NEUROPSIHOLOGIE

curs 10
AFAZIILE, AMUZIILE, ASIMBOLIILE,
AGNOZIILE, APRAXIILE
 AFAZIILE
• Limbajul = un sistem comucational inalt organizat si
integrat. Este un sistem complex de comunicare a
simbolurilor si a regulilor de utilizare a lor.
• Aparitia graiului articulat este considerat un salt
crucial in trecera de la animalitate la umanitate.
Cuvantul, alaturi de unealta, a devenit unul din
factorii fundamentali ai dezvoltarii psihice a omului.
• Progresul speciei umane: primul progres l-a constituit
aparitia limbajului, al doilea – aparitia scrisului, al
treilea – aparitia tiparului si al patrulea – explozia
informationala.
 AFAZIILE
• Componenta lingvistica a creierului se cere a fi
fructificata din primele zile de dupa nastere,
altminteri ea diminua si, nesolicitata pana la
varsta de 14 ani, dispare cu totul.
• Cazul copiilor pierduti in jungla, gasiti dupa
varsta de 15 ani, nu au mai putut fi verbalizati.
 AFAZIILE
• Limbajul are sapte constituiente, lateralizate
diferentiat in cele doua emisfere ale creierului:
fonologia, morfologia, sintaxa, semantica, prozodia,
aspectele pragmatice si discursul.
1.Fonologia – se refera la vorbirea legata de foneme
(sunete), cele mai mici unitati sonore ale limbii,
transportatoare de semnificatie. Apartine in mod
categoric emisferei stangi.
2.Morfologia – se refera la insemnatatea partilor de
vorbire si la flexiunea lor. Emisfera stanga.
 AFAZIILE
3. Sintaxa – se ocupa de regulile de constructie
gramaticala a propozitiilor si frazelor. Emisfer stang.
4. Semantica – studiaza sensul si semnificatia
cuvintelor si evolutia acestor sensuri.
5. Prozodia – variatiile fonologice din limitele unor
categorii. Astfel, modificarea inaltimii, ritmului,
accentului, intonatiei, posturii si expresiei aduc
extinderea aspectelor semnificatiei. Emisfer drept.
 AFAZIILE
6. Aspectele pragmatice – practicile de care
dispunem pentru exprimarea limbajului sub
forma de gluma, ironie, metafora, sarcasm.
Emisfer drept.
7. Discursul – se refera la utilizarea elementelor
de mai sus pentru a crea expresia organizata si
logica a gandurilor.
 AFAZIILE
• Receptia limbajului vorbit incepe sa fie procesata de sistemul
auditiv care are la baza cohleea, dupa care continua cu o serie
de cai ce ajung la trunchiul cerebral si cortexul auditiv al
girusurilor Heschl din fiecare lob temporal. Decodificarea
sunetelor in informatie lingvistica se face la nivelul partii
posterioare a girusului temporal superior stg – aria Wernicke,
22 – care are acces la o retea corticala asociativa ce precizeaza
semnificatia cuvintelor.
• Informatia pentru vorbirea spontana si repetata, adica
informatia auditiva, este transmisa apoi ariei Broca. Aceasta
arie corticala programeaza neuronii cortexului motor adiacent
care inerveaza gura si laringele prin intermediul axonilor care
coboara in nucleii nervilor cranieni din trunchiul cerebral.
AFAZIILE
AFAZIILE
• Afazia = tulburarea
limbajului aparuta secundar
lezarii creierului. Afazia se
deosebeste de tulburarile
congenitale de dezfoltare a
limbajului, numite disfazii.
• Afazia este mai degraba o
tulburare a limbajului decat
a vorbirii
AFAZIILE

• Afazia Wernicke, afazie

fluenta
• Afazia Broca, afazie
nonfluenta
AFAZIILE
• Afazia anomica =
subtipul de afazie
caracterizata prin
tulburarea abilitatii de
numire a obiectelor, prin
utilizarea perifrazelor
(digresiuni), intelegere
buna, vorbire fluenta si
repetitie normala.
AFAZIILE
• Afazia amnestica –
dificultatea reamintirii
cuvintelor si numerelor.
• Afazia globala – implica
pierderea aproape
completa a tuturor
functiilor lingvistice in
care includem fluenta,
intelegerea, repetitia,
cititul si scrisul.
