Rezumat SCAPI

Curs 1 – Cortexul prefrontal

- Cazul lui Phineas Cage: prima legătură între creier și personalitate care duce la
cartografierea corticală și primele studii asupra cortexului prefrontal;
- Organizarea și funcționare creierului:
o Cortex premotor: coordonarea mișcărilor voluntare;
o Cortex motor primar: mișcări voluntare;
o Sulcus central;
o Cortez somato-senzorial primar: senzații somestetice;
o Arii de asociație senzoriale: integrarea informației senzoriale;
o Arii de asociație vizuală: procesarea vizuală de înaltă calitate;
o Cortex vizual primar: vedere;
o Aria lui Wernicke: înțelegerea limbii;
o Arii de asociație auditivă;
o Cortez auditiv primar: auz;
o Cortez de asociație limbică: emoții, învățare, memorie;
o Cortex olfactiv: miros;
o Aria Broca: formarea vorbirii;
o Arii de asociație prefrontală: idei și planuri pentru mișcări voluntare, gânduri,
personalitate;
- Funcții psiho-fiziologice ale cortexului prefrontal:
o Funcție executivă – abilitatea de planificare, flexibilitate a gândirii, generare a
conceptelor fluente, inhibiție, comportament nepotrivit;
o Flexibilitatea mentală și fluența verbală;
o Integrarea temporară a evenimentelor separate;
o Sursa memoriei;
o Memoria autobiografică;
o Personalitatea – modularea comportamentului, adaptarea emoțională, conștiința
de sine;
- Afectarea cortexului prefrontal:
o Perturbarea proceselor mentale complexe:
 Rațiune abstractă;
 Anticipare;
 Planificare – luarea deciziilor;
 Conștiința de sine;
 Empatia;
 Elaborarea și modularea reacțiilor emoționale;
  Atenția și personalitatea;

- Creierul uman – parametrii generali:
o Nu are receptori de durere;
o Neuronii sunt de tipuri diferite;
o 2% din greutatea corpului;

Curs 3 – Senzații și percepții

- Categorii de senzații:
o Senzații exteroinformative: senzații vizuale, auditive, tactile, olfactive, gustative;
o Senzații proprio-kinezio-informative: senzații proprioceptive, kinestezice, de
echilibru;
o Senzații interoceptive: senzația de foame/sete, de excreție, activare sexuală;
- Sensibilitate vizuală:
o Luminoasă acromatică – funcție primară;
o Cromatică – funcție secundară;
o Pe retină, imaginea este reală, mai mică și inversată față de obiectul real;
o Stadii de prelucrare informațională:
 Codarea de intrare;
 Codarea de ordin II;
 Decodarea;
- Percepția:
o unitatea integrată a informațiilor de tip senzorial;
o Structurile perceptive încep să se formeze de la 6-8 luni și se definitivează la 14-
16 ani;
o Câmp perceptiv:
 Potențial: obiectul în totalitatea sa, în afara contactului cu subiectul;
 Real: însușiri ale obiectului care sunt fixate de imaginea perceptivă a
subiectului;
o Legea integralității: o imagine poate fi întregită de subiect fără a fi de fapt așa;
o Legea selectivității: o imagine poate fi percepută în mai multe moduri (pot fi
văzute anumite aspecte ale acesteia);
o Fazele procesului de percepție:
 Detecția;
 Discriminarea;
 Identificarea;
 Interpretarea;
Curs 4 – Funcționarea creierului uman

- Procesările realizate de creier au caracter diferențiat și individualizat:

o Ca mod de lucru: activitate de joc, de învățare, utilizarea de unelte diverse;
o La nivel calitativ: rezolvarea de probleme simple sau complexe, planuri de
acțiune;
- Științe cognitive: modul de procesare al informației în sistemele cognitive naturale
(creierul uman) și artificiale (calculatorul);
- Caracteristici ale proceselor psihice:
o Aproape toate sunt de natură informațională;
o Nu se reduc la procese neurobiologice;
o Sunt expresia prelucrării fluxurilor informaționale;
o Sunt realități informaționale;
o Sunt independente de baza fiziologică;
o Pot fi modelate și pe alte sisteme fizice (inteligența artificială);
- Reprezentarea:
o Concept cheie în Științe cognitive;
o Este o entitate informațională care corespunde unui anumit obiect, fenomen;
o Clase:
 Conceptuale – structuri gramaticale ale limbajului verbal;
 Imagini – structuri ale percepției vizuale;
 Ideo-motorii – executarea acțiunilor instrumentale cu obiecte;
- Procesarea informațională:
o Nivel senzorial primar – bazat pe asemănări, contrast;
o Nivel conceptual – coduri lingvistico-semantice (formarea lui se extinde de la 3 la
18 ani – J. Piaget);
o Schema – Adaptive Control of thought:
 - Principii de organizare funcțională a creierului:
o Principiul adaptării structură-funcție:
 Psihicul – apărut ca necesitate a relaționării omului cu mediul lui de viață;
 Cu cât nivelul de dezvoltare al sistemului nervos e mai mare, cu atât
gradul de complexitate și eficiență adaptivă a funcțiilor psihice e mai
mare;
o Principiul diferențierii și specializării;
o Principiul ierarhizării și integrării sistematice;
- Relație Științe cognitive-educație:

Curs 5 – Principii de funcționare ale creierului

- Creierul:
o sistem de prelucrarea informației
 dinamic;
 evolutiv;
 autoorganizat;
 deschis – realizează toate cele trei tipuri de schimburi cu mediul:
substanță, energie, informație;
  hypercomplex – cel mai complex sistem cunoscut de om: număr mare de
componente, volum mare de conexiuni interne, neuronii sunt
microprocesoare (dificultăți de cunoaștere și înțelegere);
 probabilist - output-ul sistemului nu depinde strict cauzal și univoc de
input: input – variabile intermediare – output (dificultate de previzionare,
judecățile nu sunt categorice, ci probabilistice);

o Se dezvoltă și se maturizează în timp;

o Selectează și reține valorile ridicate ale capacității funcționale;
o Are mecanisme interne proprii de perfecționare și organizare funcțională;
o Autoreglator:
 Mecanisme de control:
 Feedback negativ;
 Feedback pozitiv;
 Feedbefore (reglare anticipativă);
 Forme de autoreglare:
 Autoreglare de stabilizare:
o Feedback-ul negativ corectează erorile și reduce
amplitudinea abaterilor;
o Mod de funcționare: orice abatere – semnal de eroare –
comandă de reducere;
 Autoreglare de optimizare:
o Feedback pozitiv ajută la integrarea unor ajustări de
optimizare eficientă a funcționării;
o Operatori de comparare-evaluare-selecție care rețin
conexiunile și răspunsurile corecte;
o Nivel psihologic: motivație, idealuri, aspirație;
 Autoreglare de dezvoltare:
o Crește dimensiunea neuronilor, formează noi conexiuni și
scheme logico-operaționale;
o Trecerea de la niveluri inferioare la niveluri superioare de
procesare;
o Influențată de alimentație și mediu bio-socio-economic;
 Autoreglare de programare-anticipare:
o Forma funcțiilor de planificare-programare și creație;
o Se bazează pe feedbefore – verificare și evaluarea în plan
mental a unei acțiuni înainte de realizarea ei;
o Sistem computațional:
 Receptare și prelucrare de diverse tipuri de semnale din mediu;
 Procesare informațiilor de la receptori;
 Are nevoie de stimulare (privarea senzorială duce la pierderea noțiunii
timpului, tulburări cardiace, agitație, anxietate, halucinații);
  Stimulare informațională – curiozitate și comportament orientare-
explorare;
 Capacitate rezolutivă nelimitată – abordarea de situații noi pentru care
folosește rezolvări euristice;

