în special de o hernie de disc.
Sciatica prin infecţie de focar. Concepţia că ar provoca leziuni ale nervului sciatic a
fost mult exagerat. Vindecarea este produsă de repausul impus de covaleşcenţă.
Sciatică reumatismală. Înlocuieşte veche nomenclatură de sciatică esenţială, idiopatică
sau criptogenetică, pe baza faptului că sindromul dureros apare sau se accentuează ca şi
durerile reumatismale, odată cu schimbările timpului (frig, umiditate). Datorită variaţiilor
climatice apar si algiile de natura foarte deosebită. Sciatica reumatismală pură este
excepţional de rară.
Pagina 36 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 37 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Sciatica este uşor de recunoscut după traiectul dureri spontane, prin caracterul
durerilor obiective puse în evidenţă prin semnul Neri, Laseque sau Bonnet, prin semnul
Charnley, prin prezenţa punctelor dureroase Valleix, prin semnul lui Roger, etc.
Sciatica de origine radiculară se recunoaşte prin prezenţa semnului Naffziger,
topografia tulburărilor de sensibilitate motorii şi are flexelor, etc.
Sciatica prin hernia de disc se recunoaşte prin: evoluţia in doi timpi (lumbago-
sciatică), cu caracter cronic; radiculargie rebelă şi recidivant; variaţi în intensitatea durerilor,
în funcţie de diferire atitudini; declanşarea durerilor prin percuţia apofizelor spinoase sau prin
percuţia paravertebrală; tulburări de sensibilitate de tip radicular; pareze monoradiculare;
atitudini antalgice (scolioza, contractura musculară ). Examenul radiologic simplu şi cu
substanţe de contrast arată sediul şi natura leziuni.
II. TRATAMENT
Tabloul clinic de hernie de disc trebuie încadrat în una din cele două grupe
nosografice: hernis de disc simptopatica şi hernie de disc boala. Această încadrare este foarte
importantă în cea ce priveşte tratamentul şi pronognosticul.
Hernia de disc boala, reprezintă forma clasică, în care traumatismul are rolul
declanşator predominant, iar hernia la rândul ei are rolul determinant în manifestarea clinică.
Leziunile de nivelul regiunii interdisco-ligamento-apofizare sunt secundare şi minore. La
radiografia coloanei vertebrale se constată de cele mai multe ori o coloană normală. Se poate
vedea o pensare cu o discartroză secundară, ciocuri osteofitice uni / sau bilaterale la nivelul
herniei. Toate aceste hernii de disc trebuie operate, iar rezultatele sunt bune în 95% din
cazuri.
Hernia de disc simptomatică sau atrodiscopatia vertebrală este o manifestare
secundară, în cazul unor leziuni situate în defileul interdisco-ligamento-apofizar sau care pot
cuprinde întreaga coloană vertebrală. Leziunile pot fi de natură inflamatoare, degenerativă
sau circulatorii. La începutul bolii, simptomele de lobosciatică sunt iritative fiind o consecinţă
a procesului anatomopatologic situat în regiunea interdisco-ligamento-apofizare. Discul
intervertebral, deşi suferă un proces de involuţie poate face faţă funcţiei sale, dar apariţia
leziunilor la nivelul regiuni interdisco-ligamento-apofizare duce la o deteriorare accentuată a
discului şi la orice mic efort fizic se produce o hernie de disc care dă simptome de
compresiune. Prin urmare simptomele de compresiune sau deficit radicular sunt un efect
Pagina 38 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
1. Tratamentul conservator
Indicaţiile acestui tratament sunt: hernia de disc în faza lombagie, hernia de disc în
faza de lombosciatică in primele trei sau patru puseuri nu sunt tulburări de sensibilitate sau de
motilitate iar puseul este (sub două luni) in timp ce puseul anterior a fost de scurtă şi
intervalul dintre acestea a fost mare (luni sau ani).
