Afazia

Originară din limba greacă, unde „a” înseamnă

fără, iar „phasia” înseamnă vorbire, noțiunea de
afazie descrie o tulburare neurocognitivă care
afectează limbajul unei persoane, aceasta
ajungând să aibă dificultăți în exprimare.
afectează și exprimarea scrisă, cititul și
înțelegerea celorlalte persoane
intelectul pacientului afectat rămâne nealterat
• https://www.youtube.com/watch?v=TQY0XT_
RMr0&ab_channel=RadioRom%C3%A2niaCult
ural
• https://www.youtube.com/watch?v=nHBvOPl
EmLc&ab_channel=RadioRom%C3%A2niaCult
ural
 Afazia – cauze și factori de risc

• accidentul vascular cerebral (AVC) – în funcție de zona cerebrală afectată,

accidentele vasculare pot fi responsabile de apariția afaziei. Atunci când sechelele
atacului cerebral nu sunt severe, afazia poate avea caracter temporar, funcția
vorbirii revenind la normal sau aproape de normal;
• tumorile de la nivel cerebral – formațiunile canceroase apărute la nivelul creierului
pot afecta diferite funcții ale acestuia. Tulburările provocate depind în mare măsură
de zonele cerebrale în care se dezvoltă tumorile, dar și de dimensiunile acestora;
• unele afecțiuni de natură neurologică (spre exemplu, boala Parkinson) – afazia
devine evidentă, de obicei, în cel de-al patrulea stadiu al maladiei Parkinson;
• anumite infecții manifestate la nivelul creierului – abcesele cerebrale pot fi
provocate de infecții manifestate fie la nivelul capului, fie în altă zonă a corpului,
fiind, mai apoi, transportate pe cale sanguină până la creier;
• bolile neurodegenerative, precum boala Alzheimer sau demența – formele de
demență, indiferent că vorbim despre demența Alzheimer sau despre o altă formă
(demența vasculară, demența mixtă, demența frontotemporală etc.), pot
reprezenta un factor declanșator al afaziei;
• traumatismele cranio-cerebrale – un accident în urma căruia pacientul suferă o
lovitură puternică în zona capului poate declanșa o formă de afazie.
Tipuri de afazie. Simptome
Vorbirea și înțelegerea limbajului depind de trei centri
situați la nivel cerebral:
• centrul Broca (centrul motor) – responsabil pentru
controlul mușchilor folosiți în timpul vorbirii. Centrul
Broca este situat în lobul frontal al scoarței cerebrale;
• centrul Wernicke (centrul senzorial al vorbirii) – acest
centru, localizat în lobul parietal, controlează memoria
cuvintelor, ceea ce permite omului să formuleze cuvinte
cu ajutorul sunetelor. De altfel, lobul parietal este
responsabil cu învățarea vorbirii la copii;
• centrul optic al vorbirii – aflat la nivelul lobului occipital,
centrul optic susține citirea și înțelegerea limbajului
scris.
 Afazia expresivă
(afazie Broca, afazie motorie)

• Această formă de afazie apare atunci când este lezată partea

stângă a lobului frontal cerebral. Pacienții cu afazie motorie pot
înțelege fără probleme ceea ce le comunică alte persoane, însă
au dificultăți în pronunțarea cuvintelor și în scriere. Aceștia se
exprimă prin intermediul unor propoziții scurte sau chiar
incomplete și conștientizează că nu pot comunica așa cum și-ar
dori, ceea ce le provoacă sentimente de frustrare sau depresie.
• În unele situații, pacienții care suferă de afazie Broca pot
prezenta paralizie parțială sau totală pe partea dreaptă a
corpului. Acest lucru îngreunează nu numai exprimarea, ci și
desfășurarea activităților zilnice, ceea ce face necesară asistența
din partea familiei sau a personalului specializat.
 Afazia senzorială
(afazie Wernicke, afazie receptivă)

• În cazul afaziei Wernicke, pacientul poate comunica pe

cale verbală, însă întâmpină dificultăți în a înțelege ceea
ce vorbesc alte persoane. De asemenea, scrisul și cititul
sunt îngreunate, putând să apară manifestări ale alexiei
(incapacitatea de a citi cuvinte și propoziții). Pacienții cu
afazie senzorială tind să vorbească repede, fluent, însă,
uneori, propozițiile și frazele pe care le rostesc nu au
sens, apărând fenomenul de „salată de cuvinte”. De
asemenea, poate predomina utilizarea în mod abuziv a
neologismelor.
 Disfazia sau afazia amnestică