Curs 6 – Memoria

- Memoria:
o Proprietatea unui corp de a înregistra și păstra efectele influențelor excitante
asupra sa;
o Tipuri:
 Fizică – modificări de structură și substanță, de formă și stare de agregare
(proprie corpurilor neînsuflețite);
 Biologică:
 Fixarea semnalelor utile supraviețuirii;
 Forme:
o Cod genetic – caractere generale ale speciei și particulare
ale individului;
o Operațională – efectele confruntării curente cu mediul;
 Psihică:
 Apare odată cu existența sistemului nervos;
 Mecanism specializat într-o nouă formă de relaționare cu mediul –
relaționare de tip psihic;
 Reglează dinamica memoriei biologice;
- Alterări ale versiunilor subiecților în comparație cu situația originală:
o Omisiuni – lipsa elementelor;
o Raționalizări – adăugarea de elemente pentru a face povestea mai logică;
o Accentuări – importanță exagerată dată unor detalii;
o Reordonări – schimbarea succesiunii evenimentelor;
o Distorsiuni – reconstruirea poveștii în funcție de propriile atitudini și emoții;
- Memoria nu este o reconstrucție activă a evenimentelor;
- Procesele memoriei:
o Memorare:
 Succesiune de codări și recodări cu scopul fixării informațiilor cognitive
produse de percepție, gândire, imaginație sau emoționale și operatorii;
 Forme:
 Memorare involuntară – influențată de:
o Noutatea materialului;
 o Intensitatea unor elemente din material;
o Intensitatea emoțiilor ce însoțesc informațiile;
o Semnificația informațiilor pentru subiect;
o Modul de organizare a informației;
 Memorare voluntară:
o Intenție și scop clar;
o Activitate psihică dominantă;
o Randament superior;
o Caracter activ – prelucrare diversă a materialului;
 Mecanică – fixare fotografică, fără sens între informații și fără
conectare cu informații anterior reținute;
 Logică – operații de înțelegere, stabilire de legături de sens între
elementele materialului, de conectare cu cunoștințe anterioare, de
raportare la situații reale;
o Păstrare:
 Transformări și recodări ale informației;
 Cu cât durata e mai mare, cu atât păstrarea e mai eficientă;
 Variază între 30s și zeci de ani;
 Creșterea duratei de păstrare:
 Repetare periodică;
 Folosire sistematică;
 Rezonanță afectivă profundă;
 Evaluarea păstrării informației:
 Durată;
 Completitudine;
 Exactitate;
o Reactualizare:
 Aducerea în câmpul conștiinței a ceea ce a fost memorat anterior;
 Tipuri:
 Spontană
 Deliberată
 Forme:
 Recunoaștere:
o Se aplică acelor conținuturi care sunt greu de activat,
informații incomplete, vagi;
o Nu e mereu veridică, apar fenomene de deja-vu;
 Reproducerea:
o Se aplică acelor conținuturi consolidate, ușor de activat;
o Calitativ superioară recunoașterii;
o Indicatori:
 Promptitudine;
  Completitudine;
 Exactitate;

Curs 7 – Memoria

- Paradigma monobloc vs. paradigma modulară:

o Memoria nu este o funcție simplă, uniformă și omogenă;
o Memora este o funcție complexă, eterogenă și polimorfă;
o Model modal:
 Forme: vizual, auditiv, tactil, olfactiv, gustativ, kinestezic;
- Schema structurii memoriei:

- Memoria de lungă durat:

o Mare diversitate de informații;
o Modalități diferite de stocare;
o Tipuri:
 Memorie episodică și semantică:
 Memorie episodică:
o Informații despre evenimente și relațiile dintre ele;
o Evenimente obiective extra-personale – naturale, politice,
sociale;
o Evenimente personale – experiențe școlare, călătorii,
sărbători;
 Memorie semantică:
o Cunoștințe generale mediate lingvistic;
o Se bazează pe înțelegere, conexiuni între semnificații,
simboluri, concepte;
o Ne aducem aminte când am învățat acel lucru;
  Memorie procedurală și memorie declarativă?
 Memorie procedurală:
o Scheme operatorii de tip strict cognitiv (operații de calcul
matematic, formule) sau mixte cognitiv și motorii
(deprinderi – scris, mers pe bicicletă);
o Răspunde la întrebarea:„ Cum?”;
 Memorie declarativă:
o Informații exteriorizate prin limbaj, voluntar și conștient;

 Memorie implicită și memorie explicită:

 Memorie implicită:
o Neexteriorizată direct;
o Cuprinde conținuturi informaționale și scheme operatorii;
o Poate fi testată prin metode recunoașterii;
 Memorie explicită:
o Exteriorizată conștient și direct;
o Cuprinde conținuturi informaționale și scheme operatorii;
o Caracter intențional, direct și voluntar;
o Poate fi testată prin metoda reproducerii;
o Organizarea informației:
 Ierarhizare în structuri semantice multinivelare;
 Fiecare nivel este un nod integrativ care subordonează ai multe
entități particulare grupate după asemănare;
 Nivelurile inferioare posedă toate atributele nivelurilor superioare;
 Modelul rețea:
 Modelul grupurilor relaționate;
 Conceptele înrudite au numeroase interconexiuni, distanțele
semantice se scurtează;
 Reguli:
o Trăinicia legăturilor dintre concepte depinde de frecvența
de utilizare;
o Activarea mnezică a unui concept se extinde la conceptele
adiacente;
o Cu cât crește distanța, cu atât descrește activitatea;