2. Tratamentul medicamentos
Pagina 39 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
3. Tratamentul fizioterapeutic
În cazurile în care căldura aplicată diminuează durerile, se pot face 12 şedinţe de raze
ultra-violete sau 6 şedinţe de radio-terapie în doză antiinflamatoare (o şedinţă la 2 zile); la
femeile sub 45 de ani nu se face radio-terapie, disternie, ionizări cu Histamină, ultra-sone-
terapie radiculară. Cel mai utilizat este curentul galvanic având efecte analgetice, sedative,
vasomotorii, trofice şi de stimulare a excitabilităţi musculare. Are avantajul că se poate aplica
Pagina 40 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
în orice stadiu de evoluţie a bolii. La aplicarea electrozilor se va folosi un strat hidrofil umezit
în apa călduţă.
Curentul diadinamic are efecte analgetice, hiperemiate şi dinamogene.
Dintre formele de curenţi diadinamici sunt utilizaţi:
difazatul fix (DF) care este cel mai analgetic, ridicând pragul sensibilităţii la durere.
Are efect de îmbunătăţire a circulaţiei arteriale prin inhibarea simpaticului. Din aceste motive
este utilizat ca formă de introducere în aplicaţiile cu scop primordial analgetic.
perioada scurtă (PS) are efecte excitator, tonicizant, acţionând ca un masaj profund
mai intens, are efect resorbutil iar după mai multe minute, produce o analgezie secundară cu
o durată destul de lungă.
perioada lungă (PL) prezintă un efect analgetic şi miorelaxant evident şi persistent, de
asemenea anticongestiv. Este preferat în stările dureroase pronunţate şi persistente.
ritm sincopat (RS) are cel mai pronunţat efect excito-motor, realizând o adevărată
gimnastică musculară şi fiind astfel cel mai indicat în atoniile musculare (normoinervate)
post-operatorii.
Se va folosi strat hidrofil iar la sfârşitul aplicaţiei se va urmări reacţia cutată.
Curenţii de medie frecventă au acţiune analgetică, vasomotorie cu efect hiperemizat şi
acţiune resortivă; cu efecte decomtracturante, vasomotori-vasculotrofice, miorelaxante (prin
vasodilataţiile produse). Frecvenţele “mijlocii” (12 Hz) activează funcţiile celulare, reglează
tonusul modificat patologic, hiperemie activă a vaselor profunde, hiperlimfemie, resorbţie
rapidă şi evidentă a edemelor şi excudatelor perineurale, mai ales post-traumatice, realizând
un micromasaj activ de profunzime al musculaturii striate, cu efecte benefice în contracturi şi
retracturi musculare.
4. Masaj
Pagina 41 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 42 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
În formele acute este indicată crioterapia, iar cura balneară este contraindicată.
Riscurile balneoterapiei se datoresc presiunii hidrastatice care deplasează masa sanguină a
membrelor inferioare şi din abdomen spre torace şi concomitent presiunea venoasă centrală
creşte până la dublu faţă normal. În aceste condiţii există risc de edem pulmonar.
Temperatura ridicată a băii mai ales când bolnavul face mişcări în apă, poate determina
creşterea temperaturii centrale şi să accentueze mai mult solicitarea circulatori. Căldura la
rândul ei este susceptibilă de a reactiva fenomene inflamatori articulare latente şi de a stimula
infecţii discerale sau procese neoplazice.
5. Tratament ortopedic
În hernia de disc fără semne neurologice, in primele trei puseuri cu durată scurtă, se
poate face vertebroterapie. Vertebroterapia precoce se face prin tracţiuni lente intermitente (în
axul corpului), pe o masă specială pentru a extinde un segment vertebral, reglementând forţa
şi viteza de tracţiune. Tracţiunea este progresivă pentru ca în 10 min. să se ajungă al 250 kg.
Se va menţine această greutate 10 min. şi apoi se va relaxa lent în decurs de alte 10 min. Se
renunţă la vertebroterapie dacă bolnavul prezintă dureri în timpul acesteia sau dacă după
prima şedinţă nu s-a obţinut nici o ameliorare. Vertebroterapia se mai poate face continuu,
Pagina 43 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
progresiv pe pat înclinat. După extensiune se pune un corset gipsat sau lombostat, care va fi
purtat trei luni, dacă bolnavul nu mai are dureri. Centura ortopedică are ca scop limitarea
mişcărilor segmentului lombosacrat şi corectarea hiperlordozei lombare. Nu se face
extensiune în cazurile vechi deoarece nu dau rezultate bune; aceste manopere sunt
contraindicate în hernia de disc cu semne neurologice.