AFAZIILE
• In leziunile emisferului drept
sunt tulburate aspectele
afective ale limbajului,
deoarece sunetele sunt plate
si neemotionale (aprozodii).
• Aprozodia motorie –
pierderea emotiei expresive.
• Aprozodia senzoriala –
pierderea intelegerii
limbajului afectiv (agnozie
afectiva)
 AFAZIILE
• Parafaziile – deformarea cuvintelor sau inlocuirea
unui cuvant cu altul apropiat ca pronuntare dar cu
sens diferit (rar – par – car).
• Jargonofazia – utilizarea de catre bolnavi a unor
cuvinte noi, formate de ei, fara semnificatie.
• Agramatismele si disintaxiile
• Disprozodia – trei parametri acustici variabili:
frecventa fundamentala, care da tonul;intensitatea
sonora; decupajul temporal (durata silabelor si a
pauzelor).
 ALEXIA
• Alexia sau inabilitatea castigata de a citi tot o
forma de afazie (Kirshner, 2000).
• Pacientul poate scrie, dar nu-si poate citi
scrisul propriu. Vorbirea, intelegerea auditiva
si repetitia sunt normale. Initial, pacientii nu
pot citi deloc, dar pe masura recuperarii, ei
invata sa citeasca litera cu litera si apoi sa
silabiseasca.
AGRAFIA
AMUZIILE
 AMUZIILE
• Pierdera capacitatii de a canta, fredona sau
fluiera o melodie.
• Cel mai adesea in asociere cu afazia.
• Amuzia vocala sau oral-expresiva, amnezia
instrumentala, agrafia muzicala, amnezia
muzicala, tulburarea ritmului, amuzia
receptiva, alexia receptiva.
AGNOZIILE
 AGNOZIILE
• Gnosis = percepere, cunoastere.
• O clasa de tulburari neuropsihologice in care
pacientii nu recunosc obiectele familiare in
ciuda perceptiei, memoriei, limbajului si
abilitatilor intelectuale generale aparent
adecvate.
• De multe ori agnoziile se insotesc de modificari
ale personalitatii, ale gandirii, de tulburari
emotionale, de atentie sau de constienta.
 AGNOZIILE VIZUALE
• Tulburari de recunoastere limitate la domeniul vizual,
in care o persoana nu poate ajunge la semnificatia
unora sau tuturor categoriilor stimulilor vizuali
cunoscuti anterior, in ciuda perceptiei vizuale normale
si a integritatii atentiei, inteligentei si limbajului.
• Bolnavul vede un obiect, dar nu poate distinge
caracterul si semnificatia lui, nu-l poate numi, nu poate
arata cum se intrebuinteaza si nu-si poate aminti daca
l-a mai vazut. Il poate identificanumai daca recurge la
alta cale senzoriala, cum ar fi cea tactila.
PROSOPAGNOZIA

• Se manifesta prin
nerecunoasterea fetelor
familiare si chiar a fetei
proprii cand se priveste
in oglinda.
PROSOPAGNOZIA
• Pacientii disting cu
greutate mimica
(manie, ras, plans),
fetele batrane de cele
tinere, femeile de
barbati.
• Substratul anatomic –
jonctiunile temporo-
occipitale dreapta si
stanga.
 AGNOZIA CULORILOR
• Acromatopsia – pierderea simtului cromatic,
uneori restransa la un hemicamp vizual.
• Anomia culorilor – culorile vazute nu pot fi
numite.
• Agnozia culorilor – nu poate numi culorile
prezentate, nu este capabil sa arate o culoare
numita si nu poate asocia corect culorile cu
obiectele.
 AGNOZIILE AUDITIVE
• Incapacitatea de recunoastere a sunetelor
nonverbale, a muzicii si a melodiilor.
• Pacientii nu pot recunoaste obiectele comune
si evenimentele prin sunetele lor – latratul
cainelui, zornaitul cheilor, izbitul usii, etc.
• Fonagnozia – tulburarea specifica de
recunoastere a vocilor familiare.
 AGNOZIA TACTILA
• Astereognozia – imposibilitatea identificarii cu
ochii inchisi a unui obiect pe care-l tine in
mana, prin incapacitatea recunoasterii
formelor tridimensionale si prin neputinta
discriminarii formelor si dimensiunilor.