• Numită și afazie anomică, această formă de afazie se

manifestă prin imposibilitatea pacientului de a-și aminti
cuvintele pe care dorește să le folosească ori prin
identificarea cu greutate a acestora. Afazia amnestică își
pune amprenta atât asupra comunicării verbale, cât și
asupra celei scrise. Pacientul poate înțelege ceea ce
vorbesc alte persoane și poate citi cu ușurință.
• Uneori, afazia amnestică este asociată cu o ușoară
paralizie a mușchilor feței sau cu o senzație de slăbiciune
la nivelul acestora. Acest lucru poate influența negativ
pronunția sunetelor, vorbirea fiind uneori îngreunată, cu
un ritm mai lent decât în mod obișnuit.
 Afazia globală

• Afazia globală este cea mai severă formă de afazie și

presupune afectarea mai multor zone ale creierului,
responsabile cu funcția vorbirii. Astfel, pacienții cu
afazie globală nu se pot exprima verbal sau în scris,
nu pot înțelege comunicarea verbală a altor
persoane și nu mai au capacitatea de a citi.
• Comunicarea se rezumă la fracțiuni de cuvinte sau la
anumite sunete ce au caracter exclamativ, fiind,
astfel, foarte dificil pentru acești pacienți să se facă
înțeleși.
 Parafazia nu este o formă a afaziei

• Parafazia este o tulburare a funcției vorbirii care se deosebește,

însă, de afazie. Persoanele care suferă de parafazie au tendința
de a înlocui cuvintele cu altele care se aseamănă cu ele din
punct de vedere fonetic. Există două forme ale parafaziei:
parafazia neurologică, respectiv parafazia literară.
• În cazul parafaziei neurologice, pacienții afectați confundă
cuvintele pe care doresc să le rostească (de exemplu, spun
„carte” în loc de „cană”). Pe de altă parte, un pacient cu
parafazie literară va înlocui o parte dintre literele cuvântului cu
altele similare (de exemplu, pronunță „camă” în loc de „cană”).
Cu toate acestea, parafazia nu are aceleași cauze precum afazia,
iar prognosticul este mai favorabil decât la pacienții cu afazie.
 Dizartrie sau afazie?

• Deși cauzele pot fi comune (accident vascular cerebral, tumori

cerebrale, traumatisme), dizartria și afazia se deosebesc în anumite
privințe. Problemele cauzate de dizartrie își au originea în
funcționalitatea redusă a mușchilor responsabili cu vorbirea. Aceștia
pot fi slăbiți sau sunt controlați cu dificultate de către pacient;
așadar, discursul poate fi unul foarte lent sau dificil de înțeles de
către interlocutori. Printre particularitățile dizartriei, se mai numără
emiterea de sunete nazale în timpul vorbirii, incapacitatea de a vorbi
la un volum ridicat sau rostirea propozițiilor cu o intonație
monotonă.
• Vestea bună este că, în unele cazuri, dizartria poate fi corectată cu
ajutorul logopediei, iar odată ce mușchii și-au reluat funcțiile în
parametri optimi, pacientul va putea vorbi din nou normal.
Concluzie: Afazia este o tulburare dobâdită de întelelegerere si exprimare alimbajului.

• Ariile legate de funcţia limbajului sunt:

• Lobul frontal - aria 44 Broca -exprimare verbală.
• Lobul temporal - aria 42, 22- intelegerea verbală.
• Lobul occipital - aria 19 - lexia.
• Aria Broca are rolul de a genera cuvinte.
• Aria Wernike recunoaste sunetele ca şi cuvinte.
Este legata de aria Broca prin fascicolul arcuat.
Aceste două zone sunt legate de aria conceptulă
unde se recunoaşte sensul cuvintelor.
 Afazia Broca , expresiva sau motirie

• lezarea ariei 44 frontale

• intelege cuvintele dar nu le poate (afemie=
imposibilitatea articularii cuvintelor)
• vorbire nonfluenta,telegrafica fara
prepozitii,conjunctii.
• nu poate denumi obiectele,foloseste parafraze
• nu poate repeta o propozitie
• Lezarea ariei 46 produce agrafie.
 Afazia senzoriala Wernike
sau afazia receptiva

