PRINCIPII ȘI LEGITĂȚI

ALE ÎNVĂȚĂRII
Principiile învățării umane se focalizează pe acțiunea următoarelor legități:
1. Legea conștienței
 fenomenul conștiință de sine – sentimentul identității personale care reunește
elemente despre sine precum și percepția propriului corp, a poziției sociale sau
amintirilor proprii;
 coeficientul de conștientizare – experiența de a fi conștient, lucid.
2. Legea motivației
 învățarea este o activitate motivată orientată spre cunoaștere;
motivația face ca învățarea să se producă și să se autosusțină;
 motivația este factor stimulator în reușita/performanța celui care învață.
3. Legea conexiunii inverse
 Învățarea umană este o activitate bazată pe feedback;
 Învățarea se produce dacă cel care învață are o reprezentare corectă privind modul
de realizare al obiectivului propus;
 Feeedbackul influențează astfel schimbări în comportamentul uman : fedback
pozitiv - crește încrederea în forțele proprii, feedback negativ –nevoia de
perfecționare.
 PRINCIPII ȘI LEGITĂȚI
ALE ÎNVĂȚĂRII
4. Legea repetiției inteligente
 Învățarea umană este o activitate bazată pe repetiție
 Modelul interactiv repetitiv are efecte asupra. memoriei, mecanismelor și
stilurilor gândirii logice
5. Legea transferului
 Aplicarea cunoștințelor învățate într-o situație
 Transferul principiilor accelerează înțelegerea și viteza noii învățări
 Două categorii de transferuri:
- apropiat – cunoștințele sunt aplicate relativ în același mod
- cel care învață nu este obligat să schimbe cunoștințele
odată formate;
- depărtat- aplicarea cunoștințelor deja învățate la situații care cer
anumite schimbări; este nevoie de insruire specifică privind
adaptarea la situații noi sau un mediu nou.
 Mecanisme neurodinamice
Învățarea indiferent de formele ei, antrenează simultan întregul sistem nervos central al celui care
învață, dar mai ales sructurile și mecanismele cortico-subcorticale.
Din suita mecanismelor neurofiziologice, un rol important în învățare îl au:
•Functionalitatea substratului morfofuncțional – capacitatea de engramare a neuronului;
•Funcționalitatea blocurilor integrative ale creierului, cu funcții în:
modularea tonusului scoarței cerebrale
reflexele de orientare
manifestărie emoționale
elaborarea/manifestarea conduitelor/comportamentelor învățate.
•Cortexul implicat în programarea activităților, în reglarea, selectarea, controlul și optimizarea
proceselor psihologice
•Calitatea și dimensiunile potențialului relativ asimetric al celor două emisfere cerebrale,cu rol important
în: primirea,receptarea,procesarea și elaborarea informațiilor.
•Calitatea modificărilor electrofiziologice, diferențele de biochimism – rolul neurotransmițătorilor
•Calitatea, rapiditatea, flexibilitatea și extensia modificărilor la nivelul rețelelor sinaptice în special a
celor moleculare în neuronii model su de tip oglindă implicați în activitatea reverberatorie.
 Mecanisme neurodinamice
Învățarea presupune deci, existența unor structuri neurofiziologice a căror capacitate
este de a dezvolta configurații noi ale potențialelor nervoase în structuri superioare de tip
specific.
În funcționaliatea procesul învățării intervin:
 starea de veghe cu rol important în : - stabilirea obiectivelor
- recepția fluxurilor informaționale
- integrarea mesajelor provenite din interior
- preconștientul și inconștientul sunt implicate în
învățare.
 reactia de orientare – investigare, cu rol important în:
- alertarea sistemelor de recepție
- stabilirea de contacte selective
- adaptarea diferențiată la natura obiectului învățării.
 starea afectogenă/emoțională, pozitivă/negativă cu rol important în relațiile dintre
biografia celui care învață si obiectul învățării.
 starea motivațională cu rol important în echilibrulcognitiv-decizional șiacțional al elevului.
 calitatea manifestărilor de voință cu rol important în libertatea de acțiune,
autodisciplinarea și autocontrolul manifstărilor Eu-lui.
 Mecanisme neurodinamice
Astfel este acceptată ideea că în procesul învățării intervin formațiuni complexe, cum sunt:
sistemul limbic, formația reticulată și structurile corticale superioare.
dar.........
Fundamentul neurodinamic al învățării îl constituie blocurile operaționale ale creierului, care se
structurează în jurul a trei grupări principale:

1. Blocul A, cuprinde: - talamusul modularea tonusului scoarței cerebrale

- hipotalamusul stare optimă de vigilență
- sistemul limbic procese metabolice- reflexe de orientare
- formațiunea reticulată activitatea verbală externă/internă-mediază
ascendentă activatoare formularea scopurilorde activitate.
2. Blocul B, cuprinde capetele corticale ale analizatorilor situate în zonele gnostice(neocortex) și de
proiecție, cu funcții în: - prelucrarea și stocarea informațiilor referitoare la mediul extern
- sinteză complexă integratoare.
3. Blocul C, cuprinde lobul frontal, care : asigură programarea activității
reglarea și controlul proceselor psihice
specializări funcționale cu efect în sfera motorie, mnezică a
gândirii, atenției și a funcțiilor constructive.
 Mecanisme neurodinamice
Creierul este format din două tipuri de celule:
• Neuronii – comunică între ei precum și cu • Celulele gliale – au structuri
întregul organism ramificate numite dendrite – ele sunt
- numărul lor cca 100 miliarde cele care asigură desfășurarea
- semnalele dintre ei sunt trans- normală a operațiunilor creierului.
portate cu ajutorul fluxurilor
electrice – ioni pozitivi
- ioni negativi
 Mecanisme neurodinamice
Arhitectonica structurală de bază a
creierului:
 Trunchiul cerebral – controlează
funcțiile esențiale în viață: mișcările
capului și ale ochilor, respirația,
bătăile inimii, somnul, digestia.

 Hipotalamusul – eliberează
hormonii de stres, a celor sexuali,
precum și a celor ai senzației de
foame, de sete, temperatura corporală,
orarul zilnic, hartade navigare.

 Amigdala – intermediar pentru

efectele emoțiilor de teamă, anxietate,
elemente ale învățării experiențiale.
 Mecanisme neurodinamice
Arhitectonica structurală de bază a creierului:

 Hipocampusul – arhivează învățarea

informațiilor despre fapte, evenimente
și locuri; explicativ pentru memoria
de lungă durată.

 Cerebelul – responsabil cu zona

informațiilorsenzoriale, cu ghidarea
mișcărilor.

 Talamusul – filtrează informațiile, le

transmite mai departe ca fluxuri.
 Mecanisme neurodinamice
Arhitectonica structurală de bază a
creierului:
 Scoarța cerebrală – ocupă cea mai mare parte din creier. Cei patru lobi ai
scoarței cerebrale sunt:
 Lobul occipital – situat în spatele creierului,controlează percepția vizuală;
 Lobul temporal – situat deasupra urechilor, monitorizează auzul, controlează
zona vorbirii, conlucrează cu amigdalele și hipocampusul, important pentru
procesul de învățare, memorare;
 Lobul parietal – primește informații de la toate simțurile, decide în ce parte să
le retransmită;
 Lobul frontal – generează comenzile pentru mișcare, responsabil pentru
vorbire,
 Mecanisme neurodinamice
Principiile functionării creierului:
 Creierului îi place să exploreze și să înțeleagă lumea;

Creierului îi place să stabilească multe conexiuni;

Creierul se dezvoltă pe bază de tipare/structuri de arhivare

cu trasee specifice și sub formă de rețele,

 Creierului îi place să imite prin modelare;

Creierul nu funcționează bine în condiții de stres excesiv, peste

un nivel foarte individualizat.
 Emisferele cerebrale
Specialiștii vorbesc despre creierul de stânga și creierul de dreapta. Practic ei au în
vedere cele două jumătăți ale scoarței cerebrale, mai exact emisfera stângă și emisfera
dreaptă.
• Emisfera cerebrală stângă • Emisfera cerebrală dreaptă
Controlează activitățile și funcțiile mâinii, Controlează activitățile și funcțiile
ochiului, urechii și piciorului de pe mâinii, ochiului, urechii și piciorului de
partea dreaptă. Caracteristici : pe partea stângă. Caracteristici:

-abordare analitică, pornește de la parte - abordare sintetică, pornește de la întreg

spre întreg;
- este dominată de gândire logică;
- lucrează cu concepte, numere, cuvinte;
- controlează vorbirea, când nu înțelege
ceva apelează la inventare de explicații
plauzibile;
- se angajează cu plăcere în conversație;
- înțelege ușor sensul cuvintelor;
- vocea este mai expresivă, mai vie;
- domină memoria verbal-conceptuală;
la parte;
- dominată de gândire imagistică, creativă;
- lucrează cu imagini, analogii;
- controleazăpercepția spațială, excelează
în sarcinile vizuale și motorii;
- conversație dificilă, limitată;
- înțelege greu limbajul vorbit, îi scapă
sensul cuvintelor;
- vocea mai puțin expresivă, vie;
- este performantă în domeniul artelor;
 Emisferele cerebrale
- incapacitate de a recunoaște sunete
complexe, preferințe pentru marcarea
ritmului nu melodiei;
- percepție bună a imaginilor vizuale;
- capacitate bună de memorare, de reți-
nere a cuvintelor și reamintirea lor;
-stare optimistă, vesel, sociabil;
- focalizare pe lumea exterioară;
- alegeri profesionale rapide.
- identificare ușoară a sunetelor complexe,
preferințe pentru melodie, cântă corect,
- deficiențe în percepția imaginilor vizuale;
- dificultate în reamintirea cuvintelor
recent memorate cca 2 ore;
- stare pesimistă, trist, retras în sine,
- focalizare pe lumea interioară;
- alegeri profesionale mai dificile.