CONVENŢIA CU

PRIVIRE LA
DREPTURILE
COPILULUI

ARTICOLELE: 23, 24,

25,
26, 27.
CONVENŢIA CU PRIVIRE LA DREPTURILE
COPILULUI
 Copilul, ca oricare alt om, este o ființă umană rațională și sensibilă. Dar
spre deosebire de restul oamenilor, copilul este extrem de vulnerabil, fiind
aproape în totalitate lipsit de apărare. Din acest motiv, oamenii au convenit
să le ofere un statut special, prin care să-i protejeze și să le asigure
condițiile optime de trai și dezvoltare. Toate acestea au fost reunite în niște
reguli, numite drepturile copilului.

 Pentru a se putea bucura de toate aceste drepturi, copiii ar trebui să

beneficieze de un nivel de trai care să le permită dezvoltarea fizică,
mintală, spirituală, morală şi socială , dar şi de îngrijire şi iubire din partea
părinţilor.
 CONVENŢIA CU PRIVIRE LA
DREPTURILE COPILULUI
 ARTICOLUL 23
 1. Statele părţi recunosc că pentru copiii handicapaţi fizic şi
mental trebuie să se asigure o viaţă împlinită şi decentă, în
condiţii care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze
autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa
comunităţii.
 2. Statele părţi recunosc dreptul copiilor handicapaţi de a
beneficia de îngrijiri speciale şi încurajează şi asigură, în măsura
resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapaţi care
îndeplinesc condiţiile prevăzute şi celor care îi au în îngrijire, un
ajutor adaptat situaţiei copilului şi situaţiei părinţilor sau a celor
cărora le este încredinţat.
 ARTICOLUL 23
 3. Recunoscând nevoile speciale ale copiilor handicapaţi, ajutorul
acordat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit ori de
câte ori acest lucru este posibil, ţinând seama de resursele financiare ale
părinţilor sau ale celor care îi au în îngrijire, şi va fi destinat asigurării
accesului efectiv al copiilor handicapaţi la educaţie, formare
profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire în vederea ocupării
unui loc de muncă, activităţi recreative, de o manieră care să asigure
deplina integrare socială şi dezvoltare individuală a copiilor, inclusiv
dezvoltarea lor culturală şi spirituală.
 4. În spiritul cooperării internaţionale, statele părţi vor favoriza schimbul
de informaţii relevante în domeniul medicinei preventive şi al
tratamentului medical psihologic şi funcţional al copiilor handicapaţi,
inclusiv prin difuzarea şi accesul la informaţii referitoare la metodele de
recuperare, educare şi formare profesională, în scopul de a permite
statelor părţi să îşi perfecţioneze capacităţile şi competenţele şi să îşi
extindă experienţa în aceste domenii. În această privinţă se va ţine
seama, în mod deosebit, de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare.
 Conform art.49 din legea 272.2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, copilul cu handicap are dreptul la ingrijire specială,
adaptată nevoilor sale. El are dreptul la educaţie, recuperare, compensare,
reabilitare şi integrare, adaptate posibilităţilor proprii, in vederea dezvoltării
personalitaţii sale. 
 Copii cu handicap beneficiază de următoarele drepturi:
a) Măsuri de intervenţie timpurie;
b) Educaţie – acces liber şi egal în orice instituţie de învăţământ obişnuit;
- pregătire şcolară la domiciliu a copiilor cu handicap, nedepla-

sabili pe durata învăţământului obligatoriu prev, de lege.

Sănătate şi recuperare/reabilitare;
o Alocaţie de stat pentru copiii cu handicap, în
condiţiile şi în cuantumul prevăzute de lege,
majorat cu 100%;
o Locuri de odihnă gratuite în tabere pentru copiii
preşcolari, elevi si studenţi cu handicap, o data
pe an;
o Asistent personal pentru copilul cu handicap
grav, angajat de către autorităţile administraţiei
publice locale, pe baza recomandărilor anchetei
sociale;
o Bilete de intrare la spectacole, muzee,
manifestări artistice şi sportive, în aceleaşi
condiţii ca pentru elevi şi studenţi sau militari in
termen;
o Asistenţa medicală pentru copilul cu
handicap, in condiţiile Legii asigurărilor
sociale de sănătate nr. 145/1997*), cu
modificările şi completările ulterioare;
o Obţinerea gratuită a protezelor, cârjelor, ghetelor
ortopedice, cărucioarelor din Fondul de asigurări
sociale de sănătate;
  Îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,
morală sau socială a copiilor cu handicap. Aceasta constă în ajutor adecvat situaţiei
copilului şi părinţlor săi ori, după caz, situaţiei celor cărora le este incredinţat
copilul şi se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea
accesului efectiv şi fără discriminare al copiilor cu handicap la educaţie, formare
profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, in vederea ocupării unui loc
de muncă, la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le
permită deplina integrare socială şi dezvoltare a personalităţii lor. 

Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţile

administraţiei publice locale sunt obligate să iniţieze programe şi să asigure
resursele necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu
handicap şi ale familiilor acestora în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le
favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii. 
 ARTICOLUL 24

1. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de
sănătate posibilă şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare. Ele vor
depune eforturi pentru a garanta că nici un copil nu este lipsit de dreptul de a avea
acces la aceste servicii.
2. Statele părţi vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea efectivă a acestui
drept şi, în mod deosebit, vor lua măsurile
corespunzătoare pentru:
a) reducerea mortalităţii infantile şi a celei în rândul copiilor;
b) asigurarea asistenţei medicale şi a măsurilor de ocrotire a sănătăţii pentru toţi
copiii, cu accent pe dezvoltarea măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii;
c) combaterea maladiilor şi a malnutriţiei, inclusiv în cadrul măsurilor primare
de ocrotire a sănătăţii, recurgând, printre altele, la tehnologii accesibile şi la
aprovizionarea cu alimente nutritive şi cu apă potabilă, luând în considerare
pericolele şi riscurile de poluare a mediului natural;
d) asigurarea ocrotirii sănătăţii mamelor în perioada pre- şi postnatală;
e) asigurarea că toate segmentele societăţii, în mod deosebit părinţii şi copiii,
sunt informate, au acces la educaţie şi sunt sprijinite în folosirea cunoştinţelor
de bază despre sănătatea şi alimentaţia copilului, despre avantajele alăptării,
ale igienei şi salubrităţii mediului înconjurător şi ale prevenirii accidentelor;
f) crearea serviciilor de medicină preventivă, de îndrumare a părinţilor şi de
planificare familială, şi asigurarea educaţiei în aceste domenii.
3. Statele părţi vor lua toate măsurile eficiente corespunzătoare, în vederea abolirii
practicilor tradiţionale dăunătoare sănătăţii copiilor.
4. Statele părţi se angajează să favorizeze şi să încurajeze cooperarea
internaţională în vederea asigurării, în mod progresiv, a deplinei înfăptuiri a
dreptului recunoscut în prezentul articol. În această privinţă se va ţine seama, în
mod deosebit, de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare .
 Dreptul la sãnãtate şi la servicii medicale

Copiii au dreptul la servicii sanitare şi medicale, în mod special la serviciile de asis­tenţã primarã. Ei
au dreptul de a beneficia de programe de educaţie în domeniul sanitar. Statul este obligat sã ia
mãsurile necesare pentru abolirea practicilor tradiţio­nale nocive şi pentru reducerea mortalitãţii
infantile. Statele sunt încurajate sã coopereze la nivel internaţional în vederea asigurãrii acestui drept.
 Statul stimulează maternitatea, ocroteşte sănătatea mamei şi a copilului. Femeilor li se creează condiţii
de îmbinare a muncii cu maternitatea, li se garantează apărarea drepturilor susţinere morală şi
materială.

 Accesul copilului la servicii medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţia adecvată stării sale în
caz de boală este garantat de către stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul naţional unic de
asigurări sociale de sănătate şi de la bugetul de stat.

Drepturilor şi libertăţilor fundamentale art. 34 prevede:

Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat;
Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea
igienei şi sănătăţii publice
Organizarea asistenţei medicale, maternitate şi recuperare
precum şi de protecţie a sănătăţii fizice, se stabilesc prin lege.
Părinţii sunt obligaţi să solicite asistenţă medicală pentru a asigura copilului
cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi pentru a preveni
situaţiile care pun in pericol viata, creşterea şi dezvoltarea copilului. 

Astfel că prin intermediul legii 91/2014 (art.1) se acordă părinţilor o zi

lucrătoare liberă pentru ingrijirea sănătăţii copilului, in scopul de a asigura
posibilitatea părinţilor sau reprezentanţilor legali ai copilului de a verifica
anual starea de sănătate a acestuia. 