• lezarea ariei 42 duce la nerecunoasterea fonemelor limbii

materne care apar ca zgomote
• leziunea ariei 42 ,22 determina surditatea verbala
• nu intelege limbajul,
• poate vorbi, fluent dar cuvintele nu au sens(salata de
cuvinte)
• jargonafazie – inlocuirea silabelor, cuvinteloralcatuind un
nou linbaj neinteligibil.
• repetarea la cerere a unei propozitii nu este posibila.
• Afazia transcorticala senzoriala
• asemanator afaziei Wernike,cu conservarea vorbirii repetate
•  
• Afazia de conductie
• lezarea fascicolului arcuat
• intelegere si exprimare conservate
• repetarea la cerere aunei propozitii nu este posibila.
•  
• Afazia mixta sau globala
• leziuni extinse ale ariei Broca si Wernike
• nu intelege nu poate exprima nimic.
•  
• Afazia mixta transcorticala
• asemanator afaziei mixte cu conservarea repetarii.
 Teste pentru evaluarea afaziei

• vorbirea spontana - denumire de obiecte

• vorbire automate (numara)
• vorbire repetata
• executare de ordine complexe sau simple
• executare de ordine simple cu dicriminare
dreapta stanga
• scris -citit.
 
• https://www.youtube.com/watch?v=G94TvTvjeeU&a
b_channel=InstantNeuro
• https://www.youtube.com/watch?v=N91JMnoVSfI&
ab_channel=InstantNeuro
• https://www.youtube.com/watch?v=FUutVGeoG-k&
ab_channel=InstantNeuro
• https://www.youtube.com/watch?v=3oef68YabD0&a
b_channel=tactustherapy
• https://www.youtube.com/watch?v=JWC-cVQmEmY
&ab_channel=tactustherapy
• https://www.youtube.com/watch?v=aPTTjRTmgq0&
ab_channel=NationalAphasiaAssociation
• https://www.youtube.com/watch?v=0fsGtVqXkUI&a
b_channel=TheRotherhamNHSFoundationTrust
• https://www.youtube.com/watch?v=3GbpbuwcWDk
 Diagnosticul clinic al afaziei prin teste neuropsihologice

• Orice proces de reabilitare neurospihologică trebuie să

debuteze cu un examen neuropsihologic cât mai
amănunţit, examen, care are ca scop detectarea deficitelor
neurocognitive, comportamentale şi sociale (ex.reacţiile
psihice ca urmare a pierderii abilităţilor verbale, depresii,
calitatea vietii) de care suferă pacientul. După examinare
se vor stabili bazele structurale ale deficitelor, respectiv
tipul deficitului organizaţional al sistemului funcţional.
Acest ultim pas are o importanţă deosebită, în ceea ce
priveşte alegerea tehnicii potrivite pentru restructurarea
sistemului funcţional perturbat şi în alegerea metodei de
reabilitare adecvate (Leon- Carrion, 1995).
• Pentru stabilirea unui diagnostic clinic al afaziei trebuie
coroborate mai multe surse informationale: observatia
comportamentului manifest, istoricul bolii, diferitele
rezultate ale explorărilor medicale (imagerie moderna,
tomografii computerizate etc), teste standardizate si teste
specifice (calitative sau cantitative).
• Observaţiile oferă examinatorului posibilitatea de a colecta
informaţii privind comportamentul emoţional şi social al
pacientului, respectiv informaţii legate de deficitele
cognitive şi executive ale acestuia.
• Observaţia comportamentului afişat permite o primă
aproximare, atât calitativă cât şi cantitativă a deficitului
prezent, ceea ce face posibilă elaborarea unor ipoteze
referitoare la clasificarea, etiologia, respectiv evoluţia bolii.
 Evaluarea clinica a afaziei (Franta)
dupa Xavier de Boissezon, 2010