După cedarea durerilor, bolnavului I se va permite să meargă dar va sta în repaus 4-6
săptămâni după profesie timp în care va evita mişcările bruşte ale coloanei vertebrale, frigul,
umezeala, trepidaţiile. Timp de 6 luni va evita efortul fizic în activitatea profesională, va fi
reluată lent şi progresiv. În cazul de dureri suportabile fără a se ivi complicaţi neurologice
tratamentul medical se poate prelungii 3 luni.
6. Tratamentul chirurgical
Indicaţia intervenţiei chirurgicale se pune atunci când bolnavul este invalid prin
suferinţa sa. Indicaţiile operatorii absolute sunt: hernii de disc acute sau cronice cu semne de
compresiune sau de întrerupere uni/sau pluriradiculare (deci cu semne neurologice mari:
sindrom de coadă de cal, sindrom motor senzitiv, mixt); hernie de disc cu tulburări
sfincteriene; hernii de disc cu parestezi în plante; hernie de disc cu semnul Laseque
controlateral; hernie de disc cu sindrom de iritaţie radiculară, cu dureri mari, contracturi şi cu
imobilizarea coloanei, scolioză dar fară semne neurologice.
Indicaţiile operatorii relative sunt: hernii de disc după 3-4 puseuri dureroase; hernii de
disc în faza de lombalgie cu contractură, fără alte semne neurologice, care rezistă la tratament
şi redoare care a persistat după un puseu accentuat de lombosciatică.
Contraindicaţii: nu se operează herniile de disc cu leziuni anatomice vechi,
ireversibile, deficit motor, atrofie musculară, tulburări sfincteriene.
După 3 săptămâni de la operaţie bolnavul începe să facă mişcări dese coloana
vertebrală timp de o lună, pentru a evita redoarea coloanei. După 3 luni poate relua munca de
birou şi nu ridica greutăţi timp de un an.
Complicaţiile postoperatorii sunt minime. Mortalitatea operatorie este nulă.
Recidivele apar în 5-10% di cazuri.
Rezultatele operatorii depind de:
vârsta bolnavului (rezultate în 60% din cazuri sub 40 de ani şi în 30% din cazuri peste
50 de ani) ;
sexul (la femei în climacterium se obţin rezultate slabe);
Pagina 44 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
durata bolii (rezultate slabe dacă debutul e rede sub un an, sau peste 10 ani în forme
cronice când leziunile de vecinătate persistă şi după extirparea hernie);
forma clinică (rezultate foarte slabe în forma de lombalgie, iar în forma de sciatică
rezultatele sunt bune);
leziunile anatomopatologice (herniile mari sau sub rădăcini libere sau nu, dau
rezultate bune; herniile multiple, calcificate, cu arahnoidita secundară dau rezultate slabe);
sediul herniei (rezultatele operatorii la L4 sunt mai slabe faţă de L5).
Postoperator, pacientul este adus de la sala în decubit lateral; din două în două ore se
schimbă în lateralitate dreaptă şi stângă; I se aplică o pernuţă dură între genunchi; începând
din a II-a zi va putea sta şi în decubitul dorsal.
Pagina 45 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Programul III (după 10-12 zile urmat timp de două săptîămâni) se aplică după ce se
scot firele şi pacientul pleacă acasă sau intr-un serviciu de recuperare şi are în vedere
următoarele obiective:
tonificarea musculaturii toracolombare, a extensorilor şi a abdominalilor;
exerciţii de decubit ventral;
din decubit dorsal se va executa “podul”, cu ridicarea bazinului;
exerciţii de tonifiere a musculaturii abdominale şi cele de contracţie abdomono-
lombare;
creşterea mobilităţii coloanei:
decubit lateral, poziţia “cocoş de puşcă”, apoi extensia trunchiului şi membrelor
inferioare;
din “patrupedie”, lordozarea – cifozurea spatelui;
din decubit dorsal, se roteşte trunchiul ducând membrele superioare peste piept în
partea opusă;
din decubit dorsal, cu braţele “în cruce” şi palmele pe sol, genunchi la 90 de grade, se
roteşte trunchiului inferior, astfel încât genunchii să atingă solul într-o parte apoi în cealaltă;
învăţarea unei posturi corecte intermediare (conştientizarea porţiunii lomabare)
exerciţiile durează 30 min. şi se execută o dată pe zi.