În situaţia excepţională in care viaţa copilului se află în pericol iminent

ori există riscul producerii unor consecinţe grave cu privire la sănătatea sau
integritatea acestuia, medicul are dreptul de a efectua acele acte medicale de
strictă necesitate pentru a salva viaţa copilului, chiar fară a avea acordul
părinţilor sau al altui reprezentant legal al acestuia. 

Vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul

gravidelor şi al copiilor până la împlinirea vârstei de un an sunt obligatorii, în
vederea ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului, educaţiei pentru sănătate,
prevenirii abandonului, abuzului sau neglijării copilului. 
 Aşadar pe lângă toate acestea părinţii trebuie să le asigure copiilor şi un
stil de viaţă sănătos. O alimentaţie sănătoasă şi adecvată necesităţilor
organismului este cheia asigurării unei creşteri şi dezvoltări armonioase
somatice, dar si psihice, emoţionale şi afective. Dieta potrivită are un rol
determinant în îmbunatatirea calităţii vieţii, menţinerea unei bune stări de
sănătate şi creşterea duratei medii de viaţă.

Deprinderea unei alimentaţii adecvate, aduce, împreună cu alte elemente

corecte de comportament, o viaţă sănătoasă.
 Articolul 25
 Statele părţi recunosc dreptul copilului care a fost plasat de cãtre autoritatea
competentã pentru a primi îngrijiri, la protejarea sau tratarea afecţiunilor sale
fizice ori mentale, dreptul la verificarea periodicã a tratamentului respectiv şi
a oricăror altor aspecte legate de plasarea sa.

 În cazul copiilor daţi în plasa­ment în vederea îngrijirii, pro­tecţiei sau

tratamentului, autorităţile trebuie sã asigure o evaluare periodicã a acestei
măsuri.
 Conform legii 272/2004, plasamentul copilului constituie o măsură de
protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în
condiţiile prezentei legi, după caz, la: 
a) o persoana sau familie; 
b) un asistent maternal; 
c) un serviciu de tip rezidenţial
(asigură protecţia creşterea
şi îngrijirea copilului).
 Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz,
organismul privat autorizat are obligaţia de a urmări modul în care sunt puse in
aplicare măsurile de protecţie specială, dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe
perioada aplicării măsurii. 

În indeplinirea obligaţiei de urmărie, direcţia generală de asistenţă socială şi

protecţia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat întocmeşte,
trimestrial sau ori de câte ori apare o situaţie care impune acest lucru, rapoarte
privitoare la evoluţia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a
copilului şi a modului în care acesta este îngrijit .

Propunerea de încetare a măsurii de protecţie şi reintegrarea în familie este

insoţită, în mod obligatoriu, de documente din care să reiasă participarea părinţilor
la şedinte de consiliere, astfel încât reintegrarea să se realizeze în cele mai bune
condiţii. 

  Serviciul public de asistenţă socială, au obligaţia de a urmări evoluţia

dezvoltării copilului, precum sş modul în care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi
îndeplinesc obligaţiile cu privire la copil. În acest scop, acesta întocmeşte rapoarte
lunare pe o perioadă de minimum 6 luni. 
 ARTICOLUL 26

 1. Statele pãrţi recunosc dreptul oricãrui copil de a beneficia de asistenţã

socialã, inclusiv de asigurãri sociale, şi vor lua mãsuri pentru asigurarea
exercitãrii depline a acestui drept în conformitate cu legislaţia lor
naţionalã.
 2. La acordarea indemnizaţiilor prevãzute de lege se va ţine seama, când
este cazul, de resursele şi situaţia copilului şi ale persoanelor responsabile
de întreţinerea sa, precum şi de orice alte împrejurãri care au legãturã cu
cererea de acordare a indemnizaţiilor, înaintatã de copil sau în numele
sãu.
 Potrivit legii 272/2004(privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului), copilul are dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări
sociale, in funcţie de resursele şi de situaţia în care se află acesta şi persoanele
în întreţinere cărora se găseşte. 

În cazul în care părinţii sau persoanele care au, potrivit legii, obligaţia de a
intreţine copilul nu pot asigura, din motive independente de voinţa lor,
satisfacerea nevoilor minime de locuinţă, hrană, imbrăcăminte şi educaţie ale
copilului, statul, prin autorităţile publice competente, este obligat să asigure
acestora sprijin corespunzător, sub forma de prestaţii financiare, prestaţii în
natura, precum şi sub formă de servicii, in condiţiile legii. 
Părinţii au obligaţia să solicite autorităţilor competente acordarea alocaţiilor,
indemnizaţiilor, prestaţiilor în bani sau in natură şi a altor facilităţi prevăzute de
lege pentru copii sau pentru familiile cu copii. 