• Ce testam
• Cum testam
• Vorbirea spontana
• 1. Angajare in conversatie –nume, varsta, adresa, cum sunteti?
• 2. Producere limbaj expresiv spontan: profesie, istoria bolii
• 3. Descrierea de imagini
• 4. evaluare rapida a capacitatii de exprimare, fluenta
• 5. detectarea problemelor de asociatie
• 6. evaluarea capacitatii de autonomie.
• 7. conduita (dorinta de corectare si de articulare corecta a
cuvantului)
• 8. auto-coretare
 Comprehensiune orala/ verbala
1. Discriminare verbala: alegerea unor imagini cu
multiple sensuri (cuvinte sau fraze)
2. Desenare parti ale corpului
3. Executare de ordine: manipulare de obiecte,
intelegerea si executarea de ordine simple si
complexe ce contin elemente lexical in relatie
sintactica
4. Logica si rationament: ex: o piatra ce cade in apa
se scufunda?
 Limbaj expresiv
1. Praxii buco faciale: deschide gura, sulfa, scoate
limba, fluiera, umfla obrajii
2. evaluarea articulare si fonetica
• a) automatisme (cifre, zile, luni)
• b) intelegerea proverbelor
• c) repetitii: - teste de capacitate audio – fonetice
- cuvinte simple si complexe; logatomi; fraze scurte,
lungi si complexe dpdv sintactic
- agilitate verbala: repetitii rapide: tic-tac, mamam etc
 Limbaj expresiv
d) Numire: - Imagini, obiecte actiuni
- Schema corporala
• - In context: cu ce ne spalam
1. evaluarea lipsei cuvantului, gravitatea sa.
2. unde predomina? (semantic sau gramatical)
3. analiza cantitativa a diferitelor erori observate
(fonetica, semantica etc)pe dinti?
 Limbaj expresiv
• teste de evaluare a fluentei verbale: cereti pacientului sa
produca cat mai multe cuvinte intr-un timp – 2 minute. Sunt
doua modalitati:
• – fluenta categoriala sau semantica: cuvinte apartinand unui
camp semantic (animale/fructe)
• si fluenta formala sau morfologica (cuvinte care incep cu
literele…. P-R), sau sa identifice daca 2 cuvinte incep cu
aceeasi litera, daca rimeaza, etc.
Evaluarea fluentei verbale
prin evaluarea deficitelor fonologice centrale adica inabilitatea
de a procesa informatii fonologice – prezente in deficite de
output a vorbirii ( ex. dizartria)
 Intelegerea textelor
Corespondenta intre cuvantul sau fraza scrisa si
imaginea sa.
Recunoasterea cuvintelor silabisite
Completarea frazelor
Proba de intelegere semantic - sintaxica a unui
text
 Citire (cu voce tare)
Teste de capacitate vizuo-fonatoare
Depinde de experienta scolara
• - citire de cuvinte, logatomi,
• - citirea de fraze.
• Si evaluarea functiilor: lungime, continutul –
cuvinte si gramatica
Evaluarea cailor de adresare si modul acestora
Evaluarea capacitatii exprimarii orale
 Scriere
• scriere spontana si automata: nume,
prenume, adresa, serie de cifre, litere
• copiere de litere, cuvinte, fraze.
• dictare – litere, cifre, cuvinte, fraze ( fruct,
farmacist, frecventat, etc)
• citire cuvinte
• discurs narativ (capacitatea de elaborare si
nivelul lexical si sintactic)
Teste standardizate (globale) de evaluare a afaziei - dupa Xavier de Boissezon, 2010

1. Boston Diagnostic Aphasia Examination

(BDAE) H.Goodglass& E.Kaplan
34 subteste ce examineaza componente diferite
ale limbajului precum si aspecte ale
perceptiei si rezolvare de probleme
Bine cunoscut, si inteles, dar lung. Evalueaza
profilul deficientelor si severitatea lor.(folosit
in Marea Britanie si in Franta) 
2. Western Aphasia Battery (WAB)
Contine 10 subteste ce examineaza aspecte
legate de limbaj, numire, repetitie,
intelegere/comprehensiune.
Mai scurt ca BDAE (60 min) determina
severitatea si permite categorizarea in
sindroamele principale.
Comprehensive Aphasia test ( CAT)
34 de subteste include un screening cognitiv, o
baterie de evaluare a limbajului (21 subteste)
si un chestionar de dizabilitati
Un test nou ce trebuie completat in 90-120 min,
ce poate fi folosit si in stadii incipiente de
afazie.
• Teste Specifice pentru evaluarea afaziei au ca
obiectiv explorarea in detaliu a unui aspect
semiologic particular sau evaluarea
tratamenutului cognitiv. Sunt asftel baze pre –
terapeutice si pot explica mecanismul si
nivelul interventiei cognitive.
• +/- prezenta, putin severa sau absenta;
• + prezenta, putin severa;
• ++ severa;
• +++ foarte severa.
• După stabilirea tipul deficitului organizaţional al
sistemului funcţional, se poate alege tehnica
potrivita fiecarui caz pentru restructurarea
sistemului funcţional perturbat şi alegerea
metodei de reabilitare adecvat.
Atunci când afazia se instalează în urma unui traumatism sau a unui accident vascular
cerebral, șansele de recuperare sunt cu atât mai mari cu cât tratamentul este inițiat mai
repede. Recuperarea pacienților cu afazie poate include următoarele metode terapeutice:

• terapia logopedică – sub îndrumarea logopedului, pacientul este încurajat să numească

obiecte, să repete cuvintele rostite de către terapeut și să formeze propoziții sau fraze.
Conversația spontană este și ea o parte componentă a terapiei logopedice, întrucât îi oferă
pacientului posibilitatea de a folosi cuvinte și propoziții în mod liber, ceea ce va contribui
la reîmbogățirea vocabularului și la fixarea mai bună a denumirilor folosite;
• terapia prin intonație melodică – este o metodă relativ nou introdusă în terapia
persoanelor care suferă de afazie și se bazează pe stimularea cerebrală, prin repetarea
unor sintagme în ritm melodic;
• terapia de grup – deseori, persoanele care trec prin același tip de probleme își pot oferi
sprijin reciproc. Pacienții cu afazie evoluează, astfel, mai bine, atunci când interacționează
cu alte persoane cu același diagnostic. În cadrul ședințelor de terapie de grup, ei pot
conversa și se pot motiva unii pe alții, în acest demers;
• psihoterapia – oferă suport psiho-emoțional persoanelor care se confruntă cu această
afecțiune și care pot experimenta episoade anxioase ori depresive, odată cu dificultățile
provocate de afazie.
https://www.youtube.com/watch?v=72vaa4_k9Gs&ab_channel=Asocia%C8%9BiaPacien%C
8%9BilorcuAfec%C8%9BiuniNeurodegenerativedinRom%C3%A2nia

• Stimularea magnetică transcraniană este o tehnică modernă, neinvazivă,

utilă pentru investigarea şi tratamentul bolilor neurologice. Această tehnică
are la bază principiul inducţiei electromagnetice Faraday. Acest principiu
postulează că un curent electric induce, în mediile conductoare din jur, un
câmp magnetic şi, respectiv, orice câmp magnetic va induce, în mediile
conductoare din jur, un curent electric. Recuperarea afaziei prin intermediul
stimulării magnetice transcraniene reprezintă o abordare de actualitate care
accelerează mecanismele neuroplasticității, reorganizând conexiunile
creierului, ceea ce duce la o mai mare eficiență a rețelelor neuronale din
zona afectată. Este o metodă neinvazivă, sigură, nedureroasă, în timpul
căreia pacientul este aşezat pe un scaun comod , într-o postură relaxată. Prin
intermediul unui dispozitiv (bobină) plasat la nivelul capului sunt descărcate
pulsuri scurte de energie într-o zonă prestabilită , cu anumiţi parametrii
stabiliţi de medicul neurolog. Se recomandă 2-3 şedinţe pe saptămână timp
de aproximativ o lună. O şedinţă durează 30 minute.
 Îngrijirea persoanelor cu afazie

• Pentru a facilita comunicarea cu persoana dragă afectată de afazie,

membrii familiei sunt încurajați să urmeze următoarele indicații:
• să folosească propoziții simple, scurte;
• să evite cuvintele complicate sau care pot avea mai multe înțelesuri;
• să se adreseze bolnavului într-un ritm rar;
• să repete ori de câte ori este necesar, pentru ca persoana cu afazie să
înțeleagă ceea ce i se comunică;
• să-i ofere pacientului timp suficient pentru a răspunde;
• să includă pacientul în conversațiile familiei;
• să se folosească de gesturi sau obiecte pentru a descrie mai bine ceea ce
doresc să comunice;
• să nu corecteze persoana, în timp ce vorbește, atunci când face greșeli de
exprimare.