Dacă sunt posibilităţi se execută şi hidrokineoterapeutică în bazine, repetând din
ortostatism sau atârnat aceleaşi mişcări pentru asuplizare.
Pagina 46 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 47 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
mers). Pentru pareze este suficientă aplicarea unui pantof sau ghete cu carâmb dur. Paralizia
de SPI nu pune probleme de ortezare, fiind în general bine suportată.
9. Tratamentul recidivelor
Este acelaşi ca în hernia primară. Există bolnavi (10-15%) în special femei, care după
operaţie, timp de 6-12 luni, au dureri medio-dorsale sau cervico-dorsale, care iradiază într-un
membru superior, din cauza unei discopatii dorsale sau cervicale, produsă de schimbarea
potoperatorie a staticii vertebrale. În aceste cazuri se aplică un tratament conservator, repaus,
radioterapie, injecţii locale şi tratament etiologic. După operaţie bolnavii pot avea crampe
musculare diurne sau nocturne, localizate în special în gambe. Acestea se tratează cu chinina
0.25 g după amiază (dacă are crampe noaptea) timp de 3-5 zile consecutiv, apoi timp de la o
săptămână la 3 zile. Dacă durerile apar şi ziua se va administra la început aceeaşi cantitate şi
dimineaţa.
Sarcina şi hernia de disc. Se poate opera de hernie de disc gravida pană la luna a
cincea. Când fenomenul herniei de disc apare spre sfârşitul sarcinii se recurge la operaţie
cezariană.
Tema lucrării prezentate se referă la hernia de disc faza III, stadiul 3. Am avut în
stadiul trei bolnavi, cu diagnosticul de hernie de disc faza III, stadiul 3. Bolnavii au fost
internaţi în Spitalul Universitar Bucureşti în perioada 9.12.99 – 3.02.2000. Vârsta bolnavilor
a fost cuprinsă 27-38 de ani, lotul fiind format din 2 bărbaţi şi o femeie. Diagnosticul a fost
unitar, evaluarea fiind făcută de aceeaşi persoană, în raport cu criteriile clasice de evaluarea.
Metoda de lucru folosită a fost unitară, adaptată particularităţilor individuale ale fiecărui caz.
Procedurile au fost efectuate zilnic (5 zile săptămânal) căutându-se să se respecte ora de
aplicaţie. Procedurile au constat în: electroterapie, masaj, kinoterapie. Evaluarea bolnavilor a
fost efectuată la începutul programului de recuperare şi la sfârşitul acestuia.
Pagina 48 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Cazul I.
Pagina 49 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2 ore=20 mm
Urina -
- PH-acida
albumina absentă
sediment urinar – leucocite foarte rare
Fibriogen – 255 mg %
Colesterol – 197 mg %
Glicemie – 79 mg %
Acid uric –3,01 mg %
Creatinină – 0,81 mg %
Tratamentul urmărește:
Tratament:
medicamentos:
Dicarbocalm 3 comprimate pe zi
Indomatacin 3 comprimate pe zi
Clorzoxazon 3 comprimate pe zi
fizioterapeutic
curent galvanic: polul pozitiv lobosacrat paravertebral, polul negativ fata dorsală a
piciorului stâng, intensitate prag – 30 grade
curent dinamic: pol pozitiv faţa externă a şoldului stâng, pol lombosacrat
DF=4’;RS=4’
Pagina 50 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 51 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 52 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 53 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
- generator;
- cablu de racord;
- butoane de reglare a intensității;
- ceas semnalizator pentru timp;
- electrozi egali 5-10 cm2;
Descrierea condițiilor de aplicare a procedurii
- temperatura de confort termic, in camera aerisita;
- patul trebuie sa fie din lemn;
- pacientul trebuie sa fie relaxat;
Descrierea practica a aplicarii procedurii
Am preluat fisa de la pacient; am poftit pacientul în cabinet la temperatură de
confort termic și l-am rugat să se așeze pe pat.