Beneficiile pentru susţinerea copilului şi a familiei au în vedere naşterea,

educaţia şi întreţinerea copiilor şi cuprind următoarele categorii principale: a)
alocaţii pentru copii; b) alocaţii pentru copiii lipsiţi, temporar sau permanent, de
ocrotirea părinţilor; c)indemnizaţii pentru creşterea copiilor; d)facilităţi, în
condiţiile legii.
 ARTICOLUL 27

 1. Statele pãrţi recunosc dreptul oricãrui copil de a beneficia de un nivel

de trai care sã permitã dezvoltarea sa fizicã, mentalã, spiritualã, moralã şi
socialã.
 2. Pãrinţilor şi oricărei alte persoane care au în grijã un copil le revine în
primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilitãţilor şi a
mijloacelor lor financiare, condiţiile de viaţã necesare în vederea
dezvoltãrii copilului.
 3. Statele pãrţi vor adopta mãsurile corespunzãtoare, ţinând seama de
condiţiile naţionale şi în limita mijloacelor lor, pentru a ajuta pãrinţii şi
alte persoane care au în grijã un copil sã valorifice acest drept şi vor oferi
în caz de nevoie asistenţã materialã şi programe de sprijin destinate, în
principal, satisfacerii nevoilor de hranã, îmbrãcaminte şi locuinţã.
 4. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile adecvate pentru recuperarea pensiei
alimentare pentru copil de la pãrinţii sãi sau de la alte persoane care
rãspund din punct de vedere financiar pentru acesta, atât pe teritoriul
statului parte, cât şi în strãinãtate
 4. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile adecvate pentru recuperarea pensiei
alimentare pentru copil de la pãrinţii sãi sau de la alte persoane care rãspund
din punct de vedere financiar pentru acesta, atât pe teritoriul statului parte, cât
şi în strãinãtate. Astfel, în situaţia în care persoana care rãspunde din punct de
vedere financiar pentru copil nu locuieşte în statul în care locuieşte copilul,
statele pãrţi vor încuraja aderarea la acorduri internaţionale sau încheierea de
asemenea acorduri, precum şi adoptarea oricãror altor înţelegeri
corespunzãtoare.

 Copiii au dreptul la un nivel de trai decent. Asigurarea acestuia este de datoria

pãrinţilor, statul fiind obligat sã sprijine şi sã vegheze ca pãrinţii sã
îndeplineascã aceste responsabilitãţi, la nevoie prin obligaţia de a plãti pensie
alimentarã copiilor.
 Unul dintre cele mai importante drepturi ale copilului este acela de a
crește alături de părinții săi. Pentru cei mai mulți dintre copii, faptul că sunt
crescuți de părinți este suficient pentru a beneficia de celelalte drepturi. Orice
părinte care-și iubește copiii se va îngriji de sănătatea și securitatea acestora,
de asigurarea unui climat propice dezvoltării, din care nu lipsește accesul la
educație, la vacanțe, precum și la perioade de relaxare. Cu siguranță acești
părinți se vor asigura și că odraslele lor au parte de o viață demnă, iar
furnizarea hranei de zi cu zi, precum și oferirea unui acoperiș deasupra capului
sunt chestiuni care nu pot fi puse la îndoială.

Conform legii 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinţii

săi, iar aceştia sunt responsabili pentru creşterea lui. Exercitarea drepturilor şi
îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al
copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special
prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin
asigurarea creşterii, educării şi intreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa
legală şi administrarea patrimoniului său. 
 Copilul are dreptul să fie crescut in condiţii care să permită dezvoltarea sa
fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. În acest scop părinţii sunt obligaţi: 
- să supravegheze copilul; 
- să coopereze cu copilul şi să ii respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea; 
- să informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în
considerare opinia aceştuia; 
- să intreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; 
- să coopereze cu persoanele fizice sş persoanele juridice care exercită atribuţii în
domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului. 
În concluzie, părinţii, atât mama cât şi tatăl, sunt principalii responsabili
pentru asigurarea dezvoltării copilului, care trebuie să ţină seama de capacităţile în
dezvoltare ale copilului şi de drepturile de participare ale acestuia. Pe lângă
aceştia şi statul trebuie să ajute părinţii în această sarcină prin furnizarea unor
facilităţi precum şcoli, spitale şi alte servicii care vin în ajutorul copiilor.