• Agnozia durerii – areactivitate la stimulii
durerosi dar cu pastrarea reactiilor vegetative
corespunzatoare.
 SOMATOAGNOZIA
• Hemisomatoagnozia – ignorarea unei jumatati
a corpului.
• Autotopagnozia – nu poate indica la comanda,
cu ochii inchisi, diferite parti ale corpului lor,
sau sa potriveasca parti ale corpului la imagini,
la corpul examinatorului sau la manechin.
• Agnozia digitala – parte a sindromului
Gerstmann (agnozie digitala, dezorientare
dreapta-stanga, acalculie si agrafie).
SOMATOAGNOZIA
 AGNOZIA SOMNULUI
• Bolnavi cu ateroscleroza cerebrala, maladie
Alzheimer (incipienta), sechele dupa tumori sau
hematoame intracerebrale frontale, in special
stangi precum si varstnici afirma ca nu dorm
aproape deloc, desi, atunci cand sunt
supravegheati, se constata ca dorm foarte bine, cu
sforaiyuri si chiar cu vise. Pentru a-i convinge, sunt
pusi sa noteze ora la care s-au culcat si cea la care s-
au trezit. Se conving astfel ca nu trebuie sa recurga
nejustificat la somnifere.
 APRAXIILE
• Termenul de apraxie a fost utilizat prima data
de Steinthal (1871) pentru a desemna
pierderea abilitatilor motorii.
• Pentru a interactiona cu succes cu mediul
inconjurator, persoana trebuie sa stie cum sa-
si ordoneze componentele unui act pentru a
ajunge la o anumita tinta si cum sa foloseasca
avantajele oferite de unelte. Perturbarea
acestor sisteme poarta numele de apraxie.
 APRAXIILE
• Apraxia ideatorie – inabilitatea bolnavului de a executa o
serie de gesturi datorita pierderii planului de actiune
(ideatiunii) pentru miscari. Pacientul nu este in stare sa
elaboreze planul unei actiuni, nu poate spune ce gesturi
trebuie sa faca si nici sa indice ordinea corecta pentru a
executa actiunea. Este totdeauna bilaterala.
• Apraxia ideomotorie – desi bolnavul poseda formula
miscarilor si fiecare miscare in parte poate fi executata, el
nu poate indeplini actul ordonat. Uneori gestul executat
defectuos in situatii test poate fi executat corect in cursul
comportamentului spontan (ex: stersul nasului).
 APRAXIILE
• Apraxia conceptuala – defectele din domeniul
cunostintelor necesare utilizarii instrumentelor si
obiectelor (utilizeaza lingura sau furculita ca pe un ciocan
sau creion).
• Apraxia kinetica a unui membru – tulburarea grosolana a
gestului elementar, care este diform si imprecis (nu poate
apasa un buton).
• Apraxia buco-faciala - inabilitatea de a face miscari
voluntare cu fata, buzele, limba (fluierat, sarut).
 APRAXIILE
• Apraxia constructiva – inabilitatea de a copia sau asambla
itemi bi- sau tri-dimensional.
• Apraxia de imbracare – poate face parte si din sindromul de
neglijare.
• Apraxia mersului – inabilitatea de a merge, in ciuda
capacitatii de a executa miscari normale de mers cand este
intins in pat.
• Apraxia grafomotorie – inabilitatea de a desena si scrie in
ciuda capacitatii normale de tinere si manipulare a stiloului
sau creionului.
• Apraxia trunchiului – tulburari ale miscarii corpului la
trecerea de la ortostatism la clinostatism sau invers.
 ASIMBOLIILE
• Pick (1908) distinge doua categorii de asimbolii: prima se
refera la expresia simbolurilor, iar a doua la intelegerea lor.
Pentru Pick simboluri erau limbajul scris sau vorbit, semnele
muzicale, mimica si gesturi.
• Leischner (1943) distinge cinci categorii de simboluri: optice,
acustice, kinestezice, olfactive si gustative.
• Alterarea functiilor de simbolizare, incluzand aici: operatiile
de decodificare a semnificatiei semnelor, operatiile de
combinare a semnelor in vederea obtineriiunei structuri
informationale cu caracter generalizat abstract, operatiile de
calcul – de vehiculare si transformare a cantitatilor –
operatiile de categorizare si de elaborare a constantelor
mintale.