Înainte de a începe:
- m-am spălat pe mâini;
- am pregatit materialele necesare; electrozii și învelișul lor hidrofil, comprese
curate, benzile elastice și săculeții cu nisip, soluțiile medicamentoase;
- am verificat aparatul – împământarea, cablurile și butoanele la 0;
- l-am întrebat dacă are proteze sau alte implanturi metalice in zona de tratat și
i-am solicitat sa le indeparteze pe cele mobile;
- i-am explicat in ce consta procedura, unde se face și câte minute durează;
- am așezat pacientul în decubit ventral;
- am descoperit regiunea care urma sa fie tratată;
- i-am verificat tegumentele;
- am pus 10 ml din clorură de calciu pe stratul hidrofil de sub electrodul +;
- am aplicat electrozii prin intermediul unor protecții hidrofile bine umezite pe
zona lombară;
- i-am fixat cu ajutorul benzilor elastice și a săculețiilor cu nisip;
- am pornit aparatul și am început creșterea intensitatii de la 0
- am fixat intensitatea la valoarea maximă pentru care care pacientul nu percepe
senzatia de arsura sau durere;
- în timpul procedurii am supravegheat reacția cutanată și sensibilitatea
pacientului pentru a ști daca îi modific intensitatea sau nu; în general după 3-5
min intensitatea trebuie crescuta datorită fenomenului de acomodare (pacientul
nu mai percepe aceeasi senzatie ca la început) – se creste intensitatea până la
reapariția senzatiei inițiale.
- procedura a durat 25 de minute;
- dupa ce am efectuat procedura aparatul s-a oprit automat;
- am scos pacientul de la aparat și i-am verificat încă o data tegumentele;
- procedura s-a aplicat zilnic, timp de zece zile.
Pagina 54 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Recomandări:
- evitarea mersului și a ortostatismului prelungit;
- evitarea mersului pe teren accidentat;
- mers cu sprijin pe baston;
- igiena șoldului și a genunchiului;
- gimnastică cel de 2 ori pe zi;
- evitarea pozițiilor monotone, fixe, flexie a șoldului și a genunchiului;
- odihnă în cursul zilei;
- evitarea tocurilor înalte.
Cazul II.
Istoric: Pacienta I.M. în vârstă de 38 de ani se internează în urma unui efort fizic cu flexia şi
rotaţia coloanei vertebrale pentru acuze algice, cu durere localizată pe faţa posterioară a
gambei drepte, în plantă şi în călcâi însoţită de parestezii. Factorii ce pot reactualiza sau
accentua durerea sunt: mobilizarea coloanei vertebrale, ortostatismul, tusea, strănutul şi
ameliorarea parţială de repaus.
Pagina 55 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Concluzii
Pagina 56 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Tratament:
medicamentos:
Dicarbocalm 3 comprimate pe zi
Mydocalm 3 comprimate pe zi
Diclofenac 2 comprimate pe zi
fizioterapeutic
curent galvanic: polul pozitiv lobosacrat paravertebral, polul negativ fata dorsală a
piciorului stâng, intensitate prag – 35 grade
curent dinamic: pol pozitiv faţa externă a şoldului stâng, pol lombosacrat
DF=4’;PL=4’
masaj – decontracturant paravertebral şi membrul inferior drept
kinetoterapie – exerciţii de tonifiere a extensorilor dorsali ai piciorului drept.
Cazul III.
Pagina 57 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Tratament:
medicamentos:
Diclofenac 2 comprimate pe zi
Dicarbocalm 3 comprimate pe zi
Clorzoxazon 3 comprimate pe zi
fizioterapeutic
Pagina 58 din 59
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
curent dinamic: pol pozitiv faţa externă a şoldului drept, pol lombosacrat
DF=4’;RS=4’
masaj – decontracturant paravertebral şi membrul inferior drept
kinetoterapie – exerciţii de tonifiere a extensorilor degetelor
V. CONCLUZII
După primele şedinţe asistentul va anunţa medicul asupra stării pacienţilor tocmai
pentru a asigura un tratament cât mai sigur şi eficient.
Datoria asistentului de fizioterapie este de a insufla încredere bolnavului pe durata
tratamentului.
La externare pacienţii vor fi sfătuiţi să evite eforturile pentru a prevenii recidiva. Li se
vor explica reguli de igienă a coloanei vertebrale.
Pagina 59